“Sic erat scriptum.”
Între arcanele Îndrăgostitului și Judecății se creează o interesantă oglindă, ca și cum Judecata ar reprezenta încheierea CIRCuitului de pedeapsă a personajelor bătute în CUIE la temelia UNIversului, din arcana VI, MOMENTUL lor de MÂNTuIRE – manipulată de frasciscani ca ritual al morții, sub desCÂNTECUL și des CÂNTATUL magic de Dies Irae! ABIA odată cu înțelegerea istoriei lor traumatice, desfășurată ca o perpetuă confruntare de orgolii pe scena Lumii, unde au jucat aceeași piesă a TRĂDĂRII și MINCIUNII, în toate formele și combinațiile posibile – fiu/tată, fiică/mamă, frate/sora, iubit/iubită samd – timp de 2000 de ani, personajele incriminate reușesc să-și scoată Spiritul de TAUR furios și înCĂPĂȚÂNAT din MORmântul solar ascuns în labirintul înSÂNGErat.
Va să zică, arcana VI a Îndrăgostitului din Tarotul de Marseille ne prezintă în față 3 personaje arhetipale, vestitul TRIUNGHI AMOROS, plus unul ce plutește ca un copil MISTERIOS deasupra capetelor lor, vânându-i cu o săgeată otrăvită. Schimbarea la față în religia creștină de altfel e CELEBRATĂ la 6 august, de ziua Îndrăgostitului din luna Justiției. Oare de ce? Pentru că Justiția divină l-a fugărit din Rai pe Îndrăgostit, cu sabia DREPTății împungându-l în ceafă, așa ca în tabloul lui Michelangelo.
Una dintre poveștile arcanei VI ar putea SUNA în felul următor. Doi copii MITOlogici, frați zei, fie că-i numim Soare și Lună, Adam și Eva sau Marte și Venus, s-au înSOȚIT în trădare, pentru a-și GENERA singuri propria LUME din SÂNGELE mamei lor, pe URMĂ arătând cu degetele acuzatoare unul spre celălalt! Ba tu, ba tu!
SACRIFICÂND-O pe mamă, ÎNDRĂGOSTITUL și-a ÎNCORONAT FIICA iubită cu acea coroniță diabolică de flori: 3 flori x 5 petale=15 petale + 1 floare x 6 petale=21 de petale au căzut din ÎNALT la păMÂNT!!! Așa că SUFLETUL mamei s-a ridicat la ceruri ca o LUNĂ NEAGRĂ, nevăzută (Lilith), ÎN ZIUA DIAVOLULUI, în care s-a transformat copilul ERO(S)U decăzut din grațiile iubirii, cu luna JUSTIȚIEI divine pe urmele lui (15.08). În timp ce spiritul FRATILOR a fost închis în CASA DUMNEZEU, de SÂNGE și CARNE. Iar ei au rătăcit timp de MILENII prin HĂȚIȘUL acelei Lumi construite pe DURERE, teroare și vinovăție, într-un plan subTERAN, pe o PLANetă, unde nu mai existau nici MAMĂ, nici TATĂ ci doar o serie nesfârșită de fii furioși pe propria IMPOTENȚĂ de a crea și de fiice nefericite de incapacitatea de a mai iubi, multiplicându-se în speranța de a se înțelege pe SINE și a se putea salva cândva.
Dar mama tot mamă rămâne: TROMPETA ei PORTOCALIE inSUFLĂ chemarea neobosită la DEȘTEPTare în MINTEA lor cu ANTENE PORTOCALII, până când, într-o zi cu SOARE, EI 2 o vor auzi și se vor trezi din visul unei lungi nopți astrale. Și vor desCOPERI că singuri și-au înSCENAT povestea răscolitoare, ca să se recunoasă și să se vadă CINSTIT, în oglinda LIMPEDE a Lumii noi, cine sunt!
Personajele Îndrăgostitului, îmbrăcate FIECARE cu preJUDECĂȚILE lor, roșii, galbene și albastre (sic!), stau PE SOARE dar până la final EROII Judecății ies DEZBRĂCAȚI, SINCERI și ADEVĂRAȚI, la fel ca la începuturi, din labirintul în care s-au învârtit deBUSOLAȚI!
„A exista, pentru o ființă conștientă, înseamnă a se schimba. A se schimba înseamnă a se maturiza. A se maturiza înseamnă a se crea infinit pe Sine însuși.” – Albert Thibaudet (eseist francez, n1.01.1874)