“There is in the darkness a unity, if you will, that cannot be achieved in any other environment, a blending of self with what the self perceives, an exquisite mystical experience.”
„Există în întuneric o uniune, dacă vrei, care nu poate fi atinsă în niciun alt fel, o îmbinare a sinelui cu ceea ce percepe sinele, o experiență mistică rafinată.” Bernard Malamud (romancier american, n. 26.04.1914, Justitie VIII, cu Soarele în Berbec pe arcana Nebunului, luna Împăratului IIII, anul Temperanței), The Natural /Naturalul
În dimineața Roții Fortunei de la finalul lunii Papei din anul Nebunului mă întreba o voce în capul meu „Ce cauți cu atâta insistență și disperare? De ce nu te poți opri să ridici obsesiv văluri peste văluri, așezate în straturi, deasupra trecutului mitologic? ” Și o altă voce îmi răspundea „Cauza primordială! Până când n-o s-o descopăr și înțeleg în totalitate, n-o să pot urca deasupra Timpului circular, ca să văd orizontul și să mă pot elibera.” Și asta e valabil pentru NOI toți cei din familia omenească, care LOCuim în eonul NOUS, în mintea universală decăzută din grațiile iubirii!”
Iar arcana Îndrăgostitului, spre care privește șmecherește Papa, pe care o contemplez deja de ceva vreme, încercând să-i descifrez mesajele paradoxale ascunse, mi-a făcut cu ochiul: ”Hei, suntem PATRU care ne confruntăm aici, nu doar trei! Jocul e mai complex decât îți dai seama. Ce dacă sunt mic și par un copil, până la urmă eu am declanșat toată povestea și dețin în tolba mea cu săgeți antidotul căderii!” Erosul bucălat, în ciuda înfățisării, ERA cel mai bătrân dintre zei, primul soare înaripat, născut la Miezul Nopții Universale, după veacuri de incubație, dintr-un ou păstrat în sânul Întunericului, cândva pe la începuturile Lumii. (Aristofan, Misterele Eleusine)
Și dacă primul strat pe care l-am descifrat în arcana Îndrăgostitului a fost despre relația triunghiulară încurcată dintre arhetipurile lui Lilith-Adam-Eva, acum am ajuns la un nivel simbolic încă mai profund reprezentat de 2 cupluri mitologice cu povești dramatice de iubire: Apollo-Dafne și Eros-Psyche. Așadar, am asociat personajul central al arcanei VI, Adam cu Apollo, femeia cu coroana din frunze de dafin pe cap cu Dafne, femeia cu flori în păr cu Psyche iar pe micul Eros cu fiul Afroditei, întrupare divină a soarelui primordial, îndrăgostit de o muritoare. În continuare firul narativ devenea imprevizibil și alambicat, reunind mai multe mituri aparent fără legătură directă.
Din această perspectivă, cauza îndepărtată, de obicei ignorată, care a declanșat o întreagă serie de evenimente mitologice, a coincis cu momentul în care titanida Rhea l-a salvat pe ultimul său fiu, Zeus, de la soarta de a fi devorat de soțul ei Cronos-Timpul, căruia i-a dat să înghită în locul copilului divin o piatră, denumită mai târziu ”omphallos”, simbol al sexualității masculine. Ca urmare, după mai multe peripeții, Zeus l-a înlocuit pe Cronos la conducerea Universului iar pe tatăl lui l-a ADORMIT, l-a exilat în Tartar, în ÎNTUNERICUL primordial, unde a rămas închis, păzit de monștri ca să nu se trezească.
Apoi Zeus a sedus-o pe sora lui Hera și a luat-o de soție dar a continuat să o mintă și să o înșele deopotrivă cu titanide, zeițe, nimfe și muritoare, generând o puzderie de progenituri, zei și EROI. Iar Hera, înnebunită de gelozie, s-a răzbunat pe protagonistele aventurilor lui, de câte ori a aflat și a avut ocazia. Între numeroasele iubite ale lui Zeus s-a numărat la un moment dat și titanida Leto, fiica lui Coeus, cerul cel înalt și a lui Phoebe, cea strălucitoare. Etimologic, numele ei, echivalent cu „cea ascunsă”, provenea din lḗthē (lethe, uitare) și λωτός lotus (fructul care aduce uitare celor care îl mănâncă). Din relația lor de concubinaj s-au născut copiii UITĂRII, gemenii Apollo, zeul olimpian al Soarelui care l-a înlocuit pe Helios și Artemis, zeiță olimpiană a Lunii, care a înlocuit-o pe Helena (Selena), luna albă, cea senină. Cât timp Leto a fost însărcinată, Hera a făcut tot posibilul ca cei doi copii să nu se nască, hărțuind-o și alungând-o neîncetat, folosindu-se de Python, șarpele sau dragonul din centrul pământului, spiritul Geei, mama pământului. Totuși, Leto a reușit să se ascundă și să-i nască pe gemeni, după un travaliu lung și chinuitor, pentru că Hera o sechestrase în Olimp pe Eileithyia, zeița nașterilor.
Iar mai târziu, Apollo l-a ucis pe Python, pentru a răzbuna persecuțiile la care fusese supusă mama lui, după care l-a îngropat la Delfi, sub piatra ”omphallos”, care-l salvase pe Zeus de Cronos, în trecutul mitologic, menținându-l înafara Timpului, împreună cu frații săi pe care Cronos i-a vomitat înapoi în creație. Iar deasupra mormântului, zeul Soarelui și-a consacrat propriul templu oracular în care preoteasa lui, numită generic Pythia, făcea predicțiile despre viitor, INSPIRATĂ de frunzele de dafin pe care le mesteca, intrând în conexiune cu spiritul solar și de gazele ce ieșeau din leșul îngropat al șarpelui, aflat în putrefacție, ce-i făceau legătura și cu spiritul pământului.
Pentru această crimă, Apollo a fost pedepsit să slujească timp de 9 ani ca păstor al regelui tesalian Admetus. Numele lui provenea în greacă din ἄδμητος (admêtos) „neîntrerupt” , aplicat de obicei boilor, deci semnifica și „sălbatic” sau „neîmblânzit”. În acest timp, între altele, Apollo l-a ajutat pe Admetus să înhame un leu și un mistreț la un CAR, simboluri ale emoțiilor violente, periculoase, pentru a câștiga mâna prințesei Alcestis, frumoasa fiică a lui Pelias, regele din Iolcos (conform lui Euripides). Iar când Apollo a aflat că Admetus nu mai avea mult de trăit, le-a convins pe zeițele Sorții să-i prelungească viața, cu condiția ca altcineva să moară în locul lui. Alcestis, ca o soție loială ce era, a consimțit să o facă. Însă războinicul Heracles a salvat-o luptându-se cu Moartea la mormântul ei.
Și aici poveștile se bifurcă din nou. Pentru aroganța de a se lăuda cu crima lui EROICĂ, Eros l-a pedepsit și el pe Apollo într-un mod viclean, cu deosebită cruzime, lovindu-l în inimă cu o săgeată de aur, făcându-l astfel să se îndrăgostească de Dafne, o nimfă a pădurii. Însă lui Dafne i-a destinat o săgeată grea de plumb, provocându-i o aversiune nestăpânită față de zeul Soare. În astrologie, plumbul este metalul lui Cronos-Saturn,Timpul nemilos care înregistrează totul cu fidelitate și se întoarce cu recompense sau sancțiuni BINE-MERITATE, mai devreme sau mai târziu, în momentele predestinate! Fiul lui Zeus părea să fi fost urmărit din trecut de năravurile tatălui său și pedepsit în cele din urmă și în contul lui. Iar Dafne, cu inima grea, a ALES să se transforme într-un copac din pădure, refugiindu-se în NATURĂ, pentru a scăpa de zeul îndrăgostit.
Pe de altă parte, în timp ce Apollo își plătea crima, servind ca păstor, intra pe scena mitologică, un alt personaj paradoxal! Zeus cel neastâmpărat tocmai avusese o altă aventură cu Maya, nimfa munților, supranumită bunica, cu ochii ei negri, cea mai mare și mai frumoasă dintre cele 7 surori Pleiade, în urma căreia s-a născut, dintr-o sarcină neobișnuit de rapidă, Hermes, trișorul divin. Și nici nu bine a ieșit în Lume, că a și reușit să fure turmele fratelui său Apollo, făcându-l de râs în fața zeilor; iar mai apoi, după ce totuși i le-a returnat, i-a cumpărat bunăvoința dăruindu-i o liră fermecată, cu 3 corzi făcute din intestinele unei vaci divine sacrificate, pe care copilul-precoce le-a montat pe un cadru construit din carapacea unei țestoase. În arcana Papei din Tarotul de Marseille, care-l prezintă pe Hermes în postura unui bătrân secretos, sceptrul lui are 3 ramuri, justificând atributul de Trismegistos, de 3 ori maestru, înțelept. Și acum imaginați-vă că aceste tipare comportamentale vin la pachet odată cu personajul central, Zeul-Soare-Apollo alias Adam, din arcana Îndrăgostitului și încă nici nu-s toate!
Pentru că în arcana Îndrăgostitului se suprapune și povestea lui Eros, îndrăgostit la rândul lui de muritoarea Psyche, atins de propria-i săgeată. Profeția de la Delfi, din templul lui Apollo, zeul-soare, ce o privea pe Psyche a fost teribilă. El a decretat ca Psyche, îmbrăcată în rochie neagră, de doliu, să fie dusă pe vârful unui munte și să fie lăsată acolo singură. Soțul predestinat, un ȘARPE înaripat, înspăimântător și mai puternic decât toți zeii, avea să vină să o ia de soție. În povestea biblică, EROS era asociat tocmai acestui șarpe care a ispitit-o pe Eva. Psyche era considerată în mitologia greacă un simbol al sufletului. Într-adevăr ea a fost adormită, răpită pe aripile lui Zefir, vântul de la apus și dusă într-un palat cu coloane aurite, tavanul sculptat în fildeș și lemn parfumat de cireș, pereți de argint și pardoseala dintr-un mozaic cu pietre prețioase. Erosul înaripat, soțul ei misterios, copilul NOPȚII, o vizita pe întuneric, fără a se lăsa văzut, aceasta fiind chiar o condiție a mariajului lor. Până când Psyche, mânată de curiozitate, a aprins o lumină, ca să contempleze chipul iubitului ei în timp ce dormea și s-a înțepat într-una dintre săgețile lui. Dar o picătură de ulei fierbinte a căzut pe obrazul lui Eros, trezindu-l din somn. Furios din cauza trădării, a părăsit-o pe Psyche, îndrăgostită și îndurerată, dispărând în zbor. De atunci încolo, toată viața ei s-a rezumat la o neobosită căutare a iubirii pierdute. În timp ce Eros a rămas închis în iatacul Afroditei, frustrat, rănit și neconsolat. După multe încercări, pentru a-și compensa neascultarea, Psyche a primit ca ultimă sarcină să coboare în Lumea de dincolo și să aducă pentru Afrodita cutia de frumusețe a Persefonei. Însă pe drum, când era aproape să reușească, din nou sub impulsul curiozității, a deschis cutia în care se afla doar parfumul morții! Dar pentru că Eros, impresionat de puterea ei de sacrificiu, o iertase, a salvat-o de la moarte și a luat-o cu el în Olimp, ca soție-zeiță a sufletului nemuritor. Am putea concluziona că dorința de cunoaștere, de a lumina NECUNOSCUTUL, a corupt-o și condamnat-o pe Psyche la suferință, a purtat-o până în infern și înapoi dar tot întunericul reprezentat de Soarele de la Miezul Nopții, Erosul înaripat, a mântuit-o în cele din urmă.
Mai merită semnalat că Apollo și Eros, primul și ultimul zeu-soare, reprezintă amândoi aspecte ale conștiinței care s-a născut în oul cosmic din abisul întunecat, în pântecul mamei universale, s-a propagat și a evoluat prin suferință; poveștile lor dramatice converg în arcana Îndrăgostitului din Tarotul de Marseille. Căderea zeului-soare, Apollo, în omul Adam, însoțită de căderea zeiței sufletului, Psyche, în femeia Eva, sacrificiul de sine a nimfei pădurii, Dafne, lovită de săgeata grea a Timpului, prin incorporarea conștiinței ei în NATURĂ, în Copacul Cunoașterii, dafinul care la Delfi permitea transele mistice oraculare, toate aceste evenimente mitologice ne dau o idee despre cauzele inițiatice ale morții, despre călătoria sufletului în infern pentru a-și recâștiga dreptul la iubire și accesul la nemurire. O serie de trădări mitice, a Rheei față de Cronos (memoria/timpul), a lui Zeus față de Hera (mintea/emoția), a lui Apollo față de Geea (soarele/pământul), a lui Psyche față de Eros (sufletul/spiritul), a lui Zeus față de Cronos (fiu/tată), a lui Psyche față de Afrodita (fiică/mamă) se perpetuează în Lumea LUMINII și țin Erosul prizonier, închis în anticamera iubirii, la care i s-a pierdut cheia. Zburătorul cu aripi de întuneric, Soarele de la Miezul Nopții, nu a fost menit să fie văzut, să fie scos la lumină, să fie cunoscut de RAțiune ci să fie simțit în inimă, să vină pe ascuns, ca o boare parfumată, ca o căldură interioară ce te înfășoară și te umple de extaz. Unele mistere poate că ar fi mai bine să rămână nedeslușite, așa cum sugerează și X-ul de pe gura Papei, pentru a fi trăite în profunzime cu adevărat.
Arhetipul Îndrăgostitului și plasarea asteroizilor Apollo-Dafne și Eros-Psyche, pot indica în astrograma personală suferințe din iubire, iubiri neîmplinite, pierdute, ascunse, neîmpărtășite, sacrificii din iubire, trădări, ascunzișuri, înșelătorii, gelozie dar și regăsiri spectaculoase, recunoaștere, compasiune, iertare, vindecare dobândite ca urmare a sacrificiului.
“Let my heart be still a moment and this mystery explore…” / „Lasă-mi inima să stea un moment și să exploreze acest mister…” Edgar Allan Poe (scriitor american, n. 19.01.1809, Soare XVIIII, cu Sorele în zodia Capricornului, pe arcana CAsei Dumnezeu, luna Magicianului I, anul Eremitului VIIII), The Raven/Corbul
