”Cea mai mare victorie e cea care nu necesită luptă.” – Sun Tzu (strateg, scriitor chinez, n. 544 î.Hr.), Arta războiului
S-ar părea că înțelepciunea primordială, orice nume ar fi avut, NinLil, Inanna, Venus, Lilith, Sofia… s-ar fi transformat la un moment dat în HERMAFRODIT și apoi s-ar fi separat în 2 ființe complementare, ANDRO-GINE, femeia și bărbatul. În aspectul de androgin, ființa umană este împărțită între jumătatea dreaptă masculină și cea stângă feminină, oglindite încrucișat în emisferele cerebrale. În aspectul de hermafrodit, în jumătatea superioară, de la cap la piept era femeie, cu luna la sâni iar în partea inferioară, de la talie la picioare, bărbat, cu soarele pe pântec și trup de centaur. Sunt două mari enigme în mitologia greacă: cenTAURUL și minoTAURUL. Centaurul vindecător, înțelept și nemuritor a fost otrăvit de propriul discipol, suferind dureri îngrozitoare până ce și-a implorat moartea. Minotaurul violent, lacom de carne umană tânără a fost închis într-un labirint și în cele din urmă ucis de TeZeu, fiul zeului Poseidon și al unei muritoare. Centaurul era în partea de sus jumătate om, în partea de jos jumătate cal. Minotaurul dimpotrivă, avea trup de om și cap de taur. Ambele creaturi împărtășeau deci o parte umană și una animalică, numai că acestea erau inversate. Androginul îl găsim personificat în arcana Temperanței XIIII din Tarotul de Marseille în vreme ce hermafroditul este ilustrat în arcana Diavolului XV, ambele aparținând zodiei Săgetătorului, exponentul inteligenței divine. Similitudinile între imaginea arhaică a Inannei și acel Diavol hermafrodit sunt uimitoare, așa cum se vede în reprezentarea zeiței de pe un relief babilonian străvechi, descoperit în Irak, cunoscut sub numele de „Regina nopții”.
Dacă realizarea androginului perfect echilibrat din arcana Temperanței este posibilă oricărui OM, realizarea hermafroditului din arcana Diavolului este posibilă NUMAI în cuplu. Legăturile DRAConi(ri)ce astfel ÎNȚELESE, redevin DRĂGăstoase iar năluca albastră se reGĂSEȘTE ÎNDRĂGOSTITĂ de EA însăși și se înTOARCE ACASĂ. Diavolul și sclavii lui sunt interconectați pentru TOTdeaUNA și se alimentează reciproc prin seXualitate, pentru a descoperi până la urmă cum să se desăvârșească într-UNA, acolo unde orice antagonism dintre ei dispare în NEANTUL întunecat de la picioarele lor, pentru a fi alchimizat.
Relația care se formează în acest joc de opoziții ale puterii între arcanele Papei și Diavolului din Tarotul de Marseille este fascinantă. Gura Papei este pecetluită cu un X enigmatic RĂSTURNAT, la care Diavolul scoate limba ostentativ în timp ce pe fața lui batjocoritoare se lăfăie un rânjet enigmatic de CIRcar. Puritanismul și fățărnicia religioasă îi provoacă cele mai vulgare reacții. Cu atâția ochi în toate direcțiile este imposibil să poți păcăli un drac! Și deși s-ar putea să pară bizar, întrucât este mult prea inteligent și inGENIOS, RĂZBOIUL nu face parte dintre armele lui favorite, fiind jignitor de grosolan pentru SIMȚURILE lui rafinate. Că vorba aceea, te faci frate cu dracu dacă vrei să treci puntea…
Rana mitică din care s-a născut Afrodita
În mitologia greacă, zeița iubirii și a frumuseții formelor păMÂNTești în continuă transformare s-a născut în MARE, însă dintr-o rană a cerului, castrat de secera saturniană a Timpului! Acea rană primordială fusese de fapt a femeii, în ipostaza ei cerească de Afrodita URANIA. De altfel, numele ANA, în rezonanță cu ANU, zeul tradițional al cerului, este exclusiv feminin în toate limbile și se înrudește cu DI-ANA, zeița Lunii, în aspectul ei DUAL, de Lună Nouă-fiică și Lună Plină-mamă. În română ar fi reprezentată în povești ca ZÂNA bună, SânziANA, luna care a rămas pe cer și ZÂNA rea, MA-RIA, Venus căzută, oglindită în APA Măriei, ca o mașTERRĂ a creației, pentru că din rANA EI a ieșit Demiurgul, RA, SORE-EROS ORAcular. Silueta zeiței cerești este ilustrată în arcana I din Tarotul de Marseille între picioarele Magicianului, în vreme ce silueta pământească a femeii venusiene apare culcată la piciorul drept.
Ambele femei au CAPUL tăiat, capetele lor regăsindu-se simbolizate în cele 2 bucle ale pălăriei copilului de deasupra lor, căruia i-au cedat toată PUTEREA!
Iar după cădere, Afrodita a fost din nou umilintă în fața întregului Olimp, când a fost prinsă în flagrant în plasa ingeniosului Hephaistos iar adulterul ei cu Ares a fost expus spre amuzamentul tuturor zeilor. Masca masochistului a fost creată atunci sub forma abuzurilor materiale, inclusiv sexuale, care își ating în zilele noastre apogeul prin consumarismul excesiv de toate felurile. Umilința și rușinea se situează la nivelul verbului “a avea”, care oferă plăcere în faptul de a acumula, chiar dacă această satisfacție vine la pachet și cu multă suferință. Masochistul ascunde însă acea durere în opulența materială, în bogăția uneori ostentativă sau, pur și simplu, în surplusurile carnale ale corpului său, în care o depozitează sub forma unor toxine emoționale. Și astfel se înTÂMPLĂ că lumea s-a umplut de obezi, în trup și suflet.