“Indiferent cât de absurd ar părea, oamenii ar face orice pentru a evita să stea față în față cu propriul suflet.“ C. G. Jung (psiholog elvețian, n. 26.07.1875, Justitie VIII cu Soarele în Leu pe arcana Șaretei VII, luna Șaretei, anul Spânzuratului XII)
Ce-ar fi dacă cina cea de taină n-ar fi fost ce ne imaginăm, nici ce se predică în biserică, ci cu totul alteva?
Și anume, un ritual secret de magie sexuală, hieros gamos, similar Misterelor Eleusine din Antichitate! ÎNSĂ RATAT! Tabloul lui Da Vinci, așa cum apare pe peretele refectoriului Bisericii Santa Maria delle Grazie, din Milano, transmite peste veacuri tot felul de mesaje simbolice surprinzătoare, ca un omagiu subtil adus divinității feminine.
CONJUNCTURA ASTRALĂ A MOMENTULUI
Între 11.05 și 28.10 (de 2 ori Roata Fortunei X) Jupiter tranzitează Berbecul: pe locuri fiți gata, start… în luna Papei V, sub pălăria Puterii XI, re- începe călătoria de 12 ani a eroului solar, ca o avanpremieră a anului viitor, al Papei (2023)! Pe 16.05.2022 avem Luna Plină eclipsată a Scorpionului, pe Arcana fără nume XIII de la Nodul Sud al destinului (!) iar între 28 – 31.05.2022, experimentăm conjuncția Marte-Jupiter din Berbec, odată cu Luna Nouă din Gemeni, ca o protecție divină…
Călătoria eroului
Este evident că etimologia cuvântului EROU provine din EROS. Prin urmare călătoria eroului se desfășoară într-o lume guvernată de erotism. Astfel că însuși scopul călătoriei ar consta în înțelegerea acestei forțe universale prin care ființele spirituale sunt atrase în manifestarea terestră, în în-trupare. În Eros se află atât sursa vieții cât și a morții.
Cina cea de taină
Să analizăm pe rând simbolurile ilustrate în tabloul lui Da Vinci.
La cina ritualică iau parte toate cele 12 zodii, personificate de 12 apostoli ca aspecte, arhetipuri ale personalității omenești.
Pe masă sunt doar cupe cu vin și farfurii, ca simboluri ale feminității și pâini, ca simboluri ale hranei și lumii materiale.
În mijlocul apostolilor, Isus este secondat de o prezență evident feminină, la dreapta lui, Maria, presupusă mamă și iubită a lui, formând un fel de V, unde trupurile sunt unite la bază, prin sexualitate dar inimile și capetele rămân îndepărtate, privind în jos, în direcții opuse. Sexualitatea îi apropie, mentalitatea îi îndepărtează, privind spre pământ, spre întrupare, ca și cum, una dintre săgețile Erosului și-ar fi greșit ținta iar mariajul sacru, uniunea completă, în spirit și suflet ar fi fost eșuată. Și aici se evidențiază foarte clar diferența dintre sexualitate și erotism, unde erotismul ar presupune pe lângă uniunea sexuală a trupurilor, sincronizarea inimilor pe aceeași frecvență, într-o singura bătaie și deschiderea minții spre o viziune comună. Hieros gamos, căsătoria sacră presupunea uniunea dintre un zeu sau o zeiță și un muritor, în urma căreia s-ar fi născut EROUL nemuritor. Merită precizat că, în antichitate, Maria nu era un nume comun ci reprezenta un rang spiritual înalt, de mare preoteasă, în traducere “steaua mărilor“,“cea IUBITĂ“, sub care era recunoscută Polaris, steaua fixă de la cârma CARULUI Mic, în jurul căreia se învârt constelațiile. În sens ezoteric, Fecioara Maria simboliza sacralitatea feminină, ZEIȚA. În lucrarea “Sophia-Maria. O viziune holistică a creației“, publicată în 1998, Thomas Schipflinger afirma că Fecioara Maria ar fi fost manifestarea fizică a eonului căzut, Sophia, după cum Isus ar fi fost manifestarea Logosului. La fel o considera pe Maria și Rudolf Steiner care o asocia și cu Isis și spunea despre ea:
“De-a lungul secolelor trecute, fiinţa Sophiei, sau înţelepciunea Divină feminină, a apărut din negura istoriei antice, precum Venus din spuma mării, pentru a deveni un semn şi un mister al timpurilor noastre.
…
Sophia este un mister încă în evoluţie. Ea este un mare secret, poate un secret deschis, dar, în acelaşi timp, unul atât de profund, încât el ajunge până la însăşi substanţa lumii şi atât de apropiat de umanitatea noastră esenţială, cine suntem noi, încât nu o putem vedea. Începând în Dumnezeu dinaintea Creaţiei, ea s-a desfăşurat de-a lungul creaţiei, iar acum participă la salvarea creaţiei. Venind de la Tatăl, ea este prezentă şi activă nu doar în naşterea, moartea şi învierea Fiului Domnului, ci şi în coborârea şi diseminarea Sfântului Spirit. Astfel, ea conţine înăuntrul fiinţei sale fiecare aspect al evoluţiei umane, cosmice şi – dacă putem spune aşa – chiar şi divine. Ea este, pentru a aminti câteva dintre titlurile ei, Mama lui Dumnezeu, Mama Omenirii, Sufletul lumii, Sfântul Spirit şi Zeiţa Natura. Ea este, de asemenea, sufletul uman. Nu-i de mirare că e greu s-o înţelegi. “ (despre Isis și Isus în viziunea lui Steiner )
“Omnia Conjugo“ , Eu unesc totul este motto-ul Sophiei, citat de Pavel Florensky (teolog rus ortodox,preot și filozof, n. 22.01.1882, Nebun cu Soarele în Vărsător, pe arcana Raiului, luna Magicianului I, anul Roții Fortunei X, secolul Lunii XVIII).
În alte interpretări, atât Isus cât și Maria Magdalena ar fi fost copiii Fecioarei Maria, deci frați. Pe de altă parte, în Grecia antică existau temple ale Afroditei unde se practica prostituția sacră și unde, preotesele denumite HIEROdule, femei sacre, cunoșteau și experimentau iubirea magică. Ambiguitatea relațiilor dintre Isus și cele 2 femei, cum vom vedea mai încolo, din tabloului lui Da Vinci coincide foarte bine cu ambiguitatea relațiilor dintre personajele arcanei VI a Îndrăgostitului din Tarotul de Marseille.
Dacă decupăm din tabloului lui LEOnardo secvența centrală formată de cele 2 personaje, Isus și Maria (Isus și Isis), ca întrupări ale principiului feminin și masculin, se observă o ciudată asemănare cu caii albaștri din arcana VII, a Șaretei (CARUL), din Tarotul de Marseille, doar că pozițiile lor apar inversate, în oglindă, ca și cum, în tabloul lui Da Vinci, principiul feminin, situat în partea dreaptă, ar prelua conducerea. Iar lângă Maria, trădătorul Iuda ține în mâna stângă, a inimii, punguța trădării, cu cei 30 de arginți. Argintul este simbolul Lunii, în timp ce Iuda personifică în tablou zodia Leului, guvernată de Soare. În mod simbolic, se sugerează că trădarea iubirii ar fi fost comisă de Soare (eclipsat? … că tot suntem între eclipse), în timp ce plata trădării ar fi fost luată din contul energiei lunare. Mai direct spus, principiul masculin a trădat, principiul feminin a plătit trădarea. Dacă mai luăm în considerare că 30 de arginți ar putea fi asociați în Tarot cu de 3 x 10, aceasta ar simboliza că Împărăteasa III ar fi fost sacrificată împreună cu iubitul și partenerul ei pe Roata Fortunei X și de atunci se învârt necontenit în vâltorile sorții, în timpul CIRCular, între moarte și renaștere, pentru a retrăi din nou și din nou aceeași poveste de iubire nefinalizată.
În mitologiile Lumii se regăsesc multe asemenea versiuni de iubire dramatică. Unele dintre cele mai interesante mituri îl au ca EROU pe Apollo, zeul Soarelui, care l-ar fi ucis pe Python, șarpele din centrul pământului, personificare a spiritului Geei și l-ar fi înmormântat la Delfi sub piatra omphallos, în formă de falus, care face din nou referire la sexualitate ca și cauză a mortalității. Pentru această crimă, Apollo a fost pedepsit de zei să slujească timp de 9 ani ca păstor al turmelor lui Admetus, un rege din Tessalia, pentru care se spune că zeul ar fi nutrit o iubire romantică. Însă răzbunarea lui Eros pentru acest act de cruzime comis de Apollo a fost cu mult mai nemiloasă, căci l-a lovit pe Apollo cu săgeata iubirii pentru Dafne, în vreme ce pe nimfă a pătruns-o în inimă cu o săgeată grea, de plumb, provocând astfel o iubire neîmpărtășită. În arcana Îndrăgostitului din Tarotul de Marseille, femeia din dreapta personajului masculin central poartă pe cap o cunună din frunze de dafin!
Câteodată am impresia că toate poveștile de viață la care particip făcând mandale pentru diferite personaje, au rostul de a mă ajuta să descopăr tot mai multe piese enigmatice din puzzle-lul atât de complex care a dus la formarea Lumii așa cum o cunoaștem!
În tabloul lui Da Vinci, cele 2 mâini îndepărtate ale lui Isus, ca brațele unei balanțe, dreapta cu palma în jos, rațiunea, stânga cu palma în sus, intuiția, indică spre punctul de echinocțiu, de la 21 septembrie, ca centru de echilibu al anului zodiacal. În Misterele Eleusine, acea zi specială marca înCHEIErea ciclului inițiatic al morții și renașterii, călătoria eroului de ridicare în conștiința universală și reconstituirea perfecțiunii Lumii. Dar ce este cu adevărat straniu în acest tablou se ascunde în scena din stânga lui Isus, formată din 3 apostoli care reprezintă în ordine zodiile Balanței, Iacov, Scorpionului, Toma, zis și necredinciosul și Săgetatorului, Filip. Numai că Filip se prezintă ca o nouă figură feminină, are ambele mâini îndreptate spre inimă și stă aplecat de parcă ar șopti ceva ISPITITOR la urechea lui Iacov, care arată EXACT ca Isus, în oglindă, doar că i-a crescut barba și tine brațele balanței dezechilibrate și inversate, dreapta sus, stânga inimii jos, LA PĂMÂNT. Iar în spatele tuturor, Toma își ridică amenințător degetul arătător, ca acul otrăvit de scorpion, al sexualității. Abia pe Filip l-aș asocial de fapt cu Maria Magdalena! Să fie oare vorba de un triunghi amoros? În Tarotul de Marseille, Diavolul manipulativ, pervers dar fascinant și atrăgător datorită forței sale sexuale, corespunde zodiei Săgetătorului! Unul dintre cele mai misterioase pelerinaje creștine, cu traseul semnalizat de o scoică, simbolul feminității conducătoare, este cel de la Santiago de Cospostella, al sfântului Iacob din Câmpul de sub Stele, asociat arcanei XVII, Raiul din Tarotul de Marseille. Se crede că, la capătul acelui drum de 3000 de km, supranumit EL CAMINO, parcurs pe jos, pelerinul pornit în căutarea mântuirii și-ar putea descoperi sufletul pereche și ar putea retrăi iubirea ideală pierdută. Ce se poate înțelege din această scenă atât de bizară pictată în timpul RENAȘTERII de către un ARTIST inițiat ca Da Vinci? De ce ar fi Eroul Isus reprezentat în 2 ipostaze, într-una ca o balanță echilibrată, în cealaltă, un alias ceva mai bătrân, Iacob, îmbrăcat într-o haină pământie, cu capul plecat, ca o balanță dezechilibrată, umilă, LA ACEEAȘI MASĂ, aflată într-o încăpere cu 8 uși sau ieșiri întunecate așezate simetric , 4 + 4, în laterale! Numai în spatele lui Isus, ieșirile sunt vizibile și se poate distinge un peisaj muntos iluminat de soare. Ca și cum acel spațiu ar fi rămas veșnic suspendat înafara timpului. Dar odată plecat de acolo, Isus a pășit pe drumul supliciului, urcând cu crucea în spate spre moarte, pe Golgota, muntele CRANIULUI, unde a continuat să fie sacrificat ritualic, an de an, de atunci încolo. Urcușul lui Isus pe munte, sub greutatea crucii pare să fie o versiune creștină, readaptată, a mitului lui Sisif, în care crucea a înlocuit bolovanul dar muntele infernal a rămas același munte de suferință care se termină cu o moarte însângerată. Și acest ritual a fost periodic reiterat timp de milenii, menținând activ arhetipul durerii, în circuitul morților și renașterilor neîncetate de pe Roata Fortunei, a timpului circular. Căderea din Rai pare să fi fost tocmai căderea din sacralitatea iubirii!
Merită remarcat că LEOnardo Da Vinci s-a născut la 15 aprilie 1452, sub arcana XV, a Diavolului genial, cu Soarele în Berbec pe arcana Magicianului I, în luna Împăratului IIII, anul Șaretei VII, secolul Temperanței XIIII, în plină epocă de glorie a Tarotului, pe care desigur că l-a cunoscut și utilizat, l-a înțeles și interpretat la un nivel subtil, ca un mare maestru vrăjitor ce era. Michelangelo, un alt inițiat, geniu al Renașterii, ne-a lăsat și el o interpretare neortodoxă, misterioasă, a căderii din Rai inspirată de aceeași paradoxală arcană VI a Îndrăgostitului din Tarotul străvechi.
Apostolii, inclusiv Fecioara Maria, sunt grupați câte 3, 2×3+2X3, la dreapta și stânga lui Isus, ca zodiile din fiecare anotimp: primăvara, berbecul în picioare, îmbrăcat în tunica verde a vieții în materie, cu mâinile pe masă, în poziție de atac, taurul în roșu, cu părul roșcat, gemenii personalizați de un bătrân demn cu mâinile gemene îndreptate în față, ca semn al dualității dar și al comunicării cu interlocutorii; Racul cel bătrân, stă ascuns în spatele Leului tânăr, și ține palma stângă la gâtul Fecioarei, îndreptată spre Isus, ca și cum i-ar reteza capul, iar gura lui la urechea Mariei parcă i-ar împărtăși un secret și ar preveni-o asupra unui pericol; racul si leul, patronați de Lună și Soare, par doi sfetnici îndrumători ai Fecioarei. De partea cealaltă, grupul toamnei, pe care l-am descris deja, se continuă cu apostolii de iarnă, unde Capricornul pare să comploteze împreună cu cei 2 bătrâni care personifică zodiile Vărsătorului și Peștele, cu amândouă mâinile credinței îndreptate spre cer. Dacă zodiile creației, de primăvară și vară, acționează în aceeași direcție, orientate fiind spre Fecioară, zodiile de iarnă, ale disoluției, sunt întoarse în partea opusă. Și din nou un element surpriză iese în evidență în tablou: în partea trecutului, dacă asociem cu Tarotul dispunerea personajelor, în capătul mesei, Berbectul privește supărat spre Peștele din partea viitorului. Astfel ne este semnalat și evenimentul ASTRO-LOGIC de trecere dintr-o eră în alta, în care epoca marilor EROI (Berbecul) se încheie, cedând ștafeta, nu fără regret și indignare, de voie de nevoie, în fața energiei conflictuale a erei Peștilor, caracterizată de diviziunea dintre principiul masculin și cel feminin, de nesfârșite lupte pentru PUTERE, de dominație masculină (patriarhat) și manipulare, religioasă, politică, materială și spirituală.
Desigur că această viziune personală, destul de sumbră, asupra Cinei celei de taină este șocantă și neobișnuită, chiar și pentru mine! Pentru că inițial am privit tabloul ca pe o metaforă a uniunii, a mariajului sacru însă apoi l-am înțeles la un nivel mult mai profund, ca pe un instantaneu al separării, al momentului îndepărtării principiul feminin de cel masculin, al creației anotimpurilor, ca urmare a diversificării personalității umane, unde fiecare apostol-arhetip zodiacal are ceva de comentat sau de arătat, uneori pe la spate sau de pe poziții de adversitate. Și acum, când contemplez tabloul cu alți ochi, toate aceste detalii ale separării îmi apar din ce în ce mai evidente: cât timp I-SUS rămâne imperturbabil în centru, ca un ideal singuratic imposibil de atins, un EROU atemporal pierdut în eternitate, toți ceilalți par preocupați de propriile lor interese, intrigi și aranjamente.
Și dacă ar fi să sumarizez toată această poveste fantastică într-o etalare în Tarotul de Marseille ce arcane ar fi implicate? Pentru Isus aș alege Lumea XXI ca simbol al perfecțiunii, pentru Fecioara Maria, ar fi Justiția VIII ca simbol al dreptății divine, pentru ambiguitatea relatiilor dintre Isus-Maria și Iacob-Filip feminizat ar fi Îndragostitul VI, simbol al trădării iubirii și căderii din Rai, pentru Iacob alias Isus ar fi Puterea XI, pentru scorpionul Toma ar fi Arcana fără nume XIII iar pentru Filip alias Maria Magdalena ar fi Diavolul XV. Și prin această etalare câteva relații deosebit de interesante între arcane au fost revelate:
Hieros gamos eșuat, Maria + Isus, 8+21=29=11
Conspirația trădării, Îndrăgostitul + Șareta, 7+6=13
Încălcarea legii iubirii, dezechlibrarea LUMII și abuzul de Putere, Iacob + Filip, 11(29)+15=26=8
Cele 2 ipostaze ale lui Isus, 21+11=32=5
Cele 2 Marii, 8+15=23=5
Și așa se vădește cum, dintr-un Isus dezechilibrat, schizofrenic și o Marie duală (Fecioara pură și Săgetătorul, jumătate CAL, jumătate om), s-a născut religia creștină a războaielor, crimelor și segregării, condusă de Papă!!!
Soluția? Reîntoarcerea în grația dreptății divine și restaurarea legii supreme a iubirii în Univers, marcată de intrarea stelei regale a legii, Regulus, în zodia Fecioarei, din 28.11.2011, în ziua sortită a Roții Fortunei, în luna Puterii, la sfârșitul anului Puterii din secolul Judecății!
„Nu putem schimba un lucru până când nu-l acceptăm.” C. G. Jung
PS. În urma acestui articol, să nu cădeți în greșeala de a crede că unele arcane din Tarot ar fi rele iar altele bune. Absolut fiecare arcană are calitățile și slăbiciunile ei. Spre exemplu, cea mai mare slăbiciune a Papei este că se lasă corupt de putere, a Îndrăgostitului nehotărârea, a Șaretei orgoliul, a Justiției rigiditatea, a Puterii cruzimea și setea de răzbunare ș.a.m.d. Și apoi, toți conținem în interiorul nostru toată această zestre arhetipală, avem calități pe care e bine să le cultivăm și slăbiciuni pe care e de dorit să le conștientizăm, să le acceptăm și să lucrăm asupra lor.
„Unde stăpânește dragostea nu există dorință de putere, iar unde predomină puterea lipsește dragostea.” Jung
