În ultima zi a Diavolului din anul de grație al Nebunului Îndrăgostit (15.12.2022), în legănatul trenului, pe drumul de întoarcere ACASĂ, m-a lovit brusc o IDEE surprinzătoare deși atât de evidentă, până la urmă. Diavolul din Tarotul de Marseille, pe care obișnuiesc să-l numesc deseori cel mai SEVER PROFESOR ASTRAL, îl ascundea pe centaurul CHIRON, supranumit vindecătorul rănit. Și cine era de fapt în mitologie acest enigmatic personaj? Fiul lui Cronos, transformat în armăsar ca să se ascundă de soția sa RHEA, și al oceanidei Philyra (arbore de tei), de la talie în jos avea trup de cal iar în partea de sus trunchi de om. Natura parțial animalică, parțial umană a centaurului este simbolizată în arcană de ghearele de la mâini și picioare și coarnele cu care se conectează la cer și accesează cunoașterea din mintea universală, atribute pe care le transferă într-o oarecare măsură și sclavilor săi. Numele lui Chiron însemna MÂNA (mâna timpului). Era un extraordinar profesor, reputat astrolog, oracol, vraci fără pereche și înțelept fără egal, care i-a instruit pe marii EROI ai antichității (Heracles, Asclepius, Peleus, Achilles, Theseus, Perseus, Iason) și putea vindeca orice boală. Reprezenta un arhetip al omniscienței și vindecării. Nu e de mirare că mulți dintre cei născuți în zile de 15, avatare ale Diavolului din Tarot, posedă o inteligență sclipitoare, uneori de-a dreptul genială (Eminescu, Da Vinci) și capacități de vindecător, chiar dacă unii rămân toată viața inconștienți de aceste daruri.
Imaginea lui Chiron diferea adesea de a altor centauri, demonstrând statutul lui special. În reprezentările tradiționale grecești, picioarele din față ale lui Chiron apar ca fiind umane, făcându-l ușor de identificat și punând astfel în evidență descendența lui divină, ca fiu al lui Cronos. Acesta ar putea fi și sensul șoldurilor ca de cal ale Diavolului din arcana XV în Tarotul de Marseille. Iar, ochii lui BĂTRÂNI din genunchi sunt ai tatălui său Cronos-Saturn-Timpul, administratorul karmei.
Chiron era nemuritor dar a fost rănit accidental de săgeata lui Heracles, otrăvită în sângele Hydrei din Lerna, în timpul unui conflict pe care eroul l-a avut cu centaurii, pe când își îndeplinea munca a 4-a, de capturare a mistrețului Erymanthian. Conflictul a pornit de la VINUL adevărului, primit de la Dionysus, din care Heracles a băut în ciuda centaurilor! Și deși putea vindeca pe oricine, Chiron nu s-a putut vindeca pe sine. Copleșit de durere și-a implorat moartea zeilor și a fost onorat de Zeus care l-a așezat pe cer în Constelația Centaurului. Moartea lui a fost considerată un tragic accident însă, după poetul grec Teocrit, se părea că și-ar fi sacrificat viața în favoarea titanului ce a dăruit focul omenirii iar Heracles nu ar fi fost decât instrumentul SORȚII, ales de zei să împlinească sacrificiul și să-l elibereze pe Prometeu. În astrologie, Chiron este deopotrivă asociat zodiei Săgetătorului, deoarece arma lui favorită, ca și a lui Heracles, era săgeata dar și zodiei Fecioarei, ca vindecător înțelept, dar rănit de moarte. În Tarotul de Marseille, segmentul de la 15 la 30 de grade din zodia Săgetătorului aparține arcanei XV a Diavolului iar în Fecioară arcanei VIIII a Eremitului, personalizând aspectele lui Chiron de profesor, îndrumător, înțelept și vindecător!
Dar cine să fie Diavolul în astrologie? Cel mai des a fost asociat lui CRONOS-Saturn, fie și numai din cauza asemănării de nume Saturn-Satan.
În mitologia greacă, “Daimones” erau spiritele personificate ale condiției umane exprimate prin EMOȚII, puteri, calități, voci, acțiuni. Dintre ei făceau parte Eros-iubirea, Dike-dreptatea, Hebe-tinerețea, Hygea-sănătatea, Nike-victoria, Soteria-siguranța, Plutus-bogăția, Mnemosine-memoria dar și Nemesis-răzbunarea, Eris-discordia, Phobos-frica, Deimos-teroarea, Lyssa-furia, Hypnos-somnul, Thanatos-moartea. Cronos împreună cu Ananke-spiritul necesității sau constrângerii au dat naștere acestei realități onirice, după ce titanul timpului a fost adormit de zei și închis în Tartar. Prin urmare spiritele care-l posedau îl împiedicau totodată să se trezească. EL, închis în apele întunecate din peștera nopții, era OBLIGAT să ne viseze pe NOI toți, generații întregi de părinți și copii încleștați în luptele vieții, din pricina că și-a castrat tatăl, l-a despărțit de soția sa, l-a exilat și s-a înCORONAT în locul lui. A fost condamnat să repete istoria până o va înțelege. Căci Zeus, fiul lui cel mic, zeul fulgerelor din spațiul mental, a fost predestinat să-l înfrângă, să-l judece și să-l pedepsească în acest fel. Cronos-Saturn a fost înlănțuit în INELELE timpului, propriul său labirint existențial. De unde în zadar, mama sa Geea, a încercat să-l salveze. Până când nu se va trezi SINGUR nu va putea să se mântuiască.
Proclus, unul dintre ultimii filozofi clasici, neoplatonic, se referea la zei ca la niște supraveghetori ai diferitelor aspecte ale lumii și existenței umane. Spre exemplu, Neptun (Poseidon) și Atena erau considerați gardienii vieții filozofice. În termeni astrologici, ei sunt asociați corpurilor cerești și sunt însoțiți de daimoni (demoni), ca de niște asistenți, la fel cum în Gnosticism arhonții erau portretizați ca administratori ai eonilor pe care-i locuiau. Sunt energii, frecvențe care modulează realitatea din tărâmurile inferioare și ghidează sufletele oamenilor, animalelor, plantelor sau pietrelor.
Când eonii au căzut din Pleroma, ei și-au creat numeroși slujitori, înGERi și demoni ca să-i servească iar aceștia au instruit oamenii, INSPIRându-le cunoștințe din cele mai diverse, de la meșteșuguri la magie și arme. I-au învățat să ridice temple și altare, să facă sacrificii pentru a-i mulțumi atât pe zeii dreptății cât și pe cei ai nedreptății.
În Corpus Hermeticum (tratatele tradiției lui Hermes Trismegistus, de origine egipteană), Soarele era identificat cu Demiurgul iar corpurile astrale care-l însoțeau erau instrumentele prin care lumea matricială a fost creată. Guvernatorii planetari (daimones sau arhonți în gnosticism) administrau soarta omenirii și modelau natura umană ca un microcosmos și se credea că fac aceste lucruri din iubire.
Creatorul care este Soarele unește cerul cu pământul, își trimite energia în jos, până în abisurile mării și ridică materia în sus iar din corpul lui emană substanța spirituală sub forma luminii ce curge spre noi. Nu-l putem privi dar îl putem simți și înțelege.
Pe de altă parte, daimones controlau ciclurile reîncarnării și sorții: „Când fiecare dintre noi s-a născut și a fost însuflețit, demonii responsabili pentru administrarea nașterii sale preiau în acel moment controlul asupra sa – și fiecare planetă are demonii săi în subordine” se spune în CH. Ei erau forțele care cauzau căderea sufletelor în lumea materială iar această temă era comună tuturor religiilor și mitologiilor. Petru spunea foarte clar „Și astfel avem cuvântul profetic confirmat, la care e bine să luați aminte ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecat, până când ziua se va lumina și steaua dimineții va răsări în inimile voastre. Și mai presus de toate, trebuie să înțelegeti că nici o profeție din Scriptură nu provine de la însuși profetul. Originea profeției nu a depins niciodată de voința umană, ci prin vocea profetului purtat în Spiritul Sfânt a vorbit chiar Dumnezeu.” (Petru 1:19-21)
Deci, dacă Venus și Jupiter sunt planete, atunci Lucifer a fost probabil unul dintre acei administratori spirituali coborâți din eternitate împreună cu ele. Dar nu numai Lucifer a purtat numele de „luceafărul diminetii”, ci și Isus. De altfel, în mitologii apărea mereu un personaj salvator care se spunea că ar fi adus lumina/focul cunoașterii pe pământ, fie că se numea Prometeu, Hermes sau Isus. Și toți aceștia, dintotdeauna, nu e nici urmă de îndoială, au vorbit în numele zeilor! Și de asemenea e evident că soarele și planetele reprezintă corpurile lor fizice, după cum îngerii și demonii sunt spiritele care le locuiesc, identificate în aceste vremuri cu extra-tereștrii. Ceea ce nu dețin însă aceste gigantice corpuri astrale este sufletul, ATMO-SFERA. Geea vie, cu tot ce cuprinde, e singura planetă însuflețită din micul nostru Uni-Vers. Și atât de prețioasă!
