VISUL lui CRONOS
Înainte de a merge mai departe cu istoria mitică, ar mai fi câteva eleMENTE de REAMINTIT:
- Geea l-a creat din Sine pe Uranus la începuturile Lumii. Dar, în acel sens, Geea nu reprezenta pământul ca element sau ca planetă ci ca SURSĂ a celor 4 elemente primordiale, apă, aer, foc, pământ care, prin desprinderea lui Uranus s-au separat în creație 2 câte 2, fiecare cu câte un element feminin și unul masculin: pământ (M) și apă (F) jos, aer (F) și foc (M) sus, astfel încât să fie echilibrat distribuite.
- Geea și Uranus, reuniți prin puterea de atracție a lui Eros au creat împreună forțele colosale ale naturii, dintre care unele monstruoase și legile universale reprezentate în principal de titani.
- Cronos, Titanul Timpului și frații lui au despărțit-o pe Geea de Uranus, pământul de cer și abia după aceea, Geea, eliberată de povara dureroasă a configurării universale a SPAȚIULUI și TIMPULUI, a născut în extaz generația de aur a primilor oameni.
- Deoarece, legea dreptății și cauzalității personificată de titanida Themis cerea ca fiecare faptă să fie compensată cu una la fel, de aceeași greutate, Cronos a fost preDESTINAT să fie detronat la rândul lui de către unul dintre copii.
- Generația de aur a fost ascunsă, ”acoperită”, de Geea după detronarea lui Cronos.
- Generația de argint, creată ARTIZANAL sub domnia lui Zeus a fost făurită de meșteșugari diferiți: olarul Prometeu a manufacturat la început bărbatul, fierarul Hephaistos a construit mai târziu femeia, ca un dar înșelător al zeilor, însă niciunul dintre ei nu a putut să le dea VIAȚĂ. Pentru înVIEREA oamenilor a fost nevoie de energia feminină a ATENEI.
ROLUL ÎNSUFLEȚITOR AL ATENEI. Athana, forma veche a numelui ei, are o origine enigmatică și ar putea face referire la ”Zeița Mamă”, „Mama Strămoșească”, ceea ce ne întoarce la o ipostază a Geei. Ca o speculație lingvistică ar mai putea semnifica și NEMURITOAREA, pornind de la conceptul de nemurire care la greci se numea ATHANAsia (a-fără, thana/tos-moarte). Spre deosebire de alte concepte abstracte care au fost personificate ca divinități minore (de exemplu, Thanatos – Moartea, Hypnos – Somnul sau Nemesis – Răzbunarea), Athanasia nu a primit chip, mituri proprii sau un cult în religia antică. Ea reprezenta pur și simplu calitatea supremă a zeilor olimpieni, numiți adesea ”athanatoi” (cei nemuritori).
În limba greacă, sufixul compus „-sia” (-σία, -sía) servește în principal la crearea de substantive abstracte FEMININE care exprimă o stare, o acțiune sau rezultatul unei acțiuni.
Spre exemplu:
- Anastasia (Ἀναστασία): format din ana- (sus) + stasis (stare/stâlp) + -ia → înviere (a sta drept).
- Fantasia (Φαντασία): format din verbul phantazo (a face vizibil) + -ia → procesul de a-ți imagina / imaginație.
- Anestezie (Anesthesia): an- (fără) + aisthesis (senzație) + -ia → starea de absență a durerii.
- Amnezie (Amnesia): a- (fără) + mnesis (memorie) + -ia → starea de pierdere a memoriei.
- Sinestezie (Synaesthesia): syn- (împreună) + aisthesis (senzație) + -ia → unirea simțurilor.
Deci toate aceste STĂRI SPECIALE DE CONȘTIINȚĂ sunt rezultate sub acțiunea energiei FEMININE.
Dar ce s-a întâmplat cu Cronos după căderea lui de la KÂRMA universului?
Deoarece Timpul personificat de Cronos este inerent spațiului și face parte din structura fundamentală a Universului, ca să-l stăpânească pe titan, Zeus a găsit soluția de a-l adormi. Zeii sunt dincolo de Timp, sunt arhetipurile eterne atemporale și nelocalizate dar viața se desfășoară între Spațiu și Timp. Țăranii români au o expresie interesantă: atunci când cineva întreabă despre distanțe ei răspund cu măsurarea lor în Timp. De exemplu ”la o oră de mers”.
Sfătuit de zeița primordială a Nopții (Nyx), Zeus a profitat de slăbiciunea tatălui său pentru dulciuri și l-a adormit pe Cronos îmbătându-l cu miere sălbatică, conform unei versiuni din scrierile orfice (tradiții mitologice alternative din Grecia Antică). Mierea simboliza puritatea Epocii de Aur guvernată de Cronos. Era considerată roua cerească picurată din stele pe flori, colectată de albine. Spre deosebire de vinul ce simboliza viața și noua ordine Dionisiacă, mierea era singura substanță destul de veche și de pură pentru a subjuga un titan din vechea ordine.
Preotesele zeiței Demetra și ale Persefonei purtau numele de Melissae (care înseamnă literal „Albine”). Ele trăiau în castitate, fiind considerate mesagere ale purității absolute, iar mierea pe care o colectau era folosită strict în cadrul ritualurilor secrete de purificare a templelor și a altarelor. Zadiile costumului popular al femeilor din Maramureș, în pereche, una în față și una în spate, prin alternanța cromatică de galben-negru amintesc la nivel vizual brut, de culorile insectei sacre – albina.
Abia după ce titanul a adormit, Zeus a putut să-l lege în lanțuri de adamantin (metal mitic, considerat cel mai dur și de neclintit material din univers) și să-l coboare în adâncurile lumii subterane (în Tartar sau, după unele variante, într-o peșteră secretă dintr-o insulă îndepărtată).
Filosofii antici au preluat acest mit și i-au oferit o interpretare spectaculoasă. În scrierile lui Plutarh (Despre fața Lunii), se spune că „somnul a fost conceput de Zeus ca un lanț pentru Cronos”. Dacă ceilalți titani erau păziți de giganți, Cronos era păzit de propria sa minte adormită. Somnul îi amorțea natura titanică, violentă și impulsivă.
Deși trupul lui Cronos este inert, mintea sa nemuritoare continuă să funcționeze la un nivel divin superior. TIMPUL ADORMIT are constant vise profetice despre tot ceea ce urmează să se întâmple în univers, pentru că el conține întregul spațiu de potențiale.
Tradiția spune că Zeus ar folosi aceste vise pentru a conduce lumea. Gândurile și profețiile care se nasc în somnul lui Cronos și se ridică din Tartar sub formă de oracole. Spiritele (daimonii) care îl înconjoară pe Cronos adormit îi ascultă șoaptele din somn și i le transmit lui Zeus pe muntele Olimp, ajutându-l pe regele zeilor să mențină ordinea cosmică.
În tradiția orfică, zeița primordială Nyx (Noaptea) joacă rolul de consilier suprem și profet al lui Zeus. Ea este singura divinitate pe care suveranul Olimpului o respectă profund și de care se teme. Din peștera ei sacră aflată la marginea cosmosului, Nyx îi dictează lui Zeus o serie de profeții și instrucțiuni precise, pas cu pas, pentru ca acesta să poată prelua și păstra conducerea universului.
Cea mai importantă și misterioasă profeție a lui NYX vine după ce Cronos este adormit. Zeus o întreabă: „Mamă, cum pot să fac ca toate lucrurile să fie una și totuși fiecare să-și păstreze locul său separat?”
Nyx îi oferă o soluție radicală: pentru a opri ciclul infinit al detronărilor tată-fiu, el trebuie să devină Cosmosul însuși. Răspunsul mamei a fost că trebuie să-l înghită pe Phanes – zeul creator primordial al luminii și al ordinii, cel care deținea sceptrul inițial, PRIMUL TATĂ! Prin acest act, tot ceea ce exista în univers (zeii, stelele, pământul, mările) urmau să intre în pântecele lui Zeus și EL ar fi fost „născut” din nou sub o nouă ordine perfectă, devenind stăpânul absolut al timpului și spațiului.
CINE ESTE PHANES?
Etimologia numelui Phanes (în greaca veche: Φάνης) este direct legată de lumină și manifestare. Numele său provine din verbele grecești phainō (φαίνω) și phanaō (φανάω), care se traduc prin „a aduce la lumină”, „a face să apară”, „a revela” sau „a străluci”. Oarecum asemănător cu șarpele Swarbhanu din mitologia hindusă care, prin tăierea capului, a generat nodurile de destin ale oMENIRII (NN capul și NS coada).
În bazorelieful de la Modena, care îl reprezintă pe AION PHANES, trupul lui este înfășurat într-un șarpe, din picioare până la cap! Cuvântul aion provine din limba greacă veche, unde înseamnă „viață”, „forță vitală” sau „eră” sau „eternitate”. Filosofi precum Aristotel au legat etimologic aion de combinația aei on, care înseamnă „cel ce este întotdeauna” (de la aei = totdeauna + on = ființă).
În contextul cosmogoniei orfice, acest nume are o încărcătură simbolică profundă, reflectând statutul său de primă divinitate a creației:
Semnificația mitologică: „Cel care aduce lumina”
Phanes s-a născut din Oul Cosmic primordial. În momentul în care oul s-a spart, Phanes a țâșnit afară, devenind prima entitate vizibilă a universului. Înainte de el, cosmosul era cufundat în întuneric și haos. Prin apariția sa, Phanes a adus ordinea și materia la lumină, făcând ca restul creației să devină vizibilă. De aceea, în imnurile religioase antice el este numit adesea „Cel Strălucitor” sau „Cel care revelează”.
Epitetele lui Phanes (Nume alternative)
Fiind o divinitate androgină și totală a creației, Phanes îngloba toate forțele universului, motiv pentru care orficii îi atribuiau mai multe nume cu etimologii proprii:
- Protogonos (Πρωτογόνος): format din protos (primul) și gonos (născut/sămânță) → „Cel Prim Născut”.
- Eros (Ἔρος): însemnând „Dorință” sau „Iubire”, deoarece el a fost forța generatoare care a împins elementele universului să se unească pentru a crea viață.
- Metis (Μῆτιis): însemnând „Înțelepciune” sau „Gândire”, arătând că întreaga creație a apărut dintr-un plan MENTAL divin.
- Erikepaios (Ἠρικεπαῖος): un nume de origine orientală (probabil babiloniană sau ebraică), forța vitală, tradus prin „Putere” sau „Dătător de viață”.
Rădăcina numelui Phanes (phainō – a apărea/a străluci) a supraviețuit în limbile moderne prin intermediul multor cuvinte pe care le folosim uzual:
- Fantezie / Fantasmă: procesul prin care ceva ILUZORIU este făcut să răSARĂ în minte.
- Fenomen: ceva care se arată, care se desfășoară vizibil.
- Epifanie / Teofanie: arătarea sau manifestarea unei divinități (unde prefixul epi- înseamnă „peste” sau theo- înseamnă „zeu”, atașate aceleiași rădăcini).
În tradiția orfică, aspectul fizic al lui Phanes era de-a dreptul spectaculos (avea patru ochi, aripi de aur și capete de animale care îi ieșeau din corp).
Un fragment orfic celebru descrie plastic starea de unitate absolute a lui Zeus absorbind Universul:
„Astfel, atunci, el i-a înghițit pe toți [pe Phanes și creația sa], iar în pântecele lui Zeus s-au unit toate lucrurile: cerul strălucitor, marea adâncă și pământul glorios, zeii nemuritori și zeițele fecioare, tot ce a fost și tot ce va fi, toate s-au împletit în pântecele lui Zeus.”
Universul nu ar fi rămas dizolvat în interiorul lui. După ce ar fi asimilat forța ordonatoare a lui Phanes, Zeus ar fi început să „EXPIRE” sau să nască din nou toate lucrurile, dar sub o formă mult mai pură, mai bine structurată și guvernată de o dreptate divină eternă (Dike).
UNIVERSUL AR FI FOST ASTFEL RENĂSCUT!
Fiecare lucru și-ar fi reluat locul: Stelele, planetele, oamenii și zeii ar fi fost scoși la lumină, fiind însă conectați direct la mintea și voința lui. Prin acest act, Zeus ar fi rupt definitiv „blestemul” succesiunii violente (în care fiii își detronau tații: Uranus castrat de Cronos, Cronos detronat de Zeus). Devenind el însuși tatăl și originea tuturor lucrurilor recreate, nimeni nu l-ar mai fi putut detrona, deoarece totul ar fi făcut parte din el.
- Toate elementele naturii: Cerul cel larg (Uranus), pământul fertil (Geea), mările adânci (Pontus) și întreaga atmoSFERĂ (Aetherul).
- Toți zeii și generațiile anterioare: Atât titanii din vechea ordine, cât și zeii olimpieni.
- Trecutul, prezentul și viitorul: Întregul fir al timpului guvernat de Chronos ar fi fost resetat în interiorul său.
Zeus ar fi devenit Alfa și Omega, așa cum de altfel se autointitulează DumneZEUL din Biblia creștină. Prin procesul mistic din interiorul său, el ar fi încetat să mai fie doar un zeu antropomorf îndepărtat care stă pe un tron în Olimp aruncând cu fulgere și ar fi devenit o entitate PANteistă, aTOTputernică, OMNIprezentă și OMNIscientă.
Apocalipsa 1:8 VDC : „Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Cel Atotputernic.
FENOMENUL de absorbție a Universului de către Zeus și de concentrare a puterii în sine, DESCRIE ASTFEL în mod simbolic trecerea de la politeism la monoteism, în religiile Erei Peștilor: de la puterea zeilor la puterea unui TATĂ UNIC, autoritar și invincibil!
Cum ar fi dacă ZEUS, copleșit de responsabilitățile universale asumate (SATURN), pe care n-a putut în final să le gestioneze, ar fi obosit să mai fie SINGUR la conducerea ÎMPĂRĂȚIEI și s-ar reÎNTOARCE spre TATĂ, recunoscându-i rolul de înaintaș și reabilitându-l? Poate că asta ar semnifica revenirea la GENERAȚIA de AUR a umanității, guvernată de CRONOS, TIMPUL conștient de Sine, ca și atunci când Geea era fericită iar Afrodita, fiica cerului, Zeița frumuseții, BUNĂstării și iubirii, umbla pe PÂMĂNT, protejată de EROS și însoțită de hORE și GRAȚII. Asta ar putea deTERMINA REAMINTIREA EREI VĂRSĂTORULUI, patronată în astrologie de Saturn! Timpul care se trezește dintr-un coșmar prea îndelungat.
Și cine ar putea să-l trezească pe Cronos-Saturn? OMUL din vis care știe CINE este! ChrisAOR, Marele OM(ega) cu sabia de Aur, ieșit din TRUPUL Meduzei cuMINTE care împietrește inima! Numai că, dacă se trezește prea repede, pe nepregătite, uită ce a visat și o ia de la capăt.
Așa că, hai să mai dormim un pic, până CÂND va fi Timpul potrivit să îl trezim!…