Jocul cu soarta și destinul nu e niciodată ușor.
Deși soartă și destin par sinonime, și eu le-am confundat de multe ori, există o diferență imensă între ele. Destinul se referă la un scop. o misiune, la o țintă supremă a unei vieți, asumată mai mult sau mai puțin conștient și presupune o oarecare flexibilitate în ce privește drumul ales, pe când soarta e neînduplecată și, cum s-ar zice, nu ai loc de întors, rămâi la mâna ei până când îți înveți lecțiile și primești permisiunea de a merge mai departe. Astfel că soarta poate să ajute sau să pună BEȚE ÎN ROATE în calea destinului, în așa măsură încât nici să nu fie îndeplinit. Prin urmare, soarta ar putea fi mai degrabă asimilată cu karma, însumând condiționările, plățile restante, conturile pe care le ai de încheiat pentru a rămâne cu BALANȚA la 0 (în Tarot Roata Fortunei aparține zodiei Balanței).
Dar mai presus de TOATE, în mod ABSOLUT, SOARTA comună a tuturor oamenilor ar fi să înțeleagă cine sunt, să-și (re)cunoască SINELE ascuns și în felul acesta să se poată elibera de ea prin ADEVĂR, fără să-l mai uite vreodată și fără să-și mai repete trecutul. Să atingă viziunea sfinXului de deasupra roții furtunilor eXistențiale ar fi ultima destinație pe drumul înspre desăvârșirea Lumii!
O poveste interesantă despre soartă și destin este cea a regelui Oedip. Cât a fost soartă și cât destin în această istorie? Faptul că regele Laios, tatăl lui Oedip, a fost pedepsit de Moire să fie ucis de propriul fiu, pentru păcatul de a-l fi răpit pe fiul unui prieten, făcea parte din soarta lor. Și oricât s-au străduit cei 2 protagoniști să o evite, fatalitatea s-a îndeplinit cu precizie, fără ca ei să-și dea măcar seama că au fost instrumentele ei. Și abia după ce s-a consumat primul act al sorții, uciderea tatălui, lui Oedip i s-a permis să-și indeplinească prima sarcină a destinului pe care și l-a asumat: să elibereze Teba de sub teroarea Sfinxului! Numai că soarta l-a dus în continuare spre îndeplinirea celei de a doua părți a blestemului: să se însoare cu mama lui și să conceapă împreună copiii care să perpetueze tragedia. Cum se poate subînțelege, drama familiei blestemate își avea însă sursa într-un trecut mult mai îndepărtat, necunoscut. Și dacă ar fi să interpretăm și să aplicăm legile cauzalității la acest mit, s-ar putea ca, la originea păcatului să se fi aflat un tată care și-a ucis soția, s-a căsătorit cu fiica și a dat naștere împreună cu ea unei generații blestemate din tată în fiu. În orice caz, ultima parte a destinului asumat l-a condus pe Oedip spre întoarcerea în Sine, ruperea contactului cu exteriorul, prin luarea vederii și, în acest fel, spre mântuire.
Cei antici erau cu adevărat înspăimântați de forțele nemiloase ale sorții: ”Ascultați Sorțile, cele mai apropiate dintre zeități de tronul lui Zeus și îmbrăcați-vă în țesătura lor neclintită și inevitabilă, care vă conduce nelimitat, în orice situatie. Clotho, Lachesis și Atropos, fiicele bine înarmate ale Nopții, ascultați rugăciunile noastre, zeițe teribile ale cerului și pământului. Trimiteți-ne legi binevoitoare și surorile lor pe tronuri strălucitoare. Pacea dreaptă să fie încoronată și orașul să fie iertat de nenorocirile care apasă cu greu pe inima lui.” Republica, Platon
În misterele Orfice, cele 3 moire ar fi fost fiicele lui Ananke (necesitatea), zeița primordială a inevitabilității care a marcat creația cosmosului, încolăcită cu Chronos, chiar de la începutul timpurilor și care controla inclusiv soarta zeilor. Ananke era frecvent asociată sau identificată cu Afrodita Urania, zeița celestă a frumuseții și iubirii, ca două fețe opuse ale aceleași forțe care dictează viața și moartea. Ea s-ar fi autocreat sub forma unui șarpe care, împreună cu soțul ei Cronos, înconjura întreg Universul. În îmbrățișarea lor au strivit oul primordial din care au ieșit pământul, cerurile și marea pentru a forma lumea ordonată.
Platon în Republica mai spune:
“Sunt 3 cele care stau așezate în cerc, fiecare pe tronul ei, moirele, fiicele lui Ananke, îmbrăcate în haine albe, cu capetele răsucite și cântă la unison cântecul SIRENELOR: Lakhesis (Lachesis) despre lucrurile care au fost, Klotho despre cele care sunt și Atropos (Atropus) despre cele ce urmează să fie.”
Sirenele erau creaturi magice primejdioase care ademeneau navigatorii cu cântecul lor pentru a-i devora. Numele lor semnifica “cele care leagă, prind în mrejele lor”. Ce mult semănau cu “pescarii de suflete”! Sirenele erau între 3 și 5 surori mortale, cu trunchi de femeie și coadă de pește sau, într-o versiune mai veche, jumătate femeie, jumătate pasăre. În ipostaza de pasăre reprezentau sufletul, în ipostaza de pește materialitatea. Capcanele din cântecul lor erau multiple, vrăjeau fie prin gând, fie prin emoție.
În sens alegoric, Sirenele personificau vocile sorții (ale moirelor) care atrăgeau irezistibil spre moarte. Astfel, marinarul neexperimentat pe oceanul vieții ajungea să le fie hrană. Pentru a scapă de sirene, Ulise și-a astupat urechile și s-a legat de catarg; numai așa a reușit să se salveze de soartă și să-și îndeplinească destinul, să ajungă înapoi ACASĂ.
În 1917, Franz Kafka scria în „Tăcerea Sirenelor”: „Acum, sirenele au o armă și mai letală decât cântecul și anume tăcerea. Și, deși asta nu s-a întâmplat cu adevărat, se poate presupune că cineva ar putea scăpa de cântecul lor, dar din tăcerea lor cu siguranța niciodată „.
Sfinxul, sirenele și moirele reprezentau provocările sorții: enigmele, tentațiile, fatalitatea. Și prin urmare ce-ar fi de făcut? Ei bine, Sfinxului, dacă nu reușești să te ridici la înălțimea ghicitorilor lui și să privești cu detașare orizontul îndepărtat, mai bine îi întorci spatele, că ai doar 3 încercări și dacă nu le descifrezi sensul te mănânca de viu. Lumea e suficient de mare și nu e musai să ajungi la Teba, unde oricum te așteaptă o soartă de orb și pribeag (Oedipus Rex). La cântecul sirenelor îți astupi ca Ulise urechile și te legi de catargul corăbiei vieții ca Spânzuratul din Tarot de bârna lui, ca să ții drumul drept iar pe moire le ocolești cu eleganță și determinare. Până la urmă, tot ce-ți dorești e să fii fericit! Iar fericirea stă chiar în buzunarul de la piept. Și asta pare să fie calea interioară a Înțeleptului, a Eremitului care întoarce spatele la tot ce vine după el, începând cu Roata Fortunei!
Și deci, unde se află soarta și destinul în arcanele de Tarot? În astrograme, Nodul Nord indică destinul în viața curentă și este personal dar, în general, casa în care se situează Roata Fortunei X (Balanța între gradele 0-15) evidențiază provocările sorții. S-ar putea spune că cei născuți într-o dată de 10 sunt adevărate instrumente ale sorții, cu o existență destul de turbulentă, când în sus, în exaltare, când în jos, în deprimare, până reușesc să se stabilizeze la nivelul Sfinxului și să plutească grațios pe apele furtunoase ale mental-emoționalului lor agitat; iar dacă aveți astfel de personaje în jurul vostru probabil că vă apasă cele mai incitante butoane. O situație specială întâmpină și cei care au NN, destinul în Berbec, pe arcana Nebunului (între gradele 0-15), la care se opune cu insistență soarta din Balanță, de la NS al trecutului, pe Roata Fortunei X! Încă și mai puternică devine soarta în viața unui om când coincide chiar cu Nodul Nord al destinului, în Balanță! Sfinxul din Roata Fortunei ar putea fi asociat mitologic moirei Lachesis, sora mijlocie, ca supraveghetoare a destinului.
Valoarea numerologică a Roții Fortunei se poate reduce la 1 și astfel atrage atenția spre alte 2 arcane cu potențial de influențare a sorții, de data aceasta din perspective mai luminoase: Magicianul I și Soarele XVIIII. Magul aduce noi oportunități în viață iar atunci când apar în jurul nostru oameni născuți într-o zi de 1, dacă ne conectăm cu energia lor proaspătă, copilărească ne pot deschide căi uimitoare, neașteptate, în care totul pare posibil, ca prin farmec. Pe de altă parte, arcana Soarelui ne pune în legătură cu oameni cu un simț dezvoltat al solidarității, de la care putem primi ajutor în descâlcirea nodurilor, a momentelor în care ne-am împiedicat și suntem blocați, în special dacă sunt născuți în zodia Peștilor, în 19 februarie sau martie. În templul oracular de la Delfi, patronat de zeul Soarelui, Apollo, ițele destinului erau revelate prin magie de Pitia într-o transă mistică iar această combinație de elemente face trimitere tocmai la cele 3 arcane din Tarot pe care le-am menționat mai înainte, Magicianul I care dezvăluie și stăpânește mecanismele Roții Fortunei X, sub auspiciile Soarelui XVIIII care conduce jocul.
Nici unul dintre oamenii cu care intrăm în relații nu apare întâmplător, fiecare are ceva să ne transmită sau să ne învețe, chiar și într-o împrejurare nefericită sau una care pare lipsită de importanță. Și atunci când le cunoaștem ziua de naștere e mai ușor să înțelegem rolul pe care îl au în viața noastră.
În Tarotul de Marseille sunt exprimate arhetipurile de bază ale condiției umane și ele fac parte din roata predestinărilor, ca forme perene ale personalității.
– Arhetipul lui Ares-Marte este ilustrat în 3 arcane: Nebunul, Împăratul IIII și Arcana fără nume XIII, de valoare numerologică 4. Exprimă principiul masculin, dualitatea din cele 4 elemente, 2 câte 2 opuse și complementare care conferă stabilitate și fermitate dar și confruntare și distrugere și formeaza structura vieții materiale. În iudaism sunt reunite în conceptul de Tetragrammaton.
– Arhetipul Afroditei-Venus este ilustrat de asemenea în 3 arcane: Împărăteasa, Spânzuratul și Lumea XXI, de valoare numerologica 3. Exprimă principiul feminin, treimea corp-minte-suflet, creație și evoluție/creștere materială dar și disoluție/descreștere și alchimizare.
– Arhetipuri solare, de valoare numerologică 1-6-7, tatăl și fiul astral, Magicianul I, Îndrăgostitul VI, Șareta VII, Roata Fortunei X, Diavolul XV, Casa Dumnezeu XVI, Soarele XVIIII. Spiritul omului conștient, călător pe cărările vieții, determinat de soartă și destin.
– Arhetipuri lunare, de valoare numerologică 2-8-9, mama și fiica astrală: Papesa II, Justiția VIII, Eremitul VIIII, Forța XI, Raiul XVII, Luna XVIII, Judecata XX. Divinitatea care asistă creația și supraveghează evoluția prin legile universale intrinseci, ascunsă în zonele profunde ale subconștientului.
– Mesagerii soarelui, de valoare numerologică 5, îndrumătorii spirituali: Papa V și Temperanța XIIII.
Marte și Venus, Soarele și Luna sunt antagonici dar și complementari. Când reușim să le armonizăm energiile în ființa noastră putem începe să lucrăm cu folos asupra destinului. Pentru că, până la urmă, suntem nevoiți să jucăm cu cărțile pe care le primim.
Într-un fel sau altul soarta tuturor oamenilor este nefericită pentru că ne conduce spre îmbătrânire și moarte. Și atunci tot ce poți realmente să faci este să-ți privești viața ca pe un joc de șah, de sus cu detașare, să-ți anticipezi mișcările și consecințele lor. Adversarul nu va fi nicicând binevoitor pentru că la fel ca tine, vrea să câștige. Numai când personajul învață să improvizeze devine cu adevărat creator. Și dă peste cap scenariul, face pe scena vieții lui doar ce vrea el. Karma a murit, trăiască libertatea!
“The chessboard is the world, the pieces are the phenomena of the Universe, the rules of the game are what we call the laws of Nature and the player on the other side is hidden from us.”
