Autor: MaGeea

“Mult dincolo de coordonatele acestei epoci prezente se afla calea omului către noi răsărituri și către noi orizonturi. Iar nașterea acestei noi ființe nu era o povară pentru viață, nu era o fantezie nepământeană a cărei credință era impusă prin decret bisericesc, ci o realitate vie, tangibilă care avea să fie creată, aici și acum, prin depășirea eroică de sine a individului măreț. Un astfel de individ trebuia să-și transforme viața într-o operă de artă în care să-și făurească propriul caracter, să-și îmbrățișeze soarta și să se recreeze pe sine ca protagonist eroic în marea poveste a lumii. […] Abia după, Dumnezeul demult proiectat în depărtări putea fi născut din nou înăuntrul sufletului uman. Abia apoi omul putea să danseze ca un zeu în fluxul etern, eliberat de orice temei și de orice limită, dincolo de orice constrângere metafizică.“ – The Passion of the Western Mind, Pasiunea minții occidentale, Richard Tarnas (istoric cultural și astrolog elvețian, 21.02.1950, avatar Lumea XXI cu Soarele în Pești pe arcana Judecății XX, luna Papesei II, anul Papei V)

Am scris cu ani în urmă un articol pe această temă care în zilele acestea, pentru mine, revine în actualitate sub o formă năucitoare, datorită perspectivei deschise de Tarotul de Marseille.

Dar mai întâi o să citez din acel articol mai vechi.

“Un simbol puternic în ezoterism este cubul negru al lui Saturn. Ce exprimă el? … un spațiu limitat, complet izolat, închis între oglinzi care nu comunică DELOC cu exteriorul. …

Cubul desfășurat formează o cruce! Cea pe care Omul-Zeu a fost răstignit și pe care a fost învățat să și-o aplice în FIECARE ZI peste piept, din frunte (ochiul interior al pinealei) la plexul solar și la umeri, legându-și astfel ambele brațe conectate la emisferele cerebrale și tăindu-și singur CAPUL, pierzînd conexiunea inimii cu creierul! Și-a consfințit de bună voie închisoarea și statutul de ROB. De aici și expresia, NE DUCEM CRUCEA (Karma)! Se pune cruce la TOT și peste TOT, la GÂT, pe mâncare, pe pereții caselor în care locuim, la intersecții de drumuri și pe morminte! Construim biserici cu cruce în punctele energetice de putere ale Pământului.

Casele în care ne-am închis au forme pătrate sau dreptunghiulare. Ne mișcăm după semne de circulație cu simboluri magice: triunghiul cedează trecerea, în cercul (universul) barat ni se interzice accesul (!), zebra cu gratiile închisorii apare și pe toata hrana noastră sub forma codurilor de bare, pardosele în dungi sau patrate (eventual albe și negre) arată că numai pe acolo SE TRECE, șamd.

Nu vom putea depăși aceste condiționări până când nu vom fi pe DEPLIN CONȘTIENȚI de ele. Nu putem să dărâmăm zidurile închisorii dacă NU VREM SĂ LE VEDEM. E o lupta dură pentru trezirea și supraviețuirea omului-zeu.“

Eliberează-ți mintea! “Free your mind”, îi spunea Morpheus lui Neo în Matrix! “ (Am încheiat citatul)

Și uite așa, am ajuns la arcana cu numărul XVI din Tarotul de Marseille, Casa Dumnezeu, în care turnul reprezintă tocmai acea închisoare a minții din care majoritatea oamenilor nu știe cum să scape.

Dar dincolo de toate astea cubul lui Saturn reprezintă o buclă temporală. Saturn fiind însuși zeul Timpului, închide pur și simplu personajele într-o poveste de viață recurentă din care nu pot nicicum evada. Poziția lui Saturn într-o hartă astrologică natală indică LOCUL (casa) și natura acelei închisori karmice. Exact ca-n filmele de tipul Ziua Cârtiței, un EROU se poate TREZI la un moment dat că repetă la infinit aceleași situații, evenimente, cu aceiași interlocutori și nimeni din anturajul lui nu își poate aminti nimic din nenumăratele episoade trecute pe care le-au mai TRĂIT împreună. Bucla se termină de obicei cu SOMNUL sau moartea Eroului după care El se regăsește din nou în același loc și în același rol, doar ca să o ia din nou de la capăt. Și această repetiție se poate înTÂMPLA de zeci, de sute sau chiar mii de ori până când, Omul devenit lucid reușește să găsească o portiță de scăpare.

Ce-ar fi dacă o întreagă viață ar fi o asemenea buclă temporală? Iar Tarotul de Marseille are 2 arcane care exact spre această posibilitate indică: arcana fără nume și arcana fără număr. Până la arcana 13, toate celelalte 12 arcane precedente simbolizează și LUNILE anului, care se repetă în aceeași ordine pe parcursul întregii vieți. Din acest punct de vedere, arcana fără nume se situează la răsCRUCEA dintre ani sau, la un nivel mai înalt, la RĂSCRUCEA DINTRE VIEȚI! După ea poate să urmeze Arcana fără număr, unde OMUL trece prin MOARTE, prin UITARE, este făcut MAT în jocul de ȘAH cu viața și, ca un NE-BUN, își îmbracă din nou straiele trupești și revine în punctul 0, adică intră din nou în bucla temporală ANUALĂ, a celor 12 luni care se TĂ(T) ROTesc. Sau… Omul își poate descoperi în el PUTEREA de ZEU, mergând mai departe spre arcana cu numărul XIIII, Temperanța, unde, ca un EROU legenDAR, începe să devină conștient de limitările impuse de Diavol și Casa Dumnezeu. Abia după ce se eliberează de toate legăturile și zidurile care îl îngrădesc, i se deschide calea spre Lumea perfectă a lui Platon, a fomelor ideale eterne și poate ieși din peștera morților, stăpânită de Hades sau din cubul lui Saturn, în universul imuabil al zeilor. Prin urmare, ORI DE CÂTE ORI MOARE UN OM, ÎNSEAMNĂ CĂ EL NU A REUȘIT SĂ IASĂ DIN BUCLA TEMPORALĂ ÎN CARE A FOST PRINS ȘI SE ÎNTOARCE NEGREȘIT, CA NE-NUMĂRAȚI ALȚI NE-BUNI, ÎN LUMEA TRECĂTOARE A FORMELOR IMPERFECTE, DEGRADABILE! Își reia traseul anual pe ROATA ZODIACALĂ a celor 12 luni repetitive, unde Soarele Magician, CONȘTIINȚA LUI, LUMINA DE LA CAPĂTUL TUNELULUI, este crucificat încă o data pe CIRCuitul ceresc, între cei 4 stâlpi ai punctelor cardinale. Iar asta mai evidențiază un lucru esențial: CĂ SINGURA CALE DE IEȘIRE DIN LABIRINT E AICI! Pentru că moartea, de SECERA lui Saturn, nu e decât o poartă care duce înapoi în cubul lui (de unde și crucile puse pe MOR-MINTE)! Iar închisoarea e chiar MINTEA blocată într-o buclă temporală. În multe filme am văzut secvențe asemănătoare, în care personajele rămâneau sechestrate în spațiul unei camere sau al unei case și indiferent ce ieșire ar fi încercat să folosească se întorceau mereu în același loc. Acesta este de fapt iadul, incapacitatea EROULUI poveștii de a părăsi locul în care ZACE în dramă și suferință, pe care le retrăiește MURIND la nesfârșit, iar și iar.

Cum îmi place să învârt cuvintele, propun următoarea temă de meditație. Din RAI inversat rezultă IAR și arată că opusul raiului este REPETIȚIA. Din IAD inversat rezultă DAI , însemnând că opusul iadului ar fi dărnicia, capacitatea de a dărui și de a te dărui unei IDEI dar și capacitatea de a-ți DA DRUMUL de pe bârna Spânzuratului, până la finele ultimei luni a ultimului an din Era Peștilor. Care ar putea fi acel ultim an? Aș zice 2099, pentru că din 2100 zorile unei Lumi noi s-ar putea reVĂRSA la orizonturile OM-MENIRII. Atunci când Uranus își va relua domnia de DREPT, în Era Vărsătorului, în care zeii decăzuți vor fi din nou serviți la masa VIEȚII cu ambrozia și nectarul nemuririi, portalul morții saturniene sau porțile iadului vor fi definitiv închise iar pentru cei prinși în acea dimensiune mentală fără întoarcere, a durerii, uitarea va deveni TOTală, fiind singurul balsam vindecător pentru o rană mult prea veche. Și am dat peste o informație interesantă căutând efemeridele pentru anul 2100: Uranus va intra în Berbec, pe arcana fără număr a Nebunului, semnalând un nou început epocal, pe 29 iunie 2100 la ora 08:03.

“Imagine, for a moment, that you are the universe.“ / Imaginează-ți, pentru o clipă, că tu ești universul. – Richard Tarnas

15.08.2022 (6-8-6) Cât de bizar se desfășoară jocul universal. Ironia face ca Fecioara Maria, simbolul divinității feminine în religia creștină, să se fi născut sub semnul Justitiei divine în luna Eremitului (8.09), ca avatar al dreptății și înțelepciunii feminine dar a fost ADORMITĂ și ridicată la cer sub semnul Diavolului din luna Justiției (15.08). Am putea spune pe românește că pe Justiția divină a luat-o dracul! Timp de 2000 de ani ai erei peștilor, feminitatea a fost în mod repetat și tot mai apăsat călcată în picioare, deopotrivă de femei dar mai ales de bărbați. Bisericile creștine consacră această bătaie de joc anual în ritualuri fastuoase, la care mulțimi de credincioși participă fără a înțelege cu adevărat ce sărbătoresc.

În 2022, în mod excepțional, în această zi, Justiția Fecioarei divine este plasată între arcanele Diavolului și Îndrăgostitului. Mă-ntreb și eu: oare există șansa ca, la fel ca în basme, un prinț Îndrăgostit să o TREZEASCĂ cu un sărut de iubire și să o salveze din ghearele Diavolului odată pentru totdeauna?

„If you only knew the magnificence of the 3, 6 and 9, then you would have the key to the universe” / Dacă ai cunoaște măreția celor 3, 6 și 9, atunci ai avea cheia universului.” – Nicola Tesla (10 iulie 1856, avatar Roata Fortunei X, în luna Șaretei VII, secolul Lunii XVIII, anul Puterii XI)

Am deosebita onoare de a fi invitată la ediția a IV-a a Congresului organizat de Asociația Numerologilor din România, înființată și condusă de reputatul numerolog și psiholog Anatol Basarab, care va avea loc la București, în data de 15 octombrie 2022. Tema s-a întâmplat să fie secvența 369, aceeași pentru toți vorbitorii. Pentru mine în mod special este foarte interesantă și provocatoare, deoarece, pe lângă faptul că mă atinge personal, făcând parte din matrița mea numerologică din Tarot, implică și 3 dintre cele mai SOPHIsticate arcane: Împărăteasa, Îndrăgostitul și Eremitul.

În astrologie, principalele relații care se stabilesc între corpurile astrale sunt prilejuite de unghiurile de 60 (6), 90 (9), 120 (3) și 180 (9) de grade. La 90 de grade ai parte de cea mai dificilă ALEGERE pentru că te afli  la o răsCRUCE de drumuri, în care, dacă o iei într-o direcție te TREZEȘTI în RA-AI, dacă te duci în cealaltă de IAD-DAI. Și nu există nici un indicator vizibil. Sunt foarte bine ascunse în peisaj.

Deci în prezentarea mea, voi încerca să arunc o RAză de lumină și de speranță, din perspectiva Tarotului de Marseille, atât cât îmi stă în PUTERE, asupra acestor fascinante mistere ale creației.

Prezentarea înregistrată disponibilă pe canalul de YouTube

Luna Plină a Vărsătorului pe arcana Raiului XVII (17=8) din Luna Justiției VIII

“I am no bird; and no net ensnares me: I am a free human being with an independent will.” / „Nu sunt o pasăre; și nicio plasă nu mă poate prinde în capcană: sunt o ființă umană liberă, cu o voință independentă.” – Jane Eyre, Charlotte Brontë (21.04.1816, avatar Lumea XXI cu Soarele în Taur pe arcana Papesei II, luna Împăratului IIII, secolul Lunii XVIII, anul Casei Dumnezeu XVI)

În vremurile moderne, majoritatea oamenilor a ajuns să-și delege responsabilitatea și grija pentru corp medicului sau, într-un caz mai fericit, nutriționistului, pentru spirit preotului, educatorului sau, mai nou, unui îndrumător sau antrenor personal iar sufletul (psyche) și-l încredințează psihologului, parapsihologului, astrologului, șamanului… Și în tot acest timp, vorbim despre cunoașterea de Sine, ca despre cel mai înalt țel pe drumul evoluției personale dar… spitalele, bisericile, școlile de orice fel, cabinetele de consiliere personală sunt pline de oameni bolnavi într-un fel sau altul, care-și caută cu disperare vindecarea oriunde înafară, numai să nu se confrunte cu necunoscutul din interior. Și nu-și dau seama că, din momentul în care apelează la o autoritate exterioară, de orice fel, au renunțat la conectarea nemijlocită cu Sine însuși în favoarea unui intermediar. Nu există doctor mai bun decât propriul corp dacă știi să-i înțelegi semnalele, modul de funcționare și comunicare, nici îndrumător mai bun decât propria inteligență dacă nu o lași pradă manipulărilor, nici psiholog mai priceput decât propria intuiție dacă nu i-ai înăbuși glasul subtil cu neîncrederea ta. Vei ști că ești cu adevărat stăpân pe viața și sănătatea ta numai atunci când nu vei mai avea nevoie de medic, preot, psiholog sau alții din aceeași tagmă de profesioniști care întrețin ILUZIA dependenței, ca să-ți pună vreun diagnostic și să-ți ofere vreun tratament, fie pentru trup, spirit sau suflet. Cunoașterea de Sine este o muncă asiduă, responsabilă, perseverentă și poate cea mai dificilă dintre toate. Oricât ai căuta înafară rețete miraculoase sau pilulele roșii ale conștientizărilor instantanee, nu te mai păcăli, că acestea nu există decât în filmele SF. Nimeni nu poate face conexiunea cu divinitatea din Sine, RAIUL INTERIOR, în locul tău!

Și îndrăznesc să mărturisesc aceste lucruri pentru că eu le experimentez, de vreo 20 de ani încoace: nu frecventez nici un doctor, preot, psiholog, cursuri samd… nu am nevoie și, pe de altă parte, nu sunt, nici psiholog, nici astrolog, nici guru de nici un fel. Sunt autodidact, îmi place să citesc și să scriu povești mito-logice. Dacă folosește cuiva și cineva învață cu ajutorul lor să se conecteze la Sine, cu atât mai bine. Dacă nu, cele pe care le împărtășesc pot rămâne la stadiul de simple istorii fantastice (sau fantasmagorice) ca visul unui Nebun într-o noapte de vară. Așa că refleXiile de astăzi  (sau reflecțiile, dacă vreți) mi-au fost inspirate de Luna plină din Vărsător, unde un clovn Spânzurat, agățat de bârna dură a realității materiale și-a găsit mântuirea în fermecătoarea grădină a Raiului, ascunsă în capul Justiției universale.

“When I discover who I am, I’ll be free.”  / „Când voi descoperi cine sunt, voi fi liber.”–  Invisible Man, Ralph Ellison (1.03.1914, avatar Magician I cu Soarele în Pești pe arcana Judecății XX, luna Împărătesei III, secolul Soarelui XVIIII, anul Temperanței XIIII)

La fel cum în trecut fiecare civilizație era mobilul propriei sale mitologii, în lumea modernității […] fiecare individ este centrul propriei sale mitologii, în care propria sa inteligență este Dumnezeul Întrupat, ca să zicem așa, pe care conștiința îl va avea de aflat în urma unei căutări empirice. Aforismul de la Delphi, “cunoaște-te pe tine însuți” este motto-ul. Iar centrul acestei lumi nu este Roma, Mecca, Ierusalim, Sinai, sau Benares, ci fiecare “tu însuți” de pe acest pământ. . . (Campbell 1968, Creative Mythology – Mitologia Creativă)

Am mai făcut un pas în înțelegerea naturii diferențelor dintre Tarotul de Marseille și varianta contemporană comună supranumită Rider Waite, după numele autorului, publicată pentru prima dată în anul 1910 (anul Roții Fortunei X, soarta din secolul Soarelui), variantă fundamental diferită, care alterează absolut toate arcanele, deturnându-le semnificațiile originare. Merită remarcat că poetul și misticul englez Arthur Rider Waite s-a născut la 2 octombrie 1857, dpdv al Tarotului fiind deci avatar al Papesei II, aflată cu cartea cunoașterii ei sub influența Roții Fortunei X (sorții), în anul Spânzuratului XII (5+7), deci cumva fusese predestinat să răstoarne și răstălmăcească simbolurile Tarotului, probabil pentru a îndepărta masele superficiale, manipulabile (turma) de adevărata cunoaștere și a-i selecta prin aceasta pe căutătorii adevărului care nu se tem de oprobiul public și îndrăznesc să confrunte atât dogma cât și moda efemeră. Acel set de Tarot reflecta fidel lumea sumbră și decadentă a generațiilor de la 1800, din secolul Lunii XVIII, care a scos pe taraba publică (exorcizat) toți monștrii din subconștientul colectiv frământat de lupte pentru putere și injustiții. Cumva a reprezentat o adaptare a Tarotului la spiritul vremurilor moderne dar și un act magic de consacrare a Lumii aflată la final de eră astrologică.

Pe de altă parte, Tarotul de Marseille a fost reconstituit de Jodorowsky și Camoin pe baza pachetului lui Nicolas Conver, de la 1760, republicat de Editura Camoin în 1965, la care au fost adăugate în arcane și toate elementele simbolice regăsite în urma cercetării a numeroase pachete adunate de prin anticariate. Reperele temporale ale acestei vaste întreprinderi de studiu comparat al Tarotului de Marseille, care la Jodorowsky s-a întins pe parcursul a peste 30 de ani de viață și a dus la crearea acestui instrument puternic de auto-cunoaștere și evoluție, sunt semnificative. Artistul s-a născut la 17 februarie 1929, fiind deci avatar al arcanei Raiului XVII, virtute a Justiției divine VIII (1+7), sub patronajul Papesei II, în anul Puterii din secolul Soarelui XVIIII. În 1973, la 29 noiembrie (de 2 ori Puterea XI în anul Roții Fortunei X) a lansat filmul ezoteric Holy Mountain, inspirat din Tarotul de Marseille iar începând cu 1980, a început să susțină conferințe publice pe teme de Tarot. Primul set de Tarot de Marseille reconstituit a fost finalizat la sfârșitul anilor 1990, ani patronați de arcana VIIII a Eremitului. Iar lucrarea de psiho-magie, cum își definește Jodorowsky tehnicile de divinație pe care le folosește,  Calea Tarotului a fost publicată în 2004, anul Împăratului din secolul Judecății XX.  

Majoritatea utilizatorilor contemporani de Tarot folosesc setul RWS și această situație indică faptul că încă au rămas prizonieri în paradigma conflictuală a secolelor trecute.  Noul Tarot de Marseille, completat cu toate elementele pierdute de-a lungul timpurilor, ne pregătește pentru Lumea nouă ce va să vină. El reînvie tradiția inițiatică ancestrală, a marilor EROI și a sublimelor lor călătorii în conștiința universală. În timpul celor 100 de ani de trezire spirituală pe care îi traversăm în secolul Judecății XX, până la apariția Lumii magice de după anii 2100, tot mai mulți astfel de EROI se vor trezi în avatarele lor și vor REdescoperi căile inițiatice ascunse, uitate, atât de mult timp păstrate secrete, în umbra unor epoci întunecate de suferință. Tarotul de Marseille, continuatorul neîntrerupt al marilor Mistere Eleusine, revenit surprinzător pe scena vieții, ne va însoți și ne va inspira în această fabuloasă călătorie dintre erele astrologice.

Multumim, Jodorowsky-Camoin pentru darul vostru neprețuit, care ușor-ușor își va face loc în inima tuturor celor pasionați de cunoașterea veritabilă și de evoluția personală, care vor susține în cele din urmă saltul OM-MENIRII în conștiința nemuritoare a Vărsătorului!

“Spacetime tells matter how to move; matter tells spacetime how to curve.” / „Spațiul-timp spune materiei cum să se miște; materia spune spațiu-timpului cum să se curbeze.” – John Archibald Wheeler (fizician american, n. 9.07.1911, Eremit cu Soarele in Rac, pe arcana Îndrăgostitului VI, luna Șaretei VII, anul Puterii XI)

Femeia-Spațiu & Bărbatul-Timp

Împărăteasa III creează Spatiul (3D), de la cer la pământ, Împăratul IIII desfășoară Timpul, între “a fost odată“ și “niciodată“, în mintea lui iluminată de idei. Căci Eremitul ne reamintește mereu că nu există decât trecutul, unde TOTul s-a întâmplat deja și a rămas înscris pentru TOTdeauna în cartea aTOTcuprinzătoare a Papesei. În spatiul 3D, fiecare Împărăteasă și Împărat, se prezintă în câte 3 personaje. Misterul fără număr, dinafara Timpului circular, pleacă în călătoria inițiatică dar, până la final, dezbracă Împăratul (4) de toate poveștile lui dramatice și se ascunde în spatele misterului fără nume (13), care își va pierde din nou numărul, imediat ce va reuși să iasă din mâzga întunecată a suferințelor. Iar Împărăteasa (3) coboară răsturnată din înălțimi, de pe tronul aflat în centrul labirintului ei spatial (12) și devine o Lume din ce în ce mai adevărată, ca un ou al perfecțiunii, frumos încondeiat (21).

În acest model universal, Gardienii creației, ar fi trebuit să fie Papesa și Papa, părinții primordiali care, întorși cu spatele, de supărare, la tot Universul dintre ei, fiecare cu argumentele lui,  și-au abandonat copilul, Eroul Magician (primul născut și cel mai important) și au lăsat Șareta (2+5=3+4=7),  Vehiculul întrupării (mașina timpului, dacă vreți), împotmolită în noroi, astfel că doar caii nevăzuți se puteau mișca după cum băteau vânturile cosmice ale Roții Fortunei, devreme ce spatiul rămânea nemișcat și pasiv, ca o scenă de teatru sub cortina cerului înstelat, care când se lăsa învăluind lumea în întuneric, când se ridica scoțând-o la lumina zilei.

“Space and time are the framework within which the mind is constrained to construct its experience of reality.” / „Spațiul și timpul sunt cadrul în care mintea este constrânsă să-și construiască experiența realității.” – Immanuel Kant (filozof illuminist, n. 22.04.1724, Nebun cu Soarele în Berbec pe arcana Nebunului, luna Împăratului IIII, anul Îndrăgostitului VI)

“Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes. “ / Cine se uită înafară, visează; cine se uită înăuntru, se trezește. – C.G. Jung

“Right is right even if everyone is against it and wrong is wrong even if everyone is for it. “ / Binele este bine chiar dacă toți sunt împotriva lui și răul este rău chiar dacă toți sunt pentru el. – William Penn (scriitor englez, n. 14.10.1644, Temperanța XIIII, cu Soarele în zodia Balanței, pe arcana Puterii XI, luna Roții Fortunei, secolul Casei Dumnezeu XVI, anul Justitiei VIII )

28.06.2022 (6-10-6) Pentru noile vechi începuturi…

Acesta ar putea să fie ultimul articol din seria dedicată Îndrăgostitului, în avanpremier(e)a Lunii noi în domiciliul din zodia Racului, chiar pe arcana Îndrăgostitului, de ziua Puterii XI (29.06.2022), ca o înCERCare de reîntoarcere ACASĂ! … Sau nu…

Ca un preambul, reamintesc modul de alcătuire a simbolurilor grafice care formează numerele pe cărțile din Tarotul de Marseille. La început a fost vorba doar de UNU, cu-VÂNTUL, linia verticală care unește cerul cu pământul și care se prezintă ca un copil Magician. Mai departe, toate celelalte numere rezultau din însumarea lui repetată. Iar la origine, acest UNU, ca prim element care a ieșit din TOTUL sau NIMICUL arcanei fără număr reprezenta focul, dorința arzătoare de A FI, de a intra în jocul universal al creației. Până la Împărat, fiecare arcană creștea cu câte o putere magică: Papesa adăuga focului Magicianului memoria apei, generând cartea vieții și oul primordial, Împărăteasa forma pământului, generând ființa întrupată, LUMEA iar Împăratul viteza gândului, înzestrând ființa cu capacitatea de a proiecta, cu imaginație. Dar odată cu Papa V se întâmpla un fenomen extra-ordinar: doar 2 linii EGALE se înclinau una spre cealaltă, unindu-se într-un punct în partea de jos și formând un unghi care se deschidea în sus, înspre cer, spre infinit, ca și cum toată puterea celor 4 elemente anterioare ar fi fost conCENTRATĂ în acel unic punct țintuit la pământ. Și de acolo pornea experiența ființei primordiale în dimensiunea materială, din cauza dorinței de (auto)cunoaștere. Din acest PUNCT de vedere, arcana Îndrăgostitului era formată din arhetipul Papei (ghidul interior) cumulat cu cel al Magicianului, VI, dar un Magician care și-a exteriorizat dorința, EROSUL și prin aceasta s-a supus Morții, rămânând înțepenit în imposibilitatea de a alege între 2 entități feminine arhetipale, separate între trecut și viitor, între înainte și după căderea din Rai, într-un veșnic balans traumatic, amețitor, care a dus în cele din urma la formarea Roții Fortunei, X.  Și așa s-a ajuns în situația ca Justiția VIII și Roata Fortunei  X să țină între ele, între libertatea (responsabilitate CONSIMȚITĂ) și necesitatea (responsabilitate IMPUSĂ), soarta lui Dumnezeu, oglindit din Îndrăgostit (69)! Diferențele dintre cele 2 reprezentări ale dreptății divine, din arcanele VIII și X, sunt însă esențiale:

• Justiția este INTERIORIZATĂ, perfect conștientă de sine, privește DREPT în față cu ochii LARG DESCHIȘI și își cântărește singură, cu luciditate, faptele și consecințele lor, retezând fără EZITARE răul identificat din rădăcină și echilibrând în permanență balanța întrupării, cu atenție și precizie.
• Roata Fortunei și-a exteriorizat dreptatea, la fel ca și Îndrăgostitul Erosul și a transformat-o într-un Sfinx IMPENETRABIL, misterios și invizibil, care stă deasupra oceanului universal al timpului, tulburat de emoții furtunoase și periclitează viața eroilor agățați de o roată instabilă, incapabili de a-și mai controla direcția.

Am auzit de multe ori în această lună a Îndrăgostitului, de la personaje din cele mai diferite, expresia „las lucrurile să curgă„, ca o formulă de capitulare în fața sorții. Și m-a izbit un fapt surprinzător: că de fapt, oamenii renunță de bună voie și nesiliți de nimeni la liberul arbitru atunci când se află în situații de viață pe care nu le pot înțelege și gestiona. Formulele „dă-mi DOAMNE ce e mai bine pentru mine„ sau „facă-se voia ta, precum în cer, așa și pe pământ„ sau „înger, îngerașul meu… „ și altele de acest fel, ca rugăciuni sau invocații, sunt cu siguranță practici îndelung exersate de renunțare și delegare a dreptului de a decide asupra propriei vieți către o instanță exterioară, superioară, identificată ca Dumnezeu. Iar din acel moment, Roata Fortunei, soarta, intră în acțiune fără drept de apel și poate chiar până la finalul unei vieți liberul arbitru nu mai poate fi reCÂȘTIGAT iar personajul întrupat intră pe pilot automat, condus din umbră de așa-numite SINCRONICITĂȚI, asupra cărora nu are nici urmă de control. E bine? E rău? Ce aș putea să spun este numai că, în cele mai multe situații, ar fi necesar, din cauza lipsei de discernământ a ACTORULUI principal! Dar asta m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva însăși soarta, ca renunțare la libertatea de a lua decizii PERSONALE sau ca recunoaștere a INCAPACITĂȚII de a face diferența între bine și rău, ar fi obiectul unei ALEGERI sau a unei NEGOCIERI, ce-i DREPT, de cele mai multe ori inconștiente. Și această revelație m-a dus cu GÂNDUL și mai departe: oare, în acest caz, Soarta ar mai fi inevitabilă, așa cum credeam inițial sau dacă te-ai putea CONECTA cu Justiția interioară, ai reuși să-ți asumi și să-ți plătești cu RESPONSABILITATE datoriile și să repari prejudiciile cauzate fără a mai fi împins de la spate de un factor ASTRAL, ai putea să dispui cu adevărat de control asupra propriei vieți? Și atunci, în esență, liberul arbitru s-ar rezuma pur și simplu la alegerea căii conștiente a Justiției interioare (ce ție nu-ți place altuia nu face) sau a căii inconștiente gestionată de Roata Fortunei, ca instanță exterioară de aplicare a legii cauzalității. Singura certitudine ar fi că, ÎNTOTDEAUNA și cu orice PREȚ, până la final, se va face DREPTATE!

“All the world’s a stage, and all the men and women merely players. They have their exits and their entrances; and one man in his time plays many parts.” / Întreaga lume este o scenă, iar bărbații și femeile sunt simpli jucători. Ei au ieșirile și intrările lor; și fiecare om, la vremea lui, joacă multe roluri.” – William Shakespeare

(26.06.2022)

„La Alexandria s-a spus cândva că nu e incapabil de o greșeală decât cel care a comis-o o dată și s-a căit mai apoi; pentru a fi liber de o greșeală, trebuie ca mai întâi să fi căzut în acea greșeală. Zuhair spune în versurile sale că, în răstimpul a 80 de ani de durere și glorie, a putut fi văzut de nenumărate ori destinul călcându-i în picioare dintr-o dată pe oameni, asemenea unei cămile oarbe. „ – Jorge Luis Borges, Căutările lui Averroes

Dar când vorbim de Roata Fortunei, problema e că oamenii sunt capabili să repete la nesfârșit aceeași greșeală, fără a se putea elibera vreodată de ea. Așa că, în citatul de mai sus, aș înlocui „destinul„ cu „soarta„. În acest sens, luna Îndrăgostitului și-a dezvăluit potențialul plin de învățăMINTE! Repetabila povară a căderii din Rai, bolovanul sisific ce ne-a fost dat să-l cărăm în spate ca și o cruce pe care urmează să fim răstigniți, a devenit poate mai vizibilă acum decât oricând în lunile de dinainte ale acestui an, deopotrivă al Nebunul și al Îndrăgostitului (06.2022). Și pentru a nu știu câta oară, m-am întrebat dacă beneficiem cu adevărat de liberul arbitru sau este doar o iluzie în care ne place să credem, până când vom înțelege legile universale și ne vom asuma pe deplin responsabilitatea pentru consecințele actelor noastre. LIBERTATEA este un DREPT ce trebuie câștigat și se acordă cu destulă zgârcenie și numai în măsura în care demonstrăm cu perseverență că o merităm. Iar enigmatica Roată a Fortunei nu funcționează tocmai ca o ruletă norocoasă și  este învârtită, fără doar și poate, de mâna invizibilă a Justiției divine!

Căderea Îndrăgostitului este neîncetat urmată de Șareta care încearcă cu disperare să-și regăsească drumul înapoi spre Rai. Și deși destinele lor sunt mereu încrucișate, distanța dintre ele pare de cele mai multe ori insurmontabilă, ca de la Nord la Sud. Șareta a pierdut controlul cailor săi, Animus și Anima, și s-a înțepenit în pământ iar zidurile de „protecție„, între care se ascunde Regele din care a rămas doar coroana pe cale să cadă, i-au crescut ușor-ușor până la cer, în timp ce Îndrăgostitul s-a trezit singur, subjugat și încercat periodic de teste la care nu știe cum să răspundă și de alegeri imposibile, cu sau fără voia lui, complet vulnerabil și dezbrăcat, sub privirile multiplilor ochi de Diavol care-l urmăresc din întuneric. Astfel că soarta Îndrăgostitului este să se confrunte cu zidurile Casei Dumnezeu în care s-a transformat Șareta lui (6+10=16), în timp ce soarta Șaretei este să accepte că întoarcerea ei în Rai, la fel ca a mitologicei Psyche, trece prin Infern, pe o cărărușă îngustă, obscură și plină de spini (7+10=17). Căci abia atunci când suferința devine insuportabilă și mai puternică decât frica, tranziția spre necunoscutul de orice fel, fie că-l numim moarte sau renaștere, se poate înTÂMPLA în mintea universală.

În vâltoarea Justiției divine, Îndrăgostitul își va pierde tot mereu  capul, pânâ va învăța să-și prindă pe creștet floarea roșie a Temperanței, să domesticească cu răbdare și să înfășoare la picioare șarpele infinit al compasiunii, din noaptea sufletului (6+8=14) iar Șareta, ca să revină ACASĂ, va fi periodic deturnată din drum și atrasă în perfidele capcane ale Diavolului, sub care s-a deghizat Erosul justițiar ca să o pedepsească pentru trădarea de care nu-și mai aduce aminte (7+8=15), până va învăța să-l recunoască în DETALII și să-și redescopere ființa autentică și adevărul respectului și iubirii de Sine în câmpul de sub stele.

Unele împrejurări de viață te lasă de-a dreptul perplex prin suita de “întâmplări“ incredibile cu deznodământ  neașteptat; și atunci ai fi tentat să crezi că Universul are un fel de simț al umorului de tip capricornian, atât de serios încât nici nu-ți dai seama că de fapt își râde de tendințele tale de a dramatiza exagerat ori de câte ori ți se strică planurile, chiar dacă nu ar fi fost cele mai potrivite… iar atunci când e în toane profund didactice poate deveni de-a dreptul sarcastic! Dar dacă ai putea să te ridici pentru o clipă la înălțimile lui, ca un spectator-observator și să dai timpul înapoi, ceea ce părea la început o tragedie, sfârșește ca o bizară comedie, cam neagră, și totuși, comedie, ca “o scrisoare pierdută“ în buzunarul unui satir amnezic. Poveștile Îndrăgostitului pot intra uneori și în această categorie.

“To fall in love is to create a religion that has a fallible god.” / A te îndrăgosti (a CĂDEA în iubire) înseamnă a crea o religie închinată unui zeu decăzut, supus greșelii. – Jorge Luis Borges

 „Ce-ar fi dacă, într-o zi sau într-o noapte, un demon s-ar furișa după tine în singurătatea ta cea mai profundă și ți-ar spune: „Viața aceasta, așa cum o trăiești acum și cum ai trăit-o până acum, va trebui să o trăiești încă o dată, de mai multe și de nenumărate ori; și nu va fi nimic nou în ea dar fiecare durere și fiecare bucurie și fiecare gând și oftat… va trebui să se reîntoarcă la tine – toate în aceeași ordine – chiar și acest păianjen și această lumină a lunii printre copaci și chiar și acest moment și eu însumi. Clepsidra veșnică a existenței va fi răsturnată din nou și din nou – și tu împreună cu ea, ca un fir de nisip! Nu te-ai arunca la pământ și n-ai scrâșni din dinți și nu ai blestema demonul care ți-a vorbit astfel? Sau poate vei fi trăit cândva un moment extraordinar în care i-ai fi răspuns: „Tu ești un zeu și nu am auzit niciodată ceva mai divin!” Dacă ai avea acest gând, ți-ar putea schimba radical modul de a fi sau te-ar putea zdrobi. Te-ai întreba asupra fiecărui lucru: „Ai vrea să trăiești asta încă o dată și chiar de nenumărate alte ori?” și ar da tuturor acțiunilor tale mai multă greutate. Cât de binevoitor ar trebui să devii față de tine și față de viața ta, ca să nu tânjești nimic mai fierbinte decât această eternă confirmare și pecete supremă?” Friedrich Nietzsche (filozof german, n. 15.10.1844, Diavol XV, cu Soarele în Balanță pe arcana Puterii XI, luna Roții Fortunei X, anul Justiției VIII, secolul Lunii XVIII)

22-06-22

Întrebările unui Nebun pe cale de inițiere: Încotro s-o apuc? Înapoi spre origini? Sau înainte pe valurile agitate ale Roții Fortunei care mă ține prizonier de milenii în acest timp circular, repetitiv?

Sunt ultimele zile înainte de ieșirea din culoarul Îndrăgostitului, care se va încheia în 24.06.2022, cu ultima suită de 6-6-6 din acest an excepțional, aflat la o răscruce de ere cosmice. Aveți grijă ce decizii luați în această perioadă, căci consecințele lor iremediabile s-ar putea să vă urmărească pentru multă vreme de-acum încolo.