Articole

„Nu lupta în Nord sau în Sud. Poartă toate bătăliile de oriunde, oricând, în gând. Toți îți sunt dușmani, toți îți sunt prieteni, fiecare serie de întâmplări posibile se întâmplă în același timp. Dacă trăiești așa, n-o să te surprindă nimic. Vei fi văzut deja orice s-ar întâmpla” – Game of Thrones, seria 7, ep.3

Diferența esențială între Tarot și toate celelalte instrumente ale cunoașterii transcendentale, de la astrologie la numerologie, ar fi că perpetuează misterul. Dacă în așa-numitele știinte, lucrurile sunt clasificate și interpretate riguros și sistematic, cu arcanele din Tarot este ca și cum ai coborâ în vizuina fără CAPăt a Iepurelui de Martie din Țara Minunilor: cu cât te adâncești în ea, cu atât misterul devine mai profund și mai greu de desCIFRAT.

În Universul mitologic creația era împărțită în două, între Lumea zeilor și Lumea muritorilor. Core-Persefona, personificarea sufletului feminin, oscila între ele, determinând astfel ciclurile naturale dintre viață și moarte. Această paradigmă era reflectată în astrologie prin împărțirea roții zodiacale în două secțiuni principale, desfășurate între axa ascendentului, de la Răsăritul Soarelui sau a Spiritului în Lume spre descendent sau Apus. Dacă sufletul feminin înTRUPAT în maTERRIE era simbolizat de Afrodita-Venus în astrologie, spiritul masculin era personificat de Ares-Marte care se transFIGURA în Aides-Pluto, împăratul ce domnea în regatul morților și răpea periodic sufletul Afroditei în INFERN, consacrând-o ca Împărăteasă a lui. Răpirea Persefonei avea loc într-un plan metafizic, IREAL, din Lumea Zeilor, prin intermediul Magiei și al unei plante cu proprietăți halucinoGENE, NARCISA. Sub transa hipnotică indusă de Narcisă, spiritul Mamei Geea, înMOR-MÂNTat de Apollo la Delfi, ȘARPELE PYTHON, crea iluzia unei oglinzi subpământene, în care Core-Persefona, la fel ca Alice în Țare Minunilor, cobora ca printr-o poartă deschisă spre interiorul păMÂNTului, în MINTea ORAculară a Împăratului-Soare (așa cum se vede în arcana Judecății din Tarotul de Marseille).  Însă moartea nu era decât viziunea din OGLINDĂ, în care confuzia dintre real și ireal devenea aTOTcuprinzătoare. Momentul căderii sufletului era IMORTalizat în harta astrală a unei nașteri păMÂNTene, cu scopul de a-i ARĂta calea de înTOARCEre… a Penelopei sau firul Ariadnei. Miturile sunt astfel pline de simboluri inițiatice!

Prin urmare, atât harta astrală cât și suita arcanelor din Tarot se îmPART pe 2 niveluri.                                  

• La S, în oglinda apelor de JOS se înTINDE planul material, fizic, real sau lumea luminii, domeniul SOARELUI, EXTERIOR, păMÂNTul PLANetă.
• La N,  în oglinda apelor de SUS se înTINDE planul metafizic, imaterial, ideal, lumea întunericului, domeniul LUNII, INTERIOR, CERUL din MINTea Universului, în rezonanță cu CREȘTEtul CAPului Omului.

La Nord se ajunge prin NV, ca în „filmul lui Hitchcock cu care se termină toate filmele lui Hitchcock” lansat la 1.07.1959 (A.HichCOCK, cocoșul ce sună deșteptarea, n. 13.08.1899), o poveste simbolică, o alegorie extrem de revelatoare în context. Pentru că la Vest, se înVÂRTE la ECHInocții poarta de trecere a Roții Fortunei X, din planul fizic înapoi spre cel metafizic, de unde Sufletul și Spiritul au plecat, ca NEBUNII fără nuMĂR și fără caSĂ, pur și simplu MUTându-și atenția dinspre exteriorul în care au ajuns spre interiorul din care proVIN, din corp fizic, dinspre ce am, în corpul emoțional, spre ce simt, eXprimat de corpul mental prin ce gândesc… și invers. Acest mister este retrăit permanent în somn, ca să devii conȘTIEnt că IAR a-i căzut din RAI în IAD, până când Sufletul îți inSUFLĂ cu HAR ce PLATĂ plutoniană să DAI ca să RĂScumperi  aMINTiREA a ceea ce ai pierdut. PăMÂNT-e-ANU cuMINTE IAR ANU e UNA cu LUNA în RAI! Îmbârligată poveste de aDORmit copii … ca să înțelegem că NOI suntem și păMÂNTul și CERul și TOT este creația noastră!

DAR, revenind la arcanele din Tarot, perechile complementare dintre cele 2 tărâmuri spun fiecare poveștile lor: Magicianul cu Puterea, Papesa cu Spânzuratul, Împărăteasa cu Arcana fără nume șamd. (partea II)

„Și tot așa trecem de la o zi la alta, bărci împinse de curent, împinse fără încetare tot mai înapoi, spre trecut.”  ~ Scott Fitzgerald în Marele Gatsby ~

În Tarot, arcana de la Nodul Nord al destinului se va afla mereu la 10 arcane distanță de arcana Nodului Sud. Altfel spus drumul destinului unui personaj pe scena Lumii este DETERMINAT în Tarot de arcana X, Roata Fortunei  care ar fi un simbol al sorții.  Și ca în orice altă situație, adunând în mod repetat arcanele implicate, putem obține un traseu extrem de interesant. Să spunem că avem un personaj cu NS pe arcana VI a Îndrăgostitului, situată în casa 7 a partenerilor. Suita sortită a destinului, derivată din relația cu Roata Fortunei duce la arcana XVI a Casei Dumnezeu, situată la Nodul Nord pe casa 1. Iar în continuare traseul cuprinde:

6+10=16+10=26=8+10=18+10=28=10+10=20+10=30=3+10=13+10=23=5+10=15

  +10=25=7+10=17+10=27=9+10=19+10=29=11+10=21+10=31=4+10=14+10=24=6

Se observă un punct critic, de răscruce situat pe arcana Diavolului XV de la finalul primei secvențe, arcană împărțită în astrogramă între casa 11 a prietenilor și 12 a secretelor. Prin urmare Îndrăgostitul s-a transformat la un moment dat în Diavol iar atunci când Nativul se împrietenește cu el, fără frică, resentimente sau vinovății, ca să înțeleagă ce are să-i arate, un mare secret ascuns peste Timpuri, ar putea fi în sfârșit desCIFRAT și rezolvat spre eliberarea Îndrăgostitului, cu Erosul lui bolnav, prins între zidurile Casei Dumnezeu.

Arcana Roții Fortunei este împărțită între casa 8, a morții și renașterii și casa 9 a filozofiei de viață. Deci soarta avatarului Împărătesei și întoarcerea ei acasă, depinde de capacitatea de transformare, de dorința ei de eliberare de un trecut traumatic și puterea de a-și schimba radical filozofia de viață, așa încât să întoarcă roata spre țărmuri mai prietenoase! În orice caz, anul 2023 poate să fie esențial la finalul primei secvențe de destin, pentru întâlnirea cu Diavolul personal.

Un aspect important în acest algoritm este că adunarea Roții Fortunei se va face întotdeauna la arcana de valoare numerică mai mică, indiferent dacă aceea se află la NS sau la NN. Însă această poziționare este relevantă în economia jocului. Pentru că, atunci când suita începe cu NS, înseamnă că orientarea spre înțelegerea trecutului va fi mai importantă în viața respectivă decât orientarea spre destinație. În situația inversă, orientarea spre înțelegerea trecutului din perspectiva prezentului este determinantă pentru îndeplinirea destinului.

Pe linia destinului, EXCEPȚIE notabilă de la rigorile SORȚII fac arcanele Justiției VIII și Eremitului VIIII (NS-NN), la care, băgați BINE de SEAMĂ, diferența o face arcana Spânzuratului XII! Pe axa Fecioară – Pești, arcanele corespondente sunt Justiția VIII – Judecata XX (8+12=20) și Eremitul VIIII – Lumea XXI (9+12=21)! Dar… în casa din astrogramă luminată de Lună XVIII (8+10=18) și, respectiv, Soare XVIIII (9+10=19), nativii beneficiază de protecție divină.

„Ține-te de drumul tău și nu fugi singur de el. Există o intenție divină și una omenească… tu nu te poți răzbuna pe soartă. Naivule, vrei desigur să biciuiești marea. Mai bine ridică poduri mai bune, astfel îți poți cheltui agerimea pentru că tu nu ești sufletul tău. Sufletul tău se află la zeul de foc care a ars ridicându-se până la acoperișul cerului.”  Lavinia Bârlogeanu, Jung îndrăgostit de suflet (citat din Jung, Cartea Roșie)

Să fugi de trecut ar fi inutil, nimic alceva decât o risipă NESĂBUITĂ de energie, fiindcă oricât de departe te-ai duce trecutul vine după tine, te urmărește chiar și dincolo de moarte. Singura soluție în momente de urgență spirituală (cum ar zice Grof), ar  fi să stai față în față cu el, să-l contemplezi de-a dreptul fără menajamente și fără frică. Căci numai așa vei înțelege cum să rezolvi ghicitorile sau enigmele, uneori devastatoare, pe care ți le așterne INEVITABIL în drum, să le depășești și să ieși din circuitul lui temporal repetitiv. Trecutul vine PERIODIC peste noi, din 9 în 9 ani, sub forma NODURILOR de destin… deși ceea ce pentru unii ar însemna trecut, pentru alții ar crea viitor.

Însă rămâi centrat în prezent! Deși deseori, în asemenea situații de răscruce existențială, te poți simți CĂLCAT ÎN PICIOARE. Ocaziile se ivesc ca din senin, în forme tot mai greu de suportat și gestionat. Ți se pare că pierzi cu desăvârșire controlul asupra propriei realități. Roata Fortunei se învârte nebunește înainte și-napoi, legăturile Diavolului te strâng de gât sufocându-te, zidurile Casei Dumnezeu se ridică amenințătoare închizând orice orizont. Și atunci devine important cum și dacă REACȚIONEZI.  CE FACI? Scoți sabia și ieși la război cu Universul? N-ai nici o șansă de câștig! Sau te retragi în liniștea interioară pentru a descoperi ce ițe întrețesute, nevăzute te-au adus în acel punct? Însăși fenomenul călcatului în picioare constituie un semnal de alarmă că undeva ai deviat pe căi ocolitoare.

Dar călcatul în picioare LA PROPRIU, atunci când stai întins cu fața la pământ, doborât de suferințe insuportabile, poate fi și un fenomenal tratament! Iar pe cel ce-și asumă rolul ingrat de a călca pe centrii tăi de putere, îndurerați, încărcați cu bolovani, pe spatele rigidizat și neputincios de atâta cărat, abia după ce ți-a curățat tensiunile și te-a eliberat de senzația de victimă îl poți aprecia, dincolo de aparențe, ca bineFĂCĂTOR. Și asta numai dacă nu dai din picioare, încercând și tu să-l răstorni. Uneori cel mai mare rău s-ar putea dovedi cel mai mare bine, DACĂ accepți că vindecarea presupune procese subtile de conștiință. Când reușești să transformi o GREȘEALĂ a trecutului în GRAȚIE DIVINĂ și OPORTUNITATE, ai ajuns la capătul unui urcuș anevoios. Responsabilitățile pe care ți le-ai asumat trebuie duse la BUN sfârșit ca să-ți câștigi libertatea pierdută din ignoranță.

Încearcă următorul exercițiu de conștientizare care te-ar ajuta să-ți înțelegi mai ușor predispozițiile și ți-ar pune la dispoziție în același timp un instrument util pentru evoluția ta.

Care sunt cele mai importante calități ale tale? Dar slăbiciuni? Care-ți sunt cele mai mari dorințe? Dar frici?

Ce arcane din Tarotul de Marseille ar REFLECTA cel mai bine fiecare dintre răspunsurile tale? Asociate cu casele astrologice în care se manifestă acele arhetipuri, ți-ar putea SERVI ca GHID de orientare prin labirintul vieții.

Din perspectiva mitologiei Greciei Antice, de la începuturile creației și până acum, OM-MENIREA a parcurs 12 ere corespunzătoare celor 12 zodii astrologice, NOI aflându-ne la finalul celei de a 13-a.

Fiecare dintre cele 12 ere precedente , după aprox. 25.200 ani de INvoluție (12 zodii X 2100 ani) printre spițele destinului ce merge înapoi, a consacrat anumite arhetipuri… iar acum,  la final de eră a peștilor, culegem TOT ce s-a semănat vreodată ca niciodată, pentru a alchimiza trecutul. Steaua regală a alchimiei, Fomalhaut, este activată la gradul 10 în Pești, SORTIT de Roata Fortunei X și ne luminează reîntoarcerea la Nodul Sud al ZODIACULUI, de unde am PLECAT cândva pe la începuturile Lumii, prin arcana Judecății XX.

Miturile se desfășoară înafara spațiului geografic, în dimensiunile IDEALE ale conștiinței și înscriu în astre programele după care LUMEA DE SUB CER funcționează.

Regatul zeului nevăzut

But thought’s the slave of life, and life Time’s fool,
And Time, that takes survèy of all the world,
Must have a stop.
Dar gândul este sclavul vieții și viața e nebunul Timpului
Și Timpul, care controlează întreaga lume,
Trebuie să poata fi oprit.
William Shakespeare (presupus aprilie 1564, berbec), Henry IV, Partea I, Act V, scena IV

Dacă înlocuim termenul de lume subpământeană cu mai logica lume INFERIOARĂ, „de dedesubt”, sau „de sub cerul” lui Zeus, unde sufletul fecioarei a fost răpit de domnul morții, primul fiu al Timpului, regatul lui Hades luminat de făcliile lunare ale lui Hecate și flăcările râului de foc al soarelui care „se învârte în jurul pământului” (PLAT?), străbătut de apele durerii, uitării și urii, unde plopii și sălciile își leapădă fructul înainte de vreme, ar putea descrie chiar PLANETA pe care ne aflăm. În fața intrării stăteau durerea, neliniștea, bolile, bătrânețea, frica, foamea, somnul, agonia și moartea, alături de vinovăția pentru plăceri. Dincolo de prag se aflau războiul, furiile (erinies) și răzbunarea (nemesis). În apropierea porților mai mulți monștrii păzeau ieșirea: centauri (forțele animalice din om), gorgone (monștrii mentali), hidra din Lerna cu multe capete (dorințele de avere și consum), harpiile (paraziții inimii) și (c)himera (iluziile). În mijlocul tuturor se înălța un ulm în care vise false erau agățate sub fiecare frunză. Fioros tablou dar nimic din ce să nu se regăsească și în această realitate! Infernul zeului invizibil era chiar aici, în mijlocul nostru! Ținutul lui Hades mai era numit și tărâmul umbrelor și într-adevăr, umbrele ne urmează peste tot în acest loc.

Lumea de dincolo era împărțită în mai multe regiuni:

1.            Tartarul era descris ca fiind atât de departe de pământ pe cât era pământul sub cer. Noaptea era turnată în 3 rânduri în jurul lui iar deasupra lui creșteau rădăcinile pământului și ale mării nerecoltate. Acolo erau închiși titanii și cei mai păcătoși dintre muritori.

2.            Câmpiile crinilor unde sufletele obișnuite și indiferente, cele mai numeroase, trăiau o existență monotonă, robotică, dincolo de bine sau rău.

3.            Câmpiile tristeții pentru cei care și-au irosit viața într-o dragoste neîmpărtășită, ca Phaedra „cea strălucitoare” îndrăgostită de Hipollytus, fiul soțului ei Theseu, care a respins-o.

4.            Insula fericitilor, Elysium, rezervată semi-zeilor și eroilor aleși de zei să trăiască o viață binecuvântată și fericită, să nu muncească și să se delecteze numai cu ce le aducea bucurie. În miturile grecesti se menționa explicit că cei apreciați de zei erau admiși acolo, mai degrabă decât cei neprihăniți sau merituoși! O, Champs Elysees!

5.            Și în sfârșit Insula Norocosilor (Fortunate), pentru cei care, după ce au fost binecuvântați să se renască de 3 ori și să trăiască  de 3 ori în Elysium, primeau dreptul la o viață eternă în paradis.

Se înțelege că toate aceste regiuni ale Infernului erau de fapt dimensiuni mentale arhetipale.

3 fii ai lui Zeus erau adminstratorii și judecătorii acelei împărății: Minos, Rhadamanthis și Aeacus. Ei au creat legile care guvernau acolo, după care judecau faptele sufletelor morților în așa fel încât să NU primească recompense pentru bună purtare cei pe care-i prigoneau și nici să nu fie pedepsiți pentru faptele rele protejații lor.

Aeacus era fiul lui Zeus și a insulei Aegina, care deținea cheile lumii de jos și judeca sufletele oamenilor din Europa. Rhadamanthis era fiul lui Zeus și al Europei, răpită de Zeus sub forma unui taur alb; domnea în Elysium și judeca sufletele oamenilor din Asia iar fratele său Minos era judecătorul suprem. Taurul alb care nu a fost sacrificat pe altarul lui Poseidon s-a împerecheat cu Pasiphae (LUNA), soția lui Minos, și aceasta a dat naștere monstruosului și crudului Minotaur. Numele lui Rhadamanthis provenea din “baghetă” sau “profet” și “invincibil, nemaiauzit” sau “cuceritor cu putere mare”. Numele Minos semnifica “rege” sau “ascet” și era identificat cu Manu al indienilor, părintele umanității. Era portretizat ca un tiran crud și fără inimă, care folosea tinerii atenieni pentru a hrăni Minotaurul.

Se poate ușor recunoaște ierarhia socială din realitatea contemporană în aceste descrieri mitologice! Este posibil ca în vârful ei să se afle 3 ființe obscure aflate în serviciul zeilor? Ar fi simbolizate pe bancnota de 1 dolar în triunghiul cu vârful în sus (observați că este plat spre deosebire de partea de jos a piramidei în 3D) cu ochiul interior al lui Horus (granița acestei lumi) situat la distanță de trunchiul de piramidă de sub el ce reprezintă straturile societății umane.

Hermes conducea sufletele în casele lor din regatul lui Hades cu bagheta lui de aur, deci prin MAGIE!

 „Ignorance is the curse of God; knowledge is the wing wherewith we fly to heaven.” – Ignoranța este blestemul lui Dumnezeu; cunoașterea este aripa cu care zburăm spre cer. William Shakespeare

Intrarea și ieșirea din regatul zeului nevăzut puteau fi înfăptuite numai pe calea magiei și cu ajutorul unor substanțe secrete cu proprietăți psihotrope. De aceea Hermes, zeul alchimiei și al magiei și Hecate, zeița lunară a vrăjitoriei erau păzitorii trecerilor și călăuzele călătorilor în acea tranziție. Hypnos, „somnul”, era fratele geamăn al lui Thanatos și locuia împreună cu el în tărâmul de jos. Iar Pasitheea, „relaxarea, meditația, halucinația” (pasivitatea), cea mai tânără dintre grații, era soția lui.

Alice care cădea prin gaura de iepure în țara minunilor și pătrundea de cealălta parte a oglinzilor, la fel ca Narcis care își admira imaginea în oglinda apei până s-a confundat cu ea, sunt minunate povești revelatoare despre această lume paradoxală, narcotică și iluzorie. Lewis Carroll (27 ian 1832, vărsător) nu a ales întâmplător acest nume;  Alice provine din anticul „Aletheia”, eonul adevărului!

Conform miturilor străvechi, pământul plat (PLANETA), închis sub bolta cerească înstelată era înconjurat de un zid uriaș de gheață. Trupul eonului înțelepciunii, Sofia, a fost atras în aBIS (tărâmul recurent de jos) cu ajutorul luminii ei (spiritul) răpite de Horos iar conștiința ei divizată a fost amețită sub vraja agoniei mentale (narcissus).

Miturile sunt alegorii care ne reamintesc cunoașterea interzisă. Cuvântul secret provine din latinescul „secretus” derivat din „secernere” și însemna a separa sau a cerne. Prin urmare, secretul presupune disCERNĂmânt. Până la urmă experimentăm un mare joc cosmic în care EROII sunt înCERCați să aleagă INTELIGENT între Adevăr și minciună. Și nu oricine poate deveni EROU.

„Hell is empty and all the devils are here.” – Iadul este gol și toți demonii sunt aici. William Shakespeare

„Steaua va apărea în curând. Atunci cei care pleacă vor pleca iar cei care se întorc se vor întoarce. ” Alchimia sufletelor, sez.1, ep.19

Venus este una dintre cele mai oculte, fascinante și totodată paradoxale planete ale sistemului solar și are cea mai puternică influență asupra pământului. Este singura care se rotește în sensul acelor de ceasornic.

Egiptenii au simbolizat-o prin Ankh, uniunea dintre principiul masculin cu cel feminin, amuleta pentru Viața veșnică și unificarea forțelor Universului, puterii soarelui, apei, aerului și pământului. Forma asemănătoare cu o cheie sugerează capacitatea sa de a descuia porțile morții.

Pitagora o numea pe Venus „Sol Alter” (Alt Soare). Titanii din mitologia greacă erau conectați prin intermediul ei, ca fiică a lui Uranus. 

1 ciclu venusian este egal cu 8 ani pământești, în care formează 5 conjuncții cu pământul, puncte sinodice. Prin cele 5 noduri, traseul venusian înscrie pe cer o pentagramă cu vârfurile în anumite zodii pe cercul zodiacal. Raportul de 8 la 5 (8 ani pământești : 5 cicluri sinodice venusiene) dă constanta „phi” (1,618 …), proporția de aur care se reflectă și în secvența Fibonacci. Venus apare ca luceafăr de dimineață pentru 266 de zile și apoi ca luceafăr de seară pentru alte 266 de zile. Perioada de gestație la om este de 266 de zile!

Venus retrogradează în spatele Soarelui de 2 ori la fiecare 8 ani pământești. Traseul pe care îl parcurge în spatele Soarelui alcătuiește forma unei perechi de coarne de vacă pe harta celestă. De aici provin căștile vikingilor și toate celelalte reprezentări cu coarne cu care Venus a fost uneori asociată, ca Isis sau Hathor.

O anume configurație dintre Mercur, Venus și Soare față de Pământ era cunoscută în trecutul îndepărtat sub numele de Shekina. În acel moment cu totul special, Venus și Mercur erau văzuți de pe Pământ ca o singura stea foarte strălucitoare. Acest lucru se întâmpla la fiecare 480 de ani, la finalul unui parcurs de 12 x 40 de ani corespunzător cu 5 cicluri venusiene (8X5=40). Se presupune că una dintre aceste conjuncții ar fi avut loc în anul 4 înainte de era noastră și era asociată cu Steaua din Betleem care ar fi marcat încheierea erei astrologice a berbecului. Perioada misterioasă de 40 de ani în care se desfășoară 5 cicluri venusiene are profunde înțelesuri ezoterice: 40 de ani în deșert, 40 de zile de post, 40 de zile și 40 de nopți ale potopului, 40 de zile ale lui Buddha sub copacul Bodhi…

Împreună cu Soarele, la finalul dansului celor 12 orbite, Venus desenează în jurul pământului floarea vieții, supranumită „trandafirul lui Venus”. Floarea vieții conține modelele creației, așa cum au apărut în vortexul „Marelui abis”, din gândul Creatorului, începând cu Sămânța vieții, continuând cu următoarea structură sferică, Oul Vietii, apoi cu Fructul Vieții, din care se dezvoltă toate sistemele energetice.

În aspectul de călătoare între lumi, Venus era deci asociată cu Mercur iar în cel de forță crudă a naturii, creatoare și distrugătoare a Lumii cu Marte, astfel că pentru ea zodiile Fecioarei și Scorpionului erau sacre, precum și Sirius, ca luminator al destinului și karmei. Shekina ar putea fi considerată manifestarea astrală a ființei cosmice (energiei) cunoscute la indieni sub numele de Shakti, ca suflet sau casă a lui Dumnezeu.

În kabbala, Shekina era deci un fel de versiune a zeiței indiene Shakti, adică sufletul feminin al lui Dumnezeu, care nu putea fi complet până când nu se reunea cu ea. Kabbaliștii considerau că tot răul Lumii provenea din faptul că dumnezeu, nu se știe cum, ar fi pierdut-o pe Shekina, sursa întregului univers și ar fi rămas astfel fără casă. Numele Shekinei semnifica în ebraică „SPAȚIU de locuit”.

Shekina era cea care îi conferea soțului ei forța și abilitatea creatoare. Când Shekina l-a părăsit pe dumnezeu, ea a fost înlocuită de Lilith, „femeia nopții”, pentru a-i oferi în continuare putere creatoare. În Zohar se spunea că Lilith ar fi fost cu dumnezeu când au fost create animalele și primul om androgin. Numele ei provenea de la floarea de lotus (lilu) care simboliza sexualitatea marii mame dar era totodată asociată și uitării, prin filiația greacă lethe. În mitologia sumeriană, casa pământeană a lui Lilith ar fi fost Babylonul („poarta zeilor”), în grădinile suspendate ale Semiramidei, construite de Nabucodonosor pe structura unui templu închinat lui Marduk, ucigașul marii mame devenit stăpânul pământului.

Se spunea că „Babylonul a fost o cupă de aur în mâinile Domnului, care a îmbătat întregul pământ; națiunile au fost amețite de vinul ei; din cauza asta națiunile au înnebunit”. (Jeremiah 51:7)

(„Babylon hath been a golden cup in the LORD’s hand, that made all the earth drunken: the nations have drunken of her wine; therefore the nations are MAD”)

În timp ce Shekina a dispărut cu totul din religia creștină, în toate marile mitologii o regăsim pe Lilith în diferite ipostaze: zeița Kali la indieni, care dă și numele perioadei întunecate pe care o traversăm, Kali Yuga, Innana, Semiramis sau Ishtar la sumerieni, Hecate și Persephona la greci sau Nephthys, geamăna întunecată a zeiței Isis, la egipteni.

Dar cele 2 aspecte ale marii mame, par în cele din urmă să aparțină aceleiași entități, ca 2 fețe ale aceleiași medalii. După cum și partea masculină manifesta aceleași 2 ipostaze, cea luminoasă și cea întunecată, ca doi frați aflați mereu în război.

Conjunția dintre Venus și Mercur (hexagrama) a fost asociată și cu pecetea și templul lui Solomon din anul 967 î.Hr. Hexagrama de altfel reprezintă uniunea perfectă dintre principiul masculin și feminin. Ar mai fi reapărut și în 472 d.Hr., cam pe vremea sfârșitului Imperiului Roman.

Dar… în România, în Munții Făgăraș, nu departe de piramidele de la Sona, într-o GROTĂ,  se află un „templu”  de origine dacică precreștină, numit S(h)inca Veche, ce pare a fi și un observator astronomic străvechi, deschis ca un ochi înspre cer, la capătul  unui tunel spiralat în formă de șarpe. Poate că în anumite momente astrale acolo s-ar fi reVĂRSAT strălucirea Shekinei! Pe pereții de piatră din interiorul templului este desenată de altfel „pecetea lui Solomon”, hexagrama, cu un simbol primitiv asemănător cu „yin-yangul” asiatic în centrul ei! Deși confiscat de biserica creștină, simbolul crucii lipsea cu desăvârșire în acest primitiv și enigmatic așezământ. Legătura lingvistică între SHEKINA și anagrama SHINCA este destul de evidentă! Shekina eShinka! Ori la Shinka e Shekina!

Locașul mai este cunoscut și sub numele de „templul ursitelor”. Și deci, ce legătură ar putea fi între ursa mică, ursită, Shekina, Shinca?…

Steaua Polara sau steaua nordului este cea mai strălucitoare stea din coada constelației Ursei Mici (Carul Mic), înconjurată de uriașa Constelație a Dragonului (Draco). Este o stea dublă formată dintr-o gigantică galbenă si una pitică, cunoscută și sub numele antic de Mari, Doamna noastră sau Stella Maris (steaua mării), asociată fecioarei Maria. I se atribuie rolul de stea călăuzitoare a călătorilor pe ape, nemișcată fiind pe cerul nopții ce se rotește în jurul ei. În mitologie, Steaua mării, regina cerurilor o simboliza pe creatoarea primordială a lumii, fecioara mamă a soarelui și a lunii care își transmitea lumina în dimensiunile inferioare prin intermediul lor. Ar putea fi asociată și cu „femeia îmbracată în soare” din apocalipsa biblică.

În vocabularul arhaic românesc „ursa” denumește atât constelatia celestă cât și zâna ursitoare, ca și cum casa ursitelor s-ar fi aflat în constelația stelei nordului. A ursi, devenit urzit la războiul de țesut, însemna a toarce firele, urzeala pentru țesătura vieții. În horoscopul personal, Nodul Nord indică punctul de împlinire a destinului. Steaua polară este canalizată în mare măsură de Saturn (TIMPUL) și, parțial, și de Venus (frumusețea și iubirea), în rolul de busolă a sorții. Polaris este localizată în zodiac la 28 gr. în Gemeni, pe ARCANA PAPEI V din Tarot și deci, potențial deosebit de activă într-un an al Papei (2023/2032)! Domeniul personal în care ne aflăm sub influența gemenilor ne ajută să înțelegem modul în care energia stelei nordului ne ghidează și luminează drumul în viață.

Și atunci casa stelară a ursitelor din constelația Ursei Mici ar putea avea o reflexie pământeană la SHINCA! Iar arcul carpatic asemănător unui dragon ar oglindi constelația Draco ce înfășoară și protejează ursa mică pe un teritoriu ce în antichitate purta numele de D(R)ACIA și ai cărei locuitori se numeau GEȚI, copiii mamei GEEA, ai MA-GIEI!

Actualul ciclu de 8 ani de formare pentagramei din interiorul ROSEI VENUSIENE a început în iunie 2020, ÎN PLINĂ PANDEMIE, sub semnul lui Venus PANDEMOS … ori PAN-DEMONIUM, cum era denumită în spectacolul de deschidere a jocurilor Olimpice de la Londra, din 2012! Datele de mai jos marchează punctele importante de pe acest traseu:

PETALA 1:
Iunie 2020 – Venus retrograd
Martie 2021 – Venus direct
PETALA 2:
Ianuarie 2022 – Venus retrograd
Octombrie 2022 – Venus direct
PETALA 3:
August 2023 – Venus retrograd
Iunie 2024 – Venus direct
PETALA 4:
Martie 2025 – Venus retrograd
Octombrie 2026 – Venus Sta direct
PETALA 5:
August 2027 – Venus retrograd
Iunie 2028 – Venus direct

Shekina și Arcana XVII, Raiul din Tarotul de Marseille. Această arcană ce aparține zodiei Vărsătorului arată o femeie goală sprijinită în genunchiul stâng, pe malurile apelor Timpului. Ea toarnă din 2 ulcioare apa vie și apa moartă, stând sub un cer înstelat dominat steaua uriașă, strălucitoare a Shekinei înconjurată de celelalte 7 stele care ar putea simboliza fie ursa mică, fie grupul Pleiadelor, în care sunt concentrate arhetipurile feminității. Oricum, ambele formațiuni stelare sunt situate în prezent în zodia Gemenilor patronată de Mercur. Și deci, arcana XVII vestește zorii noii ere a păcii și adevărului care eliberează calea OM-MEGA spre desăvârșirea lumii pământene, atunci când Mercur se va reuni cu Venus. Steaua magilor ar putea fi văzută numai dimineața devreme, înainte de răsăritul soarelui sau la apus.

„Ce unește oamenii? Oștirile? Aurul? Flamurile?  Nu, poveștile. Nu e nimic pe lume mai puternic decât o poveste bună. Nimic nu-i poate sta în cale. Niciun vrăjmaș n-o poate înfrânge. ” Game of Thrones, seria 8, ep.6

Accesul la mărul vieții eterne din grădina raiului, în mitologia greacă grădina Hesperidelor, nimfele apusului, se pare că ar fi interzis de nu-mere. În mitologia ebraică, heruvimii, cei care păzeau intrarea în rai, semnificau „înțelegere deplină” sau „împărtășirea înțelepciunii” și deci reîntoarcerea ar fi condiționată de nivelul de cunoaștere. Arcanele majore din Tarot, marele mistere ale Lumii, conțin un tezaur de înțelepciune străveche. Fiecare dintre ele eXprimă nenumărate semnificații care ne pot lumina, ca niște heruvimi, procesul de auto-cunoaștere. Slăbiciunile lor sunt și slăbiciunile noastre…

Limitare vs Nelimitare. Arcanei călătorului fără nu-măr îi sunt atribuite numerele 22 și 31 și, în așa, deși reprezintă libertatea absolută, i se pun tot felul de limite, până când EL ESTE convins că nu merită acea libertate de la SINE ÎNȚELEASĂ. Astfel, are impresia că drumul îi este mereu îngrădit, experimentează blocaje care o fac să se învârtă într-un cerc VICIOS, căutându-și libertatea pierdută unde n-are cum să o găsească, până ce înțelege că destinul o conduce spre interior și acolo povestea ei devine din nou fără granițe și fără sfârșit, pentru că își regăsește esența fără de nu-măr.

Magicianul I : Vorbe vs Cu-Vânt

Nu-mărul 1 se risipește în prea multă vorbărie fără rost și asta îl împiedică să-și înțeleagă și să-și exercite magia copilărească, prinzându-se nliniștit în JOCUL VIEȚII, în H-ORA ORELOR, în loc să fie bucuros de aventură; se poate pierde în vorbe, fără să știe să folosească  puterea cu-vântului creator însuflețit de emoție, până ce realizează că DEVINE magie atunci când scoate la lumină copilul interior. Tăcerea lui e de AUR pentru că permite pur și simplu magiei SĂ FIE doar în imaginatie, unde curge FIRESC, fără așteptări și fără condiții!

Papesa II : Ignoranță vs Omnisciență

Suferă de ignoranță, ascunzându-se sub toate acele văluri atât de eficient încât reușește să uite complet de orginile sale divine. Nu mai știe nici cine este, nici ce puteri deține, nici ce comoară de înțelepciune zace pe GENUNCHII ei ca o carte deschisă. Și atunci se caută pe Sine în cunoașteri STRĂINE, având impresia greșită că acolo va găsi adevărul. Poate colecta, înghiți și memora în zadar bănci imense de informații despre ALȚII și ALTELE, împrăștiindu-se în multiple direcții așa-zis salvatoare. Dacă s-ar putea retrage înapoi în întunericul pe care-l conține, lumina ei MATERNĂ ar da pe dinafară.

Împărăteasa III : Neputință vs Omnipotență

Obsedată de neputința de a avea FIX ce-și dorește, se pierde pe Sine în înCERCări existențiale lipsite de valoare. Șade pe un tron de potențiale, în poala ei dospesc IDEI geniale dar ea privește în cu totul altă direcție, inconștientă de aripile închise, adunate la spatele ei ca o protecție invizibilă și inactivă. Un nod în gât i se pune de fiecare dată când își contemplează viitorul plin de griji și responsabilități. Dacă ar întoarce 3-ul care îi închide spațiul cu capul în SUS și gura spre pământ, EA ar deveni parte din infinit.

Împăratul IIII : Încăpățânare vs Iluminare

„OM ce bine-i să fiu pe tronul meu arcuit ca o jumătate de Soare! Puterea se înalță SEMEAȚĂ în mâna mea, chimirul mi-e plin de bănuți de aur, Împărăteasa sufletul mi l-a pus la piciorul cel șchiop, bogăția vieții se lăfăie pe pieptul meu. Și totuși… ceva îmi lipsește”  –  zise Împăratul auto-suficient, stând imobil sprijinit într-un cot, privind nedumerit spre trecutul lui grandios dar, cu toate astea, nesatisfăcător. Și cum nemulțumitului de REGULĂ i se ia darul, înCĂPĂȚÂNArea de a nu se mișca îi atrage chiar paguba la care, nedumerit, se gândea. Dar de-abia atunci, ca într-un vârtej, în capul iluminat ca un bec, radia și înțelegea că DORUL de aventură, din cealaltă față a lui de Nebun, cerea SĂ FIE de NEOPRIT.

Papa V : Manipulare vs Călăuzire

Însetat de putere și control, Papa și-a renegat busola din inima lui, unde o caută printre fărâmituri de simțăminte nelămurite, vise ierarhizate și iluzii de grandoare. Privește cu suspiciune spre Îndrăgostit, oarecum invidios dar și curios, în speranța că s-ar putea molipsi de o oarecare căldură care să-i înmoaie gândirea prea sofisticată, rigidizată, neiertătoare și scindată între ceea ce primește și ceea ce NU oferă. Destinat să fie mesager pentru alții, călăuză în sferele înalte ale conștiinței, revine la natura lui protectivă, binevoitoare abia când răceala interioară se îmbracă în haina compasiunii și gura lui ferecată devine de AUR, împrăștiind lumina cunoașterii, săturându-i și prea-fericindu-i pe toți cei înfometați și însetați de dreptate și iubire.

Îndrăgostitul VI : Agonie vs Extaz

Rătăcit în creație, în dorința de a mulțumi pe toată lumea, mai puțin pe Sine, Îndrăgostitul se agață de orice și oricine pentru a se simți viu și folositor. Are nevoie disperată de idealul lui ascuns în lumină, ca să nu rămână rupt între două drumuri, care mai de care mai primejdioase. Nehotărât și vulnerabil de prea multă neîncredere și îndoială asupra misterioasei alegeri dintre bine și rău, EL rămâne într-o continuă și dureroasă așteptare. Dar tocmai când Lumea, obosită de atâta frământare,  pare să se CUTREMURE și să se dărâme iremediabil în jurul lui, deodată se trezește ACASĂ, EXTAZIAT,  în FAMILIA care de fapt nu îl părăsise niciodată, doar că nu o mai vedea din cauza întunericului mortal ce-l învăluise pe neSIMȚITE.

Șareta VII : Orbire vs Clarvedere

Suferă de orbire și confuzie, pierdută într-o ceață mental-emoțională unde stagnează, sfâșiată în interior de dorințe opuse, de multe ori NEpotrivite, ascunse sub o platoșă de LUPTĂ,  care o împiedică să-și VADĂ și să-și urmeze drumul potrivit în viață, cel mai curat, benefic și victorios. Se poate simți deseori ruptă între minte și inimă, fără să înțeleagă că toate obstacolele și le ridică singură, complicându-și existența în loc să o simplifice. Își eliberează drumul atunci când DESCHIDE BINE AMBII OCHI ai SUFLETULUI, devine conștientă și capabilă să lase în urma ei toate planurile și strategiile înfipte SERIOS în pământ, înainte de a crește ca niște ziduri până la cer.

Soarele XVIIII : SOLItudine vs SOLIDARitate

Ziua XVIIII, lumina unitară a conștiinței. Pe o scară de la 1 la 9, desigur că se CREDE unic, de la începutul și până la sfârșitul unui repetabil UNI-VERS. Doar când se apleacă spre pământ, vede cum, din cei 2 ochi ai lui, două creaturi luminează inocente creația, cuprinse de curiozitate. Și în timp ce UNU pipăie neîncrezător și derutat aerul pătruns de iubire, UNA îl ajută binevoitoare să-și regăsească direcția până când va reuși să pășească din nou pe solul VERDE al vieții nemuritoare, de unde a venit, trecând dincolo de apele curgătoare ale Timpului.

Judecata XX : Surzenie vs Claraudiție

Ziua XX, dubla uniune a masculinului cu femininul. Stă sub influența lunii pline a cărei trâmbiță SUNĂ neobosită deasupra capetelor umanilor treziți și ieșiți din labirintul însângerat de suferință. Spiritul lor comun se ridică dintr-un mormânt solar în care zăcea închis de prea multă vreme și prin ochiul lui rotitor, într-o mișcare inversă acelor de ceasornic,  înălțimile vieții veșnice se revelează la spatele eroilor dezbrăcați de toate ascunzișurile. Pentru cine are urechi să audă SUFLAREA de viață este momentul IDEAL să se dezmeticească. Pentru cei surzi, somnul fără vise va continua să-i țină prizonieri în labirintul nu-merelor neiertătoare.

Lumea XXI : Înstrăinare vs Universalitate

De la Lume adunate și-napoi la Lume date,  împrăștiată în cele patru direcții, Lumea curge străină odată cu Apa, pierdută în timp și spațiu până când se regăsește într-o poveste. Atunci EA dansează glorioasă în buricul pământului NEMIȘCAT ca un piedestal iar Universul se învârte cu Timpul pur și simplu în jurul ei. Dinăuntru spre înafară, adevărul ei se ridică grațios până la ceruri, uimind ființele însuflețite în simplitatea lui. Tot ce-a fost înstrăinat se reunește în Sine, tot ce-a fost împrăștiat se ține laolaltă, tot ce-a fost pierdut revine pentru totdeauna în mâinile amândouă. CERCul se închide pentru ultima oară ca un ou, din care Lumea eternă privește pe deplin conștientă spre vremurile care continuă să treacă dar fără să o mai poată înstrăina de Sine.

(va fi completat pe parcurs cu arcanele lipsă)

Numele Manole provine din EmanuEL și deși este tradus de obicei prin filieră ebraică „Dumnezeu e cu noi”, eu prefer să-l interpretez mai degrabă ca „MÂNA Dumnezeu”, care avea MENIREA să ridice „CASA Dumnezeu” (e-manu-EL); iar în legenda românească EL chiar apărea ca un mare MEȘTER artizan, ce pe ARGEȘ în jos conducea 9 meșteri mari, calfe și zidari! În timp ce Ana face referire la cer, în greacă fiind un prefix cu sensul de “sus“. Cuvântul în sine reflectă o OGLINDĂ, în care ce e sus e asemenea cu ce e jos, e ANA-LOGIC. La sumerieni, zeul suprem al cerului se numea ANU, existența lui fiind UNA cu pământul, Ki sau Gi, pe care îl oglindea în înalt.

Balada Meșterului Manole este o poveste inițiatică unică, la fel ca Miorița, în care simbolurile străvechi ale creației sunt transmise peste GENE-RAȚII. Și această poveste spune că, la porunca lui NEGRU-VODĂ, din întunecimile lui, 10 MAEȘTRI constructori, BĂRBAȚI puternici și pricepuți, au fost chemați să ridice o “MONASTIRE naltă cum n-a mai fost altă“, loc de POM-MENIRE a lui, deasupra unui ZID părăsit și neisprăvit. Dar orice lucrau Ziua, Noaptea se surpa! Creația lor era NETOCMITĂ, nu putea dura până când, așa cum șoapta de sus i-a GRĂIT în VISUL lui Manole, nu JURAU, ZĂU AȘA, să jertfească în ZIDUL monastirii, o FEMEIE VIE, cea mai iubitoare, fie soțioară, fie surioară. Și desigur, pentru că MANEA era cel mai mare dintre meșterii zidari, a lui soțioară venea, neputând fi oprită nici de ploaie, nici de vânt, în dorința ei NEABĂTUTĂ de a potoli FOAMEA și SETEA de creație a soțului ei, fără să știe că EL JURASE să o ZIDEASCĂ în peretele unei biserici ca să-și împlinească VISUL, ca opera lui să DĂINUIE peste TIMP. În timp ce Ana era MÂNATĂ de IUBIRE, Manole nu dorea decât POMENIRE, neînțelegând că sacrificându-și iubirea, își sacrifica însăși VIAȚA sa, precum și a copilului său nenăscut! Căci în final:

“De pe-acoperiș,
Mort bietul cădea!
Iar unde cădea
Ce se mai făcea?
O fântână lină,
Cu apă puțină,
Cu apă sărată,
Cu lacrimi udată!“

Și acum să ne întoarcem foarte departe în TIMP, pe  la începuturile creației.

Povestea mitologică a creației a început în KHA-OS, unde Nix (noaptea) și ERebOS (întunericul) se întindeau deasupra lui Tartarus-ABYSS (tăria, FUNDUL PĂMÂNTULUI).

Nu exista un cult al KHAOS-ului în vechea Grecie, era descris doar ca “zeița fără mituri”. Puține scrieri făceau referire la ea. Hyginus considera că, fiind constituită din umezeală și ceață, ea a fost deopotrivă originea nopții și a întunericului, dar și a luminii și zilei, Aether și Hemera.

ABYSS rezonează cu BYTHOS-profunzimea, eonul primordial al gnosticilor care împreună cu Si-GE (GE-EA grecilor, GI sau KI a sumerienilor), tăcerea, au creat Pleroma, tărâmul inefabil de la originea lumii. G adăugat în fața șirului de vocale simboliza „de ambele sexe” în timp ce forma „aeaea” ar fi putut reprezenta femininul de la „aeon”, arhetipurile eterne, dinafara timpului. Ca entitate androgină primordială, Geea l-a emanat din ea pe Uranus, din fundul pământului în fundul cerului (!) și împreună au GEnerat apoi primele 6 perechi, F/M, de forțe cosmice.

În Cartea secreta a lui IoAN, creatorul transcendental era „monada”, un DUH invizibil ce domnea în infinit. Din sursa divină, erau emanați în pereche (F-M) EONII sau tărâmurile eterne. În gnosticism, eonilor le erau atribuite diferite calități ale divinității iar totalitatea acestor prime emanații, identificate cu nume, forma Universul ARHETIPAL sau Pleroma.

Primul astfel de tărâm care s-a desprins din necunoscut ar fi fost mama divină, numită SiGE, Helena sau Ennoia, IDEEA. Din ea a fost emanat Bythos, profunzimea și împreună au creat prima pereche de gemeni sacri, Nous, mintea universală și Aletheia, adevărul.  Au urmat în ordine Logos – povestea (M) și Zoe-viața (F), Anthropos-bărbatul (M) și Ekklesia, spațiul sacru, biserica (F). Aceste perechi erau totodată opuse și complementare. Deci Nous-mintea se opunea Aletheiei adevărului și exprimau arhetipurile minciună vs adevăr; Logosul, povestea FĂRĂ suflare de VIAȚĂ se confrunta cu Zoe, LUÂNDU-I viața, după cum bărbatul se opunea spațiului sacru, CALEA pe care dorea să o cucerească și stăpânească. Dacă ne concentrăm atenția asupra acestor arhetipuri, vom observa că expresia ”eu sunt calea, adevărul, viața” nu aparținea Logosului, căruia i-a fost atribuită, ci fusese FURATĂ de la eonii de pe linia feminină a Aletheei-adevărul și redusă la o simplă minciună. Fiindcă cele 3 doamne ale căii mistice spre adevăr și viață eternă – Ekklesia, Zoe și Aletheia – se situau înafara Logosului și a minții universale.

Deci ultimii eoni din dimensiunea Pleromei, Anthropos și Ekklesia, au creat în continuare alte 2 dimensiuni înafara pleromei: decada, dimensiunea perfecțiunii arhetipale, care cuprindea 10 arhetipuri formate din 5 perechi de eoni și dodecada, 12 arhetipuri formate din 6 perechi de eoni. Ultima pereche din dodecada a fost constituită din Sofia-înțelepciunea și Theletus-dorința. Dodecada mai conținea și arhetipurile protectorul-credința, tatăl-speranța, măsurătorul-iubirea, rugăciunea-inteligența și ecleziastul-fericirea/binecuvântarea; toți acesti eoni fuseseră generați din perechea originară, Anthropos-Ekklesia.  În Corpus Hermeticum, Hermes Trismegistos afirma că dodecada ar fi și sursa celor 12 tipare distructive, ale tuturor suferințelor omenești: neștiința, mâhnirea, lipsa de măsură, desfrânarea, nedreptatea, lăcomia, greșeala, invidia, înșelătoria, mânia, pripeala, răutatea (CUTIA PANDOREI).

Ultima dintre eonii feminini ai dodecadei, SOPHIA, a căzut în AGONIE MENTALĂ din cauză că și-ar fi integrat geamănul masculin, pe THELETUS-DORINȚA. Ea exprima atributul înțelepciunii și a fost ZIDITĂ, ÎNCHISĂ într-un corp material dureros, ca urmare a dorinței nestăvilite de a cunoaște IUBIREA. Dimensiunea Sofiei constituită din 12 arhetipuri ar putea fi asociată celor 12 constelații care alcătuiesc zodiacul. Aceste constelații sunt de asemenea grupate în perechi complementare: berbec-balanță, taur-scorpion, gemeni-săgetător, rac-capricorn, leu-vărsător, fecioară-pești, sistemul zodiacal CIRCUlar nefiind altceva decât închisoarea Sofiei, simbolizată și de CASA DUMNEZEU, arcana XVI din JOCUL DE TAROT! În această arcana, LUNA DESCHIDE ușița prin care FEMEIA reușește să iasă dintre zidurile în care a fost sacrificată, în timp ce MARELE MEȘTER al DORINȚEI se aruncă în golul de sub el, copleșit de singurătate și înCERCat de remușcări. Luna nouă a Peștilor din 20.02.2023, oglindită în apele terestre, se va așeza pe arcana trezirii spirituale, unde Judecata XX sună glorioasă trâmbița într-o dimineață de iarnă și ne bate insistent la ușa închisorii! Deschide ușa creștine…

Să fie Vărsătorul într-adevăr o eră a tehnologiei informației?

Se forțează LIMITELE, în producții precum Matrix și alte asemenea scenarii manipulative, în ideea că într-acolo ne-am îndrepta dar… nu e ca și când n-am avea de ales.

Semnele Vărsătorului

În astrologie, zodia Vărsătorului e reprezentată de Ganymedes, frumosul băiat frigian din Troia care a fost răpit de VULTURUL Zeus și dus de pe Muntele Ida (al zeiței mamă, de la care provine IDEEA) în Olimp pentru a deveni paharnicul zeilor, în locul zeiței tineretii veșnice, Hebe, după ce ea a devenit soția lui Heracles.  Etimologia numelui e interesantă, formată fiind din Ganumai, cel ce aduce BUCURIE și Medea, gând, intenție (IDEE) și… unul dintre multele nume ale zeiței mamă! În Tarot, Vărsătorul este simbolizat de arcana XVII, Le Toille, Raiul (Thule) unde fecioara goală înGENUNcheată sub un cer nocturn cu 8 stele (JUSTIȚIA DIVINĂ), toarnă din 2 ulcioare apa aurie a soarelui, apa vie, în râul Timpului și apa întunecată a nopții, apa moartă pe pământul roșiatic al vieții. Cu talpa dreaptă stă între pământ și apă, cea stângă e complet întoarsă spre cer. Ea exprimă BLÂNDEȚEA NOPȚII, puritatea, sinceritatea, generozitatea, BUNĂTATEA feminină care hrănește și ocrotește creația, FAMILIA ei de SUFLETE. Adică exact atributele pe care femeile din ziua de azi le-au pierdut aproape cu desăvârșire. Ochii ei privesc departe în necunoscut, în Lumea perfectă a IDEILOR din care EA maiestuoasă provine.

Zodia Vărsătorului se află sub dublul patronaj al lui Saturn și Uranus, două personaje mitologice, fiu și tată, aflate în război. Cronos-Saturn l-a detronat și castrat pe tatăl său Uranus, fiind blestemat de el să aibă aceeași soartă.

La 1 gr. în Vărsător se află Altair, cea mai strălucitoare stea din constelația Acvilei, de 10 ori mai luminoasă ca Soarele. Vulturul îl reprezenta pe Zeus, fiul și uzurpatorul lui Saturn, în ipostaza lui de purtător al tunetelor și fulgerelor. Și iată cum toți 3 tații mitologici, aflați în luptă pentru putere, se reîntâlnesc în Vărsător. Altair formeaza așa-numitul „Triunghi de vară”, împreună cu stelele Deneb și Vega, aflate amândouă în Capricorn, la 19 și respectiv 15 gr.

Timpul Vărsătorului

Suntem pe trecerea dintre Pești și Vărsător, pe puntea schimbării de paradigmă a realității, dintre timp și eternitate, dintre iluziile neptuniene, limitele saturniene, controlul jupiterian și eliberările uraniene. Un cântec profetic din 1960, „Age of Aquarius” din muzicalul „A 5-a dimensiune”, spunea așa:

Când Luna este în casa a șaptea (Balanță)
Și Jupiter se aliniază cu Marte.
Atunci pacea va ghida planetele
Și iubirea va guverna stelele.
Acesta este începutul Erei Vărsătorului
Armonia și înțelegerea
Simpatia și încrederea abundă
Nu mai există falsitate sau batjocură
Visele de aur vizionare devin realitate
Puterea cristalelor mistice este revelată
Și mintea cu adevărat eliberată

Și deci, să fie Vărsătorul o eră tehnologică? Nicidecum! Inteligența artificială ar aparține mai degrabă Săgetătorului masculin de foc, fiindcă fără electricitate moare!

Vărsătorul este un semn feminin de aer, care TRANSMITE cunoașterea din mentalul superior, din domeniile supra-conștiinței și, mai degrabă, ar putea atrage dezvoltarea capacităților umane extra-senzoriale, atunci când omul va reuși să se DEZBRACE de toate prejudecățile și limitările sale. Uranus, tatăl primordial pierdut în negurile Timpului saturnian, ne va reîntoarce la propria NATURĂ, conectându-ne și cu NATURA înconjurătoare, ne va reDEZVĂLUI valorile străvechi și cunoașterea ancestrală uitată. Înainte de orice, Uranus-cerul este și patronul astrologiei și deținătorul ei, așa că înțelegerea mecanismelor universale ar face parte cu siguranță din zestrea lui de înțelepciune.

Uranus traversează până în 2026 zodia Taurului, din care face parte grupul stelar al celor 7 Pleiade, arhetipurile feminității, unde strălucește și „marele soare spiritual”, Alcyone. În acest interval, vor fi multe înCERCări de trecut, tocmai din pomul cunoașterii binelui și răului. Adamii și, ÎN SPECIAL, Evele vor fi provocați să se dezbine  pentru ultima oară în această eră conflictuală iar fructul otrăvit le va fi servit încă o dată, ca să se vadă CINE între timp a învățat ceva. Totuși, pentru aceia ce vor reuși să navigheze cu măiestrie PRINTRE puternicele valuri de energii astrale, un mare portal evolutiv li se poate deschide.  

Până la urmă  nu există decât o singură alegere, care se MANIFESTĂ prin atitudine: între BINE și rău, între bucurie și tristețe, între iubire și ură, între fericire și suferință. Agonie sau EXTAZ? Ce alegi? Arcana fără număr sau arcana fără nume? În raport cu această ”simplă” alegere, toate celelalte aspecte ale vieții o vor urma și confirma.

Din această perspectivă, 2023 este un an puternic de răscruce, pentru că Vărsătorul se va bucura (oare?) de vizita lui Pluto, care-l va traversa încetișor, înainte și înapoi, tocmai până în 2044! Vor fi 21 de ani de (r)evoluție în cunoaștere, moartea și renașterea tuturor IDEILOR despre viață, NEMURIRE și moarte! Ambrozia și nectarul zeilor ar putea fi așternute la masa MA-GEEI, pentru a fi servite invitaților de ONOARE!

Programul croazierei lui Pluto în TIMPUL Vărsătorului înscrie următoarele HALTE (băgați de seamă la arcanele din Tarot implicate în aceste tranzite epocale):

Pluto iese din Capricorn: 23/3/2023
Pluto în Vărsător: 23/3/2023 – 11/6/2023
Pluto înapoi în Capricorn: 11/6/2023 – 21/1/2024
Pluto înapoi în Vărsător: 21/1/2024 – 2/9/2024
Pluto înapoi în Capricorn: 2/9/2024 to 19/11/2024

Pluto stabilit în Vărsător, sub semnul SOARELUI de la apus, din Scorpion (MĂRUL DE AUR din grădina Hesperidelor!): 19/11/2024

Toate pânzele sus, că vine FORTUNA!

”Focul e o temniță. Marea oferă o scăpare. ” – Serialul House of the Dragon, ep.7

La fel ca în misteriosul joc de șah, în jocul cosmic, pe tabla universală, PLANETA, se confruntă 2 regine, una albă și una neagră și 2 regi, unul alb și unul negru. Miza jocului este moartea sau nemurirea. Tabla de șah planetară reprezintă o oglindă perfectă iar la baza luminii, în spatele ei, exact ca într-o oglindă materială, stă întunericul, NOAPTEA COSMICĂ. Albul și negrul nu reprezintă însă, așa cum sunt asociate de obicei, binele și răul ci doar cunoscutul, ceea ce e adus în lumină și necunoscutul, MISTERUL ce rămâne în întuneric pentru a fi descoperit. Lumea se creează între întuneric și lumină, între zi și noapte dar chiar și acolo unde lumina domnește ea lasă o umbră în urma ei. Lumina e atrasă de întuneric în timp ce întunericul dorește lumina. Pentru că opozițiile deși se conFRUNTĂ, cu coarne cu tot, deseori se și completează.

Cercul zodiacal are 12 case, constituite din 6 perechi împărțite între 2 extreme ale Conștiinței, Personalității și Destinului, de la Mijlocul la Fundul Cerului, de la Răsărit la Apus și de la Nodul Nord la Sud, de la Întuneric spre Lumină și înapoi. Fiecare dintre aceste perechi emană energii complementare, necesare una alteia pentru evoluție. Așa încât în fiecare dintre cele două astfel de diviziuni avem zone luminoase și zone întunecate, umbrite. Atât femininul cât și masculinul au părțile lor de întuneric și lumină, nici unul nu este absolut negru sau absolut alb.

Așa că cel mai interesant și provocator aspect despre care prea puțin se vorbește ar fi că fiecare dintre cele 2 principii universale, feminin și masculin, are fiecare umbra sa: Luna albă (Selene) și Luna neagră (Lilith), Venus Urania și Lucifera, Ares-Marte și Hades-Pluto, Soarele alb și Soarele negru (Helios-Saturn)… Și toate aceste arhetipuri se REunesc în om. Asocierile celor 4 elemente cu lumina și întunericul ar fi de asemenea în pereche:feminin aerul  (alb) și apa (negru), masculin, focul (alb) și pământul (negru). Însă în viață combinațiile pot fi infinite : albul poate sta când într- o casa de întuneric (pătrățica neagră din șah), când într-una de lumină (pătrățica albă) și de asemenea și negrul.

Gemenii arhetipali din mitologia greacă ale căror povești sunt înCIFRATE în zodia Gemenilor erau în realitate 4: 2 frați si 2 surori. Ei indicau posibilitatea alegerii între 2 directii, la răscrucea de drumuri existențiale bine păzită de Hermes-Mercur, piatră de hotar și mesagerul gândului: una care ducea spre tărâmul nemuritorilor, cu Pollux și Helena pe indicator, cealaltă spre banala viață de muritor, simbolizată de Castor și Clitemnestra. Iar cheia care putea descuia poarta nemuritorilor era reprezentată în iconografia lui Hermes de caduceul înaripat cu șerpii încolăciți ca o spirală de ADN.

Legenda spunea că gemenii mitologici aveau tați diferiti: în timp ce Pollux și Helena ar fi fost copiii lui Zeus, dăruiți cu imortalitatea, Castor și Clitemnestra ar fi fost copiii muritorului rege Tyndareus. Astfel că mesagerul zeilor putea conduce spiritele în jocul vieții fie spre nemurire, fie spre moarte, în funcție de alegerile lor mai mult sau mai puțin conștiente. A fi sau a nu fi! Pe de altă parte, părintele alchimiei, avea rețetele lui de transformare a plumbului karmic saturnian în aurul mărului strălucitor din grădina z(m)eilor, însă erau rezervate numai unui grup elitist, restrâns, de initiați, deținători privilegiați ai cunoașterii oculte.

Lumea în care trăim este GENErată de DUALISM.

Prin urmare, modelul tradițional al astrologiei, în care casele opuse ar fi de același semn, nu are logică din perspectiva mea PERSONALĂ. Spre exemplu, Berbecul din casa I cu Balanța din casa 7 nu ar avea cum să fie ambele de natură masculină, pentru că nu ar putea funcționa împreună în complementaritate. UN element de natură masculină și acesta ar fi focul Berbecului aPRINS de Marte, ZEUL materializat, însuflețit și luminat de conștiința de a fi, va fi echilibrat și hrănit de elementul opus feminin de aer,  patronat de Venus în Balanță, la echinocții, în punctele de egalitate unde lumina se desparte de întuneric. Și ei ar putea forma astfel una dintre perechile de gemeni nemuritori. Însă aici vorbim de principii și de modul lor arhetipal de manifestare, să fie clar, nu de bărbat și femeie în general, care oricum sunt ființe andro-gine în structura lor. În continuare, elementul masculin de pământ, frumosul Taur mitologic, personificare a forței sexuale a Soarelui întrupat într-un animal potent, călărit de Venus tocmai ieșită din MARE, se completează cu elementul feminin de apă, din Scorpionul adjudecat de Hades-Pluto, după ce domnul morții și-a furat mireasa ispitită de dorința erotică. Ambele ar fi simboluri ale pământului fertilizat de apă, în care Viața ca avere materială este taxată prin Moarte ca plată spirituală în schimbul plăcerii sexuale. Și aceștia ar forma un cuplu de gemeni muritori. Se vede cum o casă de natură masculină poate fi locuită de un arhetip de natură feminină și invers. Miturile antice, cum ar fi cele ale Minotaurului și Persefonei pentru axa taur-scorpion, justifică din belșug aceste aparente contradicții, când albul ocupă o casă neagră sau negrul una albă.

Ordinea caselor astrologice pe roata zodiacală, din această perspectivă, ar alterna 2 zodii gemene masculine, alb-negru cu 2 zodii gemene feminine alb-negru; spre exemplu berbec-foc alb, taur-pământ negru (M) urmați de gemeni-aer alb, rac-apă negru (F), leu-foc alb, fecioară-pământ negru (M), balanță-aer alb, scorpion-apă negru (F), săgetător-foc alb, capricorn-pământ negru (M), vărsător-aer alb, pești-apă negru (F)… deci exact ca în șah, o pătrățică albă este urmată de una neagră de aceeași natură.

Atracția albului spre negru pare irezistibilă iar complementaritatea ideală în Tarotul de Marseille se formează într-un cuplu în care albul și negrul se combină încrucișat în fiecare dintre cele 2 personaje arhetipale:   Împărăteasa III – Venus, femininul AERIAN, diafan, materializat din apă (că femeile sunt mai ușoare și grăsuțe, nu-i așa?), ce domnește în zodia neagră de pământ, masculină a Taurului și Împăratul IIII – Marte, masculinul materializat din pământ (că bărbații sunt mai GREI și mai puternici fizic), ce domnește în zodia albă de aer, feminină a Gemenilor.

Gândul și Emoția

Luna Plină a Leului, de pe arcana Șaretei, într-un an în care e condusă de Papă, a venit cu mesaje puternic EMOȚIONALE pentru toată Lumea.  Iris, personificare a curcubeului, ZÂNA înaripată ce unește cerul cu pământul, după ultimele zile furtunoase, s-a așezat neliniștită pe Arcana fără nume XIII, în perfectă opoziție cu Uranus și în patrat cu Soarele și Luna. Pe unii dintre cei care nu au reușit să facă transformările necesare până acum, cu toată durerea, i-a luat în zbor pe podul de culori în pace și uitare de Sine a tuturor suferințelor.

Tema mesagerilor astrali se pare că a REvenit în actualitate. Însă mesajele prost înțelese pot SEMĂNA confuzie iar cele nebăgate în seamă ne pot expune unor pericole nebănuite. Ar fi bine, deci, să luăm AMINTE, TOT mai atenți, la semnalele din jurul nostru, căci vor fi din abundență în acest an binecuvântat de Papă. Și nu degeaba, tocmai acum am simțit neVOIA, și eu-mesager,  să TRASMIT cursul despre simboluri în Magia Tarotului, ca avanpremieră la intrarea Nodului Nord în Berbec, din 12.07.2023, pe arcana Magicianului!

Eu însămi am experimentat de curând o asemenea stare de confuzie, când, fără să vreau, am INVERSAT rolurile dintre Iris și Arke. Numai că nu fără rost! Această greșeală de interpretare, din cauză că m-am lăsat înșelată de memorie, m-a dus la înțelegerea celor 2 tipuri de mesageri, gândul și emoția, fiecare cu câte 2 aspecte opuse și complementare! Va să zică gândul personificat de Hermes-Mercur apare duplicitar ca un Papă în zodia Gemenilor, în caracter masculin, MANIPULÂND o zodie feminină de aer și misterios ca un Eremit în zodia Fecioarei, în caracter feminin, SERVIND unei zodii masculine de pământ (nu e o greșeală, așa asociez elementele în mod non-conformist: apă, aer feminin, foc, pământ masculin). Dar asta știam.

Însă mesagerele planului emoțional au rămas ignorate, ascunse în culisele obscure ale mitologiei. Și așa, iată că au ieșit la iveală semnificațiile arhetipale ale celor 2 surori oceanide, Iris și Arke, din cauza unei inversiuni involuntare de conținut.

Va să zică mesagerele IUȚI, zeițele-curcubeu, înaripate, ale E-MOȚIEI ar fi fost:

• IRIS, mesagera zeilor, în mod special a Herei, cu aripi strălucitoare și luminoase ca un SOARE bine-voitor (IRIS-EROS)
• ARKE, mesagera titanilor, exilată în Tartar după înfrângerea lor de către Zeus, întunecată ca noaptea, cu aripile retezate și înstrăinate 

S-ar părea că, pe de o parte, Iris ar TRANSMITE mesaje de bucurie, iubire, speranță, pace și armonie, în timp ce Arke ar livra emoții de jale, tristețe, durere, vinovăție și pierdere, din străfundurile închisorii ei abisale.

Cele 2 arhetipuri mitologice ale mesagerelor emoției sunt reunite în Tarotul de Marseille sub arcana XIIII a TEMPERanței. Ochii străini și goi, lipsiți de IRIS, ar putea fi chiar ai lui Arke iar aripile retezate de Zeus înainte de a fi aruncată în groapa Tartarului și-au pierdut strălucirea inițială și-au devenit invizibile. Părul a rămas auriu și floarea roșie a spiritului în CREȘTET CUMPĂNEȘTE speranța că mesajele ei  vor fi gestionate cu inteligență, la fel cum șerpii împletiți ai iubirii și păcii vor pune capăt războaielor interioare ale conștiinței. De la cer la pământ, arcana Temperanței în zodia Săgetătorului, patronată de Zeus-Jupiter sub fața lui de Diavol-Dumnezeu, ne redă încrederea că furtunile Timpului în fața cărora EA stă de veghe, vor putea fi depășite de grația și frumusețea feminității renăscute, sub ARCUIREA verde a vieții nemuritoare, ca un semnal subtil al TITANILOR-TĂTÎNI, fără VOCE dar insistent, preluat și trimis de Arke din FUNDUL PĂMÂNTULUI.