Autor: MaGeea

Accesul la mărul vieții eterne din grădina raiului, în mitologia greacă grădina Hesperidelor, nimfele apusului, se pare că ar fi interzis de nu-mere. În mitologia ebraică, heruvimii, cei care păzeau intrarea în rai, semnificau „înțelegere deplină” sau „împărtășirea înțelepciunii” și deci reîntoarcerea ar fi condiționată de nivelul de cunoaștere. Arcanele majore din Tarot, marele mistere ale Lumii, conțin un tezaur de înțelepciune străveche. Fiecare dintre ele eXprimă nenumărate semnificații care ne pot lumina, ca niște heruvimi, procesul de auto-cunoaștere. Slăbiciunile lor sunt și slăbiciunile noastre…

Limitare vs Nelimitare. Arcanei călătorului fără nu-măr îi sunt atribuite numerele 22 și 31 și, în așa, deși reprezintă libertatea absolută, i se pun tot felul de limite, până când EL ESTE convins că nu merită acea libertate de la SINE ÎNȚELEASĂ. Astfel, are impresia că drumul îi este mereu îngrădit, experimentează blocaje care o fac să se învârtă într-un cerc VICIOS, căutându-și libertatea pierdută unde n-are cum să o găsească, până ce înțelege că destinul o conduce spre interior și acolo povestea ei devine din nou fără granițe și fără sfârșit, pentru că își regăsește esența fără de nu-măr.

Magicianul I : Vorbe vs Cu-Vânt

Nu-mărul 1 se risipește în prea multă vorbărie fără rost și asta îl împiedică să-și înțeleagă și să-și exercite magia copilărească, prinzându-se nliniștit în JOCUL VIEȚII, în H-ORA ORELOR, în loc să fie bucuros de aventură; se poate pierde în vorbe, fără să știe să folosească  puterea cu-vântului creator însuflețit de emoție, până ce realizează că DEVINE magie atunci când scoate la lumină copilul interior. Tăcerea lui e de AUR pentru că permite pur și simplu magiei SĂ FIE doar în imaginatie, unde curge FIRESC, fără așteptări și fără condiții!

Papesa II : Ignoranță vs Omnisciență

Suferă de ignoranță, ascunzându-se sub toate acele văluri atât de eficient încât reușește să uite complet de orginile sale divine. Nu mai știe nici cine este, nici ce puteri deține, nici ce comoară de înțelepciune zace pe GENUNCHII ei ca o carte deschisă. Și atunci se caută pe Sine în cunoașteri STRĂINE, având impresia greșită că acolo va găsi adevărul. Poate colecta, înghiți și memora în zadar bănci imense de informații despre ALȚII și ALTELE, împrăștiindu-se în multiple direcții așa-zis salvatoare. Dacă s-ar putea retrage înapoi în întunericul pe care-l conține, lumina ei MATERNĂ ar da pe dinafară.

Împărăteasa III : Neputință vs Omnipotență

Obsedată de neputința de a avea FIX ce-și dorește, se pierde pe Sine în înCERCări existențiale lipsite de valoare. Șade pe un tron de potențiale, în poala ei dospesc IDEI geniale dar ea privește în cu totul altă direcție, inconștientă de aripile închise, adunate la spatele ei ca o protecție invizibilă și inactivă. Un nod în gât i se pune de fiecare dată când își contemplează viitorul plin de griji și responsabilități. Dacă ar întoarce 3-ul care îi închide spațiul cu capul în SUS și gura spre pământ, EA ar deveni parte din infinit.

Împăratul IIII : Încăpățânare vs Iluminare

„OM ce bine-i să fiu pe tronul meu arcuit ca o jumătate de Soare! Puterea se înalță SEMEAȚĂ în mâna mea, chimirul mi-e plin de bănuți de aur, Împărăteasa sufletul mi l-a pus la piciorul cel șchiop, bogăția vieții se lăfăie pe pieptul meu. Și totuși… ceva îmi lipsește”  –  zise Împăratul auto-suficient, stând imobil sprijinit într-un cot, privind nedumerit spre trecutul lui grandios dar, cu toate astea, nesatisfăcător. Și cum nemulțumitului de REGULĂ i se ia darul, înCĂPĂȚÂNArea de a nu se mișca îi atrage chiar paguba la care, nedumerit, se gândea. Dar de-abia atunci, ca într-un vârtej, în capul iluminat ca un bec, radia și înțelegea că DORUL de aventură, din cealaltă față a lui de Nebun, cerea SĂ FIE de NEOPRIT.

Papa V : Manipulare vs Călăuzire

Însetat de putere și control, Papa și-a renegat busola din inima lui, unde o caută printre fărâmituri de simțăminte nelămurite, vise ierarhizate și iluzii de grandoare. Privește cu suspiciune spre Îndrăgostit, oarecum invidios dar și curios, în speranța că s-ar putea molipsi de o oarecare căldură care să-i înmoaie gândirea prea sofisticată, rigidizată, neiertătoare și scindată între ceea ce primește și ceea ce NU oferă. Destinat să fie mesager pentru alții, călăuză în sferele înalte ale conștiinței, revine la natura lui protectivă, binevoitoare abia când răceala interioară se îmbracă în haina compasiunii și gura lui ferecată devine de AUR, împrăștiind lumina cunoașterii, săturându-i și prea-fericindu-i pe toți cei înfometați și însetați de dreptate și iubire.

Îndrăgostitul VI : Agonie vs Extaz

Rătăcit în creație, în dorința de a mulțumi pe toată lumea, mai puțin pe Sine, Îndrăgostitul se agață de orice și oricine pentru a se simți viu și folositor. Are nevoie disperată de idealul lui ascuns în lumină, ca să nu rămână rupt între două drumuri, care mai de care mai primejdioase. Nehotărât și vulnerabil de prea multă neîncredere și îndoială asupra misterioasei alegeri dintre bine și rău, EL rămâne într-o continuă și dureroasă așteptare. Dar tocmai când Lumea, obosită de atâta frământare,  pare să se CUTREMURE și să se dărâme iremediabil în jurul lui, deodată se trezește ACASĂ, EXTAZIAT,  în FAMILIA care de fapt nu îl părăsise niciodată, doar că nu o mai vedea din cauza întunericului mortal ce-l învăluise pe neSIMȚITE.

Șareta VII : Orbire vs Clarvedere

Suferă de orbire și confuzie, pierdută într-o ceață mental-emoțională unde stagnează, sfâșiată în interior de dorințe opuse, de multe ori NEpotrivite, ascunse sub o platoșă de LUPTĂ,  care o împiedică să-și VADĂ și să-și urmeze drumul potrivit în viață, cel mai curat, benefic și victorios. Se poate simți deseori ruptă între minte și inimă, fără să înțeleagă că toate obstacolele și le ridică singură, complicându-și existența în loc să o simplifice. Își eliberează drumul atunci când DESCHIDE BINE AMBII OCHI ai SUFLETULUI, devine conștientă și capabilă să lase în urma ei toate planurile și strategiile înfipte SERIOS în pământ, înainte de a crește ca niște ziduri până la cer.

Soarele XVIIII : SOLItudine vs SOLIDARitate

Ziua XVIIII, lumina unitară a conștiinței. Pe o scară de la 1 la 9, desigur că se CREDE unic, de la începutul și până la sfârșitul unui repetabil UNI-VERS. Doar când se apleacă spre pământ, vede cum, din cei 2 ochi ai lui, două creaturi luminează inocente creația, cuprinse de curiozitate. Și în timp ce UNU pipăie neîncrezător și derutat aerul pătruns de iubire, UNA îl ajută binevoitoare să-și regăsească direcția până când va reuși să pășească din nou pe solul VERDE al vieții nemuritoare, de unde a venit, trecând dincolo de apele curgătoare ale Timpului.

Judecata XX : Surzenie vs Claraudiție

Ziua XX, dubla uniune a masculinului cu femininul. Stă sub influența lunii pline a cărei trâmbiță SUNĂ neobosită deasupra capetelor umanilor treziți și ieșiți din labirintul însângerat de suferință. Spiritul lor comun se ridică dintr-un mormânt solar în care zăcea închis de prea multă vreme și prin ochiul lui rotitor, într-o mișcare inversă acelor de ceasornic,  înălțimile vieții veșnice se revelează la spatele eroilor dezbrăcați de toate ascunzișurile. Pentru cine are urechi să audă SUFLAREA de viață este momentul IDEAL să se dezmeticească. Pentru cei surzi, somnul fără vise va continua să-i țină prizonieri în labirintul nu-merelor neiertătoare.

Lumea XXI : Înstrăinare vs Universalitate

De la Lume adunate și-napoi la Lume date,  împrăștiată în cele patru direcții, Lumea curge străină odată cu Apa, pierdută în timp și spațiu până când se regăsește într-o poveste. Atunci EA dansează glorioasă în buricul pământului NEMIȘCAT ca un piedestal iar Universul se învârte cu Timpul pur și simplu în jurul ei. Dinăuntru spre înafară, adevărul ei se ridică grațios până la ceruri, uimind ființele însuflețite în simplitatea lui. Tot ce-a fost înstrăinat se reunește în Sine, tot ce-a fost împrăștiat se ține laolaltă, tot ce-a fost pierdut revine pentru totdeauna în mâinile amândouă. CERCul se închide pentru ultima oară ca un ou, din care Lumea eternă privește pe deplin conștientă spre vremurile care continuă să treacă dar fără să o mai poată înstrăina de Sine.

(va fi completat pe parcurs cu arcanele lipsă)

Numele Manole provine din EmanuEL și deși este tradus de obicei prin filieră ebraică „Dumnezeu e cu noi”, eu prefer să-l interpretez mai degrabă ca „MÂNA Dumnezeu”, care avea MENIREA să ridice „CASA Dumnezeu” (e-manu-EL); iar în legenda românească EL chiar apărea ca un mare MEȘTER artizan, ce pe ARGEȘ în jos conducea 9 meșteri mari, calfe și zidari! În timp ce Ana face referire la cer, în greacă fiind un prefix cu sensul de “sus“. Cuvântul în sine reflectă o OGLINDĂ, în care ce e sus e asemenea cu ce e jos, e ANA-LOGIC. La sumerieni, zeul suprem al cerului se numea ANU, existența lui fiind UNA cu pământul, Ki sau Gi, pe care îl oglindea în înalt.

Balada Meșterului Manole este o poveste inițiatică unică, la fel ca Miorița, în care simbolurile străvechi ale creației sunt transmise peste GENE-RAȚII. Și această poveste spune că, la porunca lui NEGRU-VODĂ, din întunecimile lui, 10 MAEȘTRI constructori, BĂRBAȚI puternici și pricepuți, au fost chemați să ridice o “MONASTIRE naltă cum n-a mai fost altă“, loc de POM-MENIRE a lui, deasupra unui ZID părăsit și neisprăvit. Dar orice lucrau Ziua, Noaptea se surpa! Creația lor era NETOCMITĂ, nu putea dura până când, așa cum șoapta de sus i-a GRĂIT în VISUL lui Manole, nu JURAU, ZĂU AȘA, să jertfească în ZIDUL monastirii, o FEMEIE VIE, cea mai iubitoare, fie soțioară, fie surioară. Și desigur, pentru că MANEA era cel mai mare dintre meșterii zidari, a lui soțioară venea, neputând fi oprită nici de ploaie, nici de vânt, în dorința ei NEABĂTUTĂ de a potoli FOAMEA și SETEA de creație a soțului ei, fără să știe că EL JURASE să o ZIDEASCĂ în peretele unei biserici ca să-și împlinească VISUL, ca opera lui să DĂINUIE peste TIMP. În timp ce Ana era MÂNATĂ de IUBIRE, Manole nu dorea decât POMENIRE, neînțelegând că sacrificându-și iubirea, își sacrifica însăși VIAȚA sa, precum și a copilului său nenăscut! Căci în final:

“De pe-acoperiș,
Mort bietul cădea!
Iar unde cădea
Ce se mai făcea?
O fântână lină,
Cu apă puțină,
Cu apă sărată,
Cu lacrimi udată!“

Și acum să ne întoarcem foarte departe în TIMP, pe  la începuturile creației.

Povestea mitologică a creației a început în KHA-OS, unde Nix (noaptea) și ERebOS (întunericul) se întindeau deasupra lui Tartarus-ABYSS (tăria, FUNDUL PĂMÂNTULUI).

Nu exista un cult al KHAOS-ului în vechea Grecie, era descris doar ca “zeița fără mituri”. Puține scrieri făceau referire la ea. Hyginus considera că, fiind constituită din umezeală și ceață, ea a fost deopotrivă originea nopții și a întunericului, dar și a luminii și zilei, Aether și Hemera.

ABYSS rezonează cu BYTHOS-profunzimea, eonul primordial al gnosticilor care împreună cu Si-GE (GE-EA grecilor, GI sau KI a sumerienilor), tăcerea, au creat Pleroma, tărâmul inefabil de la originea lumii. G adăugat în fața șirului de vocale simboliza „de ambele sexe” în timp ce forma „aeaea” ar fi putut reprezenta femininul de la „aeon”, arhetipurile eterne, dinafara timpului. Ca entitate androgină primordială, Geea l-a emanat din ea pe Uranus, din fundul pământului în fundul cerului (!) și împreună au GEnerat apoi primele 6 perechi, F/M, de forțe cosmice.

În Cartea secreta a lui IoAN, creatorul transcendental era „monada”, un DUH invizibil ce domnea în infinit. Din sursa divină, erau emanați în pereche (F-M) EONII sau tărâmurile eterne. În gnosticism, eonilor le erau atribuite diferite calități ale divinității iar totalitatea acestor prime emanații, identificate cu nume, forma Universul ARHETIPAL sau Pleroma.

Primul astfel de tărâm care s-a desprins din necunoscut ar fi fost mama divină, numită SiGE, Helena sau Ennoia, IDEEA. Din ea a fost emanat Bythos, profunzimea și împreună au creat prima pereche de gemeni sacri, Nous, mintea universală și Aletheia, adevărul.  Au urmat în ordine Logos – povestea (M) și Zoe-viața (F), Anthropos-bărbatul (M) și Ekklesia, spațiul sacru, biserica (F). Aceste perechi erau totodată opuse și complementare. Deci Nous-mintea se opunea Aletheiei adevărului și exprimau arhetipurile minciună vs adevăr; Logosul, povestea FĂRĂ suflare de VIAȚĂ se confrunta cu Zoe, LUÂNDU-I viața, după cum bărbatul se opunea spațiului sacru, CALEA pe care dorea să o cucerească și stăpânească. Dacă ne concentrăm atenția asupra acestor arhetipuri, vom observa că expresia ”eu sunt calea, adevărul, viața” nu aparținea Logosului, căruia i-a fost atribuită, ci fusese FURATĂ de la eonii de pe linia feminină a Aletheei-adevărul și redusă la o simplă minciună. Fiindcă cele 3 doamne ale căii mistice spre adevăr și viață eternă – Ekklesia, Zoe și Aletheia – se situau înafara Logosului și a minții universale.

Deci ultimii eoni din dimensiunea Pleromei, Anthropos și Ekklesia, au creat în continuare alte 2 dimensiuni înafara pleromei: decada, dimensiunea perfecțiunii arhetipale, care cuprindea 10 arhetipuri formate din 5 perechi de eoni și dodecada, 12 arhetipuri formate din 6 perechi de eoni. Ultima pereche din dodecada a fost constituită din Sofia-înțelepciunea și Theletus-dorința. Dodecada mai conținea și arhetipurile protectorul-credința, tatăl-speranța, măsurătorul-iubirea, rugăciunea-inteligența și ecleziastul-fericirea/binecuvântarea; toți acesti eoni fuseseră generați din perechea originară, Anthropos-Ekklesia.  În Corpus Hermeticum, Hermes Trismegistos afirma că dodecada ar fi și sursa celor 12 tipare distructive, ale tuturor suferințelor omenești: neștiința, mâhnirea, lipsa de măsură, desfrânarea, nedreptatea, lăcomia, greșeala, invidia, înșelătoria, mânia, pripeala, răutatea (CUTIA PANDOREI).

Ultima dintre eonii feminini ai dodecadei, SOPHIA, a căzut în AGONIE MENTALĂ din cauză că și-ar fi integrat geamănul masculin, pe THELETUS-DORINȚA. Ea exprima atributul înțelepciunii și a fost ZIDITĂ, ÎNCHISĂ într-un corp material dureros, ca urmare a dorinței nestăvilite de a cunoaște IUBIREA. Dimensiunea Sofiei constituită din 12 arhetipuri ar putea fi asociată celor 12 constelații care alcătuiesc zodiacul. Aceste constelații sunt de asemenea grupate în perechi complementare: berbec-balanță, taur-scorpion, gemeni-săgetător, rac-capricorn, leu-vărsător, fecioară-pești, sistemul zodiacal CIRCUlar nefiind altceva decât închisoarea Sofiei, simbolizată și de CASA DUMNEZEU, arcana XVI din JOCUL DE TAROT! În această arcana, LUNA DESCHIDE ușița prin care FEMEIA reușește să iasă dintre zidurile în care a fost sacrificată, în timp ce MARELE MEȘTER al DORINȚEI se aruncă în golul de sub el, copleșit de singurătate și înCERCat de remușcări. Luna nouă a Peștilor din 20.02.2023, oglindită în apele terestre, se va așeza pe arcana trezirii spirituale, unde Judecata XX sună glorioasă trâmbița într-o dimineață de iarnă și ne bate insistent la ușa închisorii! Deschide ușa creștine…

Să fie Vărsătorul într-adevăr o eră a tehnologiei informației?

Se forțează LIMITELE, în producții precum Matrix și alte asemenea scenarii manipulative, în ideea că într-acolo ne-am îndrepta dar… nu e ca și când n-am avea de ales.

Semnele Vărsătorului

În astrologie, zodia Vărsătorului e reprezentată de Ganymedes, frumosul băiat frigian din Troia care a fost răpit de VULTURUL Zeus și dus de pe Muntele Ida (al zeiței mamă, de la care provine IDEEA) în Olimp pentru a deveni paharnicul zeilor, în locul zeiței tineretii veșnice, Hebe, după ce ea a devenit soția lui Heracles.  Etimologia numelui e interesantă, formată fiind din Ganumai, cel ce aduce BUCURIE și Medea, gând, intenție (IDEE) și… unul dintre multele nume ale zeiței mamă! În Tarot, Vărsătorul este simbolizat de arcana XVII, Le Toille, Raiul (Thule) unde fecioara goală înGENUNcheată sub un cer nocturn cu 8 stele (JUSTIȚIA DIVINĂ), toarnă din 2 ulcioare apa aurie a soarelui, apa vie, în râul Timpului și apa întunecată a nopții, apa moartă pe pământul roșiatic al vieții. Cu talpa dreaptă stă între pământ și apă, cea stângă e complet întoarsă spre cer. Ea exprimă BLÂNDEȚEA NOPȚII, puritatea, sinceritatea, generozitatea, BUNĂTATEA feminină care hrănește și ocrotește creația, FAMILIA ei de SUFLETE. Adică exact atributele pe care femeile din ziua de azi le-au pierdut aproape cu desăvârșire. Ochii ei privesc departe în necunoscut, în Lumea perfectă a IDEILOR din care EA maiestuoasă provine.

Zodia Vărsătorului se află sub dublul patronaj al lui Saturn și Uranus, două personaje mitologice, fiu și tată, aflate în război. Cronos-Saturn l-a detronat și castrat pe tatăl său Uranus, fiind blestemat de el să aibă aceeași soartă.

La 1 gr. în Vărsător se află Altair, cea mai strălucitoare stea din constelația Acvilei, de 10 ori mai luminoasă ca Soarele. Vulturul îl reprezenta pe Zeus, fiul și uzurpatorul lui Saturn, în ipostaza lui de purtător al tunetelor și fulgerelor. Și iată cum toți 3 tații mitologici, aflați în luptă pentru putere, se reîntâlnesc în Vărsător. Altair formeaza așa-numitul „Triunghi de vară”, împreună cu stelele Deneb și Vega, aflate amândouă în Capricorn, la 19 și respectiv 15 gr.

Timpul Vărsătorului

Suntem pe trecerea dintre Pești și Vărsător, pe puntea schimbării de paradigmă a realității, dintre timp și eternitate, dintre iluziile neptuniene, limitele saturniene, controlul jupiterian și eliberările uraniene. Un cântec profetic din 1960, „Age of Aquarius” din muzicalul „A 5-a dimensiune”, spunea așa:

Când Luna este în casa a șaptea (Balanță)
Și Jupiter se aliniază cu Marte.
Atunci pacea va ghida planetele
Și iubirea va guverna stelele.
Acesta este începutul Erei Vărsătorului
Armonia și înțelegerea
Simpatia și încrederea abundă
Nu mai există falsitate sau batjocură
Visele de aur vizionare devin realitate
Puterea cristalelor mistice este revelată
Și mintea cu adevărat eliberată

Și deci, să fie Vărsătorul o eră tehnologică? Nicidecum! Inteligența artificială ar aparține mai degrabă Săgetătorului masculin de foc, fiindcă fără electricitate moare!

Vărsătorul este un semn feminin de aer, care TRANSMITE cunoașterea din mentalul superior, din domeniile supra-conștiinței și, mai degrabă, ar putea atrage dezvoltarea capacităților umane extra-senzoriale, atunci când omul va reuși să se DEZBRACE de toate prejudecățile și limitările sale. Uranus, tatăl primordial pierdut în negurile Timpului saturnian, ne va reîntoarce la propria NATURĂ, conectându-ne și cu NATURA înconjurătoare, ne va reDEZVĂLUI valorile străvechi și cunoașterea ancestrală uitată. Înainte de orice, Uranus-cerul este și patronul astrologiei și deținătorul ei, așa că înțelegerea mecanismelor universale ar face parte cu siguranță din zestrea lui de înțelepciune.

Uranus traversează până în 2026 zodia Taurului, din care face parte grupul stelar al celor 7 Pleiade, arhetipurile feminității, unde strălucește și „marele soare spiritual”, Alcyone. În acest interval, vor fi multe înCERCări de trecut, tocmai din pomul cunoașterii binelui și răului. Adamii și, ÎN SPECIAL, Evele vor fi provocați să se dezbine  pentru ultima oară în această eră conflictuală iar fructul otrăvit le va fi servit încă o dată, ca să se vadă CINE între timp a învățat ceva. Totuși, pentru aceia ce vor reuși să navigheze cu măiestrie PRINTRE puternicele valuri de energii astrale, un mare portal evolutiv li se poate deschide.  

Până la urmă  nu există decât o singură alegere, care se MANIFESTĂ prin atitudine: între BINE și rău, între bucurie și tristețe, între iubire și ură, între fericire și suferință. Agonie sau EXTAZ? Ce alegi? Arcana fără număr sau arcana fără nume? În raport cu această ”simplă” alegere, toate celelalte aspecte ale vieții o vor urma și confirma.

Din această perspectivă, 2023 este un an puternic de răscruce, pentru că Vărsătorul se va bucura (oare?) de vizita lui Pluto, care-l va traversa încetișor, înainte și înapoi, tocmai până în 2044! Vor fi 21 de ani de (r)evoluție în cunoaștere, moartea și renașterea tuturor IDEILOR despre viață, NEMURIRE și moarte! Ambrozia și nectarul zeilor ar putea fi așternute la masa MA-GEEI, pentru a fi servite invitaților de ONOARE!

Programul croazierei lui Pluto în TIMPUL Vărsătorului înscrie următoarele HALTE (băgați de seamă la arcanele din Tarot implicate în aceste tranzite epocale):

Pluto iese din Capricorn: 23/3/2023
Pluto în Vărsător: 23/3/2023 – 11/6/2023
Pluto înapoi în Capricorn: 11/6/2023 – 21/1/2024
Pluto înapoi în Vărsător: 21/1/2024 – 2/9/2024
Pluto înapoi în Capricorn: 2/9/2024 to 19/11/2024

Pluto stabilit în Vărsător, sub semnul SOARELUI de la apus, din Scorpion (MĂRUL DE AUR din grădina Hesperidelor!): 19/11/2024

Toate pânzele sus, că vine FORTUNA!

”Focul e o temniță. Marea oferă o scăpare. ” – Serialul House of the Dragon, ep.7

La fel ca în misteriosul joc de șah, în jocul cosmic, pe tabla universală, PLANETA, se confruntă 2 regine, una albă și una neagră și 2 regi, unul alb și unul negru. Miza jocului este moartea sau nemurirea. Tabla de șah planetară reprezintă o oglindă perfectă iar la baza luminii, în spatele ei, exact ca într-o oglindă materială, stă întunericul, NOAPTEA COSMICĂ. Albul și negrul nu reprezintă însă, așa cum sunt asociate de obicei, binele și răul ci doar cunoscutul, ceea ce e adus în lumină și necunoscutul, MISTERUL ce rămâne în întuneric pentru a fi descoperit. Lumea se creează între întuneric și lumină, între zi și noapte dar chiar și acolo unde lumina domnește ea lasă o umbră în urma ei. Lumina e atrasă de întuneric în timp ce întunericul dorește lumina. Pentru că opozițiile deși se conFRUNTĂ, cu coarne cu tot, deseori se și completează.

Cercul zodiacal are 12 case, constituite din 6 perechi împărțite între 2 extreme ale Conștiinței, Personalității și Destinului, de la Mijlocul la Fundul Cerului, de la Răsărit la Apus și de la Nodul Nord la Sud, de la Întuneric spre Lumină și înapoi. Fiecare dintre aceste perechi emană energii complementare, necesare una alteia pentru evoluție. Așa încât în fiecare dintre cele două astfel de diviziuni avem zone luminoase și zone întunecate, umbrite. Atât femininul cât și masculinul au părțile lor de întuneric și lumină, nici unul nu este absolut negru sau absolut alb.

Așa că cel mai interesant și provocator aspect despre care prea puțin se vorbește ar fi că fiecare dintre cele 2 principii universale, feminin și masculin, are fiecare umbra sa: Luna albă (Selene) și Luna neagră (Lilith), Venus Urania și Lucifera, Ares-Marte și Hades-Pluto, Soarele alb și Soarele negru (Helios-Saturn)… Și toate aceste arhetipuri se REunesc în om. Asocierile celor 4 elemente cu lumina și întunericul ar fi de asemenea în pereche:feminin aerul  (alb) și apa (negru), masculin, focul (alb) și pământul (negru). Însă în viață combinațiile pot fi infinite : albul poate sta când într- o casa de întuneric (pătrățica neagră din șah), când într-una de lumină (pătrățica albă) și de asemenea și negrul.

Gemenii arhetipali din mitologia greacă ale căror povești sunt înCIFRATE în zodia Gemenilor erau în realitate 4: 2 frați si 2 surori. Ei indicau posibilitatea alegerii între 2 directii, la răscrucea de drumuri existențiale bine păzită de Hermes-Mercur, piatră de hotar și mesagerul gândului: una care ducea spre tărâmul nemuritorilor, cu Pollux și Helena pe indicator, cealaltă spre banala viață de muritor, simbolizată de Castor și Clitemnestra. Iar cheia care putea descuia poarta nemuritorilor era reprezentată în iconografia lui Hermes de caduceul înaripat cu șerpii încolăciți ca o spirală de ADN.

Legenda spunea că gemenii mitologici aveau tați diferiti: în timp ce Pollux și Helena ar fi fost copiii lui Zeus, dăruiți cu imortalitatea, Castor și Clitemnestra ar fi fost copiii muritorului rege Tyndareus. Astfel că mesagerul zeilor putea conduce spiritele în jocul vieții fie spre nemurire, fie spre moarte, în funcție de alegerile lor mai mult sau mai puțin conștiente. A fi sau a nu fi! Pe de altă parte, părintele alchimiei, avea rețetele lui de transformare a plumbului karmic saturnian în aurul mărului strălucitor din grădina z(m)eilor, însă erau rezervate numai unui grup elitist, restrâns, de initiați, deținători privilegiați ai cunoașterii oculte.

Lumea în care trăim este GENErată de DUALISM.

Prin urmare, modelul tradițional al astrologiei, în care casele opuse ar fi de același semn, nu are logică din perspectiva mea PERSONALĂ. Spre exemplu, Berbecul din casa I cu Balanța din casa 7 nu ar avea cum să fie ambele de natură masculină, pentru că nu ar putea funcționa împreună în complementaritate. UN element de natură masculină și acesta ar fi focul Berbecului aPRINS de Marte, ZEUL materializat, însuflețit și luminat de conștiința de a fi, va fi echilibrat și hrănit de elementul opus feminin de aer,  patronat de Venus în Balanță, la echinocții, în punctele de egalitate unde lumina se desparte de întuneric. Și ei ar putea forma astfel una dintre perechile de gemeni nemuritori. Însă aici vorbim de principii și de modul lor arhetipal de manifestare, să fie clar, nu de bărbat și femeie în general, care oricum sunt ființe andro-gine în structura lor. În continuare, elementul masculin de pământ, frumosul Taur mitologic, personificare a forței sexuale a Soarelui întrupat într-un animal potent, călărit de Venus tocmai ieșită din MARE, se completează cu elementul feminin de apă, din Scorpionul adjudecat de Hades-Pluto, după ce domnul morții și-a furat mireasa ispitită de dorința erotică. Ambele ar fi simboluri ale pământului fertilizat de apă, în care Viața ca avere materială este taxată prin Moarte ca plată spirituală în schimbul plăcerii sexuale. Și aceștia ar forma un cuplu de gemeni muritori. Se vede cum o casă de natură masculină poate fi locuită de un arhetip de natură feminină și invers. Miturile antice, cum ar fi cele ale Minotaurului și Persefonei pentru axa taur-scorpion, justifică din belșug aceste aparente contradicții, când albul ocupă o casă neagră sau negrul una albă.

Ordinea caselor astrologice pe roata zodiacală, din această perspectivă, ar alterna 2 zodii gemene masculine, alb-negru cu 2 zodii gemene feminine alb-negru; spre exemplu berbec-foc alb, taur-pământ negru (M) urmați de gemeni-aer alb, rac-apă negru (F), leu-foc alb, fecioară-pământ negru (M), balanță-aer alb, scorpion-apă negru (F), săgetător-foc alb, capricorn-pământ negru (M), vărsător-aer alb, pești-apă negru (F)… deci exact ca în șah, o pătrățică albă este urmată de una neagră de aceeași natură.

Atracția albului spre negru pare irezistibilă iar complementaritatea ideală în Tarotul de Marseille se formează într-un cuplu în care albul și negrul se combină încrucișat în fiecare dintre cele 2 personaje arhetipale:   Împărăteasa III – Venus, femininul AERIAN, diafan, materializat din apă (că femeile sunt mai ușoare și grăsuțe, nu-i așa?), ce domnește în zodia neagră de pământ, masculină a Taurului și Împăratul IIII – Marte, masculinul materializat din pământ (că bărbații sunt mai GREI și mai puternici fizic), ce domnește în zodia albă de aer, feminină a Gemenilor.

Gândul și Emoția

Luna Plină a Leului, de pe arcana Șaretei, într-un an în care e condusă de Papă, a venit cu mesaje puternic EMOȚIONALE pentru toată Lumea.  Iris, personificare a curcubeului, ZÂNA înaripată ce unește cerul cu pământul, după ultimele zile furtunoase, s-a așezat neliniștită pe Arcana fără nume XIII, în perfectă opoziție cu Uranus și în patrat cu Soarele și Luna. Pe unii dintre cei care nu au reușit să facă transformările necesare până acum, cu toată durerea, i-a luat în zbor pe podul de culori în pace și uitare de Sine a tuturor suferințelor.

Tema mesagerilor astrali se pare că a REvenit în actualitate. Însă mesajele prost înțelese pot SEMĂNA confuzie iar cele nebăgate în seamă ne pot expune unor pericole nebănuite. Ar fi bine, deci, să luăm AMINTE, TOT mai atenți, la semnalele din jurul nostru, căci vor fi din abundență în acest an binecuvântat de Papă. Și nu degeaba, tocmai acum am simțit neVOIA, și eu-mesager,  să TRASMIT cursul despre simboluri în Magia Tarotului, ca avanpremieră la intrarea Nodului Nord în Berbec, din 12.07.2023, pe arcana Magicianului!

Eu însămi am experimentat de curând o asemenea stare de confuzie, când, fără să vreau, am INVERSAT rolurile dintre Iris și Arke. Numai că nu fără rost! Această greșeală de interpretare, din cauză că m-am lăsat înșelată de memorie, m-a dus la înțelegerea celor 2 tipuri de mesageri, gândul și emoția, fiecare cu câte 2 aspecte opuse și complementare! Va să zică gândul personificat de Hermes-Mercur apare duplicitar ca un Papă în zodia Gemenilor, în caracter masculin, MANIPULÂND o zodie feminină de aer și misterios ca un Eremit în zodia Fecioarei, în caracter feminin, SERVIND unei zodii masculine de pământ (nu e o greșeală, așa asociez elementele în mod non-conformist: apă, aer feminin, foc, pământ masculin). Dar asta știam.

Însă mesagerele planului emoțional au rămas ignorate, ascunse în culisele obscure ale mitologiei. Și așa, iată că au ieșit la iveală semnificațiile arhetipale ale celor 2 surori oceanide, Iris și Arke, din cauza unei inversiuni involuntare de conținut.

Va să zică mesagerele IUȚI, zeițele-curcubeu, înaripate, ale E-MOȚIEI ar fi fost:

• IRIS, mesagera zeilor, în mod special a Herei, cu aripi strălucitoare și luminoase ca un SOARE bine-voitor (IRIS-EROS)
• ARKE, mesagera titanilor, exilată în Tartar după înfrângerea lor de către Zeus, întunecată ca noaptea, cu aripile retezate și înstrăinate 

S-ar părea că, pe de o parte, Iris ar TRANSMITE mesaje de bucurie, iubire, speranță, pace și armonie, în timp ce Arke ar livra emoții de jale, tristețe, durere, vinovăție și pierdere, din străfundurile închisorii ei abisale.

Cele 2 arhetipuri mitologice ale mesagerelor emoției sunt reunite în Tarotul de Marseille sub arcana XIIII a TEMPERanței. Ochii străini și goi, lipsiți de IRIS, ar putea fi chiar ai lui Arke iar aripile retezate de Zeus înainte de a fi aruncată în groapa Tartarului și-au pierdut strălucirea inițială și-au devenit invizibile. Părul a rămas auriu și floarea roșie a spiritului în CREȘTET CUMPĂNEȘTE speranța că mesajele ei  vor fi gestionate cu inteligență, la fel cum șerpii împletiți ai iubirii și păcii vor pune capăt războaielor interioare ale conștiinței. De la cer la pământ, arcana Temperanței în zodia Săgetătorului, patronată de Zeus-Jupiter sub fața lui de Diavol-Dumnezeu, ne redă încrederea că furtunile Timpului în fața cărora EA stă de veghe, vor putea fi depășite de grația și frumusețea feminității renăscute, sub ARCUIREA verde a vieții nemuritoare, ca un semnal subtil al TITANILOR-TĂTÎNI, fără VOCE dar insistent, preluat și trimis de Arke din FUNDUL PĂMÂNTULUI.

„Love looks not with the eyes, but with the mind, and therefore is winged Cupid painted blind.” / „Dragostea nu privește cu ochii, ci cu mintea și, prin urmare, Cupidon înaripat este înfățișat NEVĂZĂTOR.” – W. Shakespeare

Conjunctura astrală a momentului 12.01.2023: Spânzuratul XII în luna Magicianului I, cu NS la gradul 10, Luna conjunctă cu Ceres pe Roata Fortunei X, Soarele în Capricorn conjunct cu Pandora, Juno la grad 0, abia intrată în Berbec pe arcana Magicianului I, Marte ieșit din retrogradare la gr. 8 în Gemeni, la 2gr distanță de Aldebaran, steaua regală a iluminării, de la Răsăritul zodiacului, pe arcana Împăratului IIII, Lilith abia intrată în Leu, pe arcana Șaretei VII… A fost o zi absolut memorabilia! Și pe când credeam că am întors arcana VI pe toate fețele ei în anul Nebunului Îndrăgostit, m-a surprins a nu știu câta oară cu caracterul ei misterios până la cer și înapoi.

„If we are true to ourselves, we can not be false to anyone.” / „Dacă suntem sinceri cu noi înșine, nu putem fi mincinoși față de nimeni.” – W. Shakespeare

Cuvântul cheie cu care am definit Îndrăgostitul în Cartea Magului era ”alegere din iubire”. Deseori se face referire la el ca și arcană a alegerilor dificile. Și aici intervine paradoxul: de fapt, Îndrăgostitul este așezat într-o asemenea poziție, cu picioarele goale, vulnerabile, BLOCATE în ambele direcții încât, chiar dacă ar vrea să se miște, nu ar putea! Și atunci, care să fie AICI mesajul lui pentru toți Îndrăgostiții de Lume? ”Fiți ATENȚI, că inima lovită de săgeata GREA ca de plumb, ASCUȚITĂ, a lui Eros, rănește de moarte! Nu confundați iubirea cu îndrăgosteala. Nu ignorați cauzele și consecințele lor. Stați pe loc și judecați DREPT!”

„What’s done can’t be undone.” / „Ceea ce s-a făcut nu mai poate fi desfăcut”. – W. Shakespeare

Decât să faci alegeri pripite, NEFERICITE, mai bine așteaptă vreo câteva poziții, ca Îndrăgostitul, să vezi ce îți aduce mai târziu Eremitul, la ceasul potrivit, cu omul potrivit. De la EL provine AVERTISMENTUL că iubirea fără DISCERNĂMÂNT atrage suferință. Pentru că Regina de Inimă Roșie abia așteaptă să taie capetele celor care se reped să mănânce neinvitați, cuprinși de POFTE nesăbuite, din prăjiturile ei ispititoare ca niște capcane pentru șoricei înfometați… de iubire! Ca și cum s-ar afla pentru prima dată „În Țara Minunilor”…

„A fool thinks himself to be wise, but a wise man knows himself to be a fool.” / „Un nebun se crede înțelept dar un înțelept știe că este nebun”. – W. Shakespeare

De aceea, Papa privește gânditor spre Îndrăgostit, deși cumva pare că se amuză pe seama slăbiciunilor  lui, în timp ce cu degetul justițiar al lui Jupiter unit cu cel răzbunător al lui Saturn arată spre inima ascunsă sub o pelerină însângerată. Consecințele alegerilor Îndrăgostitului sunt suportate de Șareta împotmolită în pă-mânt și cântărită la porțile Justiției divine. Arcanele Îndrăgostitului și Șaretei, VI și VII, sunt legate prin consecințe: drumul Șaretei depinde de alegerile Îndrăgostitului iar alegerile Îndrăgostitului determină calea Șaretei! Astfel că, relațiile dintre avatarele lor întrupate pot duce de multe ori la suferință și moarte, alchimie și metamorfozare (6+7=13) dar și la extaz, fericire și eliberare (24+7 sau 6+25=31).

„Don’t waste your love on somebody, who doesn’t value it.” / „Nu-ți irosi dragostea pe cineva care nu o prețuiește.”– W. Shakespeare

În ultimă instanță, dacă nu reușesc să înțeleagă rigorile Justiției divine VIII și ale Roții Fortunei X, Îndrăgostitul și Șareta sunt SORTIȚI să fie transformați în Diavol și respectiv Casa Dumnezeu, unde urmează să se supună celor mai teribile înCERCări ale vieții. Și, abia după ce ajung la limita suportabilității, li se permite să se elibereze de condiționările auto-impuse din cauza unor alegeri iresponsabile, repetate de prea multe ori (15+16=31). Toate emoțiile tulburătoare care în trecut le-au otrăvit inimile și le-au tăiat capetele în dorințele de răzbunare, ură, resentimente, furie, posesivitate se cer recunoscute, îngrădite, purificate și vindecate.

„All things are ready, if our mind be so.” / „Toate lucrurile par simple, atunci când mintea noastră este pregătită.” – W. Shakespeare

Simt să mulțumesc tuturor celor care mi-au permis să fac parte din istoria vieților lor de EROI și mi-au oferit șansa de a vedea toate aceste arhetipuri în VIAȚĂ, în manifestare. Mulțumesc tuturor Îndrăgostiților, Șaretelor, Magicienilor și Roților, Arcanelor fără număr și fără nume, Împăraților și Împărăteselor, Caselor Dumnezeu și Diavolilor, Eremiților și Papilor, Papeselor și Puterilor, Temperanțelor, Justițiilor, Judecăților și Raiurilor, Lunii și Soarelui … sunt profund recunoscătoare pentru călătoria voastră care îmi îmbogățește Lumea cu noi și noi înțelegeri asupra naturii acestui Univers, la fel de paradoxal în Bine, ca și în Rău.

„Love is heavy and light, bright and dark, hot and cold, sick and healthy, asleep and awake.” / „Dragostea este grea și ușoară, strălucitoare și întunecată, caldă și rece, bolnavă și sănătoasă, adormită și trează.” – W. Shakespeare

Ultimul grad al lui Lilith în Rac, de pe arcana Îndrăgostitului, a produs dezastre în cuplurile dizarmonioase sau viciate de legături triunghiulare primejdioase, tocmai de ziua Împărătesei (3.01.2023). Istoria risca să se repete, ca de atâtea ori în trecut și o nouă cădere din raiul familial se arăta la orizonturile iubirilor efemere. Din nou, o Lilith întunecată de nemulțumiri conjugale dar revoluționară și rebelă, ca o leoaică “în călduri“ în căutarea timpului pierdut, s-ar fi putut inflama în acele momente fatale în orice femeie neîmplinită în relația cu partenerul. “Adevăruri“ neadevărate amestecate cu minciuni necontrolate puteau fi aruncate cu ușurință și cu cruzime inconștientă. Lilith, de mânuță cu SamaEL, se putea retrage încă odată în-gerul morții sufletești, la țărmul unei mări emoționale în clocot, înroșită de mânie, resentimente și PIERDUTE dorințe erotice sălbăticite.

Să fie de bine? Să fie, pentru cei care au înțeles că arta de a fi fericit se cere exersată cu încredere, RĂBDARE și recunoștință la FIECARE pas de dans în doi! Numai pas cu pas s-ar fi putut reconstitui raiul de la începuturi, unde în sânul familiei se regăseau cu devoțiune toți membrii ei, spre MÂNTUIREA de suferință a tuturor.

Să fie de rău? În măsura în care lucrurile scapă de sub control, râuri de lacrimi și suferință se pot revărsa peste țărmurile neprotejate de furtună. Consecințele unor “alegeri prea scump plătite“, cum astrologul Otilia Mazilu BINE atrăgea atenția în cartea ei dedicată lui Lilith, vor veni în valuri peste cei ce preferă să se mai joace în roluri de victimă, salvator sau agresor. Roata Fortunei va zgâlțâi din țâțâni ȘARETELE șubrezite de îndoială și lipsite de farul și HARUL conștiinței. Câtă vreme Lilith, din planurile ei celeste, va suspina de tristețe că a fost și de astă dată prost înțeleasă. Înfierbântată de Leul regal, în următoarele 9 luni, își va putea înneca amarul în aventuri de-o zi sau de-o noapte, care însă nu vor reuși să-i umple golul crescător într-un suflet otrăvit, trădat și decăzut din iubirea de Sine.

Lilith, consoarta lui Dumnezeu, prima soție a lui Adam, Venus, frumusețea din spuma mării, Pandora, cu multele ei DARURI dar și nenorociri, NinLil, doamna vântului, Isis cea plină de văluri sau oricum s-ar mai numi femeia primordială care deținea secretele MAGIEI,  EA, la fel ca și Persefona, s-ar putea reîntoarce cu SPERANȚA în RAI, pentru a fi în sfârșit izbăvită din infernul mental-emoțional în care a căzut din nebăgare de seamă. În vreme ce Hades-Pluto, soțul predestinat cu care momentan se află în război, o urmărește de la distanță, din Capricorn și mai apoi din Vărsător, încercând, când mai binevoitor, când mai cârcotaș, să-i accepte și să-i înțeleagă toate capriciile și vulnerabilitățile. Căci, la peTRECEREA  JUSTIȚIARĂ de la intrarea pe tărâmul Regelui Soare (din 8.01.2023), Eris iarăși a aruncat mărul otrăvit al discordiei, momeala zeițelor gata să se ia la harță pentru mult râvnita, presu(s)pusa confirmare a grației și frumuseții lor fără egal.

Soluția? SĂ FIE puterea leului luată cu înțelepciune în mâinile femeii înSUFLEȚITE de blândețea SUPERIOARĂ a spiritului înălțat, înnobilată de iubire UNIversală. Spre bine-cuvântarea întregului an al Papei, ce astfel i-ar putea ghida Șareta cu măiestrie printre obstacolele ridicate OSTENTATIV în calea ei.

„You take the blue pill… the story ends, you wake up in your bed and believe whatever you want to believe. You take the red pill… you stay in Wonderland. And I show you how deep the rabbit hole goes. „

„Iei pastila albastră… povestea se termină, te TREZEȘTI în patul tău și CREZI TOT CE VREI SĂ CREZI.  Iei pastila roșie, rămâi în Țara Minunilor (aka IA). Și îți voi arăta cât de adânc coboară gaura de iepure.” – Morpheus (The Matrix)

Și eu am fost multă vreme o mare admiratoare și consumatoare de Matrix! Și iată că am ajuns să-mi pun întrebarea dacă nu cumva Neo ar fi fost manipulat să ia pastila greșită?

Printre efectele notabile ale filmului a fost și faptul că și-a convins fanii că trăiesc deja într-o lume virtualâ, într-un MATRIX numerologic. Dar acceptând acest așa-zis adevăr, direct spre acolo erau programați să se îndrepte. Confirmând cu aplauze și elogii un scenariu, oricât de imposibil ar părea, îl autorizăm să se înTÂMPLE. Așa funcționează magia! Crede și nu cerceta și viitorul îți va fi așternut de omul în negru (man in black). Câtă vreme TU DORMI amețit de o pastilă roșie care te face să te visezi EROU în războaie cosmice fantastice, realitatea pare că se transformă în jurul tău într-o iluzie deconcertantă, într-un coșmar incontrolabil! Și astăzi ne lăsăm seduși de fanteziile unui Elon Musk care dezvoltă interfețe creier-calculator pentru explorarea unor realități virtuale, sub un program intitulat NeuraLink. La fel ca în Matrix, în viitorul nu foarte îndepărtat, un cip electronic ar putea fi LEGAT la creierul uman permițând crearea unui fel de hibrid om-mașină.

În filmul Matrix, Morpheus, ”omul în negru”, îi spune lui Neo, „omul nou”, UNICUL, salvatorul invincibil, ”multilateral dezvoltat”, devenit și el în cele din urmă un NOU ”om în negru”: „Pot să-ți arăt doar ușa, tu ești cel care trebuie să treacă prin ea.” El nu are putere de a crea prin sine însuși, ci are nevoie de OMUL VIU pentru a lucra la îndeplinirea FANTEZIILOR lui.

Așadar, cine era MORpheus?

MORpheus, în mitologia greacă, era unul dintre fiii lui Hypnos (Somnus la romani), zeul somnului și al nimfei Pasithea, fiica Bătrânului Mării, Nereus, cel care-și schimba neîncetat FORMA și de aceea, era aproape imposibil de recunoscut. Pasithea personifica relaxarea, meditația, halucinațiile și alte stări modificate de conștiință. Morpheus provenea deci din doi părinți divini cu capacități extraordinare în domeniile subconștientului. El apărea în vise sub FORMĂ UMANĂ și, uneori, chiar ca mesager al zeilor. Numele lui era derivat din greaca veche, unde μορφή însemna „formă” (în permanentă schimbare, MURITOARE).  De la el derivă prefixul morfo, din care s-au FORMAT concepte ca morfologia, studiul formelor exterioare și al structurii interne a organismelor plantelor și animalelor. În acest context, numele Morpheus, ca zeu al visării, sugerează ad literam „cel care formează” VISELE  (sau le FORMATEAZĂ, în sensul de Inteligență Articifială!). El avea capacitatea de a-și schimba propria formă și de a manipula realitatea, precum și puterea de a vrăji mintea altor oameni cu vise și fantezii. Se credea că abilitatea zeului Morpheus de a se transforma într-o apariție reală reușea să-i înșele chiar și pe cei mai vigilenți exploratori ai coștiinței. Prin vise se eliberează și se exprimă dorințele, speranțele și imaginația celui ADORMIT. Numai că, manipulate de Morpheus, unele vise puteau crea realități iluzorii traumatizante, adevărate coșmaruri, în care visătorul se putea pierde, oarecum trădat de propria conștiință.

Puterile lui Morpheus pe tărâmurile onirice erau deci nelimitate: la fel ca și tatăl său Hypnos, frate cu Eros-iubirea și Thanatos-moartea, era capabil să-i adoarmă deopotrivă pe muritori și pe zei și să le manipuleze visele. În plus, avea control deplin asupra întunericului.

” În întuneric, Morpheus, Zeul Viselor, a trezit o lume în care el și numai el deținea puterea. ” – Gaia, God of War (serie de jocuri video)

Pilula roșie sau pilula albastră?

În Matrix alegerea părea evidentă. Să reconsiderăm însă ce semnificații ascunse și ce EFECTE devastatoare avea pilula roșie? Culoarea roșie arăta de fapt calea masculină, de luptă sau fugă. Ca urmare, în toate aventurile prin care urma să treacă, Neo era nevoit când să lupte, când să fugă din fața dușmanilor realității sale izbăvitoare, atacată de nenumărați agenți robotizați, denumiți generic Mr. Smith. Pur și simplu alegerea inteligenței artificiale, a iluziei matrixului în locul lumii vii, a somnului conștiinței în locul trezirii spirituale ducea la un neîncetat război în arenele irealității, din ce în ce mai aberante… Pilula roșie ar corespunde în astrologie lui Antares, steaua regala de la APUSUL UMANITĂȚII, steaua războiului împotriva vieții (anti-ares). Ea îl CONECTA pe Neo la o lume artificială, EMINAMENTE MASCULINĂ, de pământ (siliciu) și foc (electricitate),  la MATRIX, prin intermediul unui cablu înfipt în spatele capului, cam în dreptul vertebrei lui Atlas. Bolta cerească pe care titanul o ținea pe uMĂR era înlocuită de un super-computer OMNIpotent. Neo va coborâ  tot mai adânc în uitare și înstrăinare de sine, ca într-o noapte neagră a suferinței, tot mai departe în iluzia de a fi nevoit să lupte pentru viață și libertate.

În Matrix Ressurections, ultimul episod din serie, Abdul Mateen, ca încarnare a lui Morpheus, comenta astfel alegerea pastilei roșii: „Acesta este momentul în care să ne arăți ce este real. Poți crede că este ora X dar nimic nu poate fi mai departe de realitate. Nu-i așa? Aceasta este prima zi din restul vieții tale dar dacă o vrei, trebuie să lupți pentru ea.”

Pe de altă parte, alegerea pastilei albastre ar fi descoperit  calea feminină a păcii, a contemplării și seninătății, frumuseții, armoniei și iubirii, în care Lumea în integritatea ei s-ar fi TREZIT mântuită de lupte pentru putere și control. Ea ar fi stat sub lumina stelei regale a Răsăritului, Aldebaran, care ar fi dus la iluminarea conștiinței și trezirea spirituală.

Analistul din Matrix Ressurections, prin vocea lui Neil Patrick Harris, îl avertiza pe ultimul Neo, oferindu-i pastilele albastre ale trezirii: „Îți amintesti cum ai ajuns aici? Ti-ai pierdut capacitatea de a distinge între realitate și ficțiune. Ceea ce este real e chiar aici și acum. Orice altceva este doar mintea ta, care îți joacă feste”.

“22. Şi a zis Domnul Dumnezeu: Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din POMUL VIEȚII, să mănânce şi să trăiască în veci!…

23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.

24. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat ÎN PREAJMA GRĂDINII celei din Eden şi a pus HERUVIMI şi SABIE de FLACĂRĂ vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.“ Geneza, cap. III

Pe la sfârșitul anului Nebunului, limba română m-a izbit din nou DREPT în frunte, strigându-mi asurzitor în urechi: NUUU-MĂĂĂR!!! Cum de nu am observat mai devreme? Omule, NU ai voie la MĂR! Va să zică MĂRUL DE AUR, pomul vieții din grădina raiului ne este ASCUNS de NU-MERE? Cine să fie Heruvimii, paznicii cu mii de ochi? Să fie închisoarea noastră făcută din NU-MERE, din coduri de bare numerice, la fel ca cele pe care NOI înșine, imitând interdicția dumnezeească, NI le punem pe HRANĂ? În orice caz, RAIUL nu e nicidecum în cer, nici după moarte, ci chiar aici, pe pământul care a fost la început pustiu și gol, pe care Dumnezeul androgin l-a TOCMIT prin cu-VÂNT să devină o grădină fermecată pentru copiii făcuți după chipul și asemănarea lui, parte femeiască și parte bărbătească! Raiul e doar invizibil, din cauza interdincției NU-MERELOR și a SABIEI FLĂCĂRILOR de foc ale Soarelui ce creează ILUZIA unui iad! În acel verset biblic se afirmă cât se poate de clar că simbolul sabiei aparține elementului masculin de FOC! Și nu aerului, așa cum este în general interpretat în cartomanție.

Exact ca în filmul Matrix, s-ar părea că șiruri NEVĂZUTE  de numere ne închid vederea și simțurile. Dar sunt EXTERIOARE, nu interioare. Dacă am cunoaște CIFRUL am putea  deschide LUMEA Raiului, SIMPLU, ca pe o cutie de valori! Să fie codul secret acel 369, menționat de Tesla? În acest context, arcana FĂRĂ NU-MĂR a Nebunului ne-ar putea conduce pe CALEA de REGĂSIRE a MĂRULUI de aur, a tinereții fără bătrânețe și vieții fără de moarte. Căci dacă e fără nu-măr înseamnă că e CU MĂR. Aceasta ar fi promisiunea Vărsătorului, a paharnicului care servește NEÎNCETAT ambrozia și nectarul nemuririi la masa zeilor. Mărul de aur a fost adus pentru Heracles din GRĂDINA HESPERIDELOR de Atlas, titanul ce ținea pe uMĂR bolta cerească, asemănătoare cu UN-MĂR, inversul lui NU-MĂR! Și asta sugerează că MĂRUL DE AUR e ascuns BINE chiar în capul nostru, deasupra ultimei vertebre a coloanei vertebrale care se numește Atlas! Vertebra ESENȚIALĂ a lui Atlas este SEMNalizată în ARCANA FĂRĂ NUME ca o floare ROȘIE cu 4 PETALE, crescută la baza gâtului, din rădăcinile osului sacral, ca niște inele de asemenea roșii! Și deci, dacă ar fi să renunțăm de bună voia noastră la NU-MELE și NU-MERELE consacrate, ca NE-FIIND-ALE-MELE,  oare ne-am putea întoarce în Rai?

“The Fall, so often considered a terrible thing, is a fall into experience; like falling of the epileptic to earth, it may also have its other face, for then we fall into the embrace of our dreams and fears and know them for what they are, face to face. ”

„Căderea, atât de des considerată ca un lucru teribil, este o cădere în experiență; ca și căderea la pământ a epilepticului, poate avea și o altă față, pentru că ne arată modul în care ne îmbrățișăm  visele și fricile și le cunoaștem așa cum sunt, față în față. ”

În Tarot, nu-merele au fost reprezentate ca niște personaje emblematice, misterioase, identificate printr-un STATUT social sau STAGIU de viață și nu datorită unui NUME, eliberate astfel de limitările lor din numer-OLOGIA clasică. Magul, Papesa, Împărăteasa, Împăratul, Papa  … sunt actorii eterni care coboară în Timp și joacă pe scena Lumii diferite și multiple roluri. Arcanele manipulează pur si simplu ADN-ul, în vreme ce privim imaginile, recunoscute fiind de către subconștient ca mod de comunicare primordial, ca limbaj creator străvechi. Limba creației este conservată în ele. În Tarotul de Marseille, arcana Raiului, XVII, se compune din misterul Eremitului VIIII prin care se oglindește Justiția divină VIII (9+8=17) și ne amintește mereu că Mnemosyne, păstrătoarea memoriei universale cu apele ei curgătoare, ne așteaptă în câmpul de sub stele până când vom reuși în sfârșit să ne reîntoarcem ACASĂ.

Spirala Theodorus vs Fibonacci

St. Bernarnd îl definea pe dumnezeu ca „lungime, lățime, înălțime și adâncime” pentru că înțelesese efectele geometriei și ale numerelor în câmpurile energiei. Pitagora spunea de asemenea că „numărul este totul”. Puterea tiparelor, numerelor și proporțiilor a constituit dintotdeauna printre cele mai mari mistere, necunoscute majorității oamenilor. Erau reunite în Quadrivium, intersecție a celor 4 adevăruri: aritmetica – numere pure, geometrie – numere în spatiu (fixe), muzica – numere în timp (aplicate), astrologie – numere în spatiu și timp (mobile).

Corespondențele astrologice ale Quadrivium în cele 10 dimensiuni celeste erau astfel asociate: linia 1 – uranus (cerul/creatorul/tatăl), 2 3 – luna, mercur (mesagerii), 469 – venus, soare, marte (persona), 8 12 18 27 – jupiter, saturn, neptun, pluto (conectorii) iar cele sonore armonicele ascendente ale sunetului do: do, sol, do, mi, sol,  și descendente: do, fa, do, la bemol, fa.

O altă aplicație străveche a numerologiei a fost spirala lui Theodorus, studiată de greci cu mii de ani în urmă, înlocuită în prezent în modelele ezoterice ale Lumii de spirala lui Fibonacci.

Theodorus postula că blocurile constructive ale vieții sunt constituite din patrate. Ceea ce el numea rădăcina patratului era lungimea diagonalei colțurilor extreme opuse. Tiparul începea cu unitatea de baza 1×1, în care diagonala principală oferea valoarea de 1,4142, adică rădăcina patrată din 2.

Patratele și triunghiurile rezultate erau puncte de trecere ale Spiralei infinite care revela tiparul înscris în înregistrările celeste reflectate deopotriva în astre și în celule noastre. În acest model matematic, se putea considera că fiecare om constituia rădăcina patrată a ecuației sale unice.

E posibil ca proporția numărului irațional 1,618 să fi determinat de fapt o modificare a tiparului originar al creației?! Patratul inițial înlocuit de un dreptunghi! Ca în locul spiralei infinite să rezulte o spirală finită deconectată de sursă. Atunci asta ar putea simboliza de fapt formula matematică a morții! Fibon-acci! Fără ci, fără energie vitală! A-ul pus înaintea substantivului indică negarea, ca în a-more, fără moarte!

” […]the fearful face of the Black Goddess is really the veiled Sophia. The rebirth of the mystery initiation brings us into contact with our own power, which we have failed to take in our own time. Part of the reason for this is that we live in the shadow of the Judeo-Christian Fall for which Woman bears the blame. The experience of Psyche and Kore shows the vulnerable face of Sophia, who is not afraid to fall, to learn by seeming mistakes. They show that the descent into death is the only possible pathway to ascent or spiritual rebirth.”

”[…]fața înfricoșătoare a Zeiței Negre aparține într-adevăr Sofiei învăluite. Renașterea misterelor inițierii ne pune în contact cu propria noastră putere, pe care nu am reușit să o obținem în timpurile noastre. Parțial și din cauză că trăim în umbra paradigmei iudeo-creștine a căderii, în care femeia poartă toată vina. Însă experiențele lui Psyche și Kore ne arată chipul vulnerabil al Sophiei, care nu se teme să cadă, ca să învețe din aceste aparente greșeli. Ele ne demonstrează că singura cale posibilă spre ascensiunea sau renașterea spirituală trece prin coborârea în moarte.”

Orizontul de așteptare 2031

Anul Nebunului 2022, aflat la finalul unui mare ciclu inițiatic de 2000 de ani, a deschis un culoar de 9 ani care creează oarecum o buclă ca o GESTAȚIE, care ne ține blocați într-un TIMP al purificării și reconfigurării până în 2031. Acolo vom străbate poate cea mai importantă răscruce inițiatică din aceste vremuri apocaliptice, care ne va angaja pe ultima PARTE a drumului spre era Vărsătorului. Iar cine-mparte, în tot acest interval, parte-și face pentru că dar din dar se va face Rai. Cine-mparte, desigur, cunoașterea VERITABILĂ, pentru că aceasta va fi MONADA de schimb în noua LUME care se naște ACUM.

Tocmai etichetele de astr-OLOGIE sau NU-mer-OLOGIE determină limitări cognitive, cu-NO-științe care duc la OLOGIREA spiritului. Dacă ar fi fost astro-SOFIE sau numero-SOFIE istoria lor ar fi putut fi diferită. Pentru că, din punct de vedere mitologic, LOGOSUL provenea din eonul NOUS, care simboliza MINTEA universală în care minciuna coexista cu adevărul sau, mai precis, îl OCULTA adeseori. Spre deosebire de el, SOFIA, eonul înțelepciunii, provenea pe linie maternă din Aletheia, eonul adevărului și al NE-UITĂRII!

Deci cum ar putea fi folosite astrologia și numerologia contemporane spre evoluția noastră spirituală? Învățând să discernem cu luciditate și detașare de dogme minciunile de adevăr. Spre exemplu, să recunoaștem inversiunea naturii elementelor de aer (învăluitor, diafan, subtil, hrănitor) și pământ (tare, uscat, erect, protectiv). Semințele pământului nu rodesc dacă nu sunt alimentate cu apă. Sau să ne asumăm caracterul de începător, de ucenic vrăjitor ce crește pe limba pământului și-și caută maestrul interior în integritatea și unicitatea lui 1.

“Wisdom is neither good nor bad, male nor female, Christian or pagan: she is no one’s personal possession. The Goddess of Wisdom reaches down to the depths of our need. Her simple being is so vastly present that we have not noticed it. Indeed, we have not known the depths of our need nor that any assuaging wisdom was near at hand.”

„Înțelepciunea nu este nici bună, nici rea, nici bărbat sau femeie, nici creștină sau păgână: ea nu este proprietatea personală a nimănui. Zeița Înțelepciunii coboară până în adâncimile nevoilor noastre. Ființa ei simplă este atât de vastă încât nu o putem observa. Într-adevăr, nu am cunoscut adâncimile nevoilor noastre și nici faptul că o înțelepciune liniștitoare putea fi atât de aproape.”

Toate citatele aparțin scriitoarei Caitlín Matthews și sunt extrase din lucrarea ”Sophia: Zeița înțelepciunii, Mireasa lui Dumnezeu”.