Publicat pe

Șarpele care își înghite coada (II)

Conexiuni (continuare la articolul https://carteamagului.ro/tarot/sarpele-care-isi-inghite-coada-i/)

Așadar, până în 26.03.2028, toată Lumea are nodurile de destin pe arcana 17, Raiul, adevărul eliberator, la NN și arcana 7, Șareta, schimbarea de direcție, la NS. Anul 2028 este anul Roții Fortunei (28=2+8=10), patronat de Spânzurat (2+2+8=12), ceea ce presupune o schimbare de perspectivă care ar urma să aibă loc în tot acest interval.

Conexiunea principală dintre aceste concepte este procesul de transformare spirituală, evoluție karmică și trezire a conștiinței, toate fiind reprezentate simbolic prin dinamica șarpelui. În astrologia vedică, mitologie și ezoterism, aceste elemente se unesc în Kundalini, pentru a descrie călătoria sufletului de la ignoranță la iluminare.

Să vedem cum se conectează cele 3 direcții de evoluție despre care am vorbit:

  1. Rahu și Ketu: Șarpele cosmic al destinuluiÎn astrologia vedică (Jyotish), Rahu și Ketu sunt Nodurile Nord și Sud ale Lunii, numite și „nodurile de destin”. Mitologia hindusă explică apariția lor prin povestea lui Svarbhanu, „lumina Atmei (sufletului)” sau ”lumina conștiinței” care ar fi fost divizată între cap, Rahu, mintea întunecată, înfometată de informații, bunuri materiale, mâncare și diferite alte lucruri considerate valoroase la NN, la miază-noapte și Ketu, coada ca o torță spirituală călăuzitoare, detașarea, la NS, la miezul zilei, menită să facă lumină în întunericul din cap.  Capul fără corp nu poate reține nimic și astfel, oricât ar consuma tot gol rămâne. Împreună, Rahu și Ketu formează un singur șarpe cosmic care împarte harta astrală în două și dictează axa evoluției tale.
  • Șarpele care își înghite coada (Ouroboros). Simbolul străvechi al șarpelui reprezintă natura ciclică a timpului, a karmei și a reîncarnării. Legătura cu axa nodurilor este simbolizată de faptul că Rahu (capul) aleargă mereu după dorințe, în timp ce Ketu (coada) reprezintă finalul și detașarea. Când cele două se unesc spiritual, adică atunci când coada își LUMINEAZĂ și înțelege capul ciclul reîncarnărilor, cauzat de uitare (întunericul din cap), se încheie. Ouroboros arată că începutul și sfârșitul sunt unul și același lucru: pentru a evolua, trebuie să integrăm și să „mistuim” karma trecută (Ketu) prin acțiunile prezente (Rahu).
  • Kundalini: Șarpele interior al trezirii spirituale. În tradiția tantrică și yoghină, Kundalini este energia spirituală latentă, reprezentată ca un șarpe încolăcit de trei ori și jumătate la baza coloanei vertebrale (în chakra rădăcină, Muladhara).

Cuvântul kundalini provine din limba sanscrită, de la termenul kundal, care înseamnă „răsucire” sau „buclă”. Kundalinī se traduce prin „cea încolăcită” sau „cea circulară”, o energie cosmică adormită, închipuită ca un șarpe încolăcit de trei ori și jumătate la baza coloanei vertebrale. În tradiția hindusă, această energie reprezintă puterea divină feminină sau Shakti.

Cuvântul „Tantra” provine din limba sanscrită și înseamnă în mod literal „țesătură”, „urzeală” sau „război de țesut”. Etimologic, termenul este format din două elemente:

  • Tan: Rădăcina verbală care înseamnă „a țese”, „a se propaga”, „a se extinde” sau „a întinde”.
  • Tra: Sufixul care indică un „instrument” sau un „mijloc”. Combinate, sensul inițial și metaforic devine „instrumentul prin care se țese sau se extinde cunoașterea”.

Prin urmare, nodurile de destin sunt conținute în însuși corpul uman. Nodul Sud (Ketu) este strâns legat de baza coloanei și de trecut, locul unde energia Kundalini stă adormită, la chakra rădăcină, în dreptul organelor sexuale. El reprezintă potențialul spiritual ascuns în energia erotică. În partea opusă, Nodul Nord (Rahu) acționează ca forța de atracție (dorința de evoluție) care forțează această energie să se trezească și să urce prin canalul central (Sushumna). Pe măsură ce Kundalini urcă și străpunge chakrele (roțile timpului aliniate în corpul uman ca centre de putere), ea transformă dorințele materiale (Rahu) în înțelepciune spirituală și eliberare (Ketu). Când Kundalini ajunge în creștetul capului (Sahasrara), dualitatea dispare. Este momentul în care „șarpele cosmic” se închide perfect, la fel ca Ouroboros, realizând fuziunea dintre conștiința individuală și cea universală.

Și oare cine face ca aceste 2 forțe opuse dar complementare să se conecteze, astfel încât capul să se poată uni, să se reîntregească cu coada?

Revenind la mitologia greacă, îl găsim pe Hermes, mesagerul zeilor, al cărui nume semnifica ”piatră de hotar” și era reprezentat la granița dintre 2 teritorii ca un stâlp cu capul zeului la vârf, cu o față zâmbitoare, în extaz și un penis în erecție, în relief, la bază!  Reflectă cele 2 extreme de la Sud (jos) la Nord (sus), în sensul că trebuie să cobori ca să reușești să urci. Din această perspectivă, ce este capul întunecat și ce este coada luminoasa? Pentru că în mod clar poartă semnificații sexuale explicite. Deci granița dintre lumea zeilor, lumea oamenilor și lumea morților e păzită de acest misterios mesager care patronează de altfel și cam toate ordinele oculte, HERMEtice!

Semnul distinctiv al lui Hermes era caduceul format din 2 șerpi încolăciți pe un cioMAG, care se termina cu o SFERĂ înaripată!

În plus, stâlpul pe care se crede că ar fi fost răstignit Cristos, alt mesager divin, înainte de a fi PREFĂCUT în cruce, se numea stauros, care în limba română are echivalentul de a ”sta”. Sensul etimologic ar fi de ”a sta ridicat, a se ridica ferm”!

Cumva toată această poveste face referire și la uniunea seXuală dintre feminin și masculin, dintre întuneric și lumină, forțele care creează universul, îl guvernează și îl mențin VIU prin forța lor de atracție.

Și acum cireașa de pe tortul ANIversar:

În ziua de 5.10.2026 la h14:50 vom avea pe cer HermAfrodita, conjuncția dintre Venus și Mercur, în Scorpion, zodia sexualității, a vieții și morții, când se va forma și o frumoasă piramidă cu vârful pe Uranus în Gemeni, la 5:27 grade, pe Împăratul cu CAPUL ILUMINAT!

Mai multe despre asta în următorul episod… (va urma)

Publicat pe

Șarpele care își înghite coada (I)

Am tot contemplat această temă neștiind de unde să o încep. De la cap sau de la coadă? Și mesajele unor prieteni, Papă femeie și Casă Dumnezeu bărbat, mi-au inspirat soluția. Așadar, ce e iubirea, s-a pus întrebarea?

Cei mai mulți ar răspunde printr-o interpretare romantică, emoțională. Dar… acesta ar fi doar un aspect cu utilitate socială prin care oamenii interacționează pentru a forma familii.

Totuși, în mod ideal iubirea, sau, mai bine zis, DRAGOstea, e o stare de coerență cu universul, e dincolo de minte și emotie, o stare interioară de constiință universală. După cum se aude, în română, acest cuvânt include în compoziția lui DRAGOnul, adică șarpele din tema noastră, care te conectează la STELE! Abia acolo începi să trăiești cu adevărat universul din tine! Și atunci practic poți crea orice. În Tarot e simbolizat la picioarele femeii din arcana 14, Temperanța, AndroGina iar această carte aparține zodiei Săgetătorului, mai exact corespunde intervalului în care Soarele trece prin constelația Omului cu Șarpele, Ophiucus. Așa cum ne arată și această constelație, șarpele este încălecat între picioare, JOS și nu SUS!

E interesant de semnalat și faptul că celelalte arcane corespunzătoare în Tarot intervalului constelației Ophiucus, dintre 29.11 și 17.12 ar fi Arcana fără nume XIII, unde șarpele este simbolizat înfășurat în 3 inele roșii la baza coloanei și, de partea cealaltă a Temperanței, Diavolul XV, DiaBel, HermAfroditul, reprezentând uniunea zeiței, D-EA, cu zeul, B-EL, unde șarpele desfășurat ca o punte de la suflet la suflet, leagă doi oameni, femeie și bărbat, tot JOS, la picioarele entității invizibile create între ei.

Ophiuchus provine din limba greacă veche, de la termenul ὀφιοῦχος (ophioûkhos), care înseamnă „cel care ține un șarpe” sau „purtător de șarpe”. Ophis  (ὄφις) înseamnă „șarpe” în greacă iar radicalul -oukhos: înseamnă „a ține” sau „a avea”. 

Un termen înrudit cu acesta ar fi Ouroborus, format din oura (οὐρά), ce înseamnă „coadă” și boros (βόρος), ce înseamnă „devorator” sau „care mănâncă” (de la verbasul borō, a mânca). În scrierile alchimice europene, acest concept descrie unitatea materiei cu eternitatea, NEMURIREA! Spiritualizarea materiei!

Și așa ajungem la tema noastră. Și deci…

De ce își înghite șarpele coada?

Aici ar trebui să ne întoarcem atenția spre mitologia hindusă.

Protagoniștii legendei sunt Svarbhanu, un demon (asura) și zeii Surya (Soarele) și Chandra (Luna).

Chandra provine etimologic din (s)kend ce insemna ”a scânteia” iar Surya din sur sau svar, care înseamnă „a străluci” sau „strălucire”. Ceea ce face ca a-sura să semnifice ”fără strălucire”, pentru că a-ul plasat în fața unui cuvânt îl neagă, la fel ca în a-gnostic (fără cunoaștere). Și aici intervine paradoxul, pentru că semnificația numelui așa-zisului demon (asura) ar fi nici mai mult, nici mai puțin decât strălucire. Svarbhanu provine din limba sanscrită (स्वर्भानु) și se traduce cel mai adesea prin „Splendoarea Radiației”, „Strălucirea Cerului” sau „Posesorul luminii solare”!

Să vedem ce spune povestea.

În timp ce zeii agitau Oceanul de Lapte (Calea Lactee?), pentru a produce elixirul nemuririi, AMRITA („a”:”fără”, „mṛtyu”: „moarte”), Svarbhanu a reușit să înghită câteva picături înainte ca Soarele și Luna să-l vadă.  După aceea, pentru că nu mai putea fi omorât, zeul Vishnu (viș sau viś : „a pătrunde”, „a intra” sau „a se răspândi”, cel omniprezent, conservatorul creației), sub forma avatarului  feminin Mohini (moha : „a fermeca”, „a ului” sau „iluzie”) i-a retezat capul cu discul Sudarshana Chakra.

Sudarshana Chakra provine din limba sanscrită și este compus din:

  •  Su (सु) : înseamnă „bun”, „frumos”, „favorabil” sau „divin/auspicios”.
  • Darshana (दर्शन) : înseamnă „viziune”, „vedere” sau „percepție”.
  • Chakra (चक्र) : înseamnă „rocă”, „cerc” sau „disc” (simbolizând și roata timpului).

L-a fermecat, a rupt conexiunea dintre minte și trup, izolându-l în ILUZIA TIMPULUI CIRCULAR!

După tăiere, capul nemuritor a devenit Rahu (reprezentat în mitologie și astrologia vedică cu cap de șarpe/dragon), iar trupul separat a devenit Ketu (coada/trupul de șarpe). Aceste corpuri de umbră (IREALE), cum sunt numite în astrologia hindusă, sunt asociate în astrologia vestică nodurilor de destin: Rahu cu NN (viitorul, lecția unei încarnări), Ketu cu NS (trecutul imemorial, zestrea din alte vieți).

Numele Rahu provine din rădăcina verbală sanscrită „rah” (रह) sau „rabh”, care înseamnă „a înșfăca”, „a apuca”, „a ascunde” sau „a abandona”. Sensul literal este: „Cel care înșfacă” sau „Cel care întunecă”.

Numele reflectă caracteristica sa principală de a „înghiți” sau „apuca” periodic Soarele și Luna, provocând eclipsele. În astrologia indiană, simbolizează dorința obsesivă, atașamentul material intens și iluzia (Maya), ideea de a „apuca” cu lăcomie. MINTEA!

Pe de altă parte, numele Ketu provine din cuvântul sanscrit „ketu” (केतु), care are o paletă largă de înțelesuri legate de vizibilitate și semne cerești. Cele mai importante traduceri sunt „steag”, „semn/marcaj” sau „rază de lumină/torță”. Sensul literal ar fi „Apariție/Semn pe cer”.  În textele vedice vechi, termenul ketu era folosit pentru a descrie cometele, stele căzătoare (meteoriți) sau orice dâră de lumină neobișnuită de pe cer, orice formă alungită, similară cu o dâră de cometă sau cu un steag astral care flutură în înălțimi.

În astrologia indiană Ketu reprezintă detașarea, spiritualitatea profundă, eliberarea (Moksha) și iluminarea interioară (semnificație derivată din sensul de „lumină spirituală” sau „torță” care arată calea).

Ce încearcă să ne comunice acest straniu mit și care ar fi conexiunea cu șarpele care își înghite coada?

În anul Justiției 26/8, în Luna Saretei 7, Nodul Sud al destinului a trecut de pe Justiție VIII pe Șareta VII în ziua Eremitului, TIMPUL trecut (chakra), 27/9 iar Nodul Nord de pe Judecată, arcana 20 pe Rai, arcana 17. Structura a anului este una cu totul specială, formată fiind din Judecată și Justiție, 20-26/8, în condițiile în care nodurile de destin, de la Nord/Rahu (20) la Sud/Ketu (26/8) au fost situate chiar pe aceste 2 arcane.

Să fie oare simbolizat în acest an chiar șarpele care își înghite coada? NN+NS, 20+26=28/10 formează SEMNUL sorții, arcana Roții Fortunei cu numărul 10! Oricum, în arcana 17, de pe NN, vedem deasupra femeii goale, îngenuncheate, STEAUA DRAGOnului ca o busolă cu 8 direcții, supranumită Rosa Vânturilor, torța ce luminează drumurile înnodate ale călătorilor în centrul Roții Fortunei!

(va urma)

Continuarea https://carteamagului.ro/tarot/sarpele-care-isi-inghite-coada-ii/

Publicat pe

Ziua a 2-a

POMUL VIEȚII pentru ziua de 15.07.2026

În seria celor 8 zile de la Luna nouă a  Racului, la 21:59gr pe Îndrăgostit, ziua a doua aparține Diavolului XV, aspectul superior al Îndrăgostitului, trecut prin Timp (6+9=15).

TRUNCHIUL

Mintea zilei : 15. Diavolul, înțeleg

Inima zilei : 7, Șareta, vreau

Picioarele zilei : 26/8, Justiția ce include Îndrăgostitul, servesc

Pământul : 26+2=28/10, Roata Fortunei, soarta ce include Justiția, echilibrez

OCHII

Interior : 15+7=22, Nebunul de final, sunt

Exterior : 15+10=25/7, Șareta, vreau

Ascuns : 7+10=17, Raiul, cunosc

STEAUA Călăuzitoare (NRD): 1+5+7+2+2+6=23, Papa inspirat (20) de valorile venusiene (3 : iubire, frumusețe, bunăstare)

BRAȚELE DESTINULUI

NS : Justiția 8

NN : Judecata 20

Scop NS+NN : 28/10, Roata Fortunei, Soarta

Finalitate NS+NN+ZI : 10+15=25/7, Șareta

Sincronicitate între inimă (7), finalitatea destinului (25/7) și ochii fizici ce privesc în exterior (25/7) și primesc mesaje de ghidare (5) în procesul de discernere a binelui de rău, a adevărului de minciună; ziua se vede prin ochii inimii (25/7), unde mintea (15) se poate opune sau poate fuziona cu adevărul din subconștient (17): vreau să cred sau nu vreau să cred ce-mi spune inima (7).

TEMA DE AZI

Ghidează-mă bătrâne mesager al Sufletului, cum să mă înțeleg cu inima mea, cum să (re)cunosc adevărul despre cine sunt, căci vreau să știu cine și ce mă servește ca să pot echilibra ceea ce simt cu ceea ce gândesc. Schimbare de direcție (7) bazată pe adevărul inimii (17).

O zi care vorbește despre relațiile dintre femei și bărbați în procesul lor de auto-cunoaștere

„L-a privit o clipă în tăcere și uimire. Încă nu știa că era o mare actriță și cunoștințele despre cum se comportă bărbații și femeile în situații extreme erau în centrul operei sale.” ― Thornton Wilder, Ziua a opta

Articolul de Lună Nouă în Rac, 14.07.2026

Articolul ce descrie structura Pomului Vieții

Publicat pe

Se trag concluziile. ”Ziua a 8-a”

14.07.2026 h12:43 Luna nouă în Rac pe Îndrăgostit, gr.21:59/14 (gradul Lumii din ochiul interior, 14+7=21, minutul Temperantei din zi)

„Credința este un rezervor nesfârșit de claritate, care se întinde mult dincolo de marginile conștiinței. Cu toții știm mai multe decât știm că știm.” – Ziua a opta, Thornton Wilder (17.04.1897

Expresia ”ziua a 8-a” definește veșnicia, timpul de dincolo de lumea suferinței, reîntoarcerea în Rai, în Împărăția lui DumneZeu. Creația lumii a durat șapte zile iar „ziua a opta” reprezintă un simbol pentru Înviere și viața nemuritoare.

Ce legătură are ziua 8-a cu fenomenul de lună nouă în Rac, din 14.07.2026, de la orele Spânzuratului 12 și minutele Șaretei, 43/7?

Dacă ne uităm în urmă cu câteva luni, observăm că s-a format o serie de 4 luni noi în care suma zilei și a lunii totalizează 21, conducându-ne încet dar cu insistență, spre o nouă Lume personală, atunci când înțelegem să ne lăsăm conduși de Soartă! Chiar dacă înCERCările ei s-ar putea să fie destul de provocatoare și în ordine crescătoare. Și am avut astfel:

17.04 mintea deschisă – inima iluminată (17+4=21)

16.05 mintea eliberată – inima comunicativă (16+5=21)

15.06 mintea înțeleaptă – inima simțitoare (portal de Diavol, 15+6=21)

Aceasta este ultima:

14.07 mintea cumpătată (Temperanța) – inima de leu, pasională (14+7=21)

Iar ora Spânzuratului, 12, reprezintă schimbarea necesară de mentalitate care conDUCE Șareta (43/7) în direcția conSFINȚIRII (4) valorilor Împărătesei (3/21). ÎnDEPLINirea cu înCREDEre a dorinței de transformare spirituală și MATerială se desfășoară ca un process continuu până la oglindirea din ziua a 8-a (12-21).

Gradul lunii noi, 21:59, reflectă atât scopul (21), cât și ziua plină de recunoștință pentru tot acest proces regeneraTOR (59/14). Dacă ne uităm la suita care se întinde în planul minții descrescător, de la 17-16-15-14, de la adevăr (17) la mesajele inimii (14) și crescător în planul inimii, de la 4-5-6-7, la direcție prin iluminare, se observă cum accentul trece de la minte la inimă. Și asta în condițiile în care Jupiter cel expansiv conduce acum Șareta inimii! Iar Pluto de pe arcana XVII destructurează, eliberează și restructurează programele mentale prin cunoaștere de sine în adevăr.

Între 14-21.07 traseul zilelor este invers lunilor noi în plan mental, merge de la 15-16-17 și se finalizează cu luna 18, soarele 19, judecata 20 și lumea 21.

Pe Venus în Fecioară, în conjuncție cu NS de pe arcana Justiției, presează degetul bătrânului părinte (Papa, gradul 5) îndreptat cu Putere (minutele 11) spre inima ei justițiară, cu gândul de a-i îmblânzi leul interior cu duhul blândeții.

Sunt ultimele presiuni ale Justiției și Judecății pentru înțelegerea legii cauzalității, fără a mai arată cu degetul în exterior pentru orice eroare personală de judecată, ce ar fi putut genera efecte nedorite percepute ca nedreptăți.

Și acum iată adunarea lunilor noi la nivel de minte și inimă:

MINTE 17+16+15+14=62 oglinda anului 26 cu Îndrăgostitul în față

INIMĂ 4+5+6+7=22 Nebunul în forma de încheiere de CIRCuit

62+22=84/12 :  răsturnare vizionară de paradigmă

Dar cea mai fascinantă sincronicitate este dată de faptul că, în ziua a 8-a de la această lună nouă, chiar de ziua Lumii, 21, se lansează pe apele CERești arca lui NOE (din mintea universală, NOI), cu tot cu pânzele în vânt, construită de cei 4 giganți astrali, toți aflați la gradul iluminator al Împăratului, 4:

  • Neptun, 4:22 în Berbec, pe Nebun, la minutele Nebunului
  • Uranus, 4:38 în Gemeni pe Împărat, la minutele Puterii (11)
  • Pluto, 4:25 în Vărsător pe Rai, la minutele Șaretei (7)
  • în opoziție cu Jupiter, 4:37 în Leu pe Șaretă, la minutele Roții Fortunei (10)
  • iar pânzele sunt ridicate prin careu în T cu Luna din Balanță, la gradul Roții Fortunei (28/10) și minutul Magicianului (01), unde se concentrează toată tensiunea opoziției dintre Jupiter și Pluto.
  • Pe de altă parte, dacă luăm în calcul și careul în T cu Chiron, configurația devine și mai complexă, pentru că toate cele 4 planete implicate constituie în sine câte un focar.

Intervalul de 8 zile aparține Justiției divine, legii cauzalității. Ce dai, aia primești!

Simbolistica zilei în ochiul ei interior poate fi rezumată prin:

21.07 mintea iubitoare cu inimă curajoasă de leu, pasională, schimbă direcția corabiei spre o Lume devenită mai înțeleaptă în procesul ei de auto-cunoaștere.

Pentru că totalul formează o oglindă perfectă a Roții Fortunei, soarta ce patronează anul Justiției, cu NS la 0:17 gr pe arcana ei:

21+7=28 : 2+26=28

28/10 : 28/10

Soarta ne privește de-a dreptul în ochi!

Momentul eliberării prin ADEVĂR (17) pare de neocolit (0)!

Simbolul Sabian pentru Rac, 21° – 22° : „O femeie care așteaptă o barcă cu pânze”.

RECEPTIVITATE – RĂBDARE – ÎNCREDERE

Circumstanțele exterioare sau rezultatele dorite se pot alinia în mod natural cu viziunile interioare, cu condiția de a fi aliat cu vânturile Fortunei, cu fluxul natural al vieții.

Dar așteptarea este incertă! Imaginea este încă neclară. Arca este încă îndepărtată, ca un vis frumos deocamdată nerealizat. Visele s-ar putea îndeplini însă la fel de ușor s-ar putea să nu se împlinească.

Mai degrabă decât scenarii și măsurători, atitudinea feminină, contemplativă, creează o viziune profundă, onirică, a așteptării care, la timpul potrivit, atrage visul în manifestare.  Concentrarea pe valorile venusiene, iubire, armonie, frumusețe, BUNĂstare. pregătește atmosfera propice pentru realizarea dorințelor.

Imaginea simbolului sabian este tocmai arca ce străbate cerul în cele 8 zile dintre ziua bine temperată  a lunii noi (14.07) și ziua Lumii (21.07), spre care femeia încrezătoare privește!

„Timpul este doar în aparență un râu. Este mai degrabă un peisaj vast, iar ochiul privitorului este cel care se mișcă prin el.” ― Thornton Wilder, Ziua a opta

Publicat pe

Eros, Psyche și Soarele Muritor

Mă gândesc la arcana numită L’Amoureux.

Tot cad în capcana de a o numi „Îndrăgostiții”, dar nu este așa.

Ea este:

Îndrăgostitul.

La singular.

Acest lucru schimbă întreaga structură a cărții.

Când o numesc „Îndrăgostiții”, sunt tentat să privesc în exterior. Privesc spre relații. Privesc spre parteneri. Privesc spre căsnicie, conflict, parenting, spre Clara, Karina, mama mea, spre persoana iubită, spre celălalt. Privesc figurile vizibile din jurul meu și cred că arcana este despre ceea ce se întâmplă între oameni.

Dar dacă arcana este Îndrăgostitul, atunci ea nu este în primul rând despre relație. Este despre cel care iubește. Este despre condiția interioară a Îndrăgostitului.

Întreaga poveste a cărții s-ar putea să fie una internă.

Oamenii și lumea exterioară sunt oglinzi. Ei arată interiorul. Ei nu creează interiorul. Nu pot schimba oglinda certându-mă cu ea. Nu pot repara reflexia forțând sticla să se comporte diferit. Pot afecta doar lumea interioară pe care oglinda mi-o reflectă înapoi.

Așadar, poate că instrucțiunea din scrierea mea anterioară nu a fost de fapt:

Repară Îndrăgostiții.

Poate că instrucțiunea mai profundă a fost:

Repară Îndrăgostitul.

Repară-l pe cel ce iubește.

Repară-l pe cel care este divizat.

Repară-l pe cel care a pierdut-o pe Psyche.

Asta mă aduce înapoi la arcană și la conversația mea cu mama de zilele trecute. Ea mi-a explicat cartea într-o lumină nouă, iar acest lucru rezonează cu mine la un nivel profund.

Jos, se află trei figuri.

În lectura pe care mi-a oferit-o mama, bărbatul din mijloc este Împăratul, 4. El este structura. El este corpul vertical al Îndrăgostitului. El este mediul prin care acțiunea se poate petrece. El nu este neapărat stăpânul situației. El este locul unde forțele se întâlnesc. El este trupul care trebuie să poarte consecința.

Femeia de o parte este Împărăteasa, 3. Ea este inima, câmpul generator, forța feminină vie. Ea este puterea creației, a afecțiunii, a creșterii și a întrupării.

Femeia de cealaltă parte este Hekate, 18. Ea este mintea, intuiția și torța. Ea nu reprezintă gândirea obișnuită. Ea este calea ascunsă a minții, inteligența pragului, cea care vede în întuneric și luminează calea prin incertitudine.

Așadar, jos, ecuația este:

4 + 3 + 18 = 25

Împăratul, Împărăteasa și Hekate produc 25, care se reduce la 7, Faetonul (Le Chariot), Apollo.

Deci partea inferioară a cărții nu este statică. Ea creează direcție, sau, mai exact, creează acțiune. Este locul unde construcția capătă formă. Împăratul oferă structura, Împărăteasa oferă inima, iar Hekate oferă torța. Împreună, ei îl produc pe Apollo, Faetonul, posibilitatea mișcării.

Asta înseamnă că Îndrăgostitul de jos nu este pur și simplu confuz între două figuri exterioare. El este locul unde structura, inima și cunoașterea ascunsă încearcă să devină acțiune.

Întrebarea nu este doar: pe cine alege?

Întrebarea mai profundă este:

Poate Îndrăgostitul să devină un vas destul de clar pentru ca acțiunea să se petreacă corect?

Dacă Împăratul este rigid, acțiunea devine control.
Dacă Împărăteasa este rănită, acțiunea devine foame.
Dacă Hekate este ignorată, acțiunea devine oarbă.

Dar dacă cei trei sunt aliniați, Îndrăgostitul nu doar alege. Îndrăgostitul se mișcă.

Îndrăgostitul devine Faetonul.

Îndrăgostitul de jos este făcut din structură, inimă și minte. Când aceștia trei stau împreună, creează mișcare. Îl creează pe Apollo. Creează Faetonul.

Asta îmi spune că Îndrăgostitul nu este doar confuz. Îndrăgostitul este mișcat. Diviziunea interioară creează o direcție. Întrebarea este dacă acea direcție vine din aliniere sau din proiecție.

Sus, se află o altă triadă.

Este tânărul Eros cu arcul și săgeata. Mama mea l-a văzut ca fiind Helios, 1, primul soare, scânteia originală.

În spatele lui sau lângă el se află craniul alb. În această lectură, craniul poartă numărul 13, structura muritoare, forma osoasă, semnul că soarele a intrat în trup și în moarte.

În spatele tuturor se află Soarele însuși, 19, Hyperion, iluminarea.

Așadar, sus, ecuația este:

1 + 13 + 19 = 33

Helios, mortalitatea și Soarele îl produc pe 33, L’Amoureux.

Acest lucru este remarcabil.

Jos, cele trei figuri produc 25, Faetonul.
Sus, cele trei figuri produc 33, Îndrăgostitul.

Precum jos, așa și sus.

Jos, aranjamentul uman creează direcția.
Sus, aranjamentul solar îl creează pe Îndrăgostit.

Apoi cele două sunt adunate:

33 + 25 = 58
5 + 8 = 13

Îndrăgostitul și Faetonul îl produc pe Hades.

Asta confirmă ceva ce bănuiam de ceva vreme. L’Amoureux este o arcană a lumii de dincolo. Nu pentru că iubirea ar fi întunecată în sensul obișnuit, ci pentru că iubirea face ca nemuritorul să intre în mortalitate. Iubirea face soarele să intre în trup. Iubirea face spiritul să coboare în carne. Iubirea face sufletul vulnerabil la pierdere.

Îndrăgostitul nu alege pur și simplu iubirea.

Îndrăgostitul intră în Hades.

Poate că asta înseamnă să fii muritor.

A fi muritor înseamnă a cădea în condiția în care Psyche poate fi pierdută.

Numele Îndrăgostitul aproape că îl implică pe Eros. Este ca și cum arcana nu este doar despre un om lovit de Eros. S-ar putea să fie despre Eros însuși. Despre iubirea însăși intrând în condiția umană.

Dar majoritatea lucrurilor în lumea noastră sunt cu susul în jos.

Eros nu face excepție.

Dacă întorc numele Eros, obțin:

EROS
SORE (în engleză: rană/durere)

O sore este o rană.

În limba română, cuvântul soare înseamnă soare. Așadar, deși sore și soare nu au aceeași etimologie literală, ele stau simbolic una lângă alta. Cuvântul englezesc sore vine dintr-o rădăcină veche a durerii, rănii și jalei. Cuvântul românesc soare vine din latinescul sol.

Deci Eros inversat devine sore (rană).

Rana (Sore) se deschide către Soare.

Rana se deschide către Soare.

Asta mă aduce din nou la aceeași teorie.

Soarele devine muritor.

Soarele nemuritor intră în carne și devine rană. Lumina divină coboară în trup și descoperă durerea. Eros nu mai este doar zeul care îi rănește pe alții cu săgeți. Eros însuși devine rănit de condiția de muritor.

Asta se potrivește cu mitul lui Eros și Psyche.

Psyche înseamnă suflet. Eros o iubește pe Psyche, dar o pierde. Pierderea are loc prin taină, neîncredere, vedere interzisă, dor și incapacitatea de a păstra iubirea fără a o viola. Psyche vrea să știe. Vrea să vadă chipul ascuns. Aprinde lampa. Uleiul cade. Eros este rănit. El zboară departe.

Aceasta este căderea.

Sufletul este pierdut.

Dar povestea nu se termină aici. Psyche trebuie să treacă prin muncile Afroditei. Acest lucru este important. Afrodita deține cheile. Eros poate purta săgeata, dar Afrodita guvernează câmpul. Dorința singură nu poate restaura sufletul. Sufletul trebuie să treacă prin încercări.

Asta mă face să privesc din nou spre tânărul Eros din carte. El îndreaptă săgeata albă spre bărbat, dar nu se uită direct la el. El privește spre femeia cu cele patru flori pe cap, aproape ca și cum i-ar cere permisiunea.

Aceasta nu este o săgeată trimisă la întâmplare.

Eros are arma, dar Afrodita are autoritatea.

Săgeata îl poate lovi pe Îndrăgostit, dar recuperarea lui Psyche necesită permisiune, încercare și transformare. Îndrăgostitul nu poate pur și simplu să-și dorească sufletul înapoi. El trebuie să treacă prin munca necesară.

Femeia cu cele patru flori devine foarte interesantă aici. Patru este Împăratul. Patru este structura, legea, autoritatea, poarta. Florile îndulcesc numărul, dar nu îi elimină forța. O figură feminină care poartă patru flori s-ar putea să fie cea care deține legea iubirii. Ea poate fi Afrodita sub forma păzitorului porții. Ea poate fi cea pe care Eros trebuie să o consulte înainte ca săgeata să fie eliberată.

Așadar, arcana poate arăta momentul de dinaintea săgeții, sau momentul săgeții, dar ea conține totodată întreaga poveste a ceea ce urmează.

Îndrăgostitul este lovit.

Îndrăgostitul cade.

Îndrăgostitul o pierde pe Psyche.

Îndrăgostitul trebuie să recupereze sufletul.

Aici nu este vorba despre alți oameni. Alți oameni dezvăluie rana. Alți oameni activează câmpul. Alți oameni apar ca oglinzi. Dar munca este internă.

Dacă cred că Psyche este în afara mea, sunt pierdut.

Voi încerca să fac o altă persoană să-mi poarte sufletul. Voi cere oglinzii să se schimbe. Voi confunda iubirea cu recuperarea. Voi confunda dorința cu întregirea. Voi spera că altcineva mă va întoarce la mine însumi.

Este interesant să ne gândim la lucrurile pe care le spunem iubiților și copiilor noștri.

Tu ești sufletul meu.

Ești inima mea.

Sunt lucruri frumoase de spus. Vin din iubire. Vin din tandrețe. Vin din sentimentul că o altă persoană a deschis ceva sacru în noi. Dar, structural, sunt totodată periculoase dacă le iau literal.

Pentru că atunci încep să o plasez pe Psyche în afara mea.

Încep să cred că sufletul meu trăiește în cel iubit. Încep să cred că inima mea trăiește în copil. Încep să cred că, dacă ei sunt aproape, sunt întreg, iar dacă se îndepărtează, sunt frânt. Încep să cer unei alte persoane să poarte ceea ce îmi aparține mie, în interior.

Dar Psyche nu este afară.

Psyche este sufletul.

Cel iubit o poate revela.
Copilul o poate revela.
Conflictul o poate revela.
Oglinda poate arăta unde lipsește ea.

Dar recuperarea trebuie să aibă loc în interiorul Îndrăgostitului.

Asta nu face iubirea mai mică. O face mai curată. Cel iubit nu este mai puțin sacru pentru că nu este sufletul meu. Copilul nu este mai puțin prețios pentru că nu este inima mea. De fapt, ei devin mai liberi. Nu le mai cer să poarte povara de a fi partea care îmi lipsește mie.

Ei pot fi ei înșiși.

Oglinda poate fi oglindă.

Sufletul se poate întoarce acasă.

Aceasta s-ar putea să fie una dintre marile munci ale Afroditei. Ea îl învață pe Îndrăgostit să nu o mai confunde pe cea care o trezește pe Psyche cu Psyche însăși. Cea iubită trezește sufletul, dar nu îl stăpânește. Copilul deschide inima, dar nu devine inima. Iubirea dezvăluie lumea interioară, dar nu înlocuiește munca de recuperare a acesteia.

Așadar, Îndrăgostitul trebuie să învețe să spună:

Tu îmi revelezi sufletul, dar nu ești responsabilă pentru purtarea lui.

Tu îmi deschizi inima, dar nu ți se cere să devii inima mea.

Ești iubită, nu povară.

Și trebuie să o recuperez pe Psyche în mine însumi.

Asta explică și muncile.

Afrodita nu i-o dă pur și simplu pe Psyche înapoi lui Eros. Ea dă sarcini. O pune pe Psyche să sorteze ce este amestecat. O pune pe Psyche să adune ceea ce este periculos. O pune pe Psyche să aducă apă de la înălțimi imposibile. O trimite pe Psyche în lumea de dincolo. Psyche trebuie să coboare ca să se poată întoarce.

Acesta este mecanismul căderii și al ridicării.

Mai întâi, Îndrăgostitul cade prin dorință.

Apoi sufletul este pierdut prin neîncredere, frică sau vedere interzisă.

Apoi Afrodita impune muncile.

Apoi Psyche coboară.

Apoi sufletul se întoarce transformat.

Iar în final, lui Psyche i se acordă nemurirea.

Acesta este marele secret al mitului.

Psyche începe ca muritoare, dar prin iubire, pierdere, încercare și coborâre, ea devine nemuritoare.

Așadar, poate că mortalitatea nu este doar condiția morții. Poate că mortalitatea este condiția încercării. A fi muritor înseamnă a fi capabil să o pierzi pe Psyche. Dar înseamnă totodată a fi capabil să o recuperezi pe Psyche prin asprimea probei. Nemuritorul nu are nevoie să recupereze sufletul, deoarece nemuritorul nu cade în același mod. Muritorul cade. Muritorul pierde. Muritorul suferă diviziunea. Muritorul intră în Hades.

Dar muritorul se poate și întoarce.

Aici mă gândesc la Luceafărul lui Mihai Eminescu.

Hyperion este cel ceresc. El este Luceafărul de dimineață. El este sus, nemuritor, luminos, distant. Cătălina îl cheamă jos. Îi cere stelei să coboare în lumea ei. Vrea ca ființa celestă să intre în câmpul muritorilor.

Este același mister.

Steaua este chemată jos.

Lumina este rugată să devină om.

Nemuritorul este rugat să intre în trup.

Hyperion vrea să treacă granița. Vrea să coboare. Vrea experiența muritoare a iubirii. Merge la Demiurg și cere să fie dezlegat de nemurire. Cere să devină capabil de condiția umană.

Acesta este soarele devenind muritor.

Este aceeași mișcare pe care o văd în L’Amoureux.

Sus, Helios, craniul și Soarele îl produc pe Îndrăgostit:

1 + 13 + 19 = 33

Primul soare, osul mortalității și Hyperion îl creează pe L’Amoureux.

Ființa solară intră în câmpul Îndrăgostitului. Soarele acceptă posibilitatea rănii. Lumina nemuritoare se apropie de Hades.

Dar în Luceafărul, lui Hyperion nu i se acordă mortalitatea. El este trimis înapoi la locul lui. Se întoarce pe cer. Cătălina rămâne cu Cătălin, iubitul muritor. Hyperion rămâne separat, rece, distant, etern.

Eminescu oferă o versiune a misterului.

Nemuritorul vrea mortalitatea, dar nu poate intra în ea.

Steaua vrea iubirea, dar nu poate deveni om.

Lumina vede lumea muritorilor, dar rămâne în afara ei.

L’Amoureux s-ar putea să arate condiția opusă.

În arcană, Soarele chiar intră în aranjamentul muritorilor. Eros chiar devine rană (sore). Săgeata chiar rănește. Psyche chiar poate fi pierdută. Îndrăgostitul chiar coboară.

Poate de aceea arcana se simte atât de dureroasă și atât de umană.

Hyperion stă deasupra lumii și suferă din cauza imposibilității coborârii.

Îndrăgostitul stă în interiorul lumii și suferă din cauza consecinței coborârii.

Hyperion nu poate deveni muritor.

Îndrăgostitul nu poate evita să fie muritor.

Ambele povești gravitează în jurul aceleiași răni.

Ce se întâmplă când Soarele atinge inima omului?

În Luceafărul, Soarele rămâne celest și singuratic.

În L’Amoureux, Soarele devine rană și intră în Hades.

Asta schimbă și modul în care îl înțeleg pe Eros.

Eros nu este doar zeul dorinței. Eros este forța solară inversată în rana iubirii. Eros devine rană (sore) pentru că iubirea intră în timp, în trup, în dor, în separare și în frică. Iubirea devine muritoare. Iubirea devine vulnerabilă. Iubirea devine locul unde Psyche poate fi pierdută.

Dar mitul lui Psyche oferă întoarcerea pe care Luceafărul o neagă.

Lui Hyperion nu i se permite să devină muritor.

Lui Psyche i se permite să devină nemuritoare.

Aceasta este contra-mișcarea.

În Luceafărul, nemuritorul nu poate deveni pe deplin muritor.

În mitul lui Psyche, muritorul poate deveni nemuritor.

Așadar, cele două povești se oglindesc.

Hyperion coboară spre mortalitate, dar este întors din drum.

Psyche coboară prin încercare și este ridicată la nemurire.

Între ele stă L’Amoureux.

Îndrăgostitul este locul unde cele două drumuri se intersectează.

Soarele cade în rană.

Sufletul cade în încercare.

Rana devine calea.

Încercarea devine întoarcerea.

De aceea L’Amoureux poate fi arcana căderii și a ridicării. Soarele cade în mortalitate ca Eros. Eros devine rană. Psyche este pierdută. Afrodita dă muncile. Hades primește coborârea. Apoi Psyche se întoarce nemuritoare.

Îndrăgostitul este rana mortală a Soarelui.

Iar munca Îndrăgostiului este să o recupereze pe Psyche fără să ceară oglinzii să facă asta pentru el.

Asta mă aduce înapoi la speranță.

Speranța așteaptă ca exteriorul să restaureze interiorul.

Speranța spune:

Când mă vor iubi corect, voi fi întreg.
Când mă vor înțelege, voi fi în siguranță.
Când se vor schimba, voi fi în pace.
Când va sosi viitorul, Psyche se va întoarce.

Dar Afrodita nu permite acest lucru.

Afrodita spune:

Sortează semințele.
Adună lâna.
Ia apa.
Mergi în lumea de dincolo.
Întoarce-te cu ceea ce ai fost trimisă să recuperezi.

Cu alte cuvinte, fă munca în interior.

Oglinda nu o poate face pentru mine.

Așadar, poate că arcana se numește L’Amoureux pentru că există un singur subiect adevărat în ea. Subiectul nu este cuplul. Subiectul nu sunt cele două femei. Subiectul nu este nici măcar Eros. Subiectul este Îndrăgostitul.

Îndrăgostitul stă între inimă și mintea ascunsă.

Îndrăgostitul este lovit de sus de soarele dorinței.

Îndrăgostitul este tras în mișcare.

Îndrăgostitul intră în Hades.

Îndrăgostitul o pierde pe Psyche.

Îndrăgostitul trece prin încercări.

Îndrăgostitul învață că sufletul nu a fost niciodată în oglindă.

Iar dacă Îndrăgostitul completează coborârea, Psyche se întoarce, nu doar restaurată, ci nemuritoare.

Acesta s-ar putea să fie mecanismul.

A cădea este omenește (mortal).

A o recupera pe Psyche este divin.

L’Amoureux stă la pragul dintre cele două.

Publicat pe

Nomen Est Omen

15.06.26 h5:54 Numele este destin. Dincolo de Speranță!

Luna nouă are loc odată cu Portalul Diavolului (15/6.06), în Gemeni pe arcana opusă lui, a Papei V, MESAGERUL ce se uită șmecherește spre Rac, la Îndrăgostit VI, stand chiar deasupra lui. În Tarotul de Marseille, Diavolul este simbolul HermAfroditului, a uniunii desăvârșite între femeie și bărbat și stimulează acum, în ZI de Lună nouă, de uniune alchimică a luminariilor, dintre subconștient (Luna) și conștient (Soarele), o formă, mai mult sau mai puțin evidentă în plan personal, de nuntă sacră (Hieros Gamos).

Iar momentul acesta al concepției divine face parte din seria de 4 LUNI noi, din aprilie până în iulie, care au ca scop RENAȘTEREA și realizarea unei LUMI PERSONALE ideale: 17.04, 16.05, 15.06 și 14.07, întrucât toate dau un total de 21 între zi și lună. Arcana 21 este reprezentată printr-o singură persoană, o FEMEIE și deci este lumea este primul rând INDIVIDUALĂ, nu colectivă!

Culoarul acesta este foarte semnificativ și important pentru evoluția noastră deoarece include 2 oglinzi, una la intrare și la ieșire prin inversiunea dintre 7 și 4, cealaltă în interior, prin inversiunea dintre 6 și 5, Astfel:

  • 17.04 la intrare devine 14.07 la ieșire, adică direcția (7) are ca scop schimbarea structurii (4); 7 reprezintă mintea care vrea puterea iar 4 structura, corpul care susține viața
  • în interiorul culoarului 16.05 devine 15.06, adică mintea (5) care vorbește sau, mai precis, gândește cu inima (6, intuiția)

Iar în acest context, am descoperit un aspect al Îndrăgostitului, arcana 6, pe care nu îl văzusem până acum. Și anume competiția dintre 2 forțe opuse dar complementare, spirit și suflet, pentru PUTEREA asupra corpului! În această interpretare, personajul central, în aspect de Marte, simbolizează corpul, femeia din dreapta lui, Luna neagră care-l ține de umăr cu o mână iar cu cealaltă îl amenință cu căderea (cu degetul lui JUpiter, JUStiția) simbolizează mintea SCINDATĂ între rațiune și intuiție iar femeia din stânga care-i atinge inima cu iubire este Venus, sufletul creației, ANIMAtoarea vieții în corp OMENesc! Coroana ei de flori cu 21 de petale GENErează LUMEA! Iar aceste flori (miros, suflet) indică spre luna nouă la care facem referire, fiind 3 flori cu 15 petale + 1 cu 6, adică 15.06! Ce fantastic moment ne servește Timpul EreMITIC la ora mesagerului Papei, 5:54, care stă pe arcana Îndrăgostitului și de data aceasta vorbește prin simțuri, de la inimă la inimă, nu prin cuvinte!

În latină, numele lunii, Mens și al minții, Mensis au conotații similare. Prin urmare prima scindare s-a produs la nivelul MINȚII, care s-a separat în INtuiție, planul care încă vede TOT ansamblul și RAțiune, planul care fragmentează realitatea, fără să înțeleagă totalitatea: eu vs tu, noi vs ei, cer vs pământ, viață vs moarte, vizibil vs invizibil. Iar la nivelul RAțiunii fragmentarea a devenit încă mai profundă. De aceea avem atâtea domenii ale științei care, aparent, nu au legătură unele cu altele. În mitologie, Sofiei, eonului Înțelepciunii i-a fost luată, EXTERIORIZATĂ lumina într-un soare cu care a fost atrasă în ABIS, în agonie (confuzie) mentală.

Să ne uităm cu atenție la arcana Îndrăgostitului, de sus în jos. Precum în cer așa și pe pământ. 3 energii se activează deasupra capului Îndrăgostitului în această ordine:

  • Soarele PLIN, simbolul RAțiunii, cu multe RAze BIcolore, galbene și roșii, ca niște săgeți sau săbii intercalate
  • Centrul Soarelui formează un craniu ALB, GOL, împreună cu arcul lui Eros, semn al lui Thanatos, zeul morții, aspect al lui Hades/Pluto
  • Eros, primul născut din Haos, Soarele copil, este în față, înarmat cu un arc și o săgeată pregătită să fie trimisă spre inima Îndrăgostitului dar ochii lui parcă se uită spre femeia cu flori în păr, ca și cum ar ar aștepta aprobarea ei.

Prin urmare, Soarele, dominând planul ceresc, conține în el toate aceste arhetipuri ale vieții și morții. Este RAțiunea scindată și multiplicată. Astfel că mintea RAțională este exteriorizată, nu aparține corpului OMENesc, gândurile fiind transmise spre EL prin intermediul MESAGERULUI, Mercur, Papa, care ACUM este conectat la inima Îndrăgostitului.

În planul pământesc avem 3 personaje umane, un bărbat încadrat de 2 femei:

  • Femeia din dreapta bărbatului este prezentată din profil, deci arată o SINGURĂ față și are pe cap o coroană formată din 5 frunze de dafin (copacul Soarelui, în ipostaza de Apollo), deci primește mesaje de la Soare prin intermediul Papei (5). Este simbolul Lunii furioase, cu aripi roșii, Lilith (Hecate, la greci), femeia rebelă, care a zburat din Rai și determinat în acest înlocuirea primei femei cu Eva (Pandora, în mitologia greacă), cealaltă față a ei, de femeie solară supusă bărbatului. Mâna dreaptă, a RAțiunii, arată spre pământ, cu degetul lui Jupiter, semnalând astfel motivul căderii. Mâna ei stângă, a intuiției, o ține pe umărul lui, vrând să-l protejeze.
  • În centru, bărbatul, care reprezintă corpul fizic, Marte, se ține cu mâna dreaptă de brâul de la plexul solar, acționând la chemarea RAțiunii, totuși degetul lui arată spre femeia din stânga iar cu mâna stângă dorește să o protejeze pe această femeie (LUMEA!). Inima lui este ținta lui Eros și rana pe care o cauzează săgeata albă, ascuțită, atrage în Timp efectul morții trupului (Pluto, octava superioară a lui Marte, cel de deasupra capului care deține de fapt săgeata). Iar INIMA lui este EA, LUMEA! Ochii lui privesc cu ÎNDOIALĂ spre femeia lunară, matură, dar NU PARE SĂ CREADĂ în avertismentele ei, desi picioarele lui roșii, de sânge, arată spre ambele femei și stau pe un soare zdrențuit, căzut la pământ! Corpul acesta face legătura dintre cer și pământ! Și bătălia arhetipală dintre RAțiune (cer, soare, capul descoperit, vulnerabil) și simțire (INIMĂ, pământ, Lună) are loc pentru PUTEREA LUI!
  • Femeia din stânga ascunde secretul LUMII în părul ei! Florile din coroniță arată în centru culoarea SOFIEI, înțelepciunii, violet! Mâna ei stângă, la vedere, conectează inima lui cu inima ei, dorind să protejeze corpul de amenințarea morții. Afrodita, perechea arhetipală a lui Marte păstrează în mâna dreaptă taina vieții eterne, nevăzută, la spatele ei.

Aspectul superior al Îndrăgostitului este arcana 15, DiaBel, simbolul hermafroditului, al uniunii dintre mintea solară segregată și supraetajată (Hermes) și inima LUMII (Afrodita).

În acest TIMP, în portalul Diavolului, pe arcana Diavolului tronează Lilith, la poarta de intrare a Soarelui (19) în timp (45/9), gata să reaprindă focul unei pasiuni incendiare (19). Împreună cu Pandora, ce învârte Roata Fortunei cu destoinicia Temperanței, FĂRĂ SPERANȚĂ dar animată de voința (25/7) de a răsturna soarta, EA forțează CAPUL Împărătesei, activată acum de un influx marțian (NN20/NS08), să răstălmăcească destinul înscris în cartea vieții, pentru a-și lumina lanțurile și limitările și a se elibera de ele (NN/NS 2:16:19). Rușine, frică, vinovăție, neîncredere, SPERANȚĂ și AȘTEPTARE…! Monstrul cu prea multe gânduri șerpuitoare otrăvitoare (Medusa 26:31:59/14) cade plecat, sub sabia dreptății (8) și adevărului (20)! Marte se îndreaptă cu sabia spre capul Medusei aflat la POARTA anului 26:31:59! Pegas, calul înaripat al gândirii pure, unificate, este pe cale să fie eliberat! Când? Fix în portalul Îndrăgostitului, în noaptea de Sânziene, 24.06.2026!

Căci cele 2 fețe ale FEMEII, Lilith, arhetipul femeii rebele, luna neagră INTUITIVĂ și Pandora, arhetipul femeii solare supuse, RAționale își dau mâna acum (sextil) și colaborează pentru salvarea și pacificarea relației Împăratului cu Împărăteasa lui. Pentru un corp, minte, inimă vibrând împreună, pe aceeași lungime de undă! Pentru un Îndrăgostit vindecat și o LUME fericită!

(Degetul lui Dumnezeu : în Taur pe Împărăteasă III – Marte 20:08:00, țintit din Săgetător, de pe Diavol XV de Lilith  19:45:19 + Balanță, de pe Roata Fortunei X de Pandora 14:19:25)

Și deci avem următoarele coordonate ale Lunii noi la ora matinală a ghidului spiritual, 5 și ultimul minut predestinat al EreMITULUI cu lămpașul aprins, 54/9:

SOARE 24:03:00

LUNA 24:02:54!

Poarta Îndrăgostitului (6) este deschisă, cu forțele reunite în iubire, ale Judecății (20/Luna) și ale Împăratului (4/Marte), spre realizarea ideală a Împărătesei (3/Venus), așa cum este EA înscrisă în cartea Papesei (2/Luna), la hotarele Timpului EreMITIC (54/9). Ce înseamnă asta în planul realității cotidiene?

Că orice femeie se poate bucura zilele acestea de revelarea naturii sale interioare ascunse (casa 12), reîndrăgostindu-e de sine însăși, de cine este ea cu adevărat, dincolo de toate fricile, grijile, responsabilitățile, nevoile, vinovățiile și speranțele sale neîmplinite.

Iar în Rac, pe Îndrăgostit VI, PRIN POARTA LUNII (18), Afrodita, zeița din orice FEMEIE, aflată la o răscruce de destin (NN20 – NS/26/8), primește sprijinul și ghidarea sufletului Lumii (Psyche), inspirat de puterea iubirii universale (33/6-56/11) și a grației celei înalte (Ariadna) care continuă să țină firul întins (50) pentru ieșirea tuturor din labirintul suferinței și de sub dominația minții RAționale scindate, stratificate și supraetajate. (Mercur 18:31:42 + Psyche 18:33:56 + Ariadna 18:46:50 + Afrodita /asteroid 20:26:26)

Și Venus, de abia intrată în Leu (1:56:44), pe Șaretă, este acum predispusă să schimbe direcția (1), împuternicită (56/11), confirmată și JUSTIficată (44) de întâlnirea cu tatăl zeilor, Jupiter (26:50:24), care i-a servit toate ARGUmentele necesare să se elibereze de gelozii, furii, resentimente și așteptări deșarte.

Corabia ARGOnauților își continuă la vedere călătoria, ca un vas fantomă ce apare și dispare periodic în furtunile Roții cosmice, având-o la CÂRMĂ de această dată pe zeița frumuseții, bine dispusă, încrezătoare, înCÂNTĂTOARE, curajoasă și răzbătătoare, în detriMENTUL lui Pluto retrograd, întors pe dos de supărare că nu o mai poate conSTRÂNGE (5:10:12).

Se spune că speranța moare ultima! Și poate că ar fi momentul să moară, ca să nu mai creeze așteptări, îndoieli și dezamăgiri! Atropos stă cu foarfeca de foc pregătiță să taie minciuna, la poarta zilei de 15, cu hotărârea Împăratului 40 și perspectiva schimbăTOARE a Spânzuratului 39/12, în Vărsător, pe arcana adevărului ce nu moare niciodată! Simbolul arcanei XVII ne arată atât legătURILE toXice ale Diavolului (XV) din cartea Papesei (II), precum și Roata Fortunei (X), aflată pe punctul de a se ROTI într-o altă direcție (VII).

Simbolul Sabian pentru gradul 25 al Gemenilor (între 24° și 25°) este FABULOS de armonios, în contextul speranței pe cale de a fi OMurâtă: „Un grădinar care tunde palmieri mari”!

Acest simbol reprezintă nevoia de a ne folosi puterea de SELECȚIE, ideile și trăsăturile de personalitate, astfel încât acestea să poată servi unui scop creativ, în loc să ne epuizeze energia în speranțe iluzorii și așteptări irelevante. Este despre rafinamentul gândirii, despre eliminarea aspectelor excesive sau superficiale ale vieții și despre a permite adevăratei esențe OMENești să iasă în evidență cu claritate și consistență.

Grădinarul spiritului (Moira Atropos, cea inevitabilă, de neîntors, în această secvență TEMPOrală) curăță mintea de buruieni și de ramurile uscate și neproductive ale pOMului vieții, pentru a face loc unor roade mai sănătoase. Eliminarea deșeurilor emoționale și mentale este un act de iubire față de propriul potenilial.

Drum bun, zile luminate de înțelepciune și cale BINE ALEASĂ și ÎNȚELEASĂ!

Publicat pe

Mens sana in corpore sano

Este semnificativ faptul că, în latină, Mens se traduce prin minte, în timp ce Mensis se traduce ca luna care măsoară Timpul! Este personificată în mitologia romană de Selena, luna albă, ce simbolizează aspectul de lună plină, luminoasă. În greacă Mene desemna de asemenea luna iar numele titanidei Selene era derivat din  ”selas” lumină, strălucire. Așadar, luna, care patronează planul emoțional și mintea, care conține planul MENTal, coincid ca expresie. Și deci emoția generează gândul și nu invers. Iar mesagerul minții universale este Papa V în Tarot, în luna căruia tocmai ne aflăm.

În Tarot, Eremitul, arcana VIIII, simbolizează Omul (9) din lună (18/9) conținut în Timp.

Revenind la fabuloasa lună plină din 31.05.2026 h11:45, între ora României și ora universală 8:45, se observă marcajul celor 2 arcane inversate, 11 și 8, între seturile de Tarot străvechi (Puterea 11, Justiția 8), cu autor necunoscut și cele moderne (Justiția 11, Puterea 8),, cu autor cunoscut, Rider Waite, prin care au fost consacrate magic abuzurile de putere din justiția omenească. Amândouă aceste arcane sunt reflectate prin Timp (45=4+5=9), în momentul de lună plină, pe TERAtorul României!

Iar acest 9 EreMITIC își pune amprenta atât pe poziția în grade a Soarelui, cât și a Lunii.

Mergând mai departe cu analiza coordonatelor astrale ale zilei de lună plină, în acord cu schema prezentată în articolul precedent, ar mai fi de clarificat câteva aspecte importante.

În primul rând, Selena se află acum în Fecioară, pe Justiție VIII, la gradul 10:43:04 și formează un careu în T cu luna plină din Săgetător, pe Temperanță XIIII și Soarele din Gemeni, pe Împărat IIII. Împăratul (4), urmat de Împărăteasă (3), aprinde scânteia care mișcă Șareta VII (43=4+3=7) iar intrarea în acest proces se face prin poarta Roții Fortunei X, soarta ce creează oportunitățile pentru o schimbare de direcție. În astral, Marte (9:17:19) în Taur și Venus, la poarta Temperanței (14:38:40) în Rac, țin degetul lui Dumenzeu care apasă pe Luna plină.

Luna plină se află în Săgetător pe Temperanța la 9:55:39 în timp ce Iris, arhetipul mitologic al Temperanței, se află în Fecioară pe Justiție VIII, la 7:25:12. Și de o parte și de cealaltă, avem Spânzuratul (39/12) ca declanșator al mișcării Șaretei. Deci mișcarea are loc prin inversarea setului de valori ale Împărătesei (3), în conformitate cu înțelegerea, judecarea și interpretarea corectă (20) a mesajelor primite din mintea universală prin intermediul Papei (5) în aceste zile premergătoare Lunii pline.

Și care ne sunt provocările?

Eremitul, omul din lună înSCRIS în Timp, creează poarta de intrare în Soartă, atât pentru Soare, partea noastră conștientă, cât și pentru Lună, partea noastră subconștientă, prin gradele și minutele identice 9:55/10.

Iar în Fecioară, pe arcana Eremitului, se află Sisif la gradele Nebunului, 22:23:50 grade! Poarta lui reprezintă un final de ciclu dezechilibrat și greu de dus (22), revelat de mesajele trimise de Papă spre energia feminină lunară (20) și venusiană (3). Din nou, sistemul de valori al Împărătesei este pus sub lupa judecății: ce valori rămân, ca fiind folositoare, ce valori pleacă, fiind împovărătoare. Pot fi oameni, idei, bunuri, situații încâlcite, locuri…

În continuare pe Nebun îl găsim pe Saturn, lordul karmei supranumit, la 12:11:26. Poarta lui este Spânzuratul, ce duce prin contemplare și inversare de paradigmă spre restaurarea Puterii personale (11), prin descoperirea, scoaterea la lumină a adevăratelor valori ale Justiției divine (26/8). 12.11.26 ar putea reprezenta și o dată la care procesul început acum (31.05) să culmineze cu o realizare majoră, întrucât vorbim de o poartă cauzală deschisă spre puterea de stăpânire a planului emoțional care perturbă constant planul mental, determinând reacții auto-distructive.

Înțelegerea greutăților din trecutul personal este vitală în acest moment, pentru ca efectul lor malefic să poată fi inversat, să vedem și partea bună a evenimentelor, rostul lor educativ și lecțiile cauzale ale trecutului să fie în sfârșit vindecate și depășite.

Două energii puternice dar contradictorii intensifică procesul de conștientizare:

  • Typhon în Scorpion pe Arcana fără nume XIII, la grad critic 29:12:39. Poarta este puterea personală pierdută, înscrisă în Timpul trecut judecat cu discernământ (29/11:12), condiționată de înțelegerea prin inversiune a lecțiilor de responsabilitate predate de Saturn/Cronos/Timpul (12:11). Cine nu reușește să facă această transformare, alchimizare a suferinței fără sens în evoluție cu sens, este posibil să părăsească scena acestui plan (13).
  • Chiron în Berbec, la grad de urgență pe Magician I 29:09:30, în oglinda cu h11:45, arată faptul că puterea astfel câștigată se datorează Împărătesei, energiei feminine venusiene, care a putut, în ultimii 4 ani (din cei 8) cât a fost tranzitată de Chiron, să identifice și să se vindece de rănile dobândite ca urmare a lipsei de valoare cu care a fost MALtratată și să-și redobândească stima de Sine.

Ascendentul momentului este în Leu, pe Șaretă VII, la gradul Șaretei 25:57:22. Mișcarea de inversare a direcției (57/12) urmează încheierea de ciclu promisă odată cu îndepărtarea greutăților sisifice (22) de pe traiectoria Timpului EreMITIC. Iar în 27.07.2026, de ziua Eremitului ce conduce Șareta, se schimbă și linia de destin de pe Judecata XX la NN pe Rai XVII, arcana adevărului eliberator și de pe Justiție VIII pe Șaretă VII la NS. Până atunci, procesul sortit de evoluție printr-o DREAPTĂ JUDECATĂ, supravegheat în acest an de Roata Fortunei X (2026=28=10), atât de prezentă în coordonatele astrale ale acestei luni pline, continuă să ne zguduie prin furtunile ei.

Să peTRECEȚI cu BINE aceste tranziții spectaculoase de pe scena deschisă a Lumii!

Publicat pe

Hai la deal cu trăsioara

Interpretarea coordonatelor principale exprimate în grade:minute:secunde ale Lunii pline din Săgetător în opoziție cu Soarele din Gemeni din 31.05.2026 h11:45 se face astfel:

– gradele reprezintă o poartă ce se deschide spre

– minutele, ce reprezintă potențialul interior

– iar secundele reprezintă scânteia ce declanșează mișcarea

Sinteza coordonatelor se rezolvă prin adunarea gradelor, minutelor și secundelor și arată consecințele personale și colective potențate de tranzitul respectiv.

Harta momentului cu corespondențele în Tarot este aceasta:

Soarele în GEMENI pe Imparat IIII la gradul 9:55:45

Caracter solar : 19+4=23 Papa V, ghidul spiritual, mesagerul zeilor format din Judecata XX de pe NN și Împărăteasa III, locuită acum de asteroidul Lilith la 26:45:49 (8:9:13) cj Medusa la 26:31:54 (8:31.9) unde scânteia Medusei (9) aprinde potențialul lui Lilith (9) iar potențialul Medusei (31) eliberează scânteia lui Lilith (13)! Mesajul lor este că se deschide timpul predestinat (anul 26) pentru echilibrarea intuiției cu rațiunea (8), pentru transformare materială (13, moarte SAU renaștere) și început de drum pe un nivel superior (31).

Poarta 9 : deschisă de Eremit VIIII, Timpul potrivit

Potențialul 55/10 : Roata Fortunei X, soarta din 2 Papi, ghizii spirituali, transmițători de mesaje de destin, zgâlțâie prin gând și cuvânt. Mesajele pot veni pe orice canal: muzica, filme, postări pe FB, gânduri, conversații…

Scânteia 45/9 : declanșată de Eremit VIIII, din nouTimpul format din Împărat și Papă, ce aduce gânduri și cuvinte incendiare și profund motivaționale.

Formula este 9-10-9 : Timpul potrivit este atât punct de intrare cât și impuls, declanșator, TRECUT prin oglinda roții .

Rezultat, consecința : 9+55+45=109, Roata Fortunei X, roata sorții învârte Timpul (Eremit VIIII), trimite mesajele inițiatice (55) și generează evenimentele potrivite pentru o schimbare de nivel evolutiv.

Efect asupra Împăratului IIII : 109+4=113=5, Papa, ghidul spiritual format din Magician și Arcana fără nume XIII sau din Putere XI și Împărăteasă III, conDUCE începutul transformării alchimice a Împăratului, susținut de puterea de creație a Împărătesei.

PROCES EXTERIOR

Concluzie din perspectiva Soarelui: Timpul potrivit declanșează evenimentele sortite ce duc la iluminarea și transformarea structurilor interioare de gândire și comunicare, în scop de evoluție personală și colectivă.

Luna în SĂGETĂTOR pe Temperanța XIIII la gradul 9:55:39

Caracter lunar : 18+14=32=5 Papa V, ghidul spiritual, mesagerul zeilor format din oglinda caracterului solar (23): Împărăteasa III conduce și citește în cartea vieții ținută deschisă de Papesa II.

Poarta 9 : deschisă de Eremit VIIII, Timpul

Potențialul 55/10 : Roata Fortunei X, aceeași soartă din 2 Papi, ghizi spirituali transmițători de mesaje de destin.

Scânteia 39/12 : declanșată prin inversiune de Spânzurat XII, format din Împărăteasa ancorată în Timp.

Rezultat, consecința : 9+55+39=103, Arcana fără nume XIII formată din Roata Fortunei X și Împărăteasă III : transformarea interioară are loc prin inversiunea sistemului de valori, în care planul spiritual trece înaintea celui material și odată cu înțelegerea mecanismelor prin care nevăzutul, emoția, în ecou cu gândul și cuvântul (55), creează realitatea.

Efect asupra Temperanței XIIII : 103+14=117/9, Eremitul VIIII, format din Magician I și Rai XVII sau din Putere XI și Șareta VII : la timpul potrivit (9), adevărul eliberator va fi revelat (17), puterea va fi reastaurată (11) și direcția va fi reevaluată (7).

PROCES INTERIOR

Concluzie din perspectiva Lunii : echilibrarea cu umbrele trecutului și descătușarea puterii de creație susținută de legea iubirii se realizează prin înțelegerea și renegarea limitărilor impuse de dogme, prejudecăți, contracte și reguli sociale, ca lipsite de adevăr.

Ideea principală:

TRANSFORMAREA EXTERIOARĂ ESTE GHIDATĂ DE ADEVĂRUL INTERIOR REVELAT.

Este un proces continuu și intens, reactivat periodic, ce a primit un impuls puternic începând cu portalul Spânzuratului din 12.12 2025, când planetele s-au înfrățit într-un imens hexagon celest, menit să ne TOT întoarcă pe dos de atunci încolo.

Luna aceasta plină face parte din acea serie de reactivare ghidată de intuiția sufletească feminină, prin conjuncția de la gradul 12 dintre Ariadna și Psyche și efectele ei au o durată de manifestare de la 6 la 12 luni!

Așa că reconectați cu BINELE caii Șaretei personale, cu grație și recunoștință, pentru că drumul călătorului (31) tocmai ce intră pe o nouă traiectorie a sorții (1-10)!

PS: Acest sistem de interpretare a coordonatelor astrale ale planetelor mi-a fost transmis de Ion, aflat în deplină sincronicitate cu energia din luna mesagerului (5), cu inima lui de Papă!

Publicat pe

Ah, misterele iubirii

„Dacă nu ştii ce simţi pentru o persoană – închide ochii şi imaginează-ţi că ea nu este. Nicăieri. Nu este şi nici nu va fi. Atunci totul va deveni clar”. (Ah, misterele iubirii, A. Cehov, n29.01.1860)

Portalul sorții din luna Împăratului (28.04.2026, 28-4-28) a scos la suprafața Roții straturi mitologice străvechi, înrudite printr-un bizar simbolism al unor iubiri răpitoare și răpite. Iar de ziua Puterii (29.04.2026), aceste corelații au început să prindă contur. Și am realizat totodată cât de straniu sună numele cuprins în această formulă numerologică specială a Puterii, formată din Judecată XX și EreMIT VIIII (20+9=11)! MITologia ERElor sub trâmbița Judecății!

Așa că sunt 4 povești arhetipale de iubire pe care le voi pune sub lămpașul EreMITULUI acum: Selene și Endymion, Hades și Persefona, Orfeu și Euridike, Eros și Psyche, răpitorii și răpiții. Drumul EROilor atinși de săgeata lui EROS pleacă de la Nebun, traversează abisul lui Hades, pentru a renaște în Lume.

Selene și Endymion

În mitologia greacă, Selene simboliza luna albă, ”cea strălucitoare”, fiica lui Hyperion și Theia, din a doua generație de titani. Ca și fratele ei Helios, ea traversa cerul într-o caleașcă trasă de boi și era uneori reprezentată cu coarne. Prima referire la povestea de dragoste cu Endymion se găsește în Argonautica lui Apollonius din Rodos, care povestește despre „pasiunea nebună” a Selenei pentru  „frumosul Endymion”, păstorul muritor pe care obișnuia să-l viziteze noaptea, în timpul somnului, într-o peșteră de pe Muntele Latmus, muntele zeiței mamă LADA. ”Divina Selene l-a privit de sus și a alunecat din cer pe pământ; pentru că dragostea pasională a tras-o în jos pe nemuritoarea Regină a Nopții” (Quintus Smyrnaeus, Căderea Troiei). Însuși numele lui Endymion semnifica ”cel care se scufundă”… în vis. Mitul mai spune că Zeus i-ar fi dăruit somnul veșnic, astfel încât să rămână tânăr și frumos, pentru ca Selene să-l poată vizita în fiecare noapte.

Hades și Persefona

De data aceasta răpita era chiar o zeiță, Core, ”fecioara” care, după căsătoria cu Hades, ”cel nevăzut”, a primit numele de Persefona, ”distrugătoarea sunetului”, ca regină a lumii morților. Dumbravele ei sacre se aflau la extremitatea vestică a pământului, la granița cu lumea inferioară, numită „casa Persefonei” (Homer, Odiseea). ”Temuta Persefona” era reprezentată deseori cu un sceptru în mâna dreaptă și o cutiuță în cealaltă. În alte imagini, ținea spice de grâu într-o mână, ca semn al vieților care erau secerate ”în tăcere”, răpite în tărâmul fără glas. Pentru că și ea, atunci când a fost răpită de Hades și a încercat să strige după ajutor, își pierduse vocea. Cele mai populare versiuni ale mitului o prezintă ca fiind fiica lui Zeus cu Demeter, sau cu Styx, râul ”urii” pe care îl traversau spiritele în călătoria lor spre lumea de dincolo.

Persefona a fost răpită de Hades, cu acordul tatălui ei, pe când culegea floarea NARCOTICĂ de narcisă. Deci abandonată de tată, ea a fost jertfită regatului morții, pentru ca Hades să primească o soție.

Hades era uneori înfățișat fie ținând șerpi în brațe, fie însoțit de ei și CIRCula nevăzut într-o caleașcă trasă de 4 cai negri. În anumite surse clasice, el ar fi răpit-o pe Kore sub forma unui șarpe, cu care ea s-ar fi împreunat și ar fi dat naștere lui Zagreus, identificat mai târziu cu Dionysus.

Deși personificarea morții, în mitologia greacă, poartă numele de Thanatos, în piesa lui Euripide, „Alkestis”, se afirmă destul de clar că Thanatos și Hades erau unul și același zeu, descris ca fiind înveșmântat în întuneric și înaripat. În acest caz, el ar avea o origine primordială, la fel ca fratele său, Eros. Astfel că mitul ar putea fi interpretat ca sacrificarea unei zeițe la DORINȚA zeului morții.

Orfeu și Eurydike

Numele Eurydike provine din greaca veche, combinând eurys („larg”) și dike („dreptate” sau „justiție”). Este interpretat în mod obișnuit ca „dreptate deplină”,  „judecată profundă” sau „cea a cărei dreptate se arată pe deplin”, simbolizând adevărul, corectitudinea și echitatea. Sunt cercetători care consideră povestea lui Euridike un adaos târziu la mitul lui Orfeu, legând-o mai degrabă de Persefona, ca fiind o altă versiune a motivului răpirii fecioarei în lumea morților. Mai ales că moartea Euridikei ar fi fost cauzată de mușcătura unui șarpe veninos chiar la nunta ei cu Orfeu, pe când fugea de avansurile unui satir. Tema aceasta a coborârii unei zeițe în lumea de dincolo este comună mai multor mitologii indo-europene, începând cu Innana.

Orfeu, pe de altă parte, are origini misterioase. În unele versiuni, ar fi fost fiul regelui trac Oeagrus (Oiagrus), în altele chiar al zeului Soarelui, Apollo și al muzei poeziei, Calliope, cea cu voce frumoasă, talent cu care l-a înzestrat și pe fiul ei. Se spune că de la Apollo ar fi primit în dar lira de aur cu care vrăjea deopotrivă zei, oameni, animale sau spirite ale naturii.

Iubirea lui nemărginită pentru Euridike l-a purtat până în lumea de dincolo, unde, prin magia cântecului, a reușit să-l înduplece pe Hades să o elibereze din moarte. Dar cu o condiție: să nu privească în urma lui până nu va ieși din infern, să aibă încredere că iubita lui îl va însoți în viață.  Și totuși, Orfeu nu a putut să-și controleze frica de se întoarce singur, așa că exact asta a făcut: a privit cu frică înapoi spre Euridike, cum se îndepărtează și dispare în umbrele morții.

La final a fost sfâșiat de menadele trace, furioase pentru că, după ce a coborât  în infern, l-ar fi renegat pe Dionysos și s-a dedicat în întregime lui Helios. Se spune de asemenea că spiritul lui Orfeu s-a întors în lumea de dincolo, în câmpiile Fericiților, unde s-a reunit cu iubita sa Euridike.

Eros și Psyche

Eros era considerat unul dintre zeii primordiali care au ieșit din Haos, deși mai târziu a fost prezentat ca fiu al Afroditei și al lui Ares, cu care avea evidente înrudiri fonetice. Iar Psyche era o muritoare de o frumusețe supranaturală, atât de deosebită încât a stârnit gelozia Afroditei. Așa că ea l-a trimis pe Eros să o săgeteze, ca să se îndrăgostească de cel mai oribil și sărac bărbat cu putință. Însă Eros s-a înțepat în propria săgeată și s-a îndrăgostit el însuși de Psyche, căreia oricum Soarta, prin gura Pitiei, de la Oracolul din Delfi, îi hărăzise să se mărite cu o ființă nemuritoare, cu un monstru serpentiform de care chiar și Zeus se ferea. Și într-adevăr Eros era temut deopotrivă de zei și de muritori, pentru că nimeni nu putea să se împotrivească săgeților lui.

În urma profeției, Psyche, abandonată de tată pe vârful unui munte, în haine cernite, a fost adormită, ca într-o transă, răpită de Eros și dusă într-un palat ascuns în munte dar plin de bogății:  podele de mozaic împodobite cu pietre prețioase, tavane sculptate din lemn de fildeș, susținute de coloane de aur și pereți de argint… Când Psyche s-a trezit, o voce fără trup i-a vorbit, spunându-i că toate îi aparțin iar soțul ei iubitor, însă nevăzut, o va vizita în fiecare noapte. Condiția era ca niciodată să nu încerce să-l privească. Și așa a fost, până într-o zi, când, mânată de curiozitate și inspirată de sora ei, a aprins o candelă în timp ce Eros dormea și o picătură de ulei fierbinte a căzut pe obrazul lui, trezindu-l. De acolo înainte a început calvarul celor 2 îndrăgostiți. Psyche a fost părăsită. Iar Afrodita, furioasă pe Eros că a luat-o de soție, l-a închis pe el într-o cameră din palatul ei și pe ea a supus-o la PROBE grele pentru a-și demonstra iubirea și a recâștiga prin ascultare și devoțiune soțul pierdut.

Cele 4 încercări pe care Psyche le-a îndeplinit sunt foarte semnificative, în sens arhetipal, pentru că simbolizează legătura vieții cu substratul celor 4 elemente: pământ, foc, apă, aer, în această ordine. Psyche parcurge în acest fel un proces de inițiere a sufletului.

  1. Sortarea grâului

Prima sarcină a fost separarea grâului dintr-o grămadă de semințe, realizată cu ajutorul furnicilor, micile lucrătoare harnice și neobosite; în mod simbolic misiunea era despre alegerea binelui de rău,.

  • Lâna de aur

A doua a fost să aducă lână de aur de la berbecii care pășteau lângă o pădure și un râu șerpuitor. O voce divină dintr-o trestie magică a învățat-o să aștepte până la lăsarea serii, când berbecii se vor calma și să culeagă resturile de lână agățate de crengile copacilor. Aceasta semnifica iluminarea minții prin calmarea furiei.

  • Apele Styxului

Următoarea sarcină a fost să adune apele negre din râul Styx, râul durerii și urii ce mărginea lumea morților, într-o cupă de cristal. Însă Styxul, simbolul emoțiilor distructive, ce trebuiau adunate la vedere pentru a putea fi purificate, s-a retras pe vârful unei stânci muntoase, inaccesibile. Și din nou Psyche a primit un ajutor divin nesperat, când unul dintre vulturii lui Zeus a luat cupa de cristal și a adunat apa râului cu răul din el, pentru a fi văzut limpede și curățat.

  • Cutia Persefonei

Ultima înCERCare, a sufletului, i-a adus de altfel moartea. Sarcina era să treacă Styxul în lumea de dincolo și să umple o cutie cu secretul de frumusețe al Persefonei, care de altfel a ajutat-o de bună voie.  De data aceasta un turn magic vorbitor a instruit-o cum să procedeze. Sub nicio formă acea cutie nu trebuia deschisă decât de către Afrodita. Cum Psyche nu a putut rezista curiozității și dorinței de a fi frumoasă pentru a-l recuceri pe Eros, a deschis cutia de unde s-a împrăștiat parfumul morții.

Eros, scăpat din închiSOAREa mamei și vindecat de rana de neîncredere pricinuită de Psyche, a venit în zbor pentru a-și salva iubita. A îndepărtat norul de moarte din corpul ei, înțepând-o ușor cu una dintre săgețile lui pentru a o trezi, spunând: „Vezi cum, încă o dată, curiozitatea ți-a adus pierzania. Dar între timp trebuie să îndeplinești misiunea pe care ți-a încredințat-o mama cu toată sârguința; de restul mă voi ocupa eu”   (Apuleius, Metamorfoze sau măgarul de aur). Curios că mitul nu spune care dintre săgețile lui, de aur sau de plumb, a folosit-o pentru a o trezi pe Psyche.

Urmarea a fost că Eros a negociat cu Zeus imortalitatea lui Psyche. Și în schimbul unor servicii preferențiale acordate de Eros lui Zeus, Psyche a primit hrana zeilor,  ambrozia, devenind nemuritoare și fiind acceptată în Olimp, unde cei 2 iubiți s-au căsătorit oficial, în prezența și în văzul tuturor zeilor.

Numele de Psyche s-ar traduce prin suflet. Numele de Eros, prin dorință.

Moartea zeiței este descrisă în mitul Persefonei, în timp ce mântuirea sufletului și reîntoarcerea în lumea zeilor sunt descrise în mitul lui Psyche. Ambele evenimente mitologice se petrec sub influența unor stări alterate de conștiință: somnul indus de vântul de primăvară la început la Psyche și apoi parfumul NARCOTIC al morții, moștenit de la Core/Persefona.

Persefona și Psyche

În concluzie:

  • dorința erotică răpește inocența sufletului
  • afrodisiacele te țin prizonier în regatul morții
  • parfumul morții pândește în umbra iubirii
  • iubirea ideală se trăiește în vis
  • somnul te menține tânăr, sănătos și frumos… dar adormit!

Acestea au fost cele 4 povești arhetipale despre iubire. Într-una iubirea se împlinește în vis (Selene și Endymion), în următoarea într-o pendulare dintre viață și moarte (Hades și Persefona), apoi în câmpiile fericiților (Champs-Élysées) din lumea morților (Orfeu și Euridike) și, ca un fel de corolar, ultima se îndeplinește în lumea zeilor, după ce Sufletul trece prin procesul de inițiere înCHEIat cu moartea și renașterea ritualică (Eros și Psyche).

În contextul portalului 28.04.2026 : Turla arsă a bisericii

Bisericii de lemn din Șurdești, monument UNESCO, emblematic pentru Maramureș, i-a ars acoperișul! I s-a pus cruce, așa cum în OGLINDA focului s-a văzut (poza publicată de Agerpres)! Turla, ca și obeliscul sau formele înălțate ale turnurilor, rePRODUC simbolul falic universal, ”omphalos”-ul din mitologia greacă. Dezechilibrul amplificat dintre energia feminină dominată de cea masculină în însăși esența femeii poate cere în situații extreme purificarea prin foc.

.

Publicat pe

Chei și Porți

În continuarea ArgoRitmului creației, am simțit nevoia să trag niște concluzii succinte cu privire la cheile și porțile descrise mai înainte.

CHEIA MIȘCĂRII : 12 : NEMIȘCAREA

Suma dintre arcanele care reprezintă mișcarea este 1+4+7=12. Spânzuratul, arcana XII, face legătura dintre cer și pământ. Din perspectiva cerului, oamenii sunt atașați de pământ și văzuți cu capul în jos. Deci, în mod paradoxal, cheia mișcării se vădește a fi nemișcarea, contemplarea misterelor Universului, ce înlesnește percepția muzicii neaudibile a astrelor și traducerea ei în realitatea pământească, în perfectă sincronicitate cu PLANUL originar.

CHEIA CUNOAȘTERII : 15 : ÎNȚELEGEREA DUALITĂȚII

Suma dintre arcanele care reprezintă cunoașterea este 2+5+8=15. DiaBel, arcana XV, realizează uniunea dintre contrarii, prin acceptare și înțelegere și determină în final atingerea echilibrului. Extrasimțurile  activate de DiaBel, clarvederea și claraudiția, deschid orizonturile și intermediază conexiunea dintre lumea văzută și cea nevăzută. Între feminin și masculin EL creează hermafroditul prin iubire iar între lumină și întuneric creează armonie prin ritm. Prin recunoașterea extremelor el determină alegerea  cea mai înțeleaptă, după numeroase teste de inteligență: vederea urâțeniei duce la căutarea frumuseții, experiența răului duce la îndeplinirea binelui, conștientizarea dependențelor duce la eliberare, clarificarea cauzelor duce la remedierea efectelor.

CHEIA MATERIALIZĂRII : 18 : ÎNCREDEREA ÎN INTUIȚIE

Suma dintre arcanele materializării este 3+6+9=18. Luna, arcana XVIII, patronează noaptea, necunoscutul și nevăzutul. Inspirațiile nocturne transmise prin intermediul Lunii dezvăluie căile subtile ale sufletului și spiritului și atrag îndeplinirea viselor, oricât de fantastice, mai întâi în imaginație. Sursa văzutului se află întotdeauna în nevăzut. Ceea ce este necunoscut este revelat de Lună și prin ea este adus în lumina crepusculară a nopții, ca o viziune misterioasă a ochiului interior. Exprimarea simbolică lunară, noetică dacă vreți, încărcată de emoțiile dorinței, modelează realitatea. Cu adevărat, noaptea este cel mai bun sfetnic!

Îndeplinirea cheilor permite trecerea prin cele 3 porți ale creației, înspre realizarea Lumii personale ideale. Puntea spre porți este traversată tot prin Spânzurat, pentru că, nu-i așa (?), el este oglinda răsturnată a Lumii.

POARTA ELIBERĂRII este deschisă de Spânzurat, 12, prin schimbarea, chiar inversarea, procesului de gândire. Imposibilul devine posibil, orizonturile creației devin nelimitate.

POARTA PUTERII este deschisă de Îndrăgostit, 6, prin reconsiderarea modului de manifestare a legii iubirii, în spiritul adevărului. Alegerile neLEGItime, cu jumătăți de măsură, fie din minte, fie din inimă, nu sunt niciodată o opțiune sustenabilă. Niciun război, exterior sau interior, când mintea se luptă cu inima sau invers, nu are cum să genereze decât distrugere.

POARTA TRANSFORMĂRII este deschisă de Eremit, 9, prin înțelegerea condiționării omului la timpul și locul potrivit. Graba strică treaba!

Va să zică, limitele ne sunt puse de loc, planul material al Împărătesei, arcana 3, creația limitată de determinarea impusă de horoscop, arcana 10, de moarte, arcana 13 și de mentalitate, arcana 16. Depășirea limitelor se face prin autocunoaștere, prin descoperirea harurilor, cu ajutorul arcanei 15, DiaBel, prin extinderea simțurilor spre clarvedere si claraudiție. Iar procesul de materializare se întâmplă în timp, dinspre ideal spre material, dinspre viziune spre realizare și este condus de intuiție. Se vede că, la baza intregului proces, stă suita arcanelor 3-6-9: locul eliberat de limitare, omul animat de iubire și timpul desfășurat de cauzalitate.