Nemuritorii

Diferența esențială între gândirea masculină, rațională și cea feminină, intuitivă ar fi că savantul bărbat, în accepțiunea de cel care ȘTIE, are nevoie de studii îndelungate și argumente peste argumente pentru a-și demonstra un așa-zis adevăr, lui însuși precum și tovarășilor lui de breaslă; și chiar și atunci mai păstrează o UNDĂ de nesigurață, având în vedere experiența multor CERTITUDINI științifice negate ulterior de alți cercetători, mai avansați ori cu mai multe resurse decât el; în timp ce unei femei cu ASPIrații și INSPIRații de reCUNOSCĂTOARE s-ar putea să-i fie de ajuns câteva cuvinte cheie, cu TÂLC, alături de un pachet de cărți cu 21 de mari mistere din Tarotul de Marseille. Iar Ea nu va avea nevoie să demonstreze nimic nimănui – îi va fi ABSOLUT suficient să ȘTIE!

În zilele acestea ale Papesei am cartea vieții deschisă din nou la capitolul Veșniciei și tocmai ce citesc admirabila lucrare Cheia Nemuririi. Istoria Secretă a Religiei fără Nume scrisă de un tânăr American, bun cunoscător al patrimoniului cultural Greco-Roman și al limbilor antice; după nume s-ar părea că ar avea rădăcini românești, Brian Muraresku. În peste 500 de pagini, autorul se străduiește să demonstreze continuitatea Misterelor Eleusine și sursa ascunsă a Euharistiei din cadrul ritualului bisericesc contemporan, precum și relația specială dintre figura centrală a religiei creștine, Iisus și predecesorul lui de origine tracă, DionIsus. Numeroase note de subsol și un index voluminos de peste 25 de pagini depun mărturie despre incredibila aventură a autorului în munca de dezvăluire a unora dintre cele mai bine păstrate secrete din istoria omenirii: rețetele străvechi ale băuturilor inițiatice cu proprietăți de alterare și extindere a conștienței!

Lucrarea urmărește originile îndepărtate ale riturilor precreștine până în Anatolia, la Gobekli Tepe. Și totuși, autorul nu face nicio referire la spațiul traco-daco-getic, Carpato-Danubiano-Pontic și la faptul că numai în limba română numele zeului extazului ARE EXACT SENSUL pe care îl pretinde: DION-II-SUS. Zeul Ion, sau ființa VIE, cu 2 aspecte (Di-On), e Sus, s-a înălțat prin GRAȚIA viței de VIE și a eliXirului VIEȚII nemuritoare! În unele variante obscure ale miturilor grecești, Dionisus apare ca fiu al Persefonei cu Hades, după răpirea fecioarei în lumea morților iar vinul ar fi fost darul zeului infernal pentru bucuria că și-ar fi dobândit o soție. Vinul infuzat cu diverse plante ce GENErau efecte enTeoGene (ca ființa să FIE pătrunsă de spiritul zeului) ar fi constituit poțiunea magică secretă din multe sacramente antice și, în principal, din Misterele Dionisiace. Templul lui Dionisus era însăși NATURA. Misterele lui se desfășurau pe cărări de munte, în aer liber ori în grote subterane, NOAPTEA, la lumina torțelor. Erau înfăptuite de alaiuri de femei, menade, care dansau sălbatic, îl asistau și îl invocau pe zeul vinului în transele lor extatice! Conform cercetărilor lui Muraresku, euharistia creștină s-ar fi suprapus peste aceste ritualuri mult mai vechi de origine dionisiacă iar rețeta originară a vinului TARE, folosit în primele sacramente creștine, ar fi avut proprietăți psihedelice prin care moartea și învierea ritualică a fiului lui Dumnezeu ar fi putut fi REtrăite de către orice credincios.

Însă dintr-o perspectivă pur feminină, sute de argumente științifice nu ar avea nicio valoare atâta vreme cât intuiția, vocea interioară a LUNII, ar avertiza-o că cercetarea se înDREAPTĂ  pe o pistă greșită. În schimb, când, în ciuda tuturor aparențelor, un adevăr uitat se ascunde pe după o ușă înCUIată, sistemul de alarmă al FEMEII va detecta minciuna iar curiozitatea ei nestăvilită o va face să pornească în căutarea cheii potrivite. Și ce cheie pentru desCIFRAREA misterelor ar fi mai BUNĂ decât LIMBA! Căci vorba dulce mult aduce! …  Dacă Ion-ii-sus înseamnă că s-a suit pe vrejul fermecat al viței de VIE până la cer! Să fie creanga de aur, darul Persefonei ce descuie porțile cerului pentru nemuritori, vâscul infuzat în vinul sacramental și pigmentat și cu alte ingrediente secrete? La solstițiul de iarnă, când Spiritul Solar moare și reînvie după 3 zile din morMÂNTul ceresc, globurile ca niște ciupercuțe roșii cu picățele albe împodobesc crengile veșnic verzi ale bradului!

Cum știți cât îmi place să mă joc cu cuvintele, fiindcă mi se pare că nimic nu revelează mai bine sursele necunoscute ale lucrurilor, vă propun ca temă de meditație numele străvechi al apei noASTRE NOEtice ce curge între 2 tărâmuri, ale vieții și ale morții… și izvorăște din munții Pădurea Neagră, pentru a se vărsa în Marea Neagră: DaNuBios. Și da, și nu, și este și nu este, nici este, nici nu este… de 2 ori și VIE și nevie… bi-io-ni-că!

Iar în ținutul MaRaMu, la limita ARCului CARpatic, Baia cea Mare este așezată la poalele Dealului Viilor, pe malurile Râului Doamnelor!

Pentru că urmează…

în noaptea de 9 spre 10.02.2024, la ora 0:59, Luna Nouă a Lumii Peștilor, între ziua Eremitului, ce se focalizează spre trecut și a Roții Fortunei, ce se rotește spre viitor!

Ca înCHEIEre, menționez cele mai vechi și mai cunoscute mărturii grecești despre geți:

Strabo, Geographica (c. 7 BC – 20 AD): geții trăiau în părțile de est, spre Marea Neagră, atât la sud, cât și la nord de Dunăre…  dacii și geții vorbeau aceeași limbă, la fel ca și tracii.

Herodotus, Histories Book IV XCIII: geții sunt cei mai curajoși dintre traci și cei mai drepți; ei cred că sunt nemuritori …

Vinovăție și Iertare (II)

La români, pasajele de trecere celebrate la nuntă și înmormântare au în comun ritualul „iertăciunilor”. Pentru că, în sistemul social tradițional, MĂRItișul era asimilat morții fecioarei, la fel cum, în misterele eleusine antice, răpirea Corei de către Hades, stăpânul regatului infernal, prin căsătorie o transFIGURA pe fecioară în Persefona, regina morților. Prin urmare, acest angrenaj al vinovăției și iertării depășește barierele dintre viață și moarte, GENErând totodată un pod de suferință între ele. Și atunci când observăm cu atenție sentimentul de vinovăție, devine evident că nu ajută cu nimic la repararea trecutului, ba chiar se poate spune că îl face mai apăsător. Și nu schimbă în niciun fel cursul  evenimentelor traumatice. Inducerea vinovăției servește unui singur scop: controlului și manipulării din partea unui element EXTERIOR de putere. La fel ca și reversul iertării, cu atât mai mult cu cât, de cele mai multe ori se practică o lipsă acută de sinceritate, cu voie sau fără de voie. Impunerea iertării, ca mod de mântuire reflectă, în esență, frica de pedeapsă și speranța că în acest fel ar putea fi ocolită. Este un fel de târguială cu justiția divină care, în perioada medievală a luat forma aberantă a indulgențelor: răsCUMPĂRAREA greșelilor prin intermediul bisericii. Și în acest caz credincioșii (credulii!) puteau repeta la nesfârșit aceleași păcate primind în schimbul unor plăți materiale garanția că le vor fi iertate.

În tot acest circuit este evitată exact învățăTURA principală a experienței greșelii sau păcatului: ÎNȚELEGEREA! Cunoașterea pomului binelui și răului, mai precis a diferențelor dintre ele! De ce s-a produs greșeala? Unde s-a săvârșit eroarea de JUDECATĂ? Și, MAI ALES, orice este definit ca păcat din perspectiva normelor morale omenești este la fel considerat și din perspectiva legilor divine? Acolo se ascunde adevărul! Atunci când eticheta de vinovăție este înlocuită de înțelegere și se trag învățămintele cuvenite, necesitatea iertării dispare și ea. Această acțiune de evaluare presupune o retragere TEMPORARĂ din planul emoțional în cel mental, realizată cu INFINITĂ BLÂNDEȚE. Așa cum arată arcana XI din Tarotul de Marseille. FORȚA izbăvirii de păcate acolo șade!

În modelul mitologic creștin, la care ne raportăm ca societate de 2000 de ani încoace, FEMEIA poartă stigmatul păcatului originar, cel care a declanșat apoi o suită fără sfârșit de alte păcate. Dar și în această privință, lucrurile pot fi interpretate la un nivel mult mai subtil decât ne sunt prezentate. Va să zică, fructul acela cu care femeia ar fi ispitit bărbatul putea să fie nimic altceva decât modul de eXecutare a unei pedepse asupra bărbatului primordial, ca și consecință a unei prime greșeli uitate, NEGATE și trecute sub tăcere. Sub dulceața fructului a fost bine disimulată OTRAVA! Mecanismul pedepsei a creat de atunci încolo tiparul de agresor-victimă-salvator. Și, desigur, călăul a devenit și el condamnat. De fapt, răzbunarea bărbatului asupra femeii în era patriarhatului a fost cât se poate de cruntă și de nemiloasă. Nici vorbă nu putea fi de a-și cere iertare sau măcar de a-și recunoaște greșeala, profund îngropată în subconștientul colectiv. Diferența dintre greșeală și păcat s-a dovedit epocală!

Revenind la arhetipurile din Tarotul de Marseille, să vedem cum își desfășoară ele jocul vinovăției și al iertării,plecând de la arcana Îndrăgostitului. Luna mamă pedepsește Soarele frate pentru răpirea Fecioarei fiice în lumea morților. Cum? Cu săgeata albă, de plumb, a morții din lipsă de iubire, trimisă de mâna fără degete a Erosului. În schimb, cele 5 degete arătătoare, JUSTIȚIARE  ale personajelor din arcana Îndrăgostitului, indică unele spre altele, învinovățindu-se reciproc pentru căderea din grația divină. Arhetipurile implicate în acel scenariu apocaliptic ar fi fost Soare agresor, Venus victimă, Luna când justiție, când salvator. Iar Soarele, devenit demonic și răzbunător, prăjește sistematic sclavii vinovăției cu torța lui cosmică de drac îmPIELIȚAT ori de dragon zburător. Pedepsele lui sunt instrumentate de Marte, cu armele războiului, pedepsele Lunii sunt instrumentate de Venus, cu armele vicleniei.

În termeni pragmatici, în viața de toate zilele, cuplurile formate din Marte și Venus sau Soare și Lună, deși ar reprezenta complementaritățile ideale, sunt dificil de gestionat în realitate deoarece, Marte are tendința de a o domina pe Venus, în timp ce, în contrapartidă,  Luna are tendinta de a se impune în fața Soarelui. Deci, dacă vă întrebați de ce perechile de personaje, fie bărbați, fie femei, născute în zile de 3, 12, 21, 30 cu personaje născute în 4, 13, 22, 31 sau 1, 6, 7, 10, 15, 16, 24, 25, 28 stabilesc relatii dificile, rareori armonioase, ba chiar, de multe ori, conflictuale este pentru că asupra lor planează dinamica ancestrală de vinovăție și iertare. De asemenea, arhetipurile lunare 2, 8, 11, 17, 18, 20, 26, 29 tind să domine arhetipurile solare 1, 6, 7, 10, 15, 16, 24, 25, 28. Iar situația cea mai dezastruoasă apare atunci când 2 arhetipuri concurează pentru atenția și dominația asupra celui de al 3-lea, în special în cazul în care e vorba de același arhetip separat în 2 ipostaze întrupate; de exemplu când 2 puteri lunare ori 2 împărătese venusiene își dispută supremația și posesivitatea asupra unui îndrăgostit solar – cazul clasic de triunghi amoros disfuncțional. Arhetipurile solare 1, 6, 7, 10, 15, 16, 24, 25, 28 își scot și ele pârleala cum pot, supunând de câte ori li se ivește ocazia arhetipurile venusiene 3, 12, 21, 30 care ripostează și ele cu vehemență.  După cum se observă din ecuație lipsesc arhetipurile Eremitului, 9 și cele ale Papei, 5 și 14, pentru că, în diverse momente, ele joacă fie roluri de moderatori sau, câteodată de salvatori universali, fie de judecători și inchizitori. Altminteri, Eremitul se asociază cu Luna și Venus în vreme ce  Papa se aliază cu Soarele și Marte. Mult mai simplu de împăcat și conviețuit ar fi în familii de personaje care aparțin aceluiași arhetip, deși chiar și în aceste condiții, unul dintre ele s-ar putea să-și asume rolul de conducător.

Acestea fiind conSEMNATE, doresc tuturor îndrăgostiților din anul Îndrăgostitului: vânt la pupa, cale DREAPTĂ împodobită cu roze și legănare ușoară în ritm de vals supradimensional, 1,2,3!…

Vinovăție și Iertare?

„THE GATES OF THE SUN : Some say the body is the grave of the soul…The Orphic poets seem to have invented this idea, they believed that the soul undergoes punishment for its sins, and that the body is the prison in which it is incarcerated… until the sentence is served. In the Timaeus we learn that, each soul is assigned to one Star… whoever lives out his appointed time well returns to their home star and lives a blessed and congenial life.” – Platon, Cratylus, Timaeus, 4oob-c – Citat în Peter Mark Adams – The Game of Saturn-Scarlet Imprint (2018)

„PORȚILE SOARELUI : Unii spun că trupul este mormântul sufletului… Poeții orfici par să fi inventat această idee, ei credeau că sufletul este pedepsit pentru păcatele sale și că trupul este închisoarea în care el este încarcerat… până la executarea pedepsei. În Timaeus aflăm că, fiecare suflet este alocat unei singure stele… oricine își trăiește bine timpul stabilit se întoarce la steaua natală și trăiește acolo o viață binecuvântată și plăcută.”

Oare chiar așa să fie?

De la numita cădere din Rai, complexul de vinovăție a fost profund inSUFLAT în SUFLETUL omului. Păcatul vine la PACHET cu pedeapsa pe de o parte, pe de altă parte cu dorința de izbăvire prin IERTARE. Și acest lanț al slăbiciunilor ține fenomenul încarnării funcțional între aceeași parametri: păcat-pedeapsă-mântuire. El generează deopotrivă și mult pomenitul triunghi amoros (!) agresor-victimă-salvator! Doar că, la situația fericită de mântuire nu prea se ajunge astfel încât salvatorul va deveni la rândul lui, mai devreme sau mai târziu, fie victimă, fie agresor. De ce? Din cauza dorinței irezistibile de răzbunare a părții lezate, care crede că este DREPTUL ei să preia rolul UNIVERSAL de a face dreptate.

Din perspectiva Tarotului de Marseille, sursa poveștii se află în arcana VI a Îndrăgostitului, în care cele 3 POSTuri justițiare sunt preluate rând pe rând de toate cele 3 personaje, fiecare trăindu-și alternativ propria sa experiență în toate cele 3 ipostaze. Și cum tocmai traversăm anul Îndrăgostitului sub sabia Justiției divine (20+24=2+6), arhetipurile implicate, 2 principii feminine CONTRA unuia masculin, vor fi intens activate. Iar cu Pluto traversat în Vărsător de ziua Lumii XXI din luna Magicianului, deci bine instalat la porțile Raiului, pe care le patrulează tot anul, intrările și ieșirile vor fi riguros controlate. Nimic nu scapă cenzurii sale neînduplecate.

Și deci ce ar fi de făcut?

Suitele vinovăției și ale iertării se desfășoară în planul fizic INFERIOR, i-am putea spune infernal, între arcanele de la 6 la 9, 69, de la Îndrăgostit la Eremit, de la familie la însingurare, de la Om la DumneZeu. Dacă pornirea se face prin Îndrăgostit, soluția, altfel spus CHEIA, se VĂDește în capul și la mâna Eremitului. La cap are FELINARUL, în mână are FEMEIA. Iar Eremitul privește în SPATE pentru ca ERO(S)UL să poată merge înainte. Și El arată că niciunul dintre cele 3 POSTuri nu ar fi dezirabilă, pentru că oricare dintre ele le generează pe celelalte 2 și trece prin balanța Justiției agățată de o PANĂ! Iar pălăria țuguiată a Magului, ce iese dintre faldurile însîngerate, cu 9 labe de gâscă ornamentată, țintește spre o inimă ALBastră! Așa că atât vinovăția cât și iertarea nu fac decât să perpetueze programul. Mult elogiata iertare consfințește vinovăția, ele fiind de altfel intercondiționate. ÎNTELEGEREA ar fi singura cale de evadare din acest sistem punitiv. Înțelegerea se dobândește prin experiență. Copacul cunoașterii binelui și răului se cunoaște după ROADE. Cele stricate sunt PREdestinate să fie aruncate. Iar Justiția aparține Fecioarei și se ameliorează prin HRANĂ! Atunci când în loc să cântărească vinovății în talerele ei, cântărește și înlocuiește fructele mâniei cu cele ale iubirii, vindecarea începe să se producă. Bolile sufletului se tratează cu INSPIRAȚIE, bolile spiritului cu cunoaștere iar bolile trupului prin alimentație!

Ascultați și luați aminte la vocea Îndrăgostitului:

greșelile nu se REneagă, se REcunosc pentru a nu mai fi repetate,

tristețile nu se deplâng, se îmbrățișează,

iubirile nu se îndepărtează și nu se aleg, se integrează!

Țara Îndrăgostitului

Trebuia să fie anul Îndrăgostitului, ca să înțeLEG legăTURA dintre cele 3 spații arhetipale de creație: ARDealul, MOLdova și VALahia … ori VALhal(i)a? 2 feminine așezate de-o parte și de alta unei ÎNĂLȚIMI masculine, IO(AN) ori eON, ca o ÎMPĂRĂție înconjurată de (ț)ARCul muntos sau LANȚUL CARpatic ca un ȘARPE! În vreme ce Mar(e)a se întinde la șes. Pe-un picior de plai, pe-o GURĂ de RAI… s-a născut o poveste.

Tărâmul sacru al zeilor nordici, Valhalla era condus de Odin. Un procedeu comun în hermeneutică, pentru ascunderea cunoașterii, era anagramarea. Astfel Odin ar putea reprezenta anagrama mai bătrânului Dion. La greci, orașul zeilor de la poalele Olimpului se numea Dion dar în sens general Dion era apelativul ZEULUI și, în limbile de origine latină, reprezenta sursa lingvistică străveche a modernului Dumne-Zeu (Dio, Dieu). Sufixul -on semnifica ființă, regăsit fiind în conceptul gnostic de eon, ființa eternă, atemporală. Iar prefixul di- sau bi- indica dualitatea. Așa că, înțelesul cuvântului Dion ar fi putut fi și ființa cu 2 fețe sau cu 2 aspecte, preluată în mitologia romană sub forma zeilor Di-Anus, anul între trecut si viitor și Di-Ana, luna între cele 2 faze, nouă și plină. La greci, viața era denumită bi-os iar lipsa ei a-bio-ton! Adică înafara dualității viața înceta să existe! Din altă perspectivă, Dion ar face trimitere și la Dionisus, zeul traco-daco-get care a contaminat tragismul și sobrietatea mitologiei greacești cu misterele lui extatice. Zeul I-Sus și-a făcut însă drum sinuos și enigmatic prin istorie până în zilele noastre, într-o formă însă greu de recunoscut.

Și deci deschid harta României, cea de la 1918, când SoareleXVIIII  și Luna XVIII i-au ținut cununa, și văd:

– zodia Racului cu Îndrăgostitul activ pe 3 case: ACASĂ, pe iubire-creativitate și SERVICIU, unde Pluto retrograd a răpid judecata (Jupiter) instituind LEGEA marțiană a morții, în timp ce Marte, la braț cu Ceres, de pe partea opusă a cercului, închiși amândoi între zidurile Casei Dumnezeu, deschid FOCUL și SECERĂ fără milă ȚĂRAnii mamei terestre

– pe arcana Temperanței XIIII, în Săgetător, Nodul Nord la 13gr conjunct cu Mijlocul Cerului va fi transFIGURAT de Venus după ce reușește să iasă din războiul solar (Antares conjunct Soare la grad JUSTITIAR perfect, 8); ca urmare Psyche-reînSUFLEțită, la ordinele lui Neptun retrograd, este eliberată din infernul diabolic și condusă ACASĂ de Hermes, aflat la ceas de urgență, al 24-lea, al Îndrăgostitului (gr 29)

– Uranus ascuns ACASĂ în RAI, în SECRET conjunct cu ascendentul, așteaptă momentul potrivit să răSARĂ la lumină, dezvăluind TOT adevărul uitat, în ciuda lui Saturn, care încearcă să-i suprime vocea, la fel ca altădată, în vremuri imemoriale

Și deci suntem în anul Îndrăgostitului, de ziua sortită a Temperanței, pe arcana destinului ȚĂRII, cu puțin înainte de marele portal din luna Magicianului, 24.01.2024. Cu exact 165 de ani în urmă, la 24.01.1859, sub semnul TEMPERANȚEI (5+9=14) din secolul Lunii, cele 2 FEȚE ale Măriei, MOLdova și VALahia, PACTizau și realizau mica unire, în timp ce Îndrăgostitul trona la răsăritul iubirii lor; iar Nodul Nord, în Vărsător, pe grad de urgență, 29, prefigura mult așteptata întoarcere în Rai!

Dar Lumea venusiană (29gr) mai avea de așteptat până acolo, căci tocmai recădea în SERVICIUL Diavolului, gata să se prăbușească în gaura neagră din centrul Universului (GC) iar Psyche, Ana lui Manole, mai era încă odată zidită în Casa Dumnezeu. Căci Eros, aflat la 24gr! în casa iubirii din Scorpion, trimitea săgeata otrăvită a arcanei fără nume FIX în inima Îndrăgostitului de viață, răsturnându-l în m(o)arte (Vertex) fără putință de scăpare! Deocamdată… Căci din urmă vine Luna XVIII la 18gr pe Balanță, cu MARE PUTERE și nu se știe ce CAR de luptă ar putea răsturna iremediabil și definitiv, împrăștiind toți bolovanii lui Sisif, cândva, la timpul potrivit.

Așa că mai sunt eXact 10 zile până ce vine primul lui portal din anul Îndrăgostitului, în luna Magiei, cu surprize, surprize…

Soare ÎnchiSOARE

Sunt straturi peste straturi de povești mitologice care ne prezintă PLANeta închisă sub o boltă cerească înstelată în care se rotesc 2 luminatori mai mari, Soarele și Luna.

În gnosticism, trupul eonului înțelepciunii, Sofia, fusese atras în aBIS (tărâmul recurent de jos) din cauza luminii ei răpite de Horos, arhontele sau paznicul granițelor, echivalent lui Hermes, care furase și el turmele fratelui său Apollo, zeul Soarelui; conștiința Sofiei, căzută și divizată între cer și pământ, a fost astfel amețită sub vraja agoniei mentale (narcissus). Într-o altă versiune, fecioara Core, fiica zeiței pământului, Demeter, fusese și ea răpită în infern, pe tărâmul morților, de către Hades, metamorfozat într-un șarpe, pe când culegea o floare NARCOTICĂ de narcisă.  Iar în mitologia creștină, Adam și Eva deopotrivă ar fi fost exilați din Raiul originar, a cărei intrare ar fi fost apoi ascunsă și păzită de o sabie de foc vâlvăitoare. Lumea lui Hades se spunea de asemenea că era luminată de făcliile lui Hecate-Luna și de râul de foc care înconjura regatul, Phlegethon, al cărui nume însemna „în flăcări”; de acolo provenea legenda că spiritele condamnate ar fi fost arse în focul iadului. Să fie Soarele lumina de la capătul tunelului spre care sunt atrase spiritele după moarte, ca niște fluturi dezorientați din întuneric?

Sunt mai multe arcane în Tarotul de Marseille care prezintă, în mod surprinzător, arhetipul soarelui sub aspectul său restrictiv. În primul rând din El se formează craniul alb al morții în arcana Îndrăgostitului, cu ajutorul arcului cu săgeți folosit de Eros, spiritul lui EROTIC, sălbatic și copilăresc. De altfel în limba română înrudirea arhaicului SORE-EROS este evidentă. În partea opusă a zodiacului, turnul din arcana XVI reprezintă de asemenea Soarele în postura de închiSOARE a trupului omenesc, din care 2 omuleți, bărbat și femeie, totuși se eliberează. În arcana XV, Soarele se lăfăie pe burta unui Diavol torționar supradimensionat. Chiar și în arcana XVIIII, dedicată lui, zidurile pe care cei doi copii reușesc să le depășească, lăsându-le în urmă, sunt făcute din energie solară, din cărămizi de culoare galbenă și roșie. Iar în arcana XX, spiritul adormit de moarte iese dintr-un MORmânt solar aflat în centrul unui labirint însângerat. Scena este luminată de Luna ce ECLIPSEAZĂ Soarele. Ea sună insistent dintr-o trompetă astrală deasupra capetelor celor 2 inițiați, cunoscători ai ADEVĂRULUI, liberi și înCREZĂTORI. În 3.09.2081 (3-9-9) vom avea în Romania o eclipsă totală de Soare în reflexie cu cea precedentă din 11.08.1999 (99=18/81=9)! Astfel s-a creat un culoar de OGLINZI în care momentul trezirii pare să fi fost înCIFRAT în jocul astrelor.

Și se cuvine să amintim aici legenda minotaurului, de asemenea în strânsă legătură cu arhetipul solar. Conform legendei, monstrul din Creta ar fi fost rezultatul uniunii erotice a reginei Pasiphae, o ipostază a Lunii și a taurului alb, întrupare a spiritului solar în corp de animal, care ar fi trebuit sacrificat pe alTA(U)RUL zeilor. Dar regele Minos, numit de invizibilul Hades la conducerea regatului său (unde adică, în Creta?!) a fost vrăjit de frumusețea animalului și a refuzat să-l ucidă iar soția lui a făcut de asemenea o pasiune nestăvilită pentru el. Progenitura reginei cu taurul avea corp de om dar cap de taur și era de o ferocitate indescriptibilă, hrănindu-se numai cu carne de om. Era numit Asterios ori Asterion, Stelar, adică din stele, facând de altfel referire și la constelația Taurului, casa lui Venus, frumusețea și iubirea, unde Luna se SIMTE în exaltare.  Exact așa cum se spunea în misteriosul tratat de alchimieTabula Smaragdina, minotaurul ar fi fost produsul unei iubiri ilegitime: „Tatăl este Soarele, mama este Luna, Vântul l-a purtat în pântece, Pământul îl hrănește.”

Regele Minos a închis minotaurul într-un labirint SUBTERAN ingenios, făcut la comandă de meșterul Daedalus, „muncitorul viclean” dar și mare maestru. Până când eroul Theseus ar fi reușit să-l ucidă pe minotaur, ieșind din labirint pe urma celebrului fir al Ariadnei. Oare? Să fi fost creat doar în planul ideilor arhetipul izbăvirii de minotaurul astral pentru a putea fi cândva înDEPLINIT în FAPT?

Labirintul acesta este înscris în fiecare dintre noi, în amprentele degetelor, în ochi și în creier; și este PERSONAL, unic și irepetabil. În centrul labirintului din cap se află talamusul iar în imediata lui vecinătate, glanda pineală, ochiul care vede în întunericul din interior. Aproape toate căile senzoriale trec prin talamus, mai puțin cele dedicate MIROSULUI, care astfel scapă controlului labirintic, ca un fir al Ariadnei care duce înapoi. Este interesant de remarcat că virusul conștiinței, CO-VID afecta tocmai acest simț dintre toate. Thalamus în greacă însemna „cameră interioară”. Forma ovală amintește de un OU. De fapt, majoritatea semnalelor din mediul exterior (nu doar cele senzoriale) trec mai întâi prin talamus. Așadar, este descris ca fiind o stație de recepție, ca un releu informațional al creierului, un GARDIAN care se asigură că informațiile sunt transmise la locul potrivit. Talamusul este implicat și în alte procese ale creierului, cum ar fi somnul și starea de veghe, ba chiar și în menținerea conștiinței, după unii cercetători.

Până la urmă RAZELE solare (Za de RA), altfel spus ZALELE de lumină care formează ZILELE ca niște gratii de închiSOARE mentală, reprezintă pur și simplu o gamă de frecvențe care ne izolează pe noi oamenii de restul creației, devenită invizibilă înafara acestui spectru redus. Așa că s-ar putea într-adevăr să stăm chiar lângă porțile Raiului fără să fim capabili să le vedem din cauză că soarele nostru ne orbește în față.

Și în fond, la nivel simbolic, ce reprezintă Soarele?

Pasiune, de la furie la iubire devoratoare, ce se exprimă ca un DRAC, atunci când declară deschis că „te mânânc de DRAG ce-mi ești!” Așa cum făcea și minotaurul cu pofte nestăpânite de carne de om, pe ALta(u)rul unde tinerii îi erau sacrificați. În reprezentările din Tarot RAZELE soarelui apar ca niște săgeți, săbii sau DINȚI ascuțiți de foc, care mușcă, mestecă și înghit conștiințe! Dacă dracii se perpelesc la FOC încins, îngerii se desfată desigur în cer. Ori în GER? În sens metafizic, Soarele părea SĂ FIE în propria sa închiSOARE mental-emoțională!

De ce misterele antice aveau loc în ÎNTUNERIC ABSOLUT, de preferat sub pământ, departe de razele soarelui? De ce marii inițiați au practicat dintotdeauna retrageri în întuneric, în urma cărora au devenit iluminați, fiind capabil să vadă lumina din întuneric? De ce a fost generată și stimulată frica de întuneric, mereu asociat cu răul? De ce lumea este luminată artificial astfel încât așezările umane să nu fie cufundate niciodată plenar în profunzimile nopții universale?

Vârstele Omului

4 elemente – 4 puncte cardinale – 4 anotimpuri – 4 vârste

În harta astrologică a unei întrupări, poate cele mai semnificative tranzite, înafara nodurilor de destin care oricum merg înapoi față de toate celelalte corpuri astrale, ar fi ciclurile de 7 ani ale lunii albe, Selena și de acolo rezultă cei 7 ani de acasă, plus cele de 9 ani ale lunii negre, Lilith. În mod obișnuit, între 2 cicluri ale lui Lilith, de  18 ani  și 3 cicluri ale Selenei, de 21 de ani, copiii se desprind din confortul căminului părintesc și încep să-și proiecteze drumul propriu în viață. Tot la 18 ani, deodată cu Lilith, se întâmplă și întoarcerea nodurilor de destin, NS și NN, în poziția de la naștere, operându-se atunci și prima verificare a scopului și direcției în viață. Din această perspectivă, practic prima secvență din viața unui om s-ar încheia în jurul vârstei de 63 de ani, când Lilith și  Selena se întâlnesc ca la început (7×9=63). În continure, abia după încă 3 secvențe de câte 63 de ani, cele 4 perioade ar foma un CIRCuit temporal integral: prima buclă completă a unei existențe pământești.

  1. Vârsta de Foc : Primăvara : Copilăria, sub supravegherea părinților și bunicilor astrali, acumularea de informații și bunuri materiale, învățarea regulilor de joc, antrenamentul prin relații : 63 de ani
  2. Vârsta de Pământ : Vara : Adolescența, perioada pasională de mare aventură, în care se conturează mai clar scopul călătoriei, relațiile se echilibrează dar are loc și prima confruntare cu legea cauzalității, în care se înțelege că ceea ce semeni culegi și cu presiunea timpului, în care se învață că graba strică întotdeauna treaba : 63+63=126 de ani
  3. Vârsta de Aer : Toamna : Maturitatea, unde se culeg roadele tuturor învățăMINTELOR de până atunci; în funcție de puterile acumulate trupul se regenerează sau se degradează, unele fructe se dovedesc stricate și oferite ca hrană pământului, altele sunt conservate pentru iarna care urmează să vină : 126+63=189 de ani
  4. Vârsta de Apă : Iarna  :  Înțelepciunea, eliberarea din mentalitatea limitativă, dintre zidurile care ascund frumusețea și veșnicia Lumii, contemplarea creației fără prejudecată și fără frică, din perspectiva zeului care se joacă de-a omul sau a omului în care reNAȘTE zEUL, pe deplin conștient de toate DARurile sale; în visul unei lungi nopți de iarnă, EROUL ajuns la prima graniță a călătoriei numită viață își poate așterne de-o nouă realitate : 189+63=252 de ani

Și acesta ar fi doar primul circuit complet al elementelor. Abia la vârsta înțelepciunii spiritul unui om ar avea cunoașterea MINIMĂ necesară ca să discearnă cu adevărat cum și încotro să meargă mai departe.

Și dacă vom considera acest straniu an al Papei, 2023, aflat la încheierea copilăriei noastre, ca un moment de răscruce, peste încă 189 de ani vom putea BATE la porțile înțelepciunii; în 2212, în secolul Nebunului, Spânzuratul va fi în sfârșit pregătit să-și dea drumul să CADĂ, ca un luceafăr răsărit într-o altă lume a lui NOIe.

EUL e ZEUL

5.09.2023 Predica Papei în luna Eremitului, pe Muntele Conștiinței

Vreau să vă atrag atenția asupra unor lucruri de mare importanță, care să vă ajute să vă reamintiți cine sunteți. Evitați să mai desconsiderați ceea ce voi numiti în mod savant EGO iar în limbaj curent EU.  Negați în acest fel însăși ființa CONȘTIENȚĂ COMPLETĂ! Căci EGOcentrismul este o reflexie a GEOcentrismului, unde EUL reprezintă emanația INTELIGENTĂ a planetei, ființa Universală, extensia ei și UNIUNEA cu cerul. Așa cum dumnezeu a zis: Ego Sum Qui Sum! EUL este nici mai mult nici mai puțin decât EPIcentrul creației, OUL universal care ar fi BINE să nu devină dogmatic. Dacă însă EU-OUL se transformă în GOLe(m)ul, el piere din cartea vieții de pe genunchii Papesei-mame. Pe de altă parte, cu cât straturile conștiente de EGO vor coborâ mai mult în interior, cu atât EU-OUL se va EXTINDE spre înțelepciune.

De ce vă lăsați atât de ușor păcăliți de manipulatori?

Nu confundați EGOul cu înGÂMFAREA sau lăcomia!

Nu confundați JUDECATA cu critica sau condamnarea!

Cei ce nu judecă, nu evoluează și nu au cum să-și înțeleagă eXistența. Și mai devreme sau mai târziu vor fi ADjudecați  de prostie și vor REcădea în uitare! Prostia lor, câștigul altora!

Și acum, o ultimă reamintire de JUDECATĂ înspre eliberarea Eului, ce s-ar putea cu adevărat să vă șocheze în ziua a V-a a Misterelor Eleusine. Mysterion însemna în greacă cu gura și ochii închiși. Mysteria desemna intrarea în întuneric, acompaniată de murmurul sunetului „mu”, cu buzele închise.  Toate aceste indicii făceau referire la moarte și însăși noțiunea de MISTER desemna un atribut al morții. Și deci, călătoria spre Eleusis era călătoria ZEULUI în lumea morților pentru a învăța să se întoarcă viu și nevătămat din misterul morții. Și din această perspectivă, judecați acum și SINGURI ce reprezintă cuVÂNTUL OMU? De altfel, chipul de SfinX de care sunteți atât de mândri vă și arată fără ascunzișuri un CRANIU desCĂPĂȚÎNAT! OOOH MUUU este amintirea obscură, neînțeleasă a unui bocet străvechi, la CAPĂTUL unui sicriu cu CRUCEA creștină a MORȚII bine înfiptă în capul LUI!

Treziți-vă (z)EUL, ființa universală că timpul lamentărilor trece cu fiecare CEAS și revelațiile se dezvăluie tot mai intens, numai să RĂMÂNEȚI pe recepție și să vă deLIMITAȚI de frică!

… așa grăit-a Papa, la porțile nemuririi!

Ciclurile Suferinței

26.08 Portalul Justiție Divine. Cel mai misterios aspect al iubirii de SINE este SĂ ÎNȚELEGI CORECT LEGEA CAUZALITĂȚII!

Dacă înțelegi modul în care se creează suferința nu mai e nevoie s-o retrăiești.

Și ca să fie mai ușor, la atelierul din 1.09 o să vă spun o poveste reală de data asta, nu una mitologică, a unei mame și fiice ce trec ACUM deopotrivă printr-o teribilă durere. Oricum, durerile pe care le provocăm ALTOR FIINȚE în timpul unei vieți le retrăim RAPID imediat după moarte ca o rememorare și, după aceea, le reSIMȚIM pe îndelete în decursul următoarelor întrupări, până când reușim să nu mai repetăm aceleași greșeli de JUDECATĂ. Doar astfel putem realiza că MAMĂ și FIICĂ, înTOTdeaUNA UNA SUNT. La fel și fiii și SOȚII lor. Din perspectiva asta, ce credeți acum că înseamnă iubire de SINE?

Experiența înțelegerii legii cauzalității ar fi trebuit trăită pe bază de discernământ. Alegerea binelui în locul răului ar fi trebuit să se peTREACĂ NATURAL, fără amintirea tuturor lovitURILOR urmate de cumplite suferințe, printr-un exercițiu de inteligență și prin empatie. Dacă în fiecare situație CRITICĂ de viață am putea să ne imaginăm în locul partenerului pe care îl rănim, multe acte de neDREPTATE ar putea fi evitate. Se pare însă că acest exercițiu e destul de greu de practicat, spre imposibil. La fel ca și Epimeteu, cel care ”gândește după”, când a luat-o pe Pandora de soție și s-a trezit abia după ce răul fusese deja comis, mulți oameni au nevoie la final de eră astrologică să-și reamintească viețile trecute pentru a accepta cu adevărat că nu există nevinovați și Universul este, fără nici cea mai mică excepție, de FIECARE dată și cu desăvârșire corect!

Când CINEVA înțelege aceste tainice mecanisme universale, nu mai cade în capcanele răzbunării (ochi pentru ochi) și face pace cu așa zisul dușman din FAȚA lui, de fapt propria reflexie din SINE în oglinda Lumii, lanțul suferințelor DIABOLICE se desFACE definitiv și ireVOCABIL!

Nimic nu e mai ELIBERATOR în acest moment de destin al umanității decât SĂ NU MAI REPETĂM TRECUTUL, să încetăm să ne mai rănim unii pe alții, să reușim să ieșim din labirintul suferinței și să mergem până la capăt, până la desăvârșirea Lumii!

Judecata Îndrăgostitului

“Sic erat scriptum.”

Între arcanele Îndrăgostitului și Judecății se creează o interesantă oglindă, ca și cum Judecata ar reprezenta încheierea CIRCuitului de pedeapsă a personajelor bătute în CUIE la temelia UNIversului, din arcana VI, MOMENTUL lor de MÂNTuIRE – manipulată de frasciscani ca ritual al morții, sub desCÂNTECUL și des CÂNTATUL magic de Dies Irae! ABIA odată cu înțelegerea istoriei lor traumatice, desfășurată ca o perpetuă confruntare de orgolii pe scena Lumii, unde au jucat aceeași piesă a TRĂDĂRII și MINCIUNII, în toate formele și combinațiile posibile – fiu/tată, fiică/mamă, frate/sora, iubit/iubită samd – timp de 2000 de ani, personajele incriminate reușesc să-și scoată Spiritul de TAUR furios și înCĂPĂȚÂNAT din MORmântul solar ascuns în labirintul înSÂNGErat.

Va să zică, arcana VI a Îndrăgostitului din Tarotul de Marseille ne prezintă în față 3 personaje arhetipale, vestitul TRIUNGHI AMOROS, plus unul ce plutește ca un copil MISTERIOS deasupra capetelor lor, vânându-i  cu o săgeată otrăvită. Schimbarea la față în religia creștină de altfel e CELEBRATĂ la 6 august, de ziua Îndrăgostitului din luna Justiției. Oare de ce? Pentru că Justiția divină l-a fugărit din Rai pe Îndrăgostit, cu sabia DREPTății împungându-l în ceafă, așa ca în tabloul lui Michelangelo.

Una dintre poveștile arcanei VI ar putea SUNA în felul următor. Doi copii MITOlogici, frați zei, fie că-i numim Soare și Lună, Adam și Eva sau Marte și Venus, s-au înSOȚIT în trădare, pentru a-și GENERA singuri propria LUME din SÂNGELE mamei lor, pe URMĂ arătând cu degetele acuzatoare unul spre celălalt! Ba tu, ba tu!

SACRIFICÂND-O pe mamă, ÎNDRĂGOSTITUL și-a ÎNCORONAT FIICA iubită cu acea coroniță diabolică de flori: 3 flori x 5 petale=15 petale + 1 floare x 6 petale=21 de petale au căzut din ÎNALT la păMÂNT!!! Așa că SUFLETUL mamei s-a ridicat la ceruri ca o LUNĂ NEAGRĂ, nevăzută (Lilith), ÎN ZIUA DIAVOLULUI, în care s-a transformat copilul ERO(S)U decăzut din grațiile iubirii, cu luna JUSTIȚIEI divine pe urmele lui (15.08). În timp ce spiritul FRATILOR a fost închis în CASA DUMNEZEU, de SÂNGE și CARNE. Iar ei au rătăcit timp de MILENII prin HĂȚIȘUL acelei Lumi construite pe DURERE, teroare și vinovăție, într-un plan subTERAN, pe o PLANetă, unde nu mai existau nici MAMĂ, nici TATĂ ci doar o serie nesfârșită de fii furioși pe propria IMPOTENȚĂ de a crea și de fiice nefericite de incapacitatea de a mai iubi, multiplicându-se în speranța de a se înțelege pe SINE și a se putea salva cândva.

Dar mama tot mamă rămâne: TROMPETA ei PORTOCALIE  inSUFLĂ chemarea neobosită la DEȘTEPTare în MINTEA lor cu ANTENE PORTOCALII, până când, într-o zi cu SOARE, EI 2  o vor auzi și se vor trezi din visul unei lungi nopți astrale. Și vor desCOPERI că singuri și-au înSCENAT povestea răscolitoare, ca să se recunoasă și să se vadă CINSTIT, în oglinda LIMPEDE a Lumii noi, cine sunt!

Personajele Îndrăgostitului, îmbrăcate FIECARE cu preJUDECĂȚILE lor, roșii, galbene și albastre (sic!), stau PE SOARE dar până la final EROII Judecății ies DEZBRĂCAȚI, SINCERI și ADEVĂRAȚI, la fel ca la începuturi, din labirintul în care s-au învârtit deBUSOLAȚI!

„A exista, pentru o ființă conștientă, înseamnă a se schimba. A se schimba înseamnă a se maturiza. A se maturiza înseamnă a se crea infinit pe Sine însuși.” – Albert Thibaudet (eseist francez, n1.01.1874)

TU CINE EȘTI? (II)

“The world comes into being when man discovers it. But he only discovers it when he sacrifices his containment in the primal mother, the original state of unconsciousness.” – “Lumea ia naștere când omul o descoperă. Dar o descoperă doar atunci când își sacrifică siguranța și părăsește izolarea din pântecul mamei primordiale, starea originară de inconștiență.” ― C.G. Jung, Simboluri ale transformării

Din relația cu Sine însuși a avatarului zilei de naștere a unui personaj pe scena Lumii se pot deduce o mulțime de indicii utile în evoluția spirituală. Însă în primul rând ar trebui să definim această sintagmă atât de mult folosită în vremurile contemporane: TREZIREA SPIRITUALĂ. În contexul Tarotului de Marseille, ar fi reprezentată de arcana XX, Judecata, la chemarea irezistibilă a TROMPETEI LUNII, în zodia Peștilor.

Și desigur, ar trebui să pornim de la ce este spiritul?

În DEX este astfel definit:

SPÍRIT, spirite, s. n. I. 1. Factor ideal al existenței (opus materiei); conștiință, gândire; p. ext. minte, rațiune, intelect. ♦ Inteligență, deșteptăciune, istețime; capacitate de imaginație, fantezie. ◊ Expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ageră, inteligent; (om) spiritual, cu umor. ♦ (În filosofia idealistă și în concepțiile religioase) Element considerat ca factor de bază al Universului, opus materiei, identificat cu divinitatea. ♦ (În concepțiile religioase) Ființă imaterială, supranaturală, duh; (în superstiții) stafie, strigoi, fantomă. 

Simbolizat de DRAGONUL DE FOC și asociat cu elementele primordiale, spiritul aparține focului, luminii, CONȘTIENȚEI și deci în astrologie ar corespunde celor 3 zodii de foc: berbec-inițiatorul, leu-conducătorul, săgetător-cugetătorul.

Deci ce ar înseamna trezirea spirituală, din perspectivă astrologică? Realizarea deplină a capacităților creative latente ale celor 3 zodii de foc.

Berbecul: vede viața ca pe o aventură continuă, cu entuziasm și bucurie, fără frică, este EROUL civilizator

                Nu sta unde nu vrei să fii!

Leul: dezvoltă voința și are puterea de a crea tot ce iubește și îi aduce plăcere, fără griji și îndoieli

                Nu face ceea ce nu-ți place!

Săgetătorul: are capacitatea de a înțelege că scopul suprem al vieții e de a se extinde în permanență și a explora necontenit CONȘTIINȚA de SINE, fără așteptări, dependențe, resentimente sau condiționări

                Nu te cantona în prejudecăți, dogme sau în ideologii depășite, dezvoltă-ți inteligența!

În VISUL MAGULUI, toate cele 3 zodii de FOC reflectă aspecte ale personalității:

  • Cine ești : spiritul VIU într-o ființă VIE
  • Ce vrei : să REcreezi neMĂRGINIREA
  • Ce înțelegi : jocul de inteligență al vieții

Dar evoluția începe și se sfârșește în apele ABISALE, cosmice ale Peștilor cu CINE CREZI sau CINE VISEZI CĂ EȘTI! Cu Marele Mister al trezirii Lumii din Arcana XX, Judecata. Joacă inteligent, fii generos, judecă binevoitor, cu DISCERNĂMÂNT, ca să nu fii judecat cu ASPRIME și… ADjudecat! De acolo începe cu ADEVĂRAT creația de SINE!

Prin urmare,

A TE TREZI SPIRITUAL ÎNSEAMNĂ A FI CONȘTIENT DE SINE ȘI DE PUTERILE TALE ÎNTR-UN CORP DE OM, RIDICAT LA STATUTUL DE ZEU: OMNIPREZENT (berbec), OMNIPOTENT (leu), OMNISCIENT (săgetător).  SĂ ÎȚI ASUMI ÎNTREAGA RESPONSABILITATE PENTRU VIAȚA TA, CU ÎNCREDERE, CURAJ, DETERMINARE ȘI INTELIGENȚĂ.

Cine este? Să ridice mâna spre cer!

Când Spiritul ÎNTRUPAT se separă de materie  MOARE: fie se reîntoarce în Soare (lumina ce-l atrage), fie rămâne ca un strigoi nevăzut și neauzit, o umbră fără viață, o lumină stinsă… EL stă la baza vieții în materie și abia atunci când, urcând treaptă cu treaptă în TRUP, ajunge să se unească cu SUFLETUL și să se identifice pe deplin cu TRUPUL, materia din care acesta este făcut devine SPIRITUALĂ, conștientă de Sine și de puterile sale.

Câtă vreme Spiritul rămâne în stare latentă, ÎNCHIS, adormit, EL nu participă la viață, ci doar  asistă NEPUTINCIOS, fără să însămânțeze creația. În hinduism denumit kundalini, este energia de FOC a PĂMÂNTULUI, asemănătoare șarpelui (sanscrită: „kund” – a arde, „kunda” – a încolăci), care se presupune că ar fi înfășurată în trei spirale și jumătate la baza coloanei vertebrale, în jurul OSULUI SACRAL, așa cum arată și arcana XIII fără nume din Tarotul de Marseille.

Revenind la relația unui arhetip cu Sine însuși, se poate observa că doar 3 serii de arcane reduse numerologic generează ca scop al relației o arcană comună. Împărăteasa III, Spânzuratul XII și Lumea, ipostaze arhetipale ale lui Venus,  împărtășesc Îndrăgostitul VI, însă cu toate acestea anii și perioadele de realizare a Sinelui diferă considerabil. În aceeași categorie intră Împăratul III, Arcana fără nume și Nebunul, ipostaze ale lui Marte ce lucrează la restaurarea Justiției VIII, precum și Papa V și Temperanța, ca arhetipuri ale lui Mercur, având ca scop înțelegerea Roții Fortunei X, soarta.

Celelalte au trasee complet separate. Cu excepția celor 2 arcane speciale, fără periodicitate dar cu ȘANSA de ILUMINARE, Puterea și Nebunul, toate reprezintă MULTIPLI de 9. Din punct de vedere al perioadelor temporale am identificat următoarele cicluri de lungimi diferite:

9 ani: Papa V, Îndrăgostitul VI, Casa Dumnezeu XVI, Raiul XVII

18 ani: Magician I, Roata Fortunei X, Spânzurat XII, Lumea XXI

27 ani: Șareta VII, Diavol XV, LUNA XVIII

36 ani: Papesa II, Arcana fără nume XIII, Judecata XX

45 ani: Justiția VIII, SOARELE XVIIII

54 ani: Împărăteasa III, Temperanța XIIII

63 ani: Eremitul VIIII

72 ani: Împăratul IIII

Ar mai fi ceva de adăugat aici: un element temporal important este anul care coincide cu ziua de naștere, considerat ca centru al unei întrupări, ce poate acționa ca un buton declanșator al conexiunii cu Sinele. În unele cazuri este plasat înaintea perioadei de grație, alteori chiar în acel interval. Spre exemplu, anul vieții unui avatar Îndrăgostit născut în zi de 6 a fost 2006 și este plasat înafara intervalului de conștientizare a relației cu Sinele (2012-2021), în timp ce la un Îndrăgostit născut în zi de 24 este anul 2024, aflat de asemenea la distanță față de intervalul lui de realizare dintre 2048-2084. Dar la un avatar Justiție născut în zi de 26, anul vieții 2026 ar fi inclus în intervalul lui de realizare a conexiunii cu Sinele, 2025-2052. Acești ani cu totul speciali din viața unui om, corespunzători fiecărei zile de naștere, pot fi trăiți doar la început de secol, în zilele noastre între 2000-2031.

Prin urmare, în cazul Eremitului și al Împăratului, putem trage concluzia că dedică o întreagă viață pentru a-și îndeplini misiunea cunoașterii de Sine. Și asta ne face să ținem cont de calitatea GENERAL VALABILĂ a răbdării, arătându-ne,  poate mai mult decât orice altceva, că există un timp potrivit pentru toate și degeaba ai încerca să forțezi lucrurile să se înTÂMPLE (în LOBII TEMPORALI) fără să cunoști ritmurile naturale personale și universale. În orice caz, avatarele născute sub semnul zilei de 4 se află în căutarea drumului lor spre o DESTINAȚIE greu de identificat, în cea mai mare parte din cei 72 de ani de realizare a Sinelui. Bornele lor de călătorie, în orice secol s-ar naște ar fi anii: 04 –08 – 40 – 80, unde intervalul anilor 2008-2080 din secolul actual al Judecății înREGISTREAZĂ cel mai promițător potențial. Numai după ce un avatar își atinge destinația întrupării devine cu adevărat liber de destin și poate călători în orice LUME își IMAGINEAZĂ. Atunci când avatarul nu reușeste să-și îndeplinească MISIUNEA în primul astfel de interval, reia traseul pentru următoarea 100 de ani, in acest caz 2104-2108-2140-2180! Dar, cele mai multe personaje, dezamăgite și obosite de viața lor, se opresc la prima încercare… și reiau traseul trecând prin UITARE, într-o alta întrupare…

Însă chiar și în cazul intervalelor celor mai scurte, de numai 9 ani, mai devreme sau mai târziu în viață, conștientizările dobândite vor face parte din zestrea acelei întrupări. Ciclul de 9 ani aparține în astrologie lui Lilith și inversiunii Nodurilor Lunare de destin! Prin urmare, într-o harta natală, acele tranzite specifice revelează indicatoarele de călătorie în fiecare moment. Spre ce domenii de viață arată ele, într-acolo ar fi bine să ne înDREPTăm atenția. În harta Casei Dumnezeu din articolul precendent, Magicianul I arată pentru următoarele 9 luni spre experimentarea iubirii de Sine ca și RUTINĂ ZILNICĂ în serviciul întreținerII sănătății mental-emoționale și fizice (case 5-6). Iar Puterea XI avertizează că dușmani ascunși sub fețe de prieteni ies din umbrele trecutului pentru a-i putea recunoaște (case 11-12), fără să-și piardă capul de LEU înfierbântat de voința de răzbunare. În orice caz, butonul declanșator a fost anul 2016 iar în intervalul 2023-2032 avatarul Casei Dumnezeu intră pe axa magiei Sinelui, ca Magician copil și, în măsura în care conștientizările curg cu BINE, scoate capul NELIMITAT în partea cealaltă cu Puterea leului în mâinile amândouă.

În continuare, ilustrez câteva momente semnificative din viața lui C.G. Jung, un cercetător al psihicului uman obsedat de realizarea de SINE, pe care El o numea INDIVIDUAȚIE, proces prin care el însuşi experimenta relația cu Sinele ARHETIPAL, pentru a-l integra, devenind astfel indivizibil, unic, o monadă. Fiind avatar al Justiției, cu data de naștere 26.07.1875, ciclul lui inițiatic începea în 1925 și se încheia în 1952 (26+26=52).

În octombrie 1925, Jung a pornit în cea mai ambițioasă aventură a sa, „Expediția psihologică Bugishu”, în Africa de Est, prin Kenya și Uganda, până pe versanții Muntelui Elgon, unde spera să studieze „psihologia primitivilor” prin conversații cu locuitorii izolați cultural din acea zonă. Mai târziu, el a înțeles că intuiția l-a condus din nou în acest fel spre el însuși și spre psihologia europeană în care fusese crescut. Una dintre cele mai faimoase ipoteze psihologice propuse de Jung în urma acelei călătorii făcea referire la libidoul de rudenie. Jung a definit acest lucru ca un sentiment instinctiv de apartenență la un anumit grup sau familie, vital pentru experiența umană, care justifica și practicarea endogamiei, ca obligație de căsătorie în cadrul unui trib sau a unei familii, specifică de altfel și caselor regale europene, în scopul menținerii purității sângelui. Conceptul primitiv bantu numit Ubuntu, prin care se subliniază caracterul de OM, are un sens similar cu ceea ce Jung definea ca libidou de rudenie: „Eu sunt pentru că ești”. La Jung, libidoul simboliza însăși forța vieții, DORINȚA de a trăi și includea toate formele de energie psihică, nu doar energia sexuală, Erosul, așa cum se înțelege de obicei.

În 1943, anul Șaretei (4+3=7) Jung s-a retras din viața publică din cauza unui atac de cord. După o perioadă relativ liniștită de 9 ani, în care a continuat să scrie, boala a revenit în 1952, ultimul an din perioada realizării de Sine, din perspectiva Tarotului. Peste alți 9 ani, a ieșit de pe scena Lumii, în 6.06.1-96-1, prin portalul Îndrăgostitului VI și oglinda Eremitului, aflat, așa cum spunea, între 2 singularități, de la început și de la final!

“Our life a short pilgrimage, the interval between emergence from original oneness and sinking back into it!” – „Viața noastră este un scurt pelerinaj, intervalul dintre ieșirea din singularitatea originară și scufundarea înapoi în ea!” –  C.G. Jung, Simboluri ale transformării

În anii 50, în plină febră extraterestră, deloc surprinzător, Jung și-a îndreptat curiozitatea și atenția mentalului său neconvențional, spre fenomenul OZN, analizându-i semnificația arhetipală și substratul psihologic și publicându-și concluziile în 1959 sub titlul Flying Saucers: A Modern Myth of Things Seen in the Skies.

“Ah, my brother, you will never know the happiness of thinking nothing and doing nothing. This is the most delightful thing there is, next to sleep. So we were before birth, and so we shall be after death.”

– “Ah, fratele meu, nu vei cunoaște niciodată fericirea de a nu gândi nimic și de a nu face nimic. Acesta este cel mai încântător lucru care există, pe lângă somn. Așa am fost înainte de naștere și așa vom fi după moarte.” –  C.G. Jung, Simboluri ale transformării