Autor: MaGeea

O zi cu totul specială: Împăratul față în față cu Arcana fără nume! La război ca la război, între apă și foc cine să fie câștigătorul: apa care stinge focul sau focul care înfierbântă apa? În orice caz Nebunului nici că-i pasă, EL își vede în continuare de drumul lui. Tot înainte!

UN OM IN-FORMAT E PE JUMĂTATE SALVAT

“A happy family is but an earlier heaven.”
O familie fericită este chiar începutul raiului.
George Bernard Shaw (dramaturg irlandez, n 26.07.1856, Justiție VIII cu Soarele în Leu pe arcana Șaretei, în anul Puterii XI)

La începutul tranzitului Lunii negre prin zodia Racului, peste arcana Îndrăgostitului, mi-a fost inspirată această poveste despre călătoria eroului și străvechile traume ale familiei primordiale.

Furiile, zeițele dreptății și ale răzbunării, cunoscute în mitologia greacă și sub numele ERINII, erau, la fel ca și EROS, fiicele lui EREbus, întunericul din noaptea primordială. În Eneida sunt menționate 3: Alekto („mânie fără sfârșit”), Megaera („furie geloasă”) și Tisiphone („distrugere răzbunătoare”). Într-o variantă ulterioară, ele s-ar fi MATERIALIZAT din picăturile de sânge care au căzut pe Pământ (ma-Geea), în timp ce Afrodita s-ar fi născut în crestele înspumate ale mării (ma-Rhea). atunci când Cronos-timpul l-a castrat pe Uranus-cerul. Eriniile erau înfățisate ca niște bătrâne înspăimântătoare, mai nemiloase ca baba cloanța din folclorul românesc, cu șerpi în loc de păr, capete de câine, trupuri negre ca de tăciune, aripi de liliac, ochi însângerați, roșii de furie.

Familia din Raiul inițial este reprezentată în Tarotul de Marseille de arcana Îndrăgostitului VI. În centrul ei se află un tânăr cu plete aurii, cu capul descoperit, ce nu poartă nici coroană, nici pălărie și are picioarele îndepărtate, dezgolite. Aceste elemente indică vulnerabilitate, o lipsă de maturitate și o oarecare indecizie. Spre inima lui este ațintită săgeata ascuțită a Erosului copil din soarele alb dar în spatele lui se conturează amenințător un craniu. Din poziția în care stă, între cele 2 femei, pironit între trecut și viitor, deasupra unui Soare auriu ce strălucește între picioarele lui, nu dă semne că ar vrea să plece nicăieri. Totuși este clar într-un moment de răscruce. Piciorul stâng îl ține apropiat de tânăra cu flori în păr dar ochii lui privesc cu suspiciune, poate chiar cu furie disimulată, în direcția femeii mature ce ne întoarce spatele și pare să îl avertizeze asupra unui pericol iminent, necunoscut. Ambiguitățile arcanei continuă: 5 mâini arată o complexitate de relații între personaje dar a șasea lipsește. Ar putea fi ca o direcție secretă, ascunsă la spatele tânărului sau a tinerei. Îndrăgostitul este un mister nedeslușit nici chiar de către el însuși.

Arcana VI este considerată și un simbol al alungării din paradis al cuplului arhetipal format din Adam și Eva, al căderii în lumea materială sub impulsul sexualității, în împărăția morții, sugerată de craniul alb din spatele Erosului. Conflictul care tocmai se naște între cele 3 personaje arată că furia, ca forță de distrugere și disoluție a fericirii familiei, ar fi putut avea la origine dorința de răzbunare pentru acea cădere în mortalitate, ascunsă în spatele Îndrăgostitului. Cumva, această arcana urmată de cea a Șaretei, mi-a amintit și de mitul căderii lui Phaeton, fiul lui Helios, primul soare și al oceanidei Clymene, care s-a încăpățânat să conducă trăsura tatălui său, fără să fie capabil să o stăpânească. A scăpat caii de sub control, când apropiindu-se prea mult de pământ, pârjolindu-l, când îndepărtându-se, înghețându-l, până ce a fost ucis de fulgerul lui Zeus, fiindcă periclita întreaga creație.

Din arcanele însumate ale Îndrăgostitului și Șaretei se formează Arcana fără nume XIII (6+7=13), expresie a furiei și dorinței de răzbunare cauzate de căderea din Paradis dar și simbol dureros al răscumpărării greșelilor prin suferință și al purificării spirituale necesare pentru întoarcerea la originile iubirii.

Îndrăgostitul, ispitit de Eros, reprezintă și EROUL pe cale să pornească într-o aventură periculoasă pentru care încă nu se simte suficient de bine pregătit. Și de acolo ezitarea care transformă treptat iubirea într-o furie auto-distructivă, într-un adevărat iad, unde un Diavol mocnește și crește din interiorul lui. Între cele două extreme, de foc și de gheață, familia poate deveni demonică atunci când este confruntată cu patimile furiei, geloziei, urii, răzbunării sau o închisoare cu ziduri reci de piatră, atunci când rămâne închistată în dogme și prejudecăți. Cu Șareta eroul va avea de învățat să controleze caii emoțiilor, fără să-i conducă la război, spre dezastru iar cu Justiția va trebui să discearnă dreapta masură, să CUMPĂNEASCĂ atent alegerile pe care urmează să le facă pe traseul lui dintre cer și pământ. De cealaltă parte, la finalul primului ciclu al aventurii lumești, îl așteaptă Eremitul, unde 6-le ajuns înțelept se răstoarnă și se preschimbă în 9. Încadrându-i tot acest traseu, Papa și Eremitul par uriași în comparație cu personajele din arcana Îndrăgostitului. Față în față, privindu-se gânditori dar într-un fel și amuzați, peste capetele micilor eroi, cei doi bătrâni mari maeștri din Tarotul de Marseille, deși par oarecum asemănători, sunt în esență foarte diferiți.

Papa stă așezat pe un tron impunător și poartă pe cap o coroană impresionantă, de fidel mesager al Soarelui oracular al sorții, căci 5 este jumătatea lui 10, Roata Fortunei. Dar la vârful coroanei lui papale DOMINĂ DOMINA, doamna mărilor, o mica Lună plină așezată peste o semilună. Este urmărit de discipoli, jucând în mod evident un rol social de îndrumător spiritual. Cu toate acestea, câteva elemente în economia arcanei atrag atenția asupra secretomaniei lui: gura îi este închisă cu un X, părul alb, simbol al cunoașterii transcendentale, este legat de ambele părți ale feței, sceptrul pe 4 nivele corespunzătoare coroanei, ținut cu stânga înmănușată, se îndreaptă spre cer dar se sprijină pe capul PLECAT al unui discipol îngenuncheat, mâinile lui sunt întoarse spre sine și sunt însemnate de cruci. În ansamblul lui, Papa reprezintă tatăl sever și autoritar care destăinuie din cunoașterea universală, din TOT, numai atât cât consideră că merită un enoriaș păcătos, ORDOnat la locul potrivit într-o ierarhie dogmatică.

Pe de altă parte, Eremitul, cu capul lui rotund, de Lună plină, fără nici un fel de acoperământ decât pletele și barba de un albastru transLUCID, ca apele curgătoare ale unui râu, ca mesager al Lunii, căci 9 este jumătatea lui 18, se înalță DREPT, la marginea unui Soare care trece spre apus. Și pentru că noaptea se apropie, în locul sceptrului multi-etajat, el ține la nivelul ochilor un lămpaș multicolor HEXAgonal, cu 6 fețe EGALE (3 vizibile, 3 invizibile), ca lumina conștiinței lui să pătrundă cât mai departe în cețurile timpului trecut. Fluxul verde al vieții îi curge de la gât, de sub faldurile pelerinei în toate culorile înserării, cu gluga roșie lăsată pe spate, până-n pământul pe care își sprijină toiagul ca un șarpe înțepenit cu capul în dreptul plexului solar. Gura Eremitului pare ascunsă în barbă, mâna stânga albastră dar fără mănușă este îndreptată spre pământ iar cu dreapta orientată spre exterior luminează întunericul care-l învăluie pe la spate. Eremitul este un pustnic care se ridică deasupra pustietății lumii, dispus să-și împărtășească TELEPATIC cunoașterea, de la minte la minte, cu modestie și sinceritate, celor care se conectează pe frecvența lui singuratică, UNICĂ. Eremitul reprezintă tatăl absent în manifestare, ascuns în Sine însă ocrotitor și vindecător în spirit, asociat cel mai frecvent cu însuși dumnezeu.

Prin urmare, de la Papă la Eremit, drumul trece, fără îndoială, prin Îndrăgostit și familia lui devenită disfuncțională, soarele conștiinței pendulând neîncetat între 6 și 9, ca o elice care învârte neobosită motorul vieții, într-o succesiune de răsărituri și apusuri. Destinul evolutiv al EROului depinde pe de o parte de dezlegarea de Diavol, generat prin însoțirea cu un Papă care manipulează soarta prin Roata Fortunei (5+10=15), pe de altă parte de eliberarea Eremitului blocat în Sine, între zidurile-oglinzi ale Casei Dumnezeu, de către Îndrăgostiții ignoranți, cu nenumărate fețe, condiționați de Soartă, agățați împreună, soț și conSOARTĂ, pe Roata Fortunei (6+10=16). Atunci când 15 se reduce la 6 iar 16 la 7, Șaretei i se deschide calea spre realizarea de Sine, EROII pierduți ies din labirintul oglinzilor în care erau incapabili să se mai recunoască, se MÂNTUiesc, se regăsesc în Sine, reîntorcându-se îndrăgostiți în Rai, în sânul sfintei fericite familii, reconstituite în integralitatea ei, mamă, tată-fiu, fiică. Până la urmă, scopul întregii călătorii în conȘTIINȚA solară va fi fost trezirea spirituală. Săgeata erotică se transformă în trompeta grației divine și muzica astrelor răsună în urechile eroilor îndrăgostiți de adevăr. Atunci paradigma oglinzilor deformate ale Peștilor, tată, fiu, duh sfânt, din care mama și fiica au fost VOLATILIZATE timp de milenii, se preface în cioburi de timp, în pulbere strălucitoare de stele împrăștiate în spațiul nocturn, ca niște amintiri pline de învățăMINTE.

“The family is the test of freedom; because the family is the only thing that the free man makes for himself and by himself.”
Familia este testul libertății; pentru că familia este singurul lucru pe care omul liber îl face pentru sine și de unul singur.
Gilbert K. Chesterton (scriitor și filozof englez, n 29.05.1874, Putere XI cu Soarele în Gemeni, pe arcana Împăratului IIII, în anul Puterii XI)

“Silence is the mother of truth.
Tăcerea este mama adevărului.
Benjamin Disraeli (politician britanic conservator, n. 21 dec 1804, Lumea XXI cu Soarele pe arcana Temperanței XIIII)“

Sunt câteva arcane în Tarotul de Marseille care “vorbesc“ despre valoarea cu-vântului și predau lecția tăcerii. Iar prima dintre ele, și poate cea mai semnificativă, este Magicianul I, copilul solar, nostalgic și îngândurat, care stă BINE așezat pe “limba“ pământului. Piciorul stâng înainte și mâna stângă ridicată simbolizează faptul că e condus de inimă. Cu toate acestea, piciorul drept ca un punct de echilibru sub pălăria infinită, arată că arta lui se sprijină pe inteligență și o putere mentală extinsă, concentrată în micul soare din mâna dreaptă. Prin urmare, Magicianul vorbește din inimă dar trebuie să învețe și să tacă, pentru că, dacă nu este atent, se poate înTÂMPLA să-l ia “gura pe dinainte “! Încărcate fiind de magie, cuvintele în gura Magicianului primesc o greutate și o însemnătate deosebite, obligându-l să devină responsabil cu tot ceea ce exprimă. “Vorba multă sărăcia omului“ ar trebui să fie deviza lui iar tăcerea să-i strălucească în aurul de la mâna dreaptă. Orice mag ar trebui să gândească de 2 ori înainte de a vorbi, pentru că, din păcate, vorbele aruncate în pripă nu mai pot fi luate înapoi și se pot întoarce împotrivă-i. Spre exemplu, un Mag conștient de puterea LIMBII lui nu și-ar permite să blesteme, să mintă, să înșele, să manipuleze, să se certe, să CONTRA-zică, să bârfească, să vocifereze, să NEGE… El își AFIRMĂ scurt și la obiect dorințele creatoare, doar în relație cu Universul: SĂ FIE LUMINĂ! Iar atunci soarele conștiinței i se aprinde de fiecare dată în mână. Domeniul de viață în care se află Magicianul într-o hartă natală poate fi făcut din vorbe. Însă, atenție, doar AFIRMAȚII, concise, clare și ROSTite din inimă!

Următoarea arcană înzestrată cu magia cu-vântului ar fi Roata Fortunei X, un Magician devenit SFINX cu puteri decizionale înzecite! De răspunsurile la întrebările lui existențiale tăioase și provocatoare depinde soarta. Roata pe care o supraveghează nemișcat și intransigent stă așezată pe apele mișcătoare ale timpului, ale memoriei universale. Pelerina-i înaripată ascunde o înțelepciune transcendentală. Gura îi este ferecată, desenată ca o linie subțire, fină, sub care se scurge un fir nocturn de visare, comunicările lui fiind telepatice. Nările larg desfăcute miros orice urmă de emoție, oricât de subtilă. Cei 3 ochi și urechile de un albastru închis, deși întunecate, pătrund dincolo de aparențe. Tăcerea Sfinxului este profundă și neliniștitoare și la ea se răspunde prin tăcere. Căci se cuvine să TACI, atunci când nu auzi întrebările cu adevărat… că altfel ți se ia capul. Dacă vorbește gura fără tine, mai dă o tură prin Lume, mai învârte roata sorții, mai învață despre spiritul și sufletul tău ce încă nu ai aflat și întoarce-te la MONOLOGUL cu Sfinxul atunci când vei fi BINE pregătit.

“Ca un sfinx, mut încă şi cu ochii închişi, stă anul viitor înaintea noastră, dar ştim bine că multe are de zis, cumplite sunt enigmele ce le va rosti, că în prăpastie va cădea cel ce nu va fi în stare să le deslege… “ scria Eminescu în articolul “La un an nou”, publicat în “Timpul”, la 1.01.1883!

Iar deasupra tuturor tronează încă și mai misterioasă LUNA, tăcerea absolută ce se exprimă prin emoții! Ea transformă toate cuvintele în inspirație pură, ca niște picături de rouă cosmică într-o ploaie multicoloră ce cade spre pământ în nopțile senine. Șoaptele ei se adresează exclusiv spiritului și sufletului, simțurilor extinse în VĂZ-DUH ca niște antene, prinse pe vârful limbii și înghițite ca un elixir de viață BUNĂ. Magia ei este când înCÂNTĂTOARE, inefabilă, fermecătoare, ascunsă în susurul apelor, în foșnetul fruzelor, în vîjîitul vântului, în valurile mării, în trilurile păsărilor când, dimpotrivă, înspăimântatoare, trosnind de furie în vuietul furtunii, ropotul ploii, urletul lupilor… Luna se exprimă în extreme, când blajină și ocrotitoare, când furioasă și răzbunătoare. Și de aceea singurul mod de a te înțelege cu ea este atenția plină respect și devoțiune. Pentru că furiile ei sunt întotdeauna JUSTificate, determinate fiind de confruntările din subconștientul colectiv dar sunt trecătoare. Nu stă la discuții și nu este dispusă să asculte argumente ci se mișcă repede dintr-un plan dușmănos într-altul prietenos, fără avertizare. Caracterul ei atât de vulcanic, imprevizibil și schimbător este cauzat de faptul că Luna poartă înregistrată în Sine întreaga istorie emoțională a umanității, TOATĂ cartea vieții, cum spune Eminescu:

“Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate.“

Tăcerile Lunii pot fi însă profund revelatoare atunci când le petreci în tăcere și contemplare.

 “Silence is true wisdom’s best reply.”
Tăcerea este cel mai bun răspuns al adevăratei înțelepciuni.
Euripides

În căutarea Sinelui. Inspirată de o prietenă Casa Dumnezeu, de ziua Magicianului din luna Împăratului în anul Nebunului, am așezat arcanele din Tarotul de Marseille sub formă de scară. La baza construcției desfășurate pe 5 nivele se situează principiul masculin, urmat de principiul feminin, relațiile dintre ei, animus și anima, simbolizate de ANIMAle iar la vârf arcana fără nume. Punctul de plecare de la bază este fără număr, adică nelocalizat iar cel de sosire este fără nume, adică nedefinit.

În structura principiului masculin au fost evidențiate următoarele caracteristici:

• Nebunul este ANIMAT de setea de aventură și de explorare a tuturor posibilităților și căilor vieții în plan material
• Magicianul are abilitatea de a manipula materia cu imaginația lui nelimitată, de a lucra și combina practic (cu mâinile) cele 4 elemente constitutive într-o infinitate de forme
• Împăratul dezvoltă capacitatea de a proiecta mental și a construi o creație materială solidă și stabilă, de a întemeia o familie pe care să o protejeze cu puterea lui dominatoare
• Papa manifestă puterea de a acumula informație și bogăție materială combinată cu știința de a folosi selectiv valorile dobândite în scopul ghidării sau chiar a manipulării maselor de CREDINCIOȘI spre idealuri spirituale obscure, secretizate, în funcție de interesele personale sau de grup
• Șareta exprimă arta de a conduce cu abilitate vehiculul întrupării spre destinația VOITĂ, deopotrivă  în condiții de pace sau război
• Eremitul se retrage din lume în interiorul Sinelui, ca un pustnic, pentru a-și analiza trecutul cu atenție și responsabilitate și a-și înțelege destinul omenesc
• Spânzuratul are tendința firească de a se atașa de planul material care poate fi depășită doar prin dorința de evoluție, schimbarea mentalității și renașterea pe un nivel superior de conștiință, într-o Lume profund spiritualizată

Structura principiului feminin este complet diferită, înlocuind prioritatea valorilor materiale cu cele sufletești:

• Papesa deține cunoașterea universală în capul ca un ou și cartea vieții în mâini dar se menține rece, rămâne într-un plan transcendental, ascunsă în vălurile imateriale de visare, de unde evită să coboare în lumea emoțiilor copleșitoare
• Împărăteasa reprezintă încarnarea principiului feminin creator, plină de farmec și candoare, capabilă să materializeze, să dea naștere frunzei verde a vieții, datorită energiei sale sexuale debordante
• Justiția, lucidă, inflexibilă dar, în fond, animată de compasiune și iubire, protejează creația menținând echilibrată balanța universală a dreptății și împarte daruri sau sancțiuni în funcție de merite
• Femeia seducătoare a Puterii, îmbinând armonios sexualitatea cu mentalitatea, lucrează cu nesfârșită blândețe și perseverență energia emoțională de foc a Leului solar până ce reușește să o echilibreze, să o domine și să o folosească  cu inteligență și îndemânare spre propriul interes
• Temperanța întruchipează o culme a umanității perfect echilibrate, Andro-Gine, în care energia masculină activă circulă și se îmbină cu receptivitatea feminină într-un flux vital necontenit iar un mental sănătos pe deplin împăcat, în rezonanță cu claritatea și seninătatea dorințelor creatoare înaripate, gestionează eficient energia pe care o oferă și o primește, conștientă de resursele sale inepuizabile
• Femeia din Rai se armonizează cu Universul trăind în iubire și adevăr, dăruind cu bunătate și generozitate apele hrănitoare și regenerante ale vieții, aducând pace și frumusețe în lume, binecuvântând materia asupra căreia se apleacă cu bunăvoință
• Până la final, Lumea dansează fericită în centrul Universului, ocrotită în oul vieții, susținută de cele 4 energii elementare, stăpânind cu grație, încredere și recunoștință instrumentele magiei, demonstrând că, spre deosebire de Magician, nu are nevoie de nimic din exterior pentru a crea tot ce își dorește

Pe următorul nivel al scării zeilor este ilustrată natura relațiilor dintre masculin și feminin iar ele încep sub patronajul Justiției divine în plan feminin și al protectorului familiei în plan masculin:

• Îndrăgostitul întâmpină dificultăți decizionale în relații amoroase generatoare de plăcere erotică care pot duce la conflicte, suferință și separare
• Diavolul testează tăria de caracter în relații amoroase toxice, de atașament, care leagă, domină, manipulează și condiționează
• Casa Dumnezeu forțează limitele în relații amoroase instituționalizate, în scopul de a determina eliberarea de dogme și prejudecăți
• Soarele luminează relații de fraternitate, prietenie, solidaritate și întrajutorare pentru a deschide drumul evoluției în conștiință
• Judecata cheamă la relații de comuniune, bazate pe încrederea în dreptate, sinceritate și adevăr, pentru a declanșa trezirea spirituală și ieșirea din labirintul întortocheat al unui Univers blocat în durere, sacrificiu și suferință

Corelând arcanele relaționale cu cele de sub ele, pe verticală, se deduce că:

• Diavolul se naște ca urmare a abuzurilor de putere și posesivitate manifestate agresiv de către principiul feminin și al tendințelor nestăpânite de dominație și control manifestate manipulativ de către principiul masculin.
• Zidurile Casei Dumnezeu sunt ridicate atunci când feminitatea este descumpănită, dezechibrată de excese mentale sau emoționale iar masculinul pune hățurile la caii Șaretei, forțându-i să străbată cărările înguste ale vieții, mărginite de o sumedenie de reguli și canoane.
• Revoluția solară în conștiință are loc atunci când femeia își lasă descoperită feminitatea fără frica de a mai fi rănită iar bărbatul se maturizează, devine mai înțelept și își controlează hotărât instinctele de agresiune, competiție și război.
• În sfârșit, atunci când femeia devine conștientă de faptul că EA creează prin magie Lumea din centrul Universului iar bărbatul consimte să renunțe la poziția de dominare, să-și răstoarne convingerile și să renască în adevăr sub binecuvântările Lumii, trezirea spirituală este înfăptuită.

Nivelul spiritului si sufletului conține doar 2 arcane:

• Roata Fortunei conduce jocul vieții și al morții sub privirile atente ale Sfinxului, în deplin acord cu Justiția divină și legea cauzalității, iscând furtunile sorții și punând ghicitorile existențiale de câte ori spiritul și sufletul se prezintă în fața unei porți de trecere
• Luna inspiră în subconștient scenariul din cartea vieții, vers după vers, foaie după foaie și le oglindește în apele emoționale spre manifestare; spiritul și sufletul culeg picăturile lunare, ca pe o mană cerească, hrănitoare, care le permite să supraviețuiască în semi-obscuritatea și sălbăticia veșnicei nopți universale

Evident că tot acest proces de conștiință al principiilor masculin și feminin și a relațiilor dintre ele, înTÂMPLAT în spirit și suflet, are loc în interiorul fiecărui bărbat și fiecărei femei.  Fie că vorbim de un bărbat sau o femeie, calea masculină e potrivită atunci când principiul masculin profund rănit are nevoie de vindecare, în timp ce calea feminină e recomandată vindecării și integrității feminității.

Și, supriză, la ultimul nivel ne așteaptă Arcana fără nume, dorința de auto-cunoaștere în manifestare, ca un scop suprem al întregului drum inițiatic, punându-ți ultima întrebare: TU cine ești? Ai aflat până acum care este numele tău adevărat sau rămâi fără identitate, reluându-ți rolul de căutare a Sinelui ascuns în detalii? Iar în funcție de răspuns, călătoria de descoperire a Lumii continuă într-o dimensiune superioară de conștiință sau coboară, trecând prin uitare și reîntorcându-se la bază pentru o altă încercare.

Quo vadis, Domine?
(replica Sfântului Petru în cap. 69 din romanul istoric omonim al lui Henryk Sienkiewicz, publicat în 1896, n. 5 mai 1846, Papă V cu Soarele în Taur pe arcana Papesei II)

Lumea mea personală, plină de semne și simboluri. Imediat după ziua de naștere din 21 am simțit cum mi se înCHEIE o lume; abia din 22.03.2022 am intrat practic în anul Nebunului, cu Nodurile lunare personale inversate și mi-a devenit clar că Universul îmi arată că mă îndrept spre o altă schimbare de destin, la fel cum am mai făcut-o de multe ori în viața mea. Exact in dimineața acelei zile nebunești, casa Șaretei cu numărul 7, de lângă casa Eremitului în care locuiesc, a început să fie demolată pentru a se construi o nouă reședință, o nouă scenă de teatru lumesc pentru o puternică Împărăteasă pictoriță (3.03)! Arcana Șaretei este pe ascendentul meu, indiciu că aceeași demolare de personalitate și reconstrucție mă așteaptă curând după COLȚ, în condițiile în care pe Nodul Sud al trecutului tronează impunător tocmai Arcana fără nume XIII iar în partea opusă Împărăteasa III. Bine, bine, asta e doar Lumea mea dar LUMEA noastră? Încotro?…

Jodorowsky și nivelul transpersonal

Și mă întorc și zic, acum când aparent urmează să mi se încheie o perioadă semnificativă din viață și alta începe, că toată călătoria mea inițiatică în Tarotul de Marseille ar fi fost imposibilă fără munca de cercetare desfășurată de-a lungul mai multor decenii de maestrul Jodorowsky. Și chiar dacă nu i-am citit pagină cu pagină monumentala creație, ea cu siguranță s-a înregistrat în subconștientul colectiv și, vizionând zi după zi pachetul de cărți reconstituit de el, am accesat această cunoaștere din biblioteca universală de ACASĂ, pentru care îi sunt profund recunoscătoare maestrului.

Aș mai puncta aici aceste aspecte:

Calea masculină a cunoașterii, așa numita cale a mâinii drepte ar fi constituită din producții științifice, numerologie, culoare, geometrie, matematică, arhitectură, astrologie, alchimie, tot ce ține de raționalul de pământ, care măsoară cantitativ cu precizie, organizează, lucrează și transformă materia pentru a o spiritualiza și emoționalul pasional de foc, de lumină.

Calea feminină a cunoașterii, calea mâinii stângi ar fi constituită din producții artistice generate prin sunet, cu-vânt, povești, mitologie, vise, vrăji, formule magice, muzică, incantații, TAROT… tot ce tine de mentalul subtil, intuitiv, de aer, misterios și învăluitor, care lucrează și transformă conștiința și emoționalul profund de apă, de întuneric primordial.

Nu e fascinant că mână și mâine sunt înrudite în limba română? Ca și cum ni s-ar atrage atenția că Lumea de mâine ar sta în mâinile noastre!

Cauze și consecințe

Ca să intri în rezonanță cu Uni-Versul, gândește toate împrejurările de viață sub aspectul că, la un moment dat în viitor, ce faci altuia de fapt ție îți vei face doar că se va reflecta înapoi peste un interval de Timp mai lung sau mai scurt, uneori poate chiar într-o altă viață. Astfel că, în circumstanțe dureroase, în loc să te întrebi de ce mi se întâmplă mie ceva care pare nedrept, mai bine conștientizează faptul că exact același lucru l-ai provocat și tu într-un trecut pe care cel mai probabil l-ai uitat și că este doar efectul acțiunilor tale mai mult sau mai puțin îndepărtate. În acest fel îți asumi responsabilitatea pentru greșelile trecutului, chiar dacă nu le mai știi, înțelegând că orice efect vine ca rezultat al unei cauze și vei avea grijă să nu le mai repeți, perpetuându-le. Pentru că Universul este întotdeauna DREPT și CORECT și nu servește niciodată binele cu rău dar nici răul cu bine. Aceeași conotație o are și expresia „cine ridică sabia de sabie va pieri”. Dacă primești o palmă de la viață înseamnă doar că ți-ai dat-o singur cândva, în oglinda reprezentată de un alt personaj și a venit vremea să o REsimți DREPT în față din oglinda personajului care ai fost. Așa că acum, la sfârșitul erei Peștilor, toate palmele date vreodată se întorc înspre noi, cei care le-am provocat.

Și din această perspectivă putem lumina mai eficient vremurile apocaliptice pe care le trăim.

Începând cu anul 2000 am intrat în iureșul dezLĂNȚUIT de arcana Judecății XX, pe puntea de trecere dinspre Pești spre Vărsător, unde România ca țară-Magician, va avea un rol important de jucat, cum am arătat în câteva articole mai vechi, reunite sub genericul „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”.

Așa că poate ar fi util să descriu pe scurt viziunea mea asupra deceniilor pe care urmează să le parcurgem, ca niște trepte pe scara zeilor, în acest secol provocator dar revelator, ca o adevărată Apocalipsă. În fiecare etapă, ținta procesului evolutiv este indicată de ultima arcana iar sursa de prima.

Anii 2020 – 2029, de la Judecată XX la Putere XI

Destinația acestei perioade o constituie arcana Puterii XI (2+9=11) care stăpânește cu BLÂNDEȚEA ei mentală extinsă spre infinit leul emoțional de foc, CONFLICTUL interior. An după an, ne vor fi provocate și testate agresivitatea, segregarea, fricile de tot felul, leul sălbatic care ne devorează din interior, până ce vor fi eliberate și vindecate: frica de boală, de război, de foamete și sărăcie, de autoritate (politică, economică, religioasă), de familie, de semeni, de iubire, de asumare a responsabilității pentru propria viață, de judecata omenească sau divină, de dumnezeul  apocaliptic (eventual extraterestru!)…

Anii 2030 – 2039, de la Împărăteasă III la Spânzurat XII

Spânzuratul reprezintă schimbarea de mentalitate, privirea realității dintr-o perspectivă opusă, retezarea tuturor obstacolelor, atașamentelor, dependențelor, vindecarea traumelor generaționale, a copilului interior, a mamei, tatălui, a strămoșilor personali și arhetipali (ramurile însângerate ale copacului vieții), prin procese de contemplare și acceptare de sine, prin restaurarea raportului corect între Justiție și Putere, a relației cu divinitatea ca structură de bază a individualității (pomul vieții) pentru ca, până la finalul acelui deceniu de gestație, umanitatea șă fie pregătită de renaștere spirituală, astfel încât fiecare om să devină responsabil pentru puterea lui de materializare.

Anii 2040 – 2049, de la Împărat IIII la Arcana fără nume XIII

Și, ECCE HOMO, am ajuns aici la dezvăluirea și înFRÂNGEREA dorinței de moarte prin conștientizare!

Moartea constituie apanajul zodiei Scorpionului definit de dorință: Spânzuratul reflectă repaosul urmat de dorința de renaștere, Arcana fără nume reflectă traversarea spre necunoscut din dorința de transformare, preferabil în viață. Când în subconștient frica naturală de moarte este înlocuită de dorință, din cauza degradării fizice (bătrânețe, boală) și a oboselii mentale, procesul transformațional trece prin uitare de sine. Toate patimile și suferințele omului, ca într-o lungă noapte a sufletului generalizată, care sfârșeau inevitabil cu renunțarea la darul vieții și declanșarea procesului de auto-distrugere, mai rapid sau mai lent, de bună voie și nesilit de nimeni, se adună și se inventariază. Dar s-ar putea ca scopul și rezultatul surprinzător al întregului calvar desfășurat exclusiv în capul nostru să fie regăsirea căii pierdute, alchimice, a nemuririi de către supraviețuitorii temerari și perseverenți. Bineînțeles că primul obstacol va fi religia (4+1=5, Papa) care a instituționalizat moartea și își bazează puterea de manipulare tocmai pe credința în inevitabilitatea ei. Apoi, Îndrăgostitul revelează legătura cu sexualitatea și moartea ca alegere (craniul din spatele Erosului) iar Șareta nici nu-și poate imagina nemurirea ca o posibilă destinație. Singur Eremitul este capabil să lumineze tenebrele cu conștiința lui și să vadă dincolo de granițele mentale înțepenite în uitare.

Anii 2050 -2059, de la Papă V la Temperanță XIIII

Odată depășit tabu-ul morții, ghidul spiritual interior începe să-și dezlege gura ferecată de soartă (X) și să desecretizeze îngăduitor, pas cu pas, rețetele pentru elixirul vieții, să identifice perfecțiunea ca stare interioară de conștiință și să permită reconstituirea androginului purificat prin înseninarea emoțiilor și clarificarea minții. Fluxurile vieții se armonizează, conflictele se sting de la sine și echilibrul restabilit se reflectă în Univers.

Anii 2060 -2069, de la Îndrăgostit VI la Diavol XV

Cu toate înțelegerile acumulate, Îndrăgostitul se îndreaptă hotărât spre transfigurarea Diavolului. Rolul lui de profesor intransigent a fost indeplinit. I se mulțumește cu recunoștință pentru eforturile susținute timp de milenii de existență în slujba umanității, este eliberat cu onoruri din funcția de gardian al pragurilor evolutive de trecere și i se acordă dreptul și grația de a reveni la forma originară de Eros, jucăuș și senin, lipsit de grija de a mai fi pândit pe la spate de umbra morții.

Anii 2070 -2079, de la Șaretă VII la Casa Dumnezeu XVI

Și a venit rândul Regelui din Șareta ca o scenă improvizată să coboare de pe podiumul înțepenit, de sub luminile rampei, să dezbrace costumul de actor, să desfacă decorul de circ ambulant, să iasă de sub vraja poleită, bine regizată, ca să călătorească cu adevărat printr-o Lume eliberată dintre zidurile Casei Dumnezeu, colapsate într-o explozie de extaz illuminator;  iar Ana lui Manole poate să iasă pe ușa din față de sub blestemul de a susține o biserică în ruină și să se reîntoarcă în Raiul iubirii. Atât Diavolul cât și Casa Dumnezeu includ simboluri sexuale: Diavolul evidențiază sexualitatea arzătoare care coboară spre pământ și leagă sau dezleagă potențialul creativ, în timp ce Casa Dumnezeu ELIBERATĂ de ziduri exprimă iubirea extatică ce urcă spre cer, spiritualizând materia.

Anii 2080 -2089, de la Justiția VIII la Rai XVII

Până aici, cea mai mare parte a dificilei munci evolutive în conștiință va fi fost cu BINE îndeplinită. Așa că, iată, în sfârșit, Justiția divină poate recunoaște echilibrarea balanței și permite BINEvoitoare procesul de reîntoarcere în Rai!

Anii 2090 -2099, de la Eremit VIIII la Lună XVIII

Ca o apoteoză a finalului de secol, Luna își va ridica ultimele văluri, va lumina și INSPIRA, rând pe rând, toate secretele ascunse în subconștientul colectiv și personal pentru ca OMUL-MAGIC să poată urca la următorul nivel de cunoaștere.

Veți spune că tot acest traseu inițiatic depășește considerabil durata normală de viață a unui om din vremea noastră, însă pentru cei care vor reuși să treacă de pragul anului 2049 estimez ca orizontul de viață să se lărgească nesperat. Și apoi, vi se pare un scenariu prea optimist? Dar ritmurile jocului universal, ca o mare undă cosmică infinită, ne arată că urcă și coboară alternativ. Și după ce am ajuns tocmai la fundul sacului, e imposibil să nu urmeze o spectaculoasă și incredibilă înălțare.

Deci fiecare dintre noi, avatare ale principiului masculin sau feminin din cele 22 de arcane ale Tarotului de Marseille, întrupate în Om și reprezentate de arcana zilei de naștere,  a primit un rol de jucat pe scena Lumii, al cărui scenariu este evidențiat de arcana ascendentului. De cele mai multe ori, cele 2 arcane definitorii nu coincid într-o harta astrală personală pentru că omul este astăzi foarte departe de NATURA lui și, înainte de a-și îndeplini misiunea, are nevoie să se întoarcă la Sine iar arcana ascendentului îi arată calea. Dar TOȚI avem, la final de eră a Peștilor, datoria sacră de a trezi Papesa din Împărăteasă, principiul feminin al cunoașterii și Magicianul din Împărat, principiul masculin al materializării! Pentru că Lumea este creată prin MAGIA CU-VÂNTULUI, adică al ANIMAlului albastru, invizibil, care îl mână pe Nebun de la spate pe drumul inițierii! Și în arcanele din Tarot, această ANIMA, aparținând principiului feminin, este prima care apare pe scena miraculoasă (VÂNTUL COSMIC al lui Lilith) și încă nici nu vedem decât jumătate din EA! Toată cunoașterea Papesei este ascunsă acolo iar până în 2099, prin dezvăluirea Lunii ca mamă primordială, universală, accesul la subconștientul colectiv, oul alb de sub cotul Papesei va fi în sfârșit eclozat și se va deschide pentru ca, din 2100 Magicianul, să se poată manifesta CONȘTIENT de puterile MA-GEEI sale (citiți ca fiind provenite de la MAMA sa). De aceea, trezirea în Lume este vital să înceapă cu FEMEIA. Fiecare avem Împăratul și Împărăteasa într-o anumită zodie și casă. Toate arcanele concură spre această trezire de SINE în vremurile de tranziție pe care le trăim, atât de interesante, provocatoare, unice.

Astfel, secolele următoare ar continua evoluția Universului cu:

2100 O ERĂ de 2000 de ani se încheie cu Lumea glorioasă

2200 O altă eră începe cu Nebunul  pe o nouă cale

2300 Împărăteasa stabilizează energiile creatoare ale noii ere și declanșează procesul de creștere a gemenilor cosmici din pântecele ei.

Deci tot acest proces de trezire pe care îl parcurgem ACUM reprezintă transformarea Lumii Peștilor în Raiul Vărsătorului. Din punct de vedere mitologic, Ganymede, imortalizat în constelația Vărsătorului, a fost un tânăr troian răpit de Zeus sub forma unui VULTUR și adus în Olimp pentru a deveni paharnicul zeilor, care le toarnă în cupe HRANA vieții veșnice, în locul lui Hebe, ce părăsise Olimpul devenind soția eroului Heracles. Troia era de fapt denumită de greci în ILIADA ILIOS și simboliza cetatea primului soare, adică a conștiinței primordiale din HELIOS, care a fost arsă în urma războiului, din cauza CALULUI TROIAN, virusul din programul conștiinței. Prin urmare reconstituirea Raiului ar presupune și reîntoarcerea OMULUI în conștiința de zEU-îs și restaurarea nemuririi. IAR PE HARTA SA ASTROLOGICĂ, ROMÂNIA, ȚARĂ-MAGICIAN (1.12.1918), ARE ASCENDENTUL, ADICĂ RĂSĂRITUL SOARELUI ÎN ZODIA VĂRSĂTORULUI, ÎN CASA I A PERSONALITĂȚII ȘI SOARELE ÎN CASA X A IMAGINII DE SINE ȘI CARIEREI ÎN LUME! Raiul va fi să renască în spatiul sacru al României! Însă trebuie să fim mereu vigilenți la calul troian și să-l ardem în locul cetății, pentru a nu repeta istoria! Așa că, dragi români, puneți-vă centurile de siguranță, înhămați proprii cai ai Șaretei din conștiința solară de Magician și tot înainte, că înainte a fost mai BINE!

„În realitate, un simbol sau un text sacru trebuie să fie văzut, citit, în cele mai infime detalii ale sale. ÎNTREGUL UNEI ARCANE ESTE SUMA DETALIILOR SALE. În consecință, fără a memora complet cărțile – mici simboluri, număr de linii, culori, atitudini, expresii ale chipurilor, așa-numitele „greșeli” sau „stângăcii ale desenului” – nimeni nu poate afirma că știe să citească Tarotul. Un lucru este sigur: complexitatea ascunsă a arcanelor este atât de mare încât e nevoie de mulți ani pentru a le vedea în totalitatea lor. Întotdeauna există un detaliu care scapă. De aceea, nu contează doar totalitatea unei cărți, ci și detaliile care vorbesc în cazul comparației unei arcane cu alta.”

Alejandro Jodorowsky, Calea Tarotului

Când am început să scriu Cartea Magului nu citisem nici măcar o pagină despre Tarot. Calea Tarotului a lui Jodorowsky nu am citit-o integral nici până azi. Acum, că a apărut traducerea în limba română și o am pe hârtie, obișnuiesc să o deschid din când în când la întâmplare, ca pe un pachet de cărți de joc, ca să văd ce-mi mai atrage atenția… la fel cum astăzi mi-au căzut ochii pe citatul de mai sus. Și bine am făcut, ascultând chiar de sfatul maestrului care recomandă să uiți tot ce ai învățat sau citit despre Tarot dacă vrei să-l înțelegi cu adevărat și să-l integrezi în structura ta intimă. Tarotul este o entitate vie, o ființă arhetipală colectivă colosală, ca o galaxie formată din 21 de constelații, plus nimicul care le înconjoară plimbându-se neîncetat printre ele; atunci când te aproprii de ea cu venerație și iubire, îți vorbește direct, pe limba ta, așa că nu mai ai nevoie de nici un intermediar. Arcanele îți devin cei mai buni prieteni și te ghidează pas cu pas în urcarea pe „Muntele sacru”, cât de departe ești capabil să mergi. Povestea mea cu Tarotul de Marseille a pornit de la filmul lui Jodorowsky, Holy Mountain, în care am descoperit cu uimire, pentru prima dată, aceste imagini arhetipale fascinante. Am încercat și înainte să mă apropii de Tarot dar pentru versiunile celelalte, similare cu RWS, am simțit o incontrolabilă repulsie, din cauza programelor manipulative malefice cu care simțeam că au fost încărcate. Așa că am luat-o încetișor, tocmai în perioada sacră a Misterelor Eleusine, pornind la drum cu arcana Șaretei VII de pe ascendentul meu astrologic, în 7 septembrie 2020 și de atunci nu m-am mai oprit decât ca să-mi trag câte un pic sufletul din când în când. Și pot mărturisi cu mâna Îndrăgostitului pe inimă că sunt mereu uimită de resursele inepuizabile ale Tarotului de Marseille și de comorile inestimabile de înțelepciune ascunse în el, ca și de valoarea lui practică în viața de zi cu zi.

Patimile Îndrăgostitului

Arcana VI, denumită Îndrăgostitul, la care se pare că mă întorc periodic, este una dintre cele mai enigmatice și paradoxale și cumva marchează în Tarot o răscruce existențială.  Rolurile celor 4 personaje, 2 femei, 1 tânăr și copilul Eros care iese din Soarele alb al neființei sunt ambigue și au fost interpretate în multe feluri: familie fericită sau dimpotrivă conflictuală, mamă, fiică, fiu, triunghi amoros, soț, soție, amantă, relații incestuoase, mamă-fiu sau soră-frate, masculinul, soț sau fiu, care desparte cele 2 prezențe feminine, mamă și fiică… Picioarele dezgolite ale tânărului sugerează vulnerabilitate, tălpile lui roșii îndreptate în direcții opuse indică nehotărâre, blocaj, fața lui oarecum îngrijorată îndeamnă la prudență, mâna cu care se ține de cingătoare semnalează totuși voința de a lua o decizie, oricât de dificilă ar fi situația. Toate personajele sunt așezate pe rotunjimea unui Soare, ca într-un spațiu atemporal, etern din care tânărul devenit Rege pleacă în arcana următoare la drum spre necunoscut, închis într-o Șaretă formată din 2 cuburi suprapuse, unul bine înfipt în pământ, celălalt ca un baldachin care susține cerul înstelat.  Peste încă 6 poziții Îndrăgostitul, trecut prin arcana Justiției VIII, se va întâlni cu Arcana fără nume XIII unde i se va tăia capul, și lui și iubitei sale. Iar această suferință a morții este prefigurată de Erosul care ascunde în spatele lui un craniu format din soarele alb unit cu arcul ucigător al erotismului. În mitologia greacă, Eros și Thanatos erau frați născuți în Khaosul primordial din Nix-noaptea și Erebus-întunericul. Mai întâi a apărut Eros, atracția erotică, acțiunea, mișcarea, urmat de gemenii Hypnos, somnul și Thanatos, moartea, repaosul, nemișcarea. Sexualitatea, somnul și moartea s-ar părea că sunt îndeaproape înrudite și într-un fel consecutive, inter-condiționate. În arcana XV, numerologic de aceeași valoare ca și Îndrăgostitul  (1+5=6), Erosul inocent și jucăuș se transformă în Diavol! El ia toată puterea omuleților, complet depersonalizați, dezbrăcați, legați, ascultători și îi transformă din îndrăgostiți în sclavi îndrăciți! Diavolul este un personaj nocturn, oarecum nostim și șugubăț, cu trupul lui străveziu, cu privirea piezișă, cu limba scoasă pe 3 nivele (gură, pântec, sex), cu mulțimea de ochi pătrunzători în cele mai ascunse cotloane, cu capul portocaliu plin de șmecherii și aripile de liliac și de fapt arată ca o entitate androgină, formată din Erosul solar care a înlocuit săgeata iubirii cu torța arzătoare a patimilor devoratoare și Luna simbolizată de femeia matură din stânga arcanei Îndrăgostitului care i-a deschis două cratere-răni luminiscente în piept. În timp ce el tronează pe Soare ca pe un piedestal, cei doi proscriși stau cu picioarele înfipte ca niște rădăcini, prinse în solul întunecat. Gulerul verde generos din jurul gâtului Diavolului simbolizează și forța veșnică a naturii în permanentă regenerare. Diavolul și Îndrăgostitul creează împreună Lumea (15+6=21)!

Până la final, în arcana Soarelui, cei doi îndrăgostiți renăscuți ca niște copii, cu capetele retezate, însângerate alipite din nou trupurilor dezgolite, purificate de patimile arzătoare, reușesc să traverseze împreună apele Timpului. Băiețelul mai are o codiță de drăcușor dar ajutat de fetiță este pe cale să iasă și el la liman, pe pajiștea verde a vieții nemuritoare. Iar în arcana XX a Judecății, copiii deveniți adulți se ridică din labirintul însângerat al vieților de sacrificiu și suferință și își trezesc spiritul adormit din mormântul iluminat, la chemarea Soarelui și Lunii, reuniți, pacificați și înaripați de speranță și viziunea unei Lumi împlinite.

Așa grăit-a Tarotul de Marseille în ziua de grație a Lumii 21 din luna Împărătesei III, în secolul Judecății XX din anul Nebunului 22.

„Acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.” (Sf. Pavel, Romani 13:11)

„Să ne imaginăm preț de o clipă că fecundarea, departe de a fi o luptă feroce a spematozoizilor pentru cucerirea ovulului, este produsul unei cooperări fabuloase între masculin și feminin în serviciul conștiinței. Această teorie se inspiră din Tarot, unde seria arcanelor majore se desfășoară între cele două principii  fundamentale, Nebunul (masculin) și Lumea (feminin).

Nebunul, ajutat de impulsul câinelui său și purtând cu el un bagaj, pornește în căutarea Lumii. Lumea își întoarce privirea spre Nebun și pare să-l cheme cu toate promisiunile ei. Întâlnirea dintre aceste două arhetipuri dă naștere întregului Tarot. Și el, și ea sunt, în același timp activi și receptivi: Nebunul, energie pură se supune chemării Lumii și Lumea, desfășurată pașnic între cele patru energii cosmice (cele patru simboluri din cele patru colțuri ale cărții), primește activ energia Nebunului.

Și dacă se întâmplă același lucru cu gameții care ne zămislesc? „
Alejandro Jodorowsky, Metagenealogia

În cartea sa Metagenealogia, Jodorowsky, cu spiritul său genial de artist-cineast, ne surprinde din nou cu o viziune spectaculoasă și inedită asupra procesului creației. Spre deosebire de descrierile oamenilor de știință, el abordează fenomenul fecundării într-o manieră filozofică și totuși bazată pe fapte reale, demonstrate științific. Conform tabloului prezentat în carte, peste 500 milioane de spermatozoizi, ca niște ființe microscopice COOPEREAZĂ, și nu concurează, pentru ca doar unul dintre ei să reușească la final să penetreze ovulul, dând astfel naștere unei noi conștiințe umane. Și toată această aventură care se desfășoară în interiorul aparatului genital al unei viitoare mame, se datorează forței colosale de atracție dintre eternul principiu masculin și cel feminin, care reiterează împreună dansul creației în fiecare act amoros. Iar după ce spermatozoidul cu care ovulul ALEGE să se contopească îi străpunge membrana, ultimii spermatozoizi rămași viguroși continuă să rotească ovulul fecundat, uneori timp de zile, până când se înscrie pe drumul spre uter. Prin urmare, nașterea fiecărei conștiințe umane presupune, pe de o parte colaborarea, pe de altă parte sacrificiul a sute de milioane de vietăți care au rolul de a pregăti terenul pentru victoria unui singur supraviețuitor. Extrapolând, cam așa se întâmplă și cu geniile în societățile omenești. Miliarde de oameni întrețin cursul vieții pe întreaga planetă pentru ca un geniu să răsară în conștiință din când în când, ridicând nivelul de cunoaștere al întregii umanități.

Nebunul și Lumea în interpretarea lui Jodorowsky reprezintă principiul masculin și cel feminin care se întrupează sub forma fizică a bărbatului și femeii, simbolizați în astrologie de Marte în Berbec, atras de farmecul seducător al lui Venus din Pești, parcurgând pas cu pas întreg zodiacul ceresc, într-o călătorie inițiatică prin Universul deschis de un Copil-Soare-Magician. Și pe tot drumul, temerarul nomad este asistat de la distanță de mama-LUNĂ, care-i șoptește din cartea vieții de câte ori are nevoie de îndrumare, la vreo răscruce de vânturi cosmice.

Prima ipostază a Lunii în Tarotul de Marseille este Papesa II, Selene, luna albă în Taur, senină dar rece, cu capul ca un ou învăluit în cețurile Timpului din care se scurg două lacrimi ca de sânge. Cele mai teribile secrete ale originii Universului sunt ascunse în ființa ei primordială. Mai târziu, arcana VI ne prezintă Luna Plină și Luna Nouă alături de Îndrăgostit, în domiciliul din Rac, în care familia astrală pare în plin conflict, pe cale să se destrame din cauza ispitei erotice la care este supus Prințul-Soare, a indeciziei și incapacității sale de a-și alege drumul. Luna matură de la dreapta sa încearcă să-l avertizeze de pericolul căderii din grația divină și să-l mențină în trecut. Dar Prințul o privește cu îndoială și degetele lui arătătoare de la ambele mâini indică în direcția viitorului, spre Luna nouă ca spre un alt proaspăt început. Gâtul femeii mature este înconjurat de o fâșie de sânge, ca și cum ar fi fost decapitată. “Luna sângerie“ sau “însângerată“ este numele popular al Lunii în timpul unei eclipse totale, în care Luna se înroșește în timp ce e înghițită de întuneric! Faptul că mâna stângă a Prințului și mâna dreaptă a tinerei par unite, protejând pântecul femeii, sugerează o posibilă sarcină, cu atât mai mult cu cât, în arcana următoare, iapa Șaretei pare și ea gestantă și ne face cu ochiul. Numai că, foarte curând, Șareta Regelui Soare se va lovi de rigorile Justiției, aspectul de Lună Neagră din Fecioară, ce solicită plata tuturor datoriilor restante. Un falus uriaș în talerul trecutului, ca o cauză ascunsă în faldurile însângerate ale rochiei, încearcă să destabilizeze balanța Justiției însă ea rămâne fermă și neînduplecată în aplicarea legilor universale ale dreptății. Libertatea nu poate fi câștigată în lipsa responsabilității. Pentru că Justiția trimite la cercetarea și înțelegerea trecutului și la restabilirea echilibrului perturbat din ignoranță sau aroganță. Binele și răul sunt atent cântărite, plățile și răsplățile sunt stabilite cu exactitate de contabil, chiar și pentru existențe succesive. Nimic nu scapă neobservat ochiului vigilent și atent al Justiției divine.

Următoarea prezență remarcabilă a Lunii din Balanță este ilustrată în arcana Puterii XI. Aici principiul feminin se confruntă cu focul mistuitor, pătimaș, ucigător, al Leului, mai mult de jumătate carne și o parte de Soare, din interiorul său. Atâta timp cât nu este expus, exteriorizat și supus, el mușcă din sine cu ferocitate. Energia feminină învăluitoare, hrănitoare și protectivă devine în acest caz acaparatoare, consumatoare, inhibată sau dimpotrivă, obsedată sexual, geloasă și răzbunătoare, la fel ca a miticei vrăjitoare Medeea, capabilă să distrugă, să devoreze cu pasiune nestăpânită tot ceea ce iubește mai mult. Ca o gaură neagră flămândă ce înghite tot ce vine spre ea, inclusiv lumina iar odată capturate nu mai permite să-i scape nimic. Însă scopul femeii este tocmai să îmblânzească această poftă sălbatică de posesiune din sine și să o convertească în creativitate prin extinderea capacităților sale mental-emoționale. Colții ascuțiți ai leului sunt extrași și așezați pe creștet ca o coroană nobiliară și însemn de ascuțime a spiritului. Armonia interioară este restaurată prin auto-cunoaștere și stăpânire de sine iar relațiile conflictuale, dependențele emoționale, stările de agresivitate, pornirile instinctuale de posesivitate acerbă, sunt rezolvate cu blândețe și înțelepciune.

Ultimele două arcane ale Lunii incluse în această suită arhetipală ar fi Raiul XVII și Judecata XX. Ele ar putea fi asociate cu Nodurile lunare din astrologie: Raiul cu Nodul Sud, trecutul din care provenim, ocultat de Justiția divină (1+7=8), legat și condiționat de Diavol, ca urmare a îndoielilor, neîncrederii și slăbiciunilor Îndrăgostitului (1+5=6), inaccesibil din cauza zidurilor mentale ale Casei Dumnezeu XVI și Judecata XX cu Nodul Nord, destinul spre care ne îndreptăm, DEZVĂLUIREA sau APOCALIPSA, datorită trezirii spirituale și inițierii finale în misterele universale ale mamei primordiale (20=2). Odată cu încheierea ciclului inițiatic are loc deschiderea și iluminarea Raiului, ca stare superioară de conștiință și re-generarea Lumii originare, ca centru și ideal al Universului, rezultat al dansului erotic dintre cele două principii fundamentale eterne, masculin și feminin.

„Sic mundus creatus est.”
Astfel a fost creată Lumea.
Tabula Smaragdina, Hermes Trismegistus

„The Moon is the first milestone on the road to the stars.”
Luna este prima piatră de hotar pe drumul spre stele.
Sir Arthur C. Clarke (scriitor englez, n 16 dec 1917, Casa Dumnezeu XVI cu Soarele în Săgetător pe arcana Diavolului XVI)

Dacă Justiția VIII, Roata Fortunei X și Diavolul XV dețin cheile sorții, Arcana fără nume le deține pe cele ale vieții și morții.

Povestea începe în vremuri mitologice imemoriale cu separarea mamei primordiale, Luna albă, Selene cea senină, de copiii ei gemeni, strălucitoarele corpuri astrale ale Soarelui și Lunii noi, urmată de așa-zisa cădere din Rai, ilustrată în Tarot de arcana Îndrăgostitului VI. În urma acestei schisme astrale, mama Selene s-a înnegrit de supărare, descoperindu-și fața întunecată de Lilith sau, mai bine zis, ascunzându-și lumina cunoașterii sub vălurile impenetrabile ale Papesei, pe care, cum se spune în mitul lui Isis, nici un muritor nu le-a putut ridica vreodată.  O entitate cerească s-a desprins din Soare sub forma arhetipală a lui Marte, planeta roșie, o alta s-a desprins din Lună sub forma arhetipală a lui Venus, planeta albastră, ca niște îndrăgostiți stelari, luciferici, ale căror spirite au căzut mai departe, întrupându-se pe pământ în bărbat și femeie, căutând să se regăsească și să se reunească în fiecare poveste de viață. De aceea Soarele este în exaltare de câte ori ajunge în domiciliul lui Marte, în Berbec iar Luna de câte ori ajunge în domiciliul lui Venus, în Taur. În mitologia greacă, în legendele Olimpului, Ares-Marte și fratele lui Hephaestos, ca două fețe OPUSE ale aceleiași energii, artizanul și călătorul, cum se arată în Tarotul de Marseille în arhetipurile Nebunului și Împăratului IIII, au fost fiii Herei fără tată, în timp ce Afrodita-Venus a fost fiica lui Uranus-Cerul fără mamă, ieșită din spuma mării. Afrodita s-a însoțit cu Hephaestos într-o căsătorie aranjată de zei deși îl iubea în secret pe Ares, cu care de altfel întreținea o relație extraconjugală. Și într-un ceas fatidic, Hephaestos i-a prins pe cei 2 îndrăgostiți clandestini, dezgoliți într-o plasă, făcându-i de râs în fața tuturor marilor zei. Iar Ares, înfuriat și răzbunător, s-a ascuns de rușine pe țărmurile Mării NEGRE și, din călătorul entuziast, curajos și plin de inițiativă a devenit zeul războiului, aducând după el moartea, spaima și teroarea în Lume. În Tarotul de Marseille, Nebunul vesel și curios și-a lepădat straiele de sărbătoare, a schimbat toiagul de călătorie cu o coasă tăioasă, iar muzica răsunătoare a clopoțeilor cristalini a fost înlocuită de gemetele de durere cauzate de membrele sfâșiate. Arcana fără nume a plecat în pribegia ei devastatoare, purificatoare, spre necunoscut, prin abisul întunecat și plin de suferință, lipsit de iubire.

De atunci familia astrală candva fericită tot încearcă să se reunească în Lume și numai nu izbutește.

Bineînteles că toată această poveste reprezintă o alegorie astro-logică, nu trebuie nicidecum luată cuvânt-de-cuvânt!

Într-o astrogramă natală, casa în care se află Arcana fără nume, corespunzătoare zodiei Scorpionului între gradele 15-30, arată domeniul de viață care poate atrage ori moartea, din cauza plafonării, a renunțării, ori regenerarea. Este locul în care se primește iar și iar șansa ca, prin purificarea suferinței, Arcana fără nume să se transforme și să înflorească într-un nou Nebun, descoperind mereu, plin de speranță și curiozitate, alte și alte direcții interesante de viață care ar merita explorate. Și, în acest fel, permițându-ne să fim mobili și deschiși schimbării, ne putem prelungi viața în mod repetat, fără a fi nevoie să trecem prin resetarea totală și uitarea care este moartea. De câte ori intervin blocaje, ar fi bine să ne ajustăm traseul, pentru a putea merge tot mai departe și a experimenta viața  cu ochi proaspeți de copil Magician și fără prejudecăți, indiferent de vârstă.

Am ales un studiu de caz foarte interesant care mi-a fost oferit de mandala unui prieten Lună. Arhetipul lunar, ca dublă ipostază a Eremitului-Dumnezeu interior (9+9=18), este o oglindă perfectă. În orice fel de relație ar intra, Luna, ca și Eremitul, va reflecta fidel înapoi ceea ce se prezintă în fața ei doar că, în anumite situații, RĂSTURNAT. Prin urmare, este foarte important să aleagă cu discernământ oamenii și lucrurile de care se înconjoară, pentru că îi va oglindi în propria viață. Sunt din start evidențiate Roata Fortunei X, soarta din casa V a iubirii și Eremitul de la Nodul Sud, din casa IIII a familiei, ambele arcane fiind situate în zona trecutului imemorial. Deci 18+10=28=10 adică Luna și soarta totuna sunt sau Luna pare pur și simplu o reflexie a sorții! Iar 18+9=27=9, Eremitul în acest caz apare nici mai mult, nici mai puțin decât ca OMUL din Lună care a pornit într-o călătorie prin Univers, ca să TRĂIASCĂ pe pielea lui, să înțeleagă și să vindece soarta LUMII prin iubirea umanității, să dezlege toate legăturile parteneriale cu Diavolul și să-l preschimbe înapoi în Îndrăgostit VI, redându-i libertatea și strălucirea originară! 15+18=33=6! În mandală, Eremitul VIIII are în cap Roata Fortunei X iar deasupra ei Diavolul XV. În astrogramă, Eremitul apare împărțit între casa familiei, unde îl oglindește pe maestrul de ceremonii transformatoare și regenerative Pluto și casa iubirii V, unde Jupiter conjunct cu Uranus se privesc și ei în oglinda Eremitului, reflectându-se în secret spre Mercur, din casa XII, care transmite mai departe mesajele misterioase spre Luna din Leu, de abia intrată în domiciliul Soarelui. Care Soare luminează pe Ascendent tocmai arcana Papei V, ipostaza lui Mercur din Tarot și așa, printr-un traseu destul de alambicat și ocolit, ca într-un meci de golf, informațiile ascunse în BILA eterică reușesc să treacă totuși prin portalul conștiinței. O adevărată țesătură astrală bine orchestrată! Cu Pluto, Jupiter și Uranus pe arcana Eremitului s-ar părea că toată înțelepciunea și cunoașterea Universului a fost dezvăluită sub lămpașul lui. La Nodul Nord din casa X a imaginii de sine, Lumea XXI se oglindește și ea în toată splendoarea, exact în partea opusă celor 3 mari jucători-judecători astrali. Dar imaginea ei apare de data asta răsturnată, pregătită de renașterea în IUBIRE prin portalul Spânzuratului XII din casa V (18+21=39=12).

Și uite așa ajugem și la Arcana XIII fără nume din casa VI a serviciului și sănătății, unde din nou cei 3 mari maeștri ai Eremitului schimbă ocheade cu stăpânul mărilor emoționale, Neptun, iluzionistul de serviciu cu paza apelor abisale pe care eroul scheletic și solitar, purificat de toate patimile, este pregătit să le traverseze. Deci în acest caz particular, secretul dorinței de viață constă în Puterea iubirii și compasiunii datorită căreia Nativul se poate menține activ în serviciul umanității, în forme din ce în ce mai elevate. Cu fiecare traversare spre un nivel superior, Nativul se poate apropia tot mai mult de realizarea Cumpătării, cu haina sa mai mult de jumătate albastră,  manifestând diplomație în relații, echilibru între receptivitate și reacțiune, între ascultare și comunicare, între calm, detașare și implicare, cu discreție, modestie, înțelegere și bunăvoință chiar și față de un  potențial adversar. Căci în astrograma sa, pe arcana Temperanței, Ares-Marte face în sfârșit pace cu Antares, steaua regală a războiului. Pentru Omul din Lună, o cauză nobilă pe care să o servească încrezător, temeinic și perseverent reprezintă elixirul tinereții și piatra filozofală din desaga Nebunului și coroana iluminată din capul Împăratului pierdut printre cotloanele umbroase ale Lunii. Căci 13+18=31, așa că Arcana fără nume este întoarsă complet pe dos în oglinda dublă a Eremitului. Astfel că Luna XVIII echipată cu Temperanța XIIII poate face față cu succes capcanelor Diavolului din casa VII a partenerilor, dezlegând legăturile formate din invidie, ispite, minciună, înșelătorie, bârfă, răutate, incitări la război, încercări de manipulare sau cumpărare, căci banul poate fi și ochiul Dracului, cel închis. După ce trece toate aceste teste de anduranță și inteligență, Nativul se va elibera și de diversele obstacole ridicate de Casa Dumnezeu XVI, dogme, dependențe, prejudecăți și alte piedici mentale, pentru a sări până în Raiul XVII situat în mandală imediat de-a DREAPTA Lunii, împlinind Justiția divină VIII (18+17=35=8) moștenită în casa IIII a familiei. Și de acolo calea spre realizarea Lumii noi rămâne deschisă. Dar ce devine cu adevărat fascinant este că toată linia destinului de la DREAPTA Lunii se suprapune peste casa I a personalității României, terminându-se tocmai pe arcana Magicianului I care reprezintă deopotrivă țara dar și familia personală a Lunii, formată din 2 Magicieni (soția și copilul)! Destinul LUNII întrupate în OM pare a fi legat de destinul României, având să joace un rol semnificativ în trezirea românilor spre adevăratul lor potențial și spre reconstituirea Raiului XVII pe acest picior de plai. Iar 18+1=19, Soarele, care în mandala Lunii este pe casa I, pe arcana Papei V, ghidul spiritual, în mandala României apare pe casa X a imaginii de sine, în apropiere de Mijlocul Cerului,  luminând arcana Temperanței de pe Nodul Nord!

Așa că, atunci când toate lucrurile merg cum au fost predestinate, datorită nouă tuturor, UNIȚI sub lumina înfrățită a Soarelui și Lunii, România va reaprinde focul sacru inițiatic, redevenind Împăratul Lumii din trecutul ei misterios, de care toți am uitat, deocamdată ascuns la stânga Magicianului, așteptând răbdător să fie din nou pus la treabă. Iar până la final, Omul din Lună, se va odihni victorios pe gura de Rai a Magicianului-țară, înainte ca Nebunul lui să pornească într-o altă aventură.

NODURILE LUNARE. Există o expresie destul de populară cu privire la astrologie: astrele predispun dar omul dispune.

Numai că nu e tocmai așa. Ca să beneficieze cu adevărat de libertatea de a alege, omul trebuie să și-o câștige, să demonstreze că o merită. Altfel trăiește pe pilot automat, exact la dispoziția astrelor însă complet inconștient de limitele sale, deseori fiind convins că alegerile pe care le face îi aparțin în totalitate. Deși atunci când dă de greu, preferă să-și deroge responsabilitățile și să dea vina pe alții. Ceea ce arată în fond o lipsă de maturitate. În ce mă privește, îmi place să cred că Universul funționează după legi logice și drepte și ne dă infinit de multe șanse pentru a înțelege până la urmă mecanismele lui. Că, vorba aceea, urma scapă turma!

De curând am vizionat o excelentă lecție de astrologie servită de Dan Ciubotaru cu privire la nodurile lunare, cea mai importantă axă din astrogramă, care indică drumul destinului în viața unui om. Toate celelalte aspecte astrologice se raportează la această axă și o servesc. Cum am mai spus, în mandala personală, linia orizontală de arcane, centrată în jurul arcanei personale reprezentată de ziua de naștere, care pleacă de la trecut, de  la Nodul Sud spre Nodul Nord al viitorului ar trebui privită de fapt ca un circuit în care arcanele implicate se rotesc permanent în jurul personajului principal. Și, prin prisma înțelegerii astfel dobândite, este absolut logic ca nodurile lunare să se înDREPTE înapoi, scopul fiind înțelegerea și echilibrarea trecutului reprezentat de Nodul Sud. Cum bine semnala Dan Ciubotaru, ascensionarea spre Nodul Nord ar fi asemănătoare cu urcarea unui munte, de unde s-ar deschide o perspectivă mai largă asupra vieții, pentru a se putea  vedea cu claritate condiționările și dezechilibrele provenite dintr-un trecut traumatic imemorial reprezentat de Nodul Sud și a le putea rezolva. Și abia de acolo încolo se deschide calea spre evoluția personală în conștiință și se primește în dar, ca recompensă, libertatea de a alege în deplină cunoaștere a legii cauzalității, după principiul ce ție nu-ți place altuia nu face; oricât de mult ai fi provocat nu da înapoi, pentru că niciodată nu vei putea rupe astfel lanțurile fatalității. În mitologie, acest circuit ar fi simbolizat de munca infernală a lui Sisif, unde bolovanul pe care îl tot ridică din vale până la vârf, în tărâmul condus de Hades-Pluto, ar reprezenta rigorile sorții și consecințele cumulate ale acțiunilor trecute. În funcție de înțelegerile la care Sisiful din fiecare dintre noi accede pe parcursul travaliului, această povară ar putea deveni tot mai ușoară ori mai grea, cu fiecare nouă încercare. În Tarot, sunt câteva arcane cu rol semnificativ în încărcarea sau descărcarea bolovanului: Roata Fortunei X (soarta), Diavolul XV (legăturile) și Justiția VIII (cauzalitatea). Acestea reprezintă condiționările și limitările pe drumul destinului oricărui om. Majoritatea arcanelor din Tarotul de Marseille privesc fie spre trecut (stânga), fie spre viitor (dreapta). Doar câteva fac excepție și ne privesc drept în față: Justiția VIII, Sfinxul de pe Roata Fortunei X, Spânzuratul XII, Diavolul XV, care mai și scoate șmecherește limba la noi și Judecata divină din arcana XX. Aceste arcane îi reprezintă pe gardienii porților evolutive și ei ne testează exact în acea ordine. Nu poți trece de Roata sorții, care se balansează necontenit, până când nu te înțelegi cu Justiția divină și nu-ți plătești datoriile (ca la bancă), nu poți renaște în cetatea Soarelui (în conștiință) până când nu răspunzi corect întrebărilor existențiale ale Sfinxului, nu te poți elibera de legăturile Diavolului, până când nu-ți schimbi perspectiva asupra realității și, în final, nu te poți trezi spiritual ca să-ți creezi Lumea ideală până când nu devii cu adevărat liber de trecut. Însuși semnul arcanei X, ca soarta nevăzută care învârte roata furtunoasă a vieții, indică necesitatea centrării, formată fiind din 2 unghiuri ca 2 munți, unul-trecutul care coboară în uitare, celălalt-viitorul care urcă în amintire și se unesc la mijloc. Nodurile lunare sunt și ele diametral opuse. Toate arcanele din Tarotul de Marseille de după Eremit VIIII ar putea fi considerate ca niște instrumente ale sorții, provocate de trecerea prin Roata Fortunei X și dublu testate de Judecata XX, pentru a merita o Lume unitară, adevărată, perfect echilibrată, XXI.

Din punctul de vedere al nodurilor lunare, în Tarot, cheile rezolvării opozițiilor dintre arcanele implicate ar putea fi indicate de natura relațiilor dintre ele și arcana principală a unui personaj pe scena vieții.

Și ca să exemplific tot acest proces, voi folosi din nou mandala personală a unei femei născute sub arcana Lumii XXI, în luna Papesei II, anul Puterii XI (21.02.1983), cu Soarele la 2gr în Vărsător și Luna la 12gr în Gemeni, ascendentul 25gr Rac. Am marcat cu filtru albastru arcanele impactate de Roata Fortunei X, cu verde Nodul Nord, cu galben Nodul Sud. În mandală numărătoarea arcanelor începe cu arcana Îndragostitul VI, din dreapta Lumii XXI, aflată pe ascendentul din zodia Racului, coboară spre Fundul Cerului, merge spre zona trecutului după care urcă spre Mijocul Cerului și se întoarce spre viitor până la Luna XVIII din Gemeni și arcana Papei V, ghidul spiritual interior care face legătura cu NN și ascendentul. Deci axa destinului cuprinde la trecut arcana Casei Dumnezeu XVI pe NS la 2gr Capricorn, în casa VI a serviciului și sănătății conjunct cu Neptun din Săgetător, situat pe arcana Diavolului XV (pentru vindecarea trecutului prin iubire de sine) iar la viitor arcana Îndrăgostitului VI pe NN la 2gr Rac, protejat de Selena în casa XII a secretelor, karmei și izolării.

Primul test pe drumul evoluției, cum ziceam, este dat de gardianul Justiției VIII, împărțită între casa II a averii și casa III a gândirii și comunicarii. Natura relației dintre Nativă și Justiție, obținută prin însumarea arcanelor, totalizează numerologic 11 (21+8=29=2+9) și indică spre arcana Puterii XI situată în casa familiei IIII, unde Pluto la 29gr Balanță este conjunct cu Saturn la 4gr Scorpion, pe arcana Spânzuratului XII.  Blocaj karmic, repetitiv, în familie și iubire! Sisif conjunct cu Fomalhaut, steaua alchimiei  la 3gr Pești, în casa VIII, pe domeniul datoriilor karmice gestionate de Pluto, solicită transformarea oricărei emoții de furie, gelozie, ură, ranchiună, dorință de confruntare, cu încredere în cooperare, înfrățire, iubire universală și compasiune! Toate aceste arcane sunt situate în mandală în zona cea mai profundă a subconștientului, pe domeniul trecutului imemorial și indică spre abuzuri de putere, uitate, ascunse, injustiții reprimate, care au dus la îngrădirea libertății de exprimare, între zidurile mentale ale Casei Dumnezeu XVI și legături emoționale diabolice, interdicții, dependențe, manipulare și control, manifestate în relațiile de iubire. În casa V, arcana Temperanței XIIII, inspirată de Uranus conjunct cu Jupiter, Antares, steaua războiului și Vertex, sprijină procesul de conștientizare pentru ca legăturile Diavolului XV să fie în final dezvăluite și, datoriile karmice odată achitate, să poată fi desfăcute și transformate în creativitate pură.

Al doilea test este dat de Roata Fortunei X, situată tocmai la Fundul Cerului, între casa III a gândirii și comunicării și casa IIII a familiei. Natura relației cu Roata Fortunei (21+10=31) ne conduce deopotrivă spre arcana Nebunului care pornește în călătoria lui inițiatică, de la Mijlocul Cerului, din casa X a imaginii de sine, pentru a ajunge la Împaratul IIII cu mintea ILUMINATĂ, în casa XI a prietenilor, în Gemeni, unde Luna natală este conjunctă cu Aldebaran, steaua iluminării. Pe linia verticală a mandalei, între Roata Fortunei de la IC și Nebunul de la MC, traseul urcă prin arcana Eremitului VIIII, comunicarea cu sinele divin interior pentru înțelegerea istoriei de viață, care duce la realizarea de sine ca Lume, la conștientizarea și eliberarea drumului inițiatic al Nebunului, scos la lumină de Soarele din casa VIII a transformării. În mod excepțional, în acest caz, rezolvarea Nodului Sud, Casa Dumnezeu XVI de către Lumea XXI ține tot de echilibrarea sorții, Roata Fortunei X (16+21=37=10). Prin urmare răspunsul la întrebările esențiale ale Sfinxului, TU cine ești și încotro te înDREPȚI, ar putea fi în acest caz: un Nebun curajos și entuziast aflat pe calea inițierii, în căutarea Lumii mele interioare ARMONIOASE. Și astfel Lumea-Bună din Sine primește permisiunea de a merge mai departe.

Cât de departe? Spre Nodul Nord al destinului, până mai înainte SECRET! Poarta spre realizarea de sine a fost astfel deschisă, Șareta poate să circule fără restricții pe cărările Justiției divine, la nivelul superior al abundenței și ÎNȚELEPCIUNII iar zidurile TRECUTE ale Casei Dumnezeu de la NS pot fi în sfârșit părăsite și ridicarea înapoi în Raiul pământesc, arcana XVII din câmpul de sub stele, devine posibilă într-o Lume perfectă, cu adevărat liberă și fericită.

“I can control my destiny, but not my fate. Destiny means there are opportunities to turn right or left, but fate is a one-way street. I believe we all have the choice as to whether we fulfil our destiny, but our fate is sealed.“
Îmi pot controla destinul, dar nu și soarta. Destinul înseamnă că există oportunități de a vira la dreapta sau la stânga, dar soarta este o stradă cu sens unic. Cred că toți avem de ales dacă ne îndeplinim destinul dar soarta noastră este pecetluită.
Paulo Coelho (scriitor brazilian, 24 aug 1947, Îndrăgostit VI cu Soarele în Fecioară pe arcana Justiției VIII)