„În realitate, un simbol sau un text sacru trebuie să fie văzut, citit, în cele mai infime detalii ale sale. ÎNTREGUL UNEI ARCANE ESTE SUMA DETALIILOR SALE. În consecință, fără a memora complet cărțile – mici simboluri, număr de linii, culori, atitudini, expresii ale chipurilor, așa-numitele „greșeli” sau „stângăcii ale desenului” – nimeni nu poate afirma că știe să citească Tarotul. Un lucru este sigur: complexitatea ascunsă a arcanelor este atât de mare încât e nevoie de mulți ani pentru a le vedea în totalitatea lor. Întotdeauna există un detaliu care scapă. De aceea, nu contează doar totalitatea unei cărți, ci și detaliile care vorbesc în cazul comparației unei arcane cu alta.”
Alejandro Jodorowsky, Calea Tarotului
Când am început să scriu Cartea Magului nu citisem nici măcar o pagină despre Tarot. Calea Tarotului a lui Jodorowsky nu am citit-o integral nici până azi. Acum, că a apărut traducerea în limba română și o am pe hârtie, obișnuiesc să o deschid din când în când la întâmplare, ca pe un pachet de cărți de joc, ca să văd ce-mi mai atrage atenția… la fel cum astăzi mi-au căzut ochii pe citatul de mai sus. Și bine am făcut, ascultând chiar de sfatul maestrului care recomandă să uiți tot ce ai învățat sau citit despre Tarot dacă vrei să-l înțelegi cu adevărat și să-l integrezi în structura ta intimă. Tarotul este o entitate vie, o ființă arhetipală colectivă colosală, ca o galaxie formată din 21 de constelații, plus nimicul care le înconjoară plimbându-se neîncetat printre ele; atunci când te aproprii de ea cu venerație și iubire, îți vorbește direct, pe limba ta, așa că nu mai ai nevoie de nici un intermediar. Arcanele îți devin cei mai buni prieteni și te ghidează pas cu pas în urcarea pe „Muntele sacru”, cât de departe ești capabil să mergi. Povestea mea cu Tarotul de Marseille a pornit de la filmul lui Jodorowsky, Holy Mountain, în care am descoperit cu uimire, pentru prima dată, aceste imagini arhetipale fascinante. Am încercat și înainte să mă apropii de Tarot dar pentru versiunile celelalte, similare cu RWS, am simțit o incontrolabilă repulsie, din cauza programelor manipulative malefice cu care simțeam că au fost încărcate. Așa că am luat-o încetișor, tocmai în perioada sacră a Misterelor Eleusine, pornind la drum cu arcana Șaretei VII de pe ascendentul meu astrologic, în 7 septembrie 2020 și de atunci nu m-am mai oprit decât ca să-mi trag câte un pic sufletul din când în când. Și pot mărturisi cu mâna Îndrăgostitului pe inimă că sunt mereu uimită de resursele inepuizabile ale Tarotului de Marseille și de comorile inestimabile de înțelepciune ascunse în el, ca și de valoarea lui practică în viața de zi cu zi.
Patimile Îndrăgostitului
Arcana VI, denumită Îndrăgostitul, la care se pare că mă întorc periodic, este una dintre cele mai enigmatice și paradoxale și cumva marchează în Tarot o răscruce existențială. Rolurile celor 4 personaje, 2 femei, 1 tânăr și copilul Eros care iese din Soarele alb al neființei sunt ambigue și au fost interpretate în multe feluri: familie fericită sau dimpotrivă conflictuală, mamă, fiică, fiu, triunghi amoros, soț, soție, amantă, relații incestuoase, mamă-fiu sau soră-frate, masculinul, soț sau fiu, care desparte cele 2 prezențe feminine, mamă și fiică… Picioarele dezgolite ale tânărului sugerează vulnerabilitate, tălpile lui roșii îndreptate în direcții opuse indică nehotărâre, blocaj, fața lui oarecum îngrijorată îndeamnă la prudență, mâna cu care se ține de cingătoare semnalează totuși voința de a lua o decizie, oricât de dificilă ar fi situația. Toate personajele sunt așezate pe rotunjimea unui Soare, ca într-un spațiu atemporal, etern din care tânărul devenit Rege pleacă în arcana următoare la drum spre necunoscut, închis într-o Șaretă formată din 2 cuburi suprapuse, unul bine înfipt în pământ, celălalt ca un baldachin care susține cerul înstelat. Peste încă 6 poziții Îndrăgostitul, trecut prin arcana Justiției VIII, se va întâlni cu Arcana fără nume XIII unde i se va tăia capul, și lui și iubitei sale. Iar această suferință a morții este prefigurată de Erosul care ascunde în spatele lui un craniu format din soarele alb unit cu arcul ucigător al erotismului. În mitologia greacă, Eros și Thanatos erau frați născuți în Khaosul primordial din Nix-noaptea și Erebus-întunericul. Mai întâi a apărut Eros, atracția erotică, acțiunea, mișcarea, urmat de gemenii Hypnos, somnul și Thanatos, moartea, repaosul, nemișcarea. Sexualitatea, somnul și moartea s-ar părea că sunt îndeaproape înrudite și într-un fel consecutive, inter-condiționate. În arcana XV, numerologic de aceeași valoare ca și Îndrăgostitul (1+5=6), Erosul inocent și jucăuș se transformă în Diavol! El ia toată puterea omuleților, complet depersonalizați, dezbrăcați, legați, ascultători și îi transformă din îndrăgostiți în sclavi îndrăciți! Diavolul este un personaj nocturn, oarecum nostim și șugubăț, cu trupul lui străveziu, cu privirea piezișă, cu limba scoasă pe 3 nivele (gură, pântec, sex), cu mulțimea de ochi pătrunzători în cele mai ascunse cotloane, cu capul portocaliu plin de șmecherii și aripile de liliac și de fapt arată ca o entitate androgină, formată din Erosul solar care a înlocuit săgeata iubirii cu torța arzătoare a patimilor devoratoare și Luna simbolizată de femeia matură din stânga arcanei Îndrăgostitului care i-a deschis două cratere-răni luminiscente în piept. În timp ce el tronează pe Soare ca pe un piedestal, cei doi proscriși stau cu picioarele înfipte ca niște rădăcini, prinse în solul întunecat. Gulerul verde generos din jurul gâtului Diavolului simbolizează și forța veșnică a naturii în permanentă regenerare. Diavolul și Îndrăgostitul creează împreună Lumea (15+6=21)!
Până la final, în arcana Soarelui, cei doi îndrăgostiți renăscuți ca niște copii, cu capetele retezate, însângerate alipite din nou trupurilor dezgolite, purificate de patimile arzătoare, reușesc să traverseze împreună apele Timpului. Băiețelul mai are o codiță de drăcușor dar ajutat de fetiță este pe cale să iasă și el la liman, pe pajiștea verde a vieții nemuritoare. Iar în arcana XX a Judecății, copiii deveniți adulți se ridică din labirintul însângerat al vieților de sacrificiu și suferință și își trezesc spiritul adormit din mormântul iluminat, la chemarea Soarelui și Lunii, reuniți, pacificați și înaripați de speranță și viziunea unei Lumi împlinite.
Așa grăit-a Tarotul de Marseille în ziua de grație a Lumii 21 din luna Împărătesei III, în secolul Judecății XX din anul Nebunului 22.
„Acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.” (Sf. Pavel, Romani 13:11)
