„Nu lupta în Nord sau în Sud. Poartă toate bătăliile de oriunde, oricând, în gând. Toți îți sunt dușmani, toți îți sunt prieteni, fiecare serie de întâmplări posibile se întâmplă în același timp. Dacă trăiești așa, n-o să te surprindă nimic. Vei fi văzut deja orice s-ar întâmpla” – Game of Thrones, seria 7, ep.3
Diferența esențială între Tarot și toate celelalte instrumente ale cunoașterii transcendentale, de la astrologie la numerologie, ar fi că perpetuează misterul. Dacă în așa-numitele știinte, lucrurile sunt clasificate și interpretate riguros și sistematic, cu arcanele din Tarot este ca și cum ai coborâ în vizuina fără CAPăt a Iepurelui de Martie din Țara Minunilor: cu cât te adâncești în ea, cu atât misterul devine mai profund și mai greu de desCIFRAT.
În Universul mitologic creația era împărțită în două, între Lumea zeilor și Lumea muritorilor. Core-Persefona, personificarea sufletului feminin, oscila între ele, determinând astfel ciclurile naturale dintre viață și moarte. Această paradigmă era reflectată în astrologie prin împărțirea roții zodiacale în două secțiuni principale, desfășurate între axa ascendentului, de la Răsăritul Soarelui sau a Spiritului în Lume spre descendent sau Apus. Dacă sufletul feminin înTRUPAT în maTERRIE era simbolizat de Afrodita-Venus în astrologie, spiritul masculin era personificat de Ares-Marte care se transFIGURA în Aides-Pluto, împăratul ce domnea în regatul morților și răpea periodic sufletul Afroditei în INFERN, consacrând-o ca Împărăteasă a lui. Răpirea Persefonei avea loc într-un plan metafizic, IREAL, din Lumea Zeilor, prin intermediul Magiei și al unei plante cu proprietăți halucinoGENE, NARCISA. Sub transa hipnotică indusă de Narcisă, spiritul Mamei Geea, înMOR-MÂNTat de Apollo la Delfi, ȘARPELE PYTHON, crea iluzia unei oglinzi subpământene, în care Core-Persefona, la fel ca Alice în Țare Minunilor, cobora ca printr-o poartă deschisă spre interiorul păMÂNTului, în MINTea ORAculară a Împăratului-Soare (așa cum se vede în arcana Judecății din Tarotul de Marseille). Însă moartea nu era decât viziunea din OGLINDĂ, în care confuzia dintre real și ireal devenea aTOTcuprinzătoare. Momentul căderii sufletului era IMORTalizat în harta astrală a unei nașteri păMÂNTene, cu scopul de a-i ARĂta calea de înTOARCEre… a Penelopei sau firul Ariadnei. Miturile sunt astfel pline de simboluri inițiatice!
Prin urmare, atât harta astrală cât și suita arcanelor din Tarot se îmPART pe 2 niveluri.
- La S, în oglinda apelor de JOS se înTINDE planul material, fizic, real sau lumea luminii, domeniul SOARELUI, EXTERIOR, păMÂNTul PLANetă.
- La N, în oglinda apelor de SUS se înTINDE planul metafizic, imaterial, ideal, lumea întunericului, domeniul LUNII, INTERIOR, CERUL din MINTea Universului, în rezonanță cu CREȘTEtul CAPului Omului.
La Nord se ajunge prin NV, ca în „filmul lui Hitchcock cu care se termină toate filmele lui Hitchcock” lansat la 1.07.1959 (A.HichCOCK, cocoșul ce sună deșteptarea, n. 13.08.1899), o poveste simbolică, o alegorie extrem de revelatoare în context. Pentru că la Vest, se înVÂRTE la ECHInocții poarta de trecere a Roții Fortunei X, din planul fizic înapoi spre cel metafizic, de unde Sufletul și Spiritul au plecat, ca NEBUNII fără nuMĂR și fără caSĂ, pur și simplu MUTându-și atenția dinspre exteriorul în care au ajuns spre interiorul din care proVIN, din corp fizic, dinspre ce am, în corpul emoțional, spre ce simt, eXprimat de corpul mental prin ce gândesc… și invers. Acest mister este retrăit permanent în somn, ca să devii conȘTIEnt că IAR a-i căzut din RAI în IAD, până când Sufletul îți inSUFLĂ cu HAR ce PLATĂ plutoniană să DAI ca să RĂScumperi aMINTiREA a ceea ce ai pierdut. PăMÂNT-e-ANU cuMINTE IAR ANU e UNA cu LUNA în RAI! Îmbârligată poveste de aDORmit copii … ca să înțelegem că NOI suntem și păMÂNTul și CERul și TOT este creația noastră!
DAR, revenind la arcanele din Tarot, perechile complementare dintre cele 2 tărâmuri spun fiecare poveștile lor: Magicianul cu Puterea, Papesa cu Spânzuratul, Împărăteasa cu Arcana fără nume șamd. (partea II)
