Articole

“Medice, cura te ipsum!“
Doctore, vindecă-te pe tine însuți!
Evanghelia după Luca
Această expresie rezonează foarte bine cu energia lui Chiron, vindecătorul rănit aflat în prezent în Berbec, pe arcana Nebunului. (2018-2027)

M-am uitat în zilele acestea aflate sub influența lui Mercur retrograd (10.05-3.06.2022) la un serial destul de straniu, un fel de Matrix psihologic, pe nume Severance, Disocierea. Și toată povestea mi-a produs un sentiment de familiaritate, de parcă mi-ar aminti de ceva demult uitat. Pe scurt, în serial este vorba de disocierea eului interior de cel exterior, obținută prin implantarea în creier a unui microcip electronic care cauzează un fel de schizofrenie a personalității, în care cele 2 aspecte nu au nici un fel de conexiune, personajele cu mentalul disociat trăind 2 vieți separate în spații temporale complet independente. Până la final, eul interior urcă la suprafață, se trezește în eul exterior și constată că habar n-are cine este!  Ar mai fi de remarcat că disocierea putea fi operată doar la cererea eului exterior și că nu toate personajele din film erau disociate.

Pe 22.05.2022, Mercur în Gemeni, reprezentat în Tarotul de Marseille de arcana Papei V, tocmai în luna Papei, încadrat de 2 Nebuni (22), se află în cazimi, cum se spune în astrologie, adică direct în inima Soarelui, la 0 grade pe cuspida dintre Taur și Gemeni, forjând cu putere în mentalul colectiv. Și nu știu de ce, toată această conjunctură creată între serialul bizar și aspectele astrologice speciale, m-a dus cu GÂNDUL la misterul reprezentat de “particula lui Dumnezeu“, ca unitate de bază a Universului, din care sunt făcute toate celelalte particule. Și bineînțeles că imediat am asociat-o punctului 0 din Tarotul de Marseille, Le Mat zis și Nebunul, originea tuturor arhetipurilor pe care le dezvoltă succesiv pe calea realizării de Sine ca Lume. El manifestă aceeași instabilitate, fiind mereu în mișcare și transformare, explorând tot mai multe dimensiuni și integrând experiențe, neobosit și curios, crescând sub greutatea înțelepciunii cu fiecare nouă abordare. Iar Nebunul, particula esențială a lui Dumnezeu, preschimbându-se necontenit din fără număr în fără nume, se ascunde în fiecare dintre noi, în sângele nostru, ca o sămânță adormită timp de milenii, care acum tinde să încolțească și să crească în conștiința nemuririi. El este însoțit de entitatea albastră, nevăzută, care îl împinge de la spate ca un câine credincios, impulsul creator care nu-l lasă să se oprească din drumul lui evolutiv. Și datorită acestui aspect ascuns al lui, particula misterioasă se metamorfozează cu fiecare nou arhetip ce se naște din el: devine un mic soare în mâna Magicianului-copil, un ou în capul Papesei care înscrie poveștile în cartea vieții, un vultur în mâna Împărătesei, un compas în capul Împăratului, un portal la spatele Papei, un Eros înaripat care țintește spre inima Îndrăgostitului, 2 cai ce trag Șareta Regelui spre triumf, o balanță în mâna Justiției, un lămpaș care luminează capul Eremitului, un Sfinx care supraveghează Roata Fortunei, un leu care iese din trupul Puterii, o bârnă de care se leagă suspendat Spânzuratul, o coasă în mâinile Arcanei fără nume, o floare pe creștetul Temperanței, o făclie în mâna Diavolului, un fulger care lovește zidurile Casei Dumnezeu, o stea care veghează asupra fecioarei din Rai, o trâmbiță în mâna Judecății și nenumăratele spice din cununa care înconjoară Lumea ca un ou.

Până spre sfârșitul anului Nebunului, Nodul Sud al destinului se mișcă în sincronicitate cu Arcana fără nume, care tot  încearcă să taie cu coasa ei capul Meduzei de pe arcana Împărătesei, din partea opusă a roții zodiacale. Căci în zodia Taurului, la 26 de grade strălucește cu intermitență steaua-demon, Algol, sau capul Meduzei, considerată în astrologie una din cele mai nefaste stele fixe.  Meduza fusese o femeie frumoasă, violată de Poseidon în templul Atenei și pedepsită de zeița înțelepciunii să se transforme într-un monstru care împietrea pe oricine o privea în ochi. Ea simboliza în mitologia greacă mintea coruptă de emoții violente și consumată de gânduri otrăvitoare. După ce eroul Perseu i-a retezat capul, cu sprijinul lui Mercur, care i-a împrumutat sandalele înaripate și al Atenei care i-a oferit un scut- oglindă pentru a nu fi obligat să privească direct în ochii ei, din gâtul femeii monstruoase au fost eliberați Pegas, calul înaripat al sufletului și fratele lui, uriașul Chrisaor, al cărui nume s-ar traduce prin “cel care poartă o sabie de aur“, uneori înfățișat ca un mistreț zburător, simbol al purității emoționale. Prin urmare în acest interval privilegiat din anul Nebunului am putea reteza șerpii gândirii insidioase care ne țin prizonieri într-o minte sinucigașă și să ne luăm zborul spre înălțimile Temperanței XIIII (aspectul androgin al Papei Mercur, 1+4=5), unde șerpii emoțiilor necontrolate ar fi domesticiți și așezați frumos încolăciți la picioare. Mercur din inima soarelui îi luminează și-i arde acum în focul conștiinței.

Între anii 2024-2025 Uranus, gardianul cunoașterii universale, va intra în conjuncție cu Algol  dar până atunci ar trebui să fi fost antrenați deja pentru orice provocare, să fi învățat să domesticim șerpii emoționali care ar putea fi insinuați să ne otrăvească mentalitatea și să ne corupă realitatea, să fim capabili să VINDECĂM definitiv capul Meduzei, spre deosebire de tranzitele anterioare.  Se vede cum, mai ales din 2020 încoace, inteligența emoțională și discernământul sunt constant forțate să se rafineze. Acea perioadă va veni ca un examen al integrității și stabilității mental-emoționale. Puneți-vă Nebunul și Arcana fără nume la lucru, pe oriunde s-ar afla în harta personală!

“Indiferent cât de absurd ar părea, oamenii ar face orice pentru a evita să stea față în față cu propriul suflet.“ C. G. Jung (psiholog elvețian, n. 26.07.1875, Justitie VIII cu Soarele în Leu pe arcana Șaretei VII, luna Șaretei, anul Spânzuratului XII)

Ce-ar fi dacă cina cea de taină n-ar fi fost ce ne imaginăm, nici ce se predică în biserică, ci cu totul alteva?

Și anume, un ritual secret de magie sexuală, hieros gamos, similar Misterelor Eleusine din Antichitate! ÎNSĂ RATAT! Tabloul lui Da Vinci, așa cum apare pe peretele refectoriului Bisericii Santa Maria delle Grazie, din  Milano, transmite peste veacuri tot felul de mesaje simbolice surprinzătoare, ca un omagiu subtil adus divinității feminine.

CONJUNCTURA ASTRALĂ A MOMENTULUI

Între 11.05 și 28.10 (de 2 ori Roata Fortunei X) Jupiter tranzitează Berbecul: pe locuri fiți gata, start… în luna Papei V, sub pălăria Puterii XI, re- începe călătoria de 12 ani a eroului solar, ca o avanpremieră a anului viitor, al Papei (2023)! Pe 16.05.2022 avem Luna Plină eclipsată a Scorpionului, pe Arcana fără nume XIII de la Nodul Sud al destinului (!) iar între 28 – 31.05.2022, experimentăm conjuncția Marte-Jupiter din Berbec, odată cu Luna Nouă din Gemeni, ca o protecție divină…

Călătoria eroului

Este evident că etimologia cuvântului EROU provine din EROS. Prin urmare călătoria eroului se desfășoară într-o lume guvernată de erotism. Astfel că însuși scopul călătoriei ar consta în înțelegerea acestei forțe universale prin care ființele spirituale sunt atrase în manifestarea terestră, în în-trupare. În Eros se află atât sursa vieții cât și a morții.

Cina cea de taină

Să analizăm pe rând simbolurile ilustrate în tabloul lui Da Vinci.

La cina ritualică iau parte toate cele 12 zodii, personificate de 12 apostoli ca aspecte, arhetipuri ale personalității omenești.

Pe masă sunt doar cupe cu vin și farfurii, ca simboluri ale feminității și pâini, ca simboluri ale hranei și lumii materiale.

În mijlocul apostolilor, Isus este secondat de o prezență evident feminină, la dreapta lui, Maria, presupusă mamă și iubită a lui, formând un fel de V, unde trupurile sunt unite la bază, prin sexualitate dar inimile și capetele rămân îndepărtate, privind în jos, în direcții opuse. Sexualitatea îi apropie, mentalitatea îi îndepărtează, privind spre pământ, spre întrupare, ca și cum, una dintre săgețile Erosului și-ar fi greșit ținta iar mariajul sacru, uniunea completă, în spirit și suflet ar fi fost eșuată. Și aici se evidențiază foarte clar diferența dintre sexualitate și erotism, unde erotismul ar presupune pe lângă uniunea sexuală a trupurilor, sincronizarea inimilor pe aceeași frecvență, într-o singura bătaie și deschiderea minții spre o viziune comună. Hieros gamos, căsătoria sacră presupunea uniunea dintre un zeu sau o zeiță și un muritor, în urma căreia s-ar fi născut EROUL nemuritor. Merită precizat că, în antichitate, Maria nu era un nume comun ci reprezenta un rang spiritual înalt, de mare preoteasă, în traducere “steaua mărilor“,“cea IUBITĂ“, sub care era recunoscută Polaris, steaua fixă de la cârma CARULUI Mic, în jurul căreia se învârt constelațiile. În sens ezoteric, Fecioara Maria simboliza sacralitatea feminină, ZEIȚA. În lucrarea “Sophia-Maria. O viziune holistică a creației“, publicată în 1998, Thomas Schipflinger afirma că Fecioara Maria ar fi fost manifestarea fizică a eonului căzut, Sophia, după cum Isus ar fi fost manifestarea Logosului. La fel o considera pe Maria și Rudolf Steiner care o asocia și cu Isis și spunea despre ea:

“De-a lungul secolelor trecute, fiinţa Sophiei, sau înţelepciunea Divină feminină, a apărut din negura istoriei antice, precum Venus din spuma mării, pentru a deveni un semn şi un mister al timpurilor noastre.

…

Sophia este un mister încă în evoluţie. Ea este un mare secret, poate un secret deschis, dar, în acelaşi timp, unul atât de profund, încât el ajunge până la însăşi substanţa lumii şi atât de apropiat de umanitatea noastră esenţială, cine suntem noi, încât nu o putem vedea. Începând în Dumnezeu dinaintea Creaţiei, ea s-a desfăşurat de-a lungul creaţiei, iar acum participă la salvarea creaţiei. Venind de la Tatăl, ea este prezentă şi activă nu doar în naşterea, moartea şi învierea Fiului Domnului, ci şi în coborârea şi diseminarea Sfântului Spirit. Astfel, ea conţine înăuntrul fiinţei sale fiecare aspect al evoluţiei umane, cosmice şi – dacă putem spune aşa – chiar şi divine. Ea este, pentru a aminti câteva dintre titlurile ei, Mama lui Dumnezeu, Mama Omenirii, Sufletul lumii, Sfântul Spirit şi Zeiţa Natura. Ea este, de asemenea, sufletul uman. Nu-i de mirare că e greu s-o înţelegi. “ (despre Isis și Isus în viziunea lui Steiner )

“Omnia Conjugo“ ,  Eu unesc totul este motto-ul Sophiei, citat de Pavel Florensky (teolog rus ortodox,preot și filozof, n. 22.01.1882, Nebun cu Soarele în Vărsător, pe arcana Raiului, luna Magicianului I, anul Roții Fortunei X, secolul Lunii XVIII).

În alte interpretări, atât Isus cât și Maria Magdalena ar fi fost copiii Fecioarei Maria, deci frați. Pe de altă parte, în Grecia antică existau temple ale Afroditei unde se practica prostituția sacră și unde, preotesele denumite HIEROdule, femei sacre, cunoșteau și experimentau iubirea magică. Ambiguitatea relațiilor dintre Isus și cele 2 femei, cum vom vedea mai încolo, din tabloului lui Da Vinci coincide foarte bine cu ambiguitatea relațiilor dintre personajele arcanei VI a Îndrăgostitului din Tarotul de Marseille.

Dacă decupăm din tabloului lui LEOnardo secvența centrală formată de cele 2 personaje, Isus și Maria (Isus și Isis), ca întrupări ale principiului feminin și masculin, se observă o ciudată asemănare cu caii albaștri din arcana VII, a Șaretei (CARUL), din Tarotul de Marseille, doar că pozițiile lor apar inversate, în oglindă, ca și cum, în tabloul lui Da Vinci, principiul feminin, situat în partea dreaptă, ar prelua conducerea. Iar lângă Maria, trădătorul Iuda ține în mâna stângă, a inimii, punguța trădării, cu cei 30 de arginți. Argintul este simbolul Lunii, în timp ce Iuda personifică în tablou zodia Leului, guvernată de Soare. În mod simbolic, se sugerează că trădarea iubirii ar fi fost comisă de Soare (eclipsat? … că tot suntem între eclipse), în timp ce plata trădării ar fi fost luată din contul energiei lunare. Mai direct spus, principiul masculin a trădat, principiul feminin a plătit trădarea. Dacă mai luăm în considerare că 30 de arginți ar putea fi asociați în Tarot cu de 3 x 10, aceasta ar simboliza că Împărăteasa III ar fi fost sacrificată împreună cu iubitul și partenerul ei pe Roata Fortunei X și de atunci se învârt necontenit în vâltorile sorții, în timpul CIRCular, între moarte și renaștere, pentru a retrăi din nou și din nou aceeași poveste de iubire nefinalizată.

În mitologiile Lumii se regăsesc multe asemenea versiuni de iubire dramatică. Unele dintre cele mai interesante mituri îl au ca EROU pe Apollo, zeul Soarelui, care l-ar fi ucis pe Python, șarpele din centrul pământului, personificare a spiritului Geei și l-ar fi înmormântat la Delfi sub piatra omphallos, în formă de falus, care face din nou referire la sexualitate ca și cauză a mortalității. Pentru această crimă, Apollo a fost pedepsit de zei să slujească timp de 9 ani ca păstor al turmelor lui Admetus, un rege din Tessalia, pentru care se spune că zeul ar fi nutrit o iubire romantică. Însă răzbunarea lui Eros pentru acest act de cruzime comis de Apollo a fost cu mult mai nemiloasă, căci l-a lovit pe Apollo cu săgeata iubirii pentru Dafne, în vreme ce pe nimfă a pătruns-o în inimă cu o săgeată grea, de plumb, provocând astfel o iubire neîmpărtășită. În arcana Îndrăgostitului din Tarotul de Marseille, femeia din dreapta personajului masculin central poartă pe cap o cunună din frunze de dafin!

Câteodată am impresia că toate poveștile de viață la care particip făcând mandale pentru diferite personaje, au rostul de a mă ajuta să descopăr tot mai multe piese enigmatice din puzzle-lul atât de complex care a dus la formarea Lumii așa cum o cunoaștem!

În tabloul lui Da Vinci, cele 2 mâini îndepărtate ale lui Isus, ca brațele unei balanțe, dreapta cu palma în jos, rațiunea, stânga cu palma în sus, intuiția, indică spre punctul de echinocțiu, de la 21 septembrie, ca centru de echilibu al anului zodiacal. În Misterele Eleusine, acea zi specială marca înCHEIErea ciclului inițiatic al morții și renașterii, călătoria eroului de ridicare în conștiința universală și reconstituirea perfecțiunii Lumii. Dar ce este cu adevărat straniu în acest tablou se ascunde în scena din stânga lui Isus, formată din 3 apostoli care reprezintă în ordine zodiile Balanței, Iacov, Scorpionului, Toma, zis și necredinciosul și Săgetatorului, Filip. Numai că Filip se prezintă ca o nouă figură feminină, are ambele mâini îndreptate spre inimă și stă aplecat de parcă ar șopti ceva ISPITITOR la urechea lui Iacov, care arată EXACT ca Isus, în oglindă, doar că i-a crescut barba și tine brațele balanței dezechilibrate și inversate, dreapta sus, stânga inimii jos, LA PĂMÂNT. Iar în spatele tuturor, Toma își ridică amenințător degetul arătător, ca acul otrăvit de scorpion, al sexualității.  Abia pe Filip l-aș asocial de fapt cu Maria Magdalena! Să fie oare vorba de un triunghi amoros? În Tarotul de Marseille, Diavolul manipulativ, pervers dar fascinant și atrăgător datorită forței sale sexuale, corespunde zodiei Săgetătorului! Unul dintre cele mai misterioase pelerinaje creștine, cu traseul semnalizat de o scoică, simbolul feminității conducătoare, este cel de la Santiago de Cospostella, al sfântului Iacob din Câmpul de sub Stele, asociat arcanei XVII, Raiul din Tarotul de Marseille.  Se crede că, la capătul acelui drum de 3000 de km, supranumit EL CAMINO, parcurs pe jos, pelerinul pornit în căutarea mântuirii și-ar putea descoperi sufletul pereche și ar putea retrăi iubirea ideală pierdută. Ce se poate înțelege din această scenă atât de bizară pictată în timpul RENAȘTERII de către un ARTIST inițiat ca Da Vinci? De ce ar fi Eroul Isus reprezentat în 2 ipostaze, într-una ca o balanță echilibrată, în cealaltă, un alias ceva mai bătrân, Iacob, îmbrăcat într-o haină pământie, cu capul plecat, ca o balanță dezechilibrată, umilă, LA ACEEAȘI MASĂ, aflată într-o încăpere cu 8 uși sau ieșiri întunecate așezate simetric , 4 + 4, în laterale! Numai în spatele lui Isus, ieșirile sunt vizibile și se poate distinge un peisaj muntos iluminat de soare. Ca și cum acel spațiu ar fi rămas veșnic suspendat înafara timpului. Dar odată plecat de acolo, Isus a pășit pe drumul supliciului, urcând cu crucea în spate spre moarte, pe Golgota, muntele CRANIULUI, unde a continuat să fie sacrificat ritualic, an de an, de atunci încolo. Urcușul lui Isus pe munte, sub greutatea crucii pare să fie o versiune creștină, readaptată, a mitului lui Sisif, în care crucea a înlocuit bolovanul dar muntele infernal a rămas același munte de suferință care se termină cu o moarte însângerată. Și acest ritual a fost periodic reiterat timp de milenii, menținând activ arhetipul durerii, în circuitul morților și renașterilor neîncetate de pe Roata Fortunei, a timpului circular. Căderea din Rai pare să fi fost tocmai căderea din sacralitatea iubirii!

Merită remarcat că LEOnardo Da Vinci s-a născut la 15 aprilie 1452, sub arcana XV, a Diavolului genial, cu Soarele în Berbec pe arcana Magicianului I, în luna Împăratului IIII, anul Șaretei VII, secolul Temperanței XIIII, în plină epocă de glorie a Tarotului, pe care desigur că l-a cunoscut și utilizat, l-a înțeles și interpretat la un nivel subtil, ca un mare maestru vrăjitor ce era. Michelangelo, un alt inițiat, geniu al Renașterii, ne-a lăsat și el o interpretare neortodoxă, misterioasă, a căderii din Rai inspirată de aceeași paradoxală arcană VI a Îndrăgostitului din Tarotul străvechi.

Apostolii, inclusiv Fecioara Maria, sunt grupați câte 3, 2×3+2X3, la dreapta și stânga lui Isus, ca zodiile din fiecare anotimp: primăvara, berbecul în picioare, îmbrăcat în tunica verde a vieții în materie, cu mâinile pe masă, în poziție de atac, taurul în roșu, cu părul roșcat, gemenii personalizați de un bătrân demn cu mâinile gemene îndreptate în față, ca semn al dualității dar și al comunicării cu interlocutorii; Racul cel bătrân, stă ascuns în spatele Leului tânăr, și ține palma stângă la gâtul Fecioarei, îndreptată spre Isus, ca și cum i-ar reteza capul, iar gura lui la urechea Mariei parcă i-ar împărtăși un secret și ar preveni-o asupra unui pericol; racul si leul, patronați de Lună și Soare, par doi sfetnici îndrumători ai Fecioarei. De partea cealaltă, grupul toamnei, pe care l-am descris deja, se continuă cu apostolii de iarnă, unde Capricornul pare să comploteze împreună cu cei 2 bătrâni care personifică zodiile Vărsătorului și Peștele, cu amândouă mâinile credinței îndreptate spre cer. Dacă zodiile creației, de primăvară și vară, acționează în aceeași direcție, orientate fiind spre Fecioară, zodiile de iarnă, ale disoluției, sunt întoarse în partea opusă. Și din nou un element surpriză iese în evidență în tablou: în partea trecutului, dacă asociem cu Tarotul dispunerea personajelor, în capătul mesei, Berbectul privește supărat spre Peștele din partea viitorului. Astfel ne este semnalat și evenimentul ASTRO-LOGIC de trecere dintr-o eră în alta, în care epoca marilor EROI (Berbecul) se încheie, cedând ștafeta, nu fără regret și indignare, de voie de nevoie, în fața energiei conflictuale a erei Peștilor, caracterizată de diviziunea dintre principiul masculin și cel feminin, de nesfârșite lupte pentru PUTERE, de dominație masculină (patriarhat) și manipulare, religioasă, politică, materială și spirituală.

Desigur că această viziune personală, destul de sumbră, asupra Cinei celei de taină este șocantă și neobișnuită, chiar și pentru mine! Pentru că inițial am privit tabloul ca pe o metaforă a uniunii, a mariajului sacru însă apoi l-am înțeles la un nivel mult mai profund, ca pe un instantaneu al separării, al momentului îndepărtării principiul feminin de cel masculin, al creației anotimpurilor, ca urmare a diversificării personalității umane, unde fiecare apostol-arhetip zodiacal are ceva de comentat sau de arătat, uneori pe la spate sau de pe poziții de adversitate. Și acum, când contemplez tabloul cu alți ochi, toate aceste detalii ale separării îmi apar din ce în ce mai evidente: cât timp I-SUS rămâne imperturbabil în centru, ca un ideal singuratic imposibil de atins, un EROU atemporal pierdut în eternitate, toți ceilalți par preocupați de propriile lor interese, intrigi și aranjamente.

Și dacă ar fi să sumarizez toată această poveste fantastică într-o etalare în Tarotul de Marseille ce arcane ar fi implicate? Pentru Isus aș alege Lumea XXI ca simbol al perfecțiunii, pentru Fecioara Maria, ar fi Justiția VIII ca simbol al dreptății divine, pentru ambiguitatea relatiilor dintre Isus-Maria și Iacob-Filip feminizat ar fi Îndragostitul VI, simbol al trădării iubirii și căderii din Rai, pentru Iacob alias Isus ar fi Puterea XI, pentru scorpionul Toma ar fi Arcana fără nume XIII iar pentru Filip alias Maria Magdalena ar fi Diavolul XV. Și prin această etalare câteva relații deosebit de interesante între arcane au fost revelate:

Hieros gamos eșuat, Maria + Isus, 8+21=29=11
Conspirația trădării, Îndrăgostitul + Șareta, 7+6=13
Încălcarea legii iubirii, dezechlibrarea LUMII și abuzul de Putere, Iacob + Filip, 11(29)+15=26=8
Cele 2 ipostaze ale lui Isus, 21+11=32=5
Cele 2 Marii, 8+15=23=5

Și așa se vădește cum, dintr-un Isus dezechilibrat, schizofrenic și o Marie duală (Fecioara pură și Săgetătorul, jumătate CAL, jumătate om), s-a născut religia creștină a războaielor, crimelor și segregării, condusă de Papă!!!

Soluția? Reîntoarcerea în grația dreptății divine și restaurarea legii supreme a iubirii în Univers, marcată de intrarea stelei regale a legii, Regulus, în zodia Fecioarei, din 28.11.2011, în ziua sortită a Roții Fortunei, în luna Puterii, la sfârșitul anului Puterii din secolul Judecății!

„Nu putem schimba un lucru până când nu-l acceptăm.” C. G. Jung

PS. În urma acestui articol, să nu cădeți în greșeala de a crede că unele arcane din Tarot ar fi rele iar altele bune. Absolut fiecare arcană are calitățile și slăbiciunile ei. Spre exemplu, cea mai mare slăbiciune a Papei este că se lasă corupt de putere, a Îndrăgostitului nehotărârea, a Șaretei orgoliul, a Justiției rigiditatea, a Puterii cruzimea și setea de răzbunare ș.a.m.d. Și apoi, toți conținem în interiorul nostru toată această zestre arhetipală, avem calități pe care e bine să le cultivăm și slăbiciuni pe care e de dorit să le conștientizăm, să le acceptăm și să lucrăm asupra lor.

„Unde stăpânește dragostea nu există dorință de putere, iar unde predomină puterea lipsește dragostea.” Jung

Tot contemplând caracterul și rolul atașamentului în Lume, am ajuns din nou la misterul Nodurilor lunare ale destinului și fascinanta poveste hindusă despre Rahu, asociat în astrologie cu Nodul Nord și Ketu, asociat cu Nodul Sud. Cheia împlinirii destinului omenesc s-ar părea că se află undeva între aceste două extreme, simbolizate de Rahu și Ketu.

În hinduism, se credea că, în vremuri imemoriale, zeii (deva) și demonii (asura) agitau Oceanul de Lapte (calea lactee?) pentru a extrage amrita, elixirul nemuririi și a se hrăni cu el. Rahu și Ketu reprezentau capul și coada unui șarpe uriaș care ar fi furat elixirul nemuririi de la zei și a fost surprins de Vishnu pe când se hrănea cu el, în plină lumină a Soarelui și Lunii, exact în punctul de intersecție dintre ei. Vishnu ar fi pedepsit șarpele tăindu-i capul cu Sudarshana Chakra, arma lui favorită, de forma unui disc rotitor cu 108 zimți ascuțiți. Dar șarpele devenise deja nemuritor așa că, cele 2 părți separate ale conștiinței sale continuau să trăiască independent și au fost însărcinate de zei să conducă destinele omenești.

În astrologia hindusă, Rahu și Ketu sunt considerate planete cu CORPURI DE UMBRĂ care cauzează periodic eclipsele de Soare și de Lună, dușmanii lor care i-au desconspirat zeilor și le-au determinat separarea. Rahu-capul șarpelui, cu mușcătura lui otrăvitoare, reprezintă Nodul Nord și semnifică materialismul, răutatea, frica, nemulțumirea, obsesia și confuzia în timp ce Ketu-corpul șarpelui, Nodul Sud, poate provoaca pierderi materiale pentru a forța o perspectivă spirituală și se ocupă de spiritualizarea materiei. Celor devotați căii spirituale, le poate aduce prosperitate, sănătate și bogăție. Ketu este și un indicator al inteligenței, înțelepciunii, fanteziei, perspicacității și abilităților psihice.

Denumirea Deva este de origine proto-indo-europeană și provenea din arhaicul dyew care însemna a străluci, celest. În limba română folosim cuvintele, evident înrudite, zi-zile și zeu-zei. Aceeași proveniență par să o aibă în diferite limbi dies, dios, dias, dieu, dio, deus, ca și, bineînțeles, Zeus, tatăl zeului-soare Apollo, stăpânul fulgerelor și conducătorul zeilor olimpieni (care locuiau pe muntele plin de lumină, Olimp) din mitologia greacă.  Iarăși interesant de semnalat ar fi că unele cetăți dacice conțineau sufixul dava sau deva (care a rămas până azi în numele unui oraș din România), în timp ce prefixul se părea că indica apartenența tribală: Arge-dava, reședință getică, înainte de Buresbista, Suci-dava, capitala tribului sucilor (Corabia), Ziri-dava, menționată de Ptolemeu în lucrarea sa Geografia și altele asemenea. Speculând, ar putea semnifica oare că dava sau deva s-ar fi referit la familii de zei și lăcașurile lor de pe pământ? Herodot menționa despre geți, cei mai viteji și mai drepți dintre traci, că se credeau nemuritori. Toate aceste elemente fonetice fac trimitere la lumină și energia focului.

Pe de altă parte, în cultura hindusă, Asura erau definiți ca semi-zei sau chiar anti-zei, aflați în opoziție, în conflict cu Deva. Ei aparțineau lumii spirituale, fiind considerați ființe spirituale plecate iar mai târziu identificați ca demoni.  Ar putea fi oare asociați cu spirite rebele sau căzute? În mitologia greacă, daimones erau forțe supranaturale, asemănătoare zeilor, personificări ale condiției umane exprimate prin EMOȚII, puteri, calități, voci, acțiuni, de orientare duală, atât benefice, cât și malefice, creați de Cronos împreună cu Ananke-spiritul necesității sau constrângerii, după ce l-a castrat pe tatăl său Uranus-cerul. Dintre ei făceau parte Eros-iubirea erotică, Dike-dreptatea, Hebe-tinerețea,  Hygea-sănătatea, Nike-victoria, Soteria-siguranța, Plutus-bogăția, Mnemosine-memoria dar și Nemesis-răzbunarea, Eris-discordia, Phobos-frica, Deimos-teroarea, Lyssa-furia, Hypnos-somnul, Thanatos-moartea.

În română sur, ca intermediar dintre alb și negru, exprimă lipsa de lumină, strălucire, culoarea cenușie a stâncilor. Prin compunere savantă, rezultă super, supra, deasupra, provenite se pare din franceză, unde sur reflectă chiar acest înțeles.

Așadar, dacă deva-zeii aparțineau domeniului luminii și zilei, fiind asociați Soarelui, conduși de Zeus-Jupiter, asura-daimonii s-ar părea că ar fi aparținut domeniului întunericului și nopții, fiind asociați Lunii, conduși de Cronos-Saturn. Și deci, Rahu-Nodul Nord și Ketu-Nodul Sud vorbesc despre perpetua confruntare dintre lumină și întuneric, dintre Soare și Lună.

Am putea considera că, de fapt, realizarea destinului omenesc ar constitui însăși re-atașarea capului șarpelui, Rahu, de trupul lui, Ketu, și redobândirea nemuririi prin integrarea celor două tendințe opuse devenite astfel complementare. Dezlegarea misterelor din Nodul Sud al trecutului și din Nodul Nord al viitorului ar conduce spre dezNODĂMÂNTUL final al Universului și reconstituirea perfecțiunii Lumii. Trecutul și viitorul ar fi atunci reintegrate într-un veșnic ACUM, șarpele decapitat al râului Timpului Universal, oro-b-oro, și-ar recupera în sfârșit coada iar apa memoriei, Mnemosyne, ar curge nestăvilită de uitare.

În Tarotul de Marseille, centrul sau ochiul liniștit din inima furtunii, ar fi obținut prin adunarea arcanelor care reprezintă NN și NS într-o astrogramă personală. Cele 2 arcane extreme ar reprezenta zona conflictuală, în timp ce arcana rezultată prin însumarea lor ar simboliza soluția în procesul de mediere dintre ele.

Axa Berbec vs Balanță
Libertate vs Condiționare
Nebun – Roata Fortunei X / Papa V (22+10=32=5)
Magician – Puterea XI / Spânzuratul XII (1+11=12)
SCOP: vindecarea personalității, realizarea sănătății și integrității mental-emoționale
Rol exprimat între: casele I-VII, între EU și TU

Mediere prin: comunicarea cu Sinele înalt și reconstituirea personalității originare
Schimbarea de mentalitate pentru realizarea armoniei în relații, rafinarea percepției în raportul de unu la unu, dintre Eu și Tu, ca oglindă a personalității, retragere în Sine, descoperirea ghidului interior și a resurselor intime, prin introspecție și contemplare, pentru reconfigurarea spațiului interior al conștiinței și, în consecință, și a lumii personale exterioare ca oglindire de Sine.

Axa Taur vs Scorpion
Creație vs Distrugere
Papesa II – Spânzuratul XII / Temperanța XIIII
Împărăteasa III – Arcana fără nume XIII / Casa Dumnezeu XVI
SCOP: vindecarea fizică, înțelegerea și acceptarea nemuririi ca posibilitate, ca alegere personală
Rol exprimat între: casele II – VIII, relația între sănătatea fizică și sexualitate, ca forță transformatoare

Mediere prin: schimbarea filozofiei de viață, în ce privește cea mai importantă avere în viață, corpul uman în permanentă regenerare și a modului folosire a energiei sexuale pentru menținerea vitalității
Dobândirea echilibrului mental-emoțional, a integrității și robusteții psihice și fizice, prin eliberarea de dogme și prejudecăți în ce privește relația dintre sexualitate și degradarea sau conservarea puterii vitale, prin cultivarea discernământului, experimentarea periodică a abstinenței sexuale, înțelegerea fluxului natural al vieții, a procesului necontenit, interdependent, al creației și distrugerii formelor materiale, a ciclurilor morții și renașterii dar, în același timp, și prin reactualizarea și redefinirea conceptului nemuririi.

Axa Gemeni vs Săgetător
Separare vs Integritate
Împăratul IIII – Temperanța XIIII / Luna XVIII
Papa V – Diavolul XV / Judecata XX
SCOP: temperarea tendințelor de dominație, control și manipulare și integrarea contrariilor prin complementaritate
Rol exprimat între: casele III-VIIII, între comunicarea cu Sine și relația cu Divinitatea

Mediere prin: Înțelegerea mecanismelor subconștientului pentru înfăptuirea trezirii spirituale
Întoarcerea în sine, pentru realizarea androginului, prin integrarea și vindecarea principiilor opuse masculin-feminin, prin intuiție, creativitate, dezvoltare senzorială și extrasenzorială, luminarea subconștientului și trezirea spiritului adormit.

Axa Rac vs Capricorn
Nehotărâre vs Determinare
Îndrăgostitul VI – Casa Dumnezeu XVI / Nebun
SCOP: vindecarea familiei și conștientizarea legii cauzalității
Rol exprimat între: casele IIII – X, între rolul din familie și cel din societate, aflate în apropiere de IC și MC coincid cu NOAPTEA NEAGRĂ A SUFLETULUI

Mediere prin: îndeplinirea armoniei în familia personală ca celulă de bază integratoare în marea familie a umanității, înțelegerea și acceptarea rolului sexualității legiferate în raport cu eliberarea sexuală
Asumarea responsabilă și conștientă de Sine a consecințelor libertății personale, pe drumul inițiatic de realizare spirituală, prin:
– conștientizarea efectelor, uneori întârziate timp de generații, ale unor alegeri îndepărtate greșite, confuze, amânate sau pur și simplu evitate,
– confruntarea fricilor care determină fuga de responsabilitate, ca soluție extremă de scăpare în fața sorții,
– recunoașterea onestă a minciunilor, față de sine sau față de semeni, inclusiv sub forma ascunderii între zidurile dogmatice ale instituțiilor religioase pentru delegarea responsabilității personale unei instanțe exterioare, toate acestea părând a fi moduri optime de protejare împotriva suferinței.

Axa Leu vs Vărsător
Iubire de sine vs Iubire universală
Șareta VII – Raiul XVII / Îndrăgostitul VI
SCOP: vindecarea iubirii prin compasiune
Rol exprimat între: casele V – XI, între iubirea de Sine și apartenența de grup

Mediere prin: iubire de viață, dăruire și compasiune față de semeni, înțelegerea drumului evolutiv comun și a importanței comuniunii în servirea unui ideal
Întoarcerea la origini, prin descoperirea și cunoașterea sursei conflictelor inter-umane, pentru vindecarea trecutului; alegerea unor căi de abordare, diferite de trecut, pentru reconstituirea familiei extinse armonioase, a uniunii și fericirii originare; retrăirea stărilor elevate de conștiință, alimentate de generozitate, atunci când iubirea de sine este privită din perspectiva iubirii universale integratoare și nu exclusiviste, discriminatorii, care face ca granițele dintre EU și VOI să se dizolve prin compasiune și autenticitate.

Axa Fecioară vs Pești
Singularitate vs Totalitate
Justiția VIII – Judecata XX / Roata Fortunei X
Eremit VIIII – Lumea XXI / Împărăteasa III
SCOP: însănătoșire spirituală, armonia și integritatea spiritului în corpul însuflețit
Rol exprimat între: casele VI – XII, între sănătatea fizică și cea spirituală

Mediere prin: credința în uniunea spirit-suflet-trup, în spiritualitatea materiei și materialitatea spiritului
Înțelegerea și acceptarea dinamicii vieții, a ciclurilor naturale guvernate de legi universale, credința în dreptatea divină, în forța iubirii nelimitate care integrează creația la toate nivelurile și o conduce, cu putere de Sfinx, poate pe cărări misterioase, nedeslușite omului obișnuit, spre realizarea supremă de Sine, spre întoarcerea în conștiința completă de creator, ca o nouă Împărăteasă a unei noi Lumi, situată dincolo de limitele timpului circular de pe Roata Fortunei, în care totul devine posibil.

Casele în care sunt plasate arcanele asociate cu nodurile lunare indică domeniile de viață între care este necesar să se realizeze medierea conflictelor, în timp ce casa în care se află arcana care reprezintă mediatorul indică domeniul de viață care servește înțelegerii și armonizării contrariilor. Astfel că, de cele mai multe ori, într-o astrogramă personală se reflectă aspecte diferite de rezolvare a nodurilor lunare, acestea fiind așezate în alte case decât cele arhetipale. Rezumând, scopul întregii călătorii a vieții ar fi vindecarea trecutului imemorial reprezentat de Nodul Sud din perspectiva opusă, oferită de Nodul Nord. Capul șarpelui, NN, necunoscutul, ascunde cele mai teribile frici, în timp ce coada șarpelui, NS, moștenirea, exprimă cele mai mari puteri. Acest proces inițiatic esențial este sprijinit în totalitate de harta CERului din momentul nașterii unui personaj pe scena Lumii, înscrisă ca o amprentă astrală în ADN-ul său.

Analiza nodurilor lunare prin prisma raportului dintre conflicte și mediatori a evidențiat 3 cruci cosmice ale destinului pe structura zodiacului, fiecare aducând în atenție câte o temă principală, ca direcții de acțiune în manifestarea conștiinței universale.

Berbec – Balanță – Rac – Capricorn
Libertate – Condiționare – Nehotărâre – Determinare

Taur – Scorpion – Leu – Vărsator
Creație – Distrugere – Iubire de sine – Iubire universală

Gemeni – Săgetător – Fecioară – Pești
Separare – Integritate – Singularitate – Totalitate

Ce se poate spune despre cei care se nasc sub aceste cruci astrale ale destinului? Indiferent cum se formează axele, pe de o parte între Ascendent-Descendent și, pe de alta, între NN-NS, care, în această situație vor fi așezate în apropierea Mijlocului și respectiv, Fundului Cerului, prezența crucilor cosmice ale destinului într-o astrogramă personală, semnalează un potential evolutiv excepțional și un rol important de vindecător al trecutului imemorial, în procesul de tranziție de la era Peștilor spre Vărsător.

“The root of suffering is attachment.“
Rădăcina suferinței este atașamentul.
Buddha

Există o întreagă mișcare “cultural-spirituală“ de respingere și defăimare a atașamentului, în favoarea practicării detașării, pe care și eu personal am încurajat-o o vreme. Se mai spune de asemenea că atașamentul și dorința cauzează în mod inevitabil suferința. Așadar, atașamentul e bun sau e rău? Și de fapt ce înseamnă atașamentul? În dex este definit astfel:
Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau de ceva.

Mai departe afecțiunea este definită ca:
Simpatie, prietenie, dragoste față de cineva.
Amândouă sunt sinonime cu: căldură – dragoste – iubire – prietenie – simpatie.

Dacă ne uităm la verbul a atașa vom găsi următoarele definiții:
A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva.
reflexiv figurat – A se LEGA sufletește de cineva sau de ceva.

În opoziție cu atașamentul, detașarea este definită ca: Desprindere, despărțire, izolare, separare, separație, îndepărtare.

Și atunci, de ce campania asta generalizată împotriva atașamentului? Toate aceste definiții au exclusiv conotații benefice, fiind în mod evident asociate cu iubirea și nu în opoziție cu ea. Așadar, să ne atașăm sau să ne detașăm, cum ar fi mai bine?

Când și de ce apare atașamentul?

În primul rând aș dori să fac o precizare esențială: atașamentul nu e sinonim cu dependența, care reflectă o stare de subordonare, de supunere, de lipsă de libertate, de INdependență. În ce situație se pot atașa, LIPI, LEGA 2 piese una de cealaltă? Doar dacă se potrivesc. La un magnet, spre exemplu, polul negativ se lipește de polul pozitiv al unui alt magnet. Într- un puzzle, piesele se atașează doar într-o anumită ordine și configurație pentru a revela întreg ansamblul.

Referitor la persoane-personaje, aș spune că atașamentul apare ca o stare de necesitate oricând există o lipsă, conștientizată sau nu. Situația dă naștere la dorința de completare care, prin forța atracției, va duce la atașament de fiecare dată când partea care lipsește va fi recunoscută într-o altă ființă sau obiect. Valoarea atașamentului va fi direct proportională cu urgența lipsei. Atunci când partea care lipsește va fi definitiv integrată, atașamentul de oglinda exterioară poate să dispară, fiind înlocuit cu detașarea. Fiecare formă de atașament vorbește despre lipsurile mental-emoționale și dorințele unui personaj pe scena vieții:

• față de alți oameni despre integrarea unor aspecte ale personalității,
• față de animale și natură despre integrarea în conștiința universală,
• față de bunuri și proprietăți despre siguranța oferită de puterea materială,
• față de idei și concepte despre înțelepciunea oferită de extinderea cunoașterii.

Prin urmare, atașamentul ar fi un mod de manifestare a iubirii, mai exact iubirea care unește până la contopire. Dacă toate elementele care compun realitatea ar ajunge să fie perfect îmbinate și integrate într-un ansamblu coerent, atunci coeziunea Lumii ar deveni indestructibilă. Până una alta ni se servesc detașarea, disocierea, segregarea, delimitarea, ca instrumente de evoluție personală și mijloace de evitare a suferinței. Dar, mai degrabă decât detașarea, atașarea tuturor aspectelor și experiențelor vieții într-un întreg armonios și perfect funcțional, ne-ar putea oferi o perspectivă complet diferită asupra realității. Dacă, în loc să ne detașăm, ne-am putea atașa tot mai mult unii de alții, de întreaga natură, de cunoașterea universală și de fascinantele manifestări ale materiei, integrându-le pe toate, atunci puterile noastre ca OM-MENIRE ar deveni ne-LIMITATE. A detașa înseamnă a pune limite, în timp ce a atașa înseamnă a le dizolva! Când poate să capete atașamentul proprietăți distrugătoare? Atunci când decade în dependență sau despotism iar cel care devine în acest fel obsedat de control, în loc să se extindă,  limitează libertățile individuale, forțează relațiile și dictează împrejurările de viață ale celor din jurul lui.

În astrologie, consider că sunt 2 case care exprimă în mod special formele de atașament creativ: casa a V a iubirii (leul) și casa a VIII a dorințelor de transcendență (scorpionul). Acestea arată că evoluăm prin iubirea care atașează și astfel creează și ne transformăm prin dorință. În Tarotul de Marseille, le corespund arcanele Șaretei VII în zodia Leului, Spânzuratul XII și Arcana fără nume XIII în zodia Scorpionului. În mod ideal, Șareta ar reprezenta dragostea pentru frumusețea călătoriei în viața terestră, în plină glorie, Spânzuratul și Arcana fără nume atașamentul față de procesul fără de sfârșit al repetabilelor nașteri și renașteri, chiar cu prețul a numeroase suferințe. Însă Arcana fără nume are o natură paradoxală fiindcă, pe de o parte ea simbolizează și detașarea de trecut pentru a permite atașarea de misterul din viitor. În acest fel, atașamentul și detașarea sunt interconectate într-un proces continuu de descoperire de Sine. Fiecare dintre arcane ilustrează, pe lângă multiple alte semnificații și o predispoziție pentru diferite forme de atașament: Nebunul de libertate, Magicianul de jocul cu focul, Papesa de misterele din cartea vieții, Împărăteasa de creațiile materiale frumoase, Împăratul de strategiile mentale (eventual militare), Papa de puterea comunicării, Îndrăgostitul de erotism și complexitatea relațiilor interumane,  Șareta de plăcerile călătoriei, Justiția de rigurozitate, Eremitul de cunoaștere, Roata Fortunei de permanenta mișcare, Puterea de control, Spânzuratul de bârna materialității, Arcana fără nume de explorarea necunoscutului, Temperanța de armonie, Diavolul de inteligență, Casa Dumnezeu de depășirea limitelor, Raiul de pace, Luna de inspirația nocturnă, Soarele de lumina și căldura umană, Judecata de spiritualitate, Lumea de idealism.

Cine se teme să se atașeze și consideră că atașamentele ne limitează, cred că greșește. Ele reprezintă forme specifice de cunoaștere mental-emoțională prin care ne conectăm intim cu lumea înconjurătoare și ne extindem conștiința. De fapt, cu fiecare nou atașament, experiența fiecăruia se îmbogățește. Iar atașamentul dus până la identificare dezvoltă empatia, telepatia, compasiunea, solidaritatea. În acest fel, chiar dacă, dintr-un motiv sau altul, sursa atașamentului dispare din realitatea fizică personală, ea rămâne mereu vie în memoria personajului, cu bucurie și recunoștință, ca o parte constitutivă a istoriei lui de viață.

“Love never dies a natural death. It dies because we don’t know how to replenish its source. It dies of blindness and errors and betrayals. It dies of illness and wounds; it dies of weariness, of witherings, of tarnishings.”
Dragostea nu moare niciodată de moarte naturală. Moare pentru că nu știm cum să o hrănim. Moare de orbire, de erori și trădări. Moare de boală și răni; moare de oboseală, de ofilire, de mizerie.”
Anais Nin (scriitoare americană de origine franceză, n. 21 feb 1903, Lume XXI cu Soarele în Pești pe arcana Judecății XX, în anul Împărătesei)

Deși etalon al frumuseții masculine, patron al artelor, el însuși muzician desăvârșit, Apollo, zeul soarelui, “se bucura“ de cele mai multe povești mitologice despre iubiri neîmplinite, cu final nefericit. Prima, și cea mai cunoscută era, evident, iubirea lui pentru nimfa Daphne. Înfuriat de aroganța tânărului Apollo, care-l ucisese pe Python, spiritul-șarpe al Geei, zeița mamă a pământului și se credea un războinic de neînvins, desconsiderând puterea iubirii, Eros s-ar fi răzbunat pe el, lovindu-l cu o săgeată de aur în inimă în același timp în care o lovea pe Dafne cu o săgeată de plumb. Astfel că Apollo s-ar fi indrăgostit de Dafne dar ea nu manifesta decât aversiune față de frumosul zeu soare. Indiferent cum încerca să o cucerească, la un moment dat transformându-se chiar într-o fată doar pentru a fi în preajma ei, Dafne nu înceta să fugă de avansurile zeului. Într-un final, disperată, a rugat-o pe mama Geea să o transforme într-un copac, numit dafin în amintirea ei. Frunzele lui emanau un parfum îmbătător și se spunea că Pythia, preoteasa lui Apollo de la Delfi, obișnuia să le mestece pentru a intra în transă, în comuniune cu Apollo, care-i transmitea astfel mesajele profetice.

O altă poveste de iubire neîmpărtășită a fost cu Cassandra, fiica lui Priam, regele cetății Ilios (Troia), pe care a înzestrat-o cu darul profeției pentru a o ispiti să-i fie soție. Dar Cassandra refuza constant avansurile lui Apollo și atunci, din răzbunare, zeul frustat a blestemat-o ca profețiile ei, deși adevărate, să nu fie crezute de nimeni.

Apollo a încercat apoi să o ia de soție pe Hestia, zeița focului vetrei și a fost din nou refuzat iar în cele din urmă a rămas fără consoartă, consolându-se în multiple aventuri amoroase cu nimfe, zeițe și muritoare, având o sumedenie de copii, dintre care Asclepius și Orfeu au fost cei mai cunoscuți.

Totuși cea mai bizară și misterioasă poveste de iubire a zeului soare rămâne cu sora lui geamănă, Artemis, zeița fecioară a lunii. Copiii lui Zeus și ai titanidei Leto, fiica cerului (Coeus), ocrotitoarea maternității, au avut o naștere dificilă din cauza geloziei Herei. Mama lor, “cea ascunsă, uitată“ , numele ei provenind din lḗthē care, în greacă, însemna uitare, fusese alungată de peste tot de frica răzbunării Herei până ajunsese  pe îndepărtata insulă Delos. Acolo, Artemis-luna s-a născut prima și apoi a asistat-o pe mama ei într-un lung travaliu, timp de 9 zile și 9 nopți, până la apariția soarelui-Apollo. Deși miturile nu precizează că relația lor ar fi avut o natură erotică, atunci când Artemis a devenit prea apropiată, chiar nedespărțită de marele vânător Orion, Apollo, cuprins de gelozie, a complotat să-l omoare. Însă folclorul românesc, sub forma unui colind-baladă, păstrează o poveste interesanră, cu totul specială, a Soarelui și Lunii. Iar acolo, SORA soarelui, botezată Ileana SânZIANA, spuma LAPTELUI, doamna florilor (!) amintește în mod evident de numele roman al zeiței lunii, Diana, alter-ego a lui Artemis. Soarele era îndrăgostit de sora lui și a făcut tot posibilul să o ia de soție, lovindu-se în mod repetat de respingerea ei. Dacă Dafne a fost prefacută în copac, Ileana Sânziana s-a aruncat în mare ca să scape de fratele ei, a fost prefacută în mreană și aruncată pe cer în partea opusă soarelui, pentru ca acesta să nu o mai poată ajunge niciodată. Straniu este și episodul în care soarele se sfătuiește cu moș Adam și maica Iova (Ie-hova?) în privința alegerii lui de a se însoți cu Sânziana. Iar ei îi răspundeau în acest fel:

“Preasfinţite Soare,
Puternice mare,
Unde-ai auzit
Ş-ai mai pomenit,
Unde-ai cunoscut,
Unde-ai mai văzut
Să ia sor’ pe frate
Şi frate pe sor’,
Că cin’ n-o lua
Raiul c-o d-avea,
Iar cine-o lua
În iad c-o intra.
…
Iarăşi moş Adam
Şi cu moaşa Iova
Chieile lua,
La iad îl ducea,
Iadul descuia,
În iad îl băga
Şi de ce-mi vedea
Păr i se zbârlea:
Că-n focuri ardea,
Greu se văieta
Hoţi şi călcători,
Răi cârmuitori,
Şi nurori pizmaşe,
Şi soacre trufaşe,
Fii necuvincioşi,
Preoţi mincinoşi. “

Iar acum, dacă asociem toate aceste mituri cu misterele din Tarotul de Marseille, reiese o istorie simbolică a căderii din Rai, a căderii din sacralitatea iubirii universale, dar și a reîntoarcerii pe calea luminoasă a adevărului pierdut în negurile Timpului.

Prima personificare a Soarelui ni se prezintă în arcana cu numărul I, Magicianul copil, cu masa lui de unelte vrăjitorești, între care vedem și șarpele pământului, cu coada răsucită, înconjurată de 3 zaruri, pe fețele cărora se însumează de 3 ori 7, format dintr-un punct, 1, individualitatea, 2 puncte, dualitatea și 4 puncte, fundația celor 4 elemente, indicând spre Șareta pornită pe drumul dureros al inițierii în lumea materială: 1 rege, 2 cai și 4 stâlpi care susțin eșafodajul. Însă ce simbolizează cele 3 zaruri? 3 jucători, individualizați în DUALITATE, pe care îi regăsim în arcana cu numărul 6, sub forma unui bărbat aflat între 2 femei. Suprinzător, prima femeie pare să poarte pe cap o coroană din frunze de dafin iar cea de a doua una de flori. Bărbatul, personificare a Soarelui tânăr, este lovit de săgeata lui Eros iar în arcana următoare se urcă în trăsura stelară, asumându-și  postura de Rege al pământului, și oare pleacă la război? Pentru că poartă o platoșă peste piept…

Pe nivelul următor, deasupra Magicianului, se află Roata Fortunei X. Aici Soarele a devenit un Sfinx misterios iar coroana lui are razele ascuțite ca niște săbii, simbolizând soarta care înțeapă destinele omenești, pironindu-le în apele Timpului trecător. Valurile tulburătoare pe care plutește roata în derivă, agită viețuitoarele care stau agățate cu disperare de ea: o anima ca o maimuțică și un animus ca un șobolan.

În timp ce deasupra  treimii Îndrăgostitului, Erosul a devenit un adevărat Diavol, care înghite un Soare albastru, hipnotic și rece, dormitând, cu pleoapele pe jumătate lăsate, cu limba pe-afară, albastră și ea de tristețe și neputință, în timp ce toată pasiunea și căldura au coborât în cordonul înfocat al sexualității, de sub burta Diavolului.

Iar în consecință, fundația Șaretei s-a înălțat ca un turn, din Rege a mai rămas doar coroana, care stă să cadă și ea, izbită de flăcările dezordonate ale emoțiilor solare pustiitoare, furioase, scăpate de sub control. Totuși 2 eroi reușesc să se salveze, sub o ploaie multicoloră de bucurie că au ieșit cu bine dintre zidurile apăsătoare, din întunericul interior derutant. Poarta speranței a rămas deschisă, la vârful treptelor albe, curate, care coboară spre pământul iluminat, dincolo de apele răscolite de Timp.

La ultimul nivel, Soarele, de-acum redevenit el însuși strălucitor și luminos, binecuvântează gemenii care își regăsesc inocența și bucuria de a se juca ca doi prieteni încrezători, liberi de suferință și cu sinceritate iubitori, răcorind și purificând Erosul răzbunător din cauza acceselor BELicoase ale Soarelui, ispitit de putere și orbit de orgoliul de a fi VĂZUT ca unic stăpân al regatului pământesc.

O zi cu totul specială: Împăratul față în față cu Arcana fără nume! La război ca la război, între apă și foc cine să fie câștigătorul: apa care stinge focul sau focul care înfierbântă apa? În orice caz Nebunului nici că-i pasă, EL își vede în continuare de drumul lui. Tot înainte!

UN OM IN-FORMAT E PE JUMĂTATE SALVAT

“A happy family is but an earlier heaven.”
O familie fericită este chiar începutul raiului.
George Bernard Shaw (dramaturg irlandez, n 26.07.1856, Justiție VIII cu Soarele în Leu pe arcana Șaretei, în anul Puterii XI)

La începutul tranzitului Lunii negre prin zodia Racului, peste arcana Îndrăgostitului, mi-a fost inspirată această poveste despre călătoria eroului și străvechile traume ale familiei primordiale.

Furiile, zeițele dreptății și ale răzbunării, cunoscute în mitologia greacă și sub numele ERINII, erau, la fel ca și EROS, fiicele lui EREbus, întunericul din noaptea primordială. În Eneida sunt menționate 3: Alekto („mânie fără sfârșit”), Megaera („furie geloasă”) și Tisiphone („distrugere răzbunătoare”). Într-o variantă ulterioară, ele s-ar fi MATERIALIZAT din picăturile de sânge care au căzut pe Pământ (ma-Geea), în timp ce Afrodita s-ar fi născut în crestele înspumate ale mării (ma-Rhea). atunci când Cronos-timpul l-a castrat pe Uranus-cerul. Eriniile erau înfățisate ca niște bătrâne înspăimântătoare, mai nemiloase ca baba cloanța din folclorul românesc, cu șerpi în loc de păr, capete de câine, trupuri negre ca de tăciune, aripi de liliac, ochi însângerați, roșii de furie.

Familia din Raiul inițial este reprezentată în Tarotul de Marseille de arcana Îndrăgostitului VI. În centrul ei se află un tânăr cu plete aurii, cu capul descoperit, ce nu poartă nici coroană, nici pălărie și are picioarele îndepărtate, dezgolite. Aceste elemente indică vulnerabilitate, o lipsă de maturitate și o oarecare indecizie. Spre inima lui este ațintită săgeata ascuțită a Erosului copil din soarele alb dar în spatele lui se conturează amenințător un craniu. Din poziția în care stă, între cele 2 femei, pironit între trecut și viitor, deasupra unui Soare auriu ce strălucește între picioarele lui, nu dă semne că ar vrea să plece nicăieri. Totuși este clar într-un moment de răscruce. Piciorul stâng îl ține apropiat de tânăra cu flori în păr dar ochii lui privesc cu suspiciune, poate chiar cu furie disimulată, în direcția femeii mature ce ne întoarce spatele și pare să îl avertizeze asupra unui pericol iminent, necunoscut. Ambiguitățile arcanei continuă: 5 mâini arată o complexitate de relații între personaje dar a șasea lipsește. Ar putea fi ca o direcție secretă, ascunsă la spatele tânărului sau a tinerei. Îndrăgostitul este un mister nedeslușit nici chiar de către el însuși.

Arcana VI este considerată și un simbol al alungării din paradis al cuplului arhetipal format din Adam și Eva, al căderii în lumea materială sub impulsul sexualității, în împărăția morții, sugerată de craniul alb din spatele Erosului. Conflictul care tocmai se naște între cele 3 personaje arată că furia, ca forță de distrugere și disoluție a fericirii familiei, ar fi putut avea la origine dorința de răzbunare pentru acea cădere în mortalitate, ascunsă în spatele Îndrăgostitului. Cumva, această arcana urmată de cea a Șaretei, mi-a amintit și de mitul căderii lui Phaeton, fiul lui Helios, primul soare și al oceanidei Clymene, care s-a încăpățânat să conducă trăsura tatălui său, fără să fie capabil să o stăpânească. A scăpat caii de sub control, când apropiindu-se prea mult de pământ, pârjolindu-l, când îndepărtându-se, înghețându-l, până ce a fost ucis de fulgerul lui Zeus, fiindcă periclita întreaga creație.

Din arcanele însumate ale Îndrăgostitului și Șaretei se formează Arcana fără nume XIII (6+7=13), expresie a furiei și dorinței de răzbunare cauzate de căderea din Paradis dar și simbol dureros al răscumpărării greșelilor prin suferință și al purificării spirituale necesare pentru întoarcerea la originile iubirii.

Îndrăgostitul, ispitit de Eros, reprezintă și EROUL pe cale să pornească într-o aventură periculoasă pentru care încă nu se simte suficient de bine pregătit. Și de acolo ezitarea care transformă treptat iubirea într-o furie auto-distructivă, într-un adevărat iad, unde un Diavol mocnește și crește din interiorul lui. Între cele două extreme, de foc și de gheață, familia poate deveni demonică atunci când este confruntată cu patimile furiei, geloziei, urii, răzbunării sau o închisoare cu ziduri reci de piatră, atunci când rămâne închistată în dogme și prejudecăți. Cu Șareta eroul va avea de învățat să controleze caii emoțiilor, fără să-i conducă la război, spre dezastru iar cu Justiția va trebui să discearnă dreapta masură, să CUMPĂNEASCĂ atent alegerile pe care urmează să le facă pe traseul lui dintre cer și pământ. De cealaltă parte, la finalul primului ciclu al aventurii lumești, îl așteaptă Eremitul, unde 6-le ajuns înțelept se răstoarnă și se preschimbă în 9. Încadrându-i tot acest traseu, Papa și Eremitul par uriași în comparație cu personajele din arcana Îndrăgostitului. Față în față, privindu-se gânditori dar într-un fel și amuzați, peste capetele micilor eroi, cei doi bătrâni mari maeștri din Tarotul de Marseille, deși par oarecum asemănători, sunt în esență foarte diferiți.

Papa stă așezat pe un tron impunător și poartă pe cap o coroană impresionantă, de fidel mesager al Soarelui oracular al sorții, căci 5 este jumătatea lui 10, Roata Fortunei. Dar la vârful coroanei lui papale DOMINĂ DOMINA, doamna mărilor, o mica Lună plină așezată peste o semilună. Este urmărit de discipoli, jucând în mod evident un rol social de îndrumător spiritual. Cu toate acestea, câteva elemente în economia arcanei atrag atenția asupra secretomaniei lui: gura îi este închisă cu un X, părul alb, simbol al cunoașterii transcendentale, este legat de ambele părți ale feței, sceptrul pe 4 nivele corespunzătoare coroanei, ținut cu stânga înmănușată, se îndreaptă spre cer dar se sprijină pe capul PLECAT al unui discipol îngenuncheat, mâinile lui sunt întoarse spre sine și sunt însemnate de cruci. În ansamblul lui, Papa reprezintă tatăl sever și autoritar care destăinuie din cunoașterea universală, din TOT, numai atât cât consideră că merită un enoriaș păcătos, ORDOnat la locul potrivit într-o ierarhie dogmatică.

Pe de altă parte, Eremitul, cu capul lui rotund, de Lună plină, fără nici un fel de acoperământ decât pletele și barba de un albastru transLUCID, ca apele curgătoare ale unui râu, ca mesager al Lunii, căci 9 este jumătatea lui 18, se înalță DREPT, la marginea unui Soare care trece spre apus. Și pentru că noaptea se apropie, în locul sceptrului multi-etajat, el ține la nivelul ochilor un lămpaș multicolor HEXAgonal, cu 6 fețe EGALE (3 vizibile, 3 invizibile), ca lumina conștiinței lui să pătrundă cât mai departe în cețurile timpului trecut. Fluxul verde al vieții îi curge de la gât, de sub faldurile pelerinei în toate culorile înserării, cu gluga roșie lăsată pe spate, până-n pământul pe care își sprijină toiagul ca un șarpe înțepenit cu capul în dreptul plexului solar. Gura Eremitului pare ascunsă în barbă, mâna stânga albastră dar fără mănușă este îndreptată spre pământ iar cu dreapta orientată spre exterior luminează întunericul care-l învăluie pe la spate. Eremitul este un pustnic care se ridică deasupra pustietății lumii, dispus să-și împărtășească TELEPATIC cunoașterea, de la minte la minte, cu modestie și sinceritate, celor care se conectează pe frecvența lui singuratică, UNICĂ. Eremitul reprezintă tatăl absent în manifestare, ascuns în Sine însă ocrotitor și vindecător în spirit, asociat cel mai frecvent cu însuși dumnezeu.

Prin urmare, de la Papă la Eremit, drumul trece, fără îndoială, prin Îndrăgostit și familia lui devenită disfuncțională, soarele conștiinței pendulând neîncetat între 6 și 9, ca o elice care învârte neobosită motorul vieții, într-o succesiune de răsărituri și apusuri. Destinul evolutiv al EROului depinde pe de o parte de dezlegarea de Diavol, generat prin însoțirea cu un Papă care manipulează soarta prin Roata Fortunei (5+10=15), pe de altă parte de eliberarea Eremitului blocat în Sine, între zidurile-oglinzi ale Casei Dumnezeu, de către Îndrăgostiții ignoranți, cu nenumărate fețe, condiționați de Soartă, agățați împreună, soț și conSOARTĂ, pe Roata Fortunei (6+10=16). Atunci când 15 se reduce la 6 iar 16 la 7, Șaretei i se deschide calea spre realizarea de Sine, EROII pierduți ies din labirintul oglinzilor în care erau incapabili să se mai recunoască, se MÂNTUiesc, se regăsesc în Sine, reîntorcându-se îndrăgostiți în Rai, în sânul sfintei fericite familii, reconstituite în integralitatea ei, mamă, tată-fiu, fiică. Până la urmă, scopul întregii călătorii în conȘTIINȚA solară va fi fost trezirea spirituală. Săgeata erotică se transformă în trompeta grației divine și muzica astrelor răsună în urechile eroilor îndrăgostiți de adevăr. Atunci paradigma oglinzilor deformate ale Peștilor, tată, fiu, duh sfânt, din care mama și fiica au fost VOLATILIZATE timp de milenii, se preface în cioburi de timp, în pulbere strălucitoare de stele împrăștiate în spațiul nocturn, ca niște amintiri pline de învățăMINTE.

“The family is the test of freedom; because the family is the only thing that the free man makes for himself and by himself.”
Familia este testul libertății; pentru că familia este singurul lucru pe care omul liber îl face pentru sine și de unul singur.
Gilbert K. Chesterton (scriitor și filozof englez, n 29.05.1874, Putere XI cu Soarele în Gemeni, pe arcana Împăratului IIII, în anul Puterii XI)

“Silence is the mother of truth.
Tăcerea este mama adevărului.
Benjamin Disraeli (politician britanic conservator, n. 21 dec 1804, Lumea XXI cu Soarele pe arcana Temperanței XIIII)“

Sunt câteva arcane în Tarotul de Marseille care “vorbesc“ despre valoarea cu-vântului și predau lecția tăcerii. Iar prima dintre ele, și poate cea mai semnificativă, este Magicianul I, copilul solar, nostalgic și îngândurat, care stă BINE așezat pe “limba“ pământului. Piciorul stâng înainte și mâna stângă ridicată simbolizează faptul că e condus de inimă. Cu toate acestea, piciorul drept ca un punct de echilibru sub pălăria infinită, arată că arta lui se sprijină pe inteligență și o putere mentală extinsă, concentrată în micul soare din mâna dreaptă. Prin urmare, Magicianul vorbește din inimă dar trebuie să învețe și să tacă, pentru că, dacă nu este atent, se poate înTÂMPLA să-l ia “gura pe dinainte “! Încărcate fiind de magie, cuvintele în gura Magicianului primesc o greutate și o însemnătate deosebite, obligându-l să devină responsabil cu tot ceea ce exprimă. “Vorba multă sărăcia omului“ ar trebui să fie deviza lui iar tăcerea să-i strălucească în aurul de la mâna dreaptă. Orice mag ar trebui să gândească de 2 ori înainte de a vorbi, pentru că, din păcate, vorbele aruncate în pripă nu mai pot fi luate înapoi și se pot întoarce împotrivă-i. Spre exemplu, un Mag conștient de puterea LIMBII lui nu și-ar permite să blesteme, să mintă, să înșele, să manipuleze, să se certe, să CONTRA-zică, să bârfească, să vocifereze, să NEGE… El își AFIRMĂ scurt și la obiect dorințele creatoare, doar în relație cu Universul: SĂ FIE LUMINĂ! Iar atunci soarele conștiinței i se aprinde de fiecare dată în mână. Domeniul de viață în care se află Magicianul într-o hartă natală poate fi făcut din vorbe. Însă, atenție, doar AFIRMAȚII, concise, clare și ROSTite din inimă!

Următoarea arcană înzestrată cu magia cu-vântului ar fi Roata Fortunei X, un Magician devenit SFINX cu puteri decizionale înzecite! De răspunsurile la întrebările lui existențiale tăioase și provocatoare depinde soarta. Roata pe care o supraveghează nemișcat și intransigent stă așezată pe apele mișcătoare ale timpului, ale memoriei universale. Pelerina-i înaripată ascunde o înțelepciune transcendentală. Gura îi este ferecată, desenată ca o linie subțire, fină, sub care se scurge un fir nocturn de visare, comunicările lui fiind telepatice. Nările larg desfăcute miros orice urmă de emoție, oricât de subtilă. Cei 3 ochi și urechile de un albastru închis, deși întunecate, pătrund dincolo de aparențe. Tăcerea Sfinxului este profundă și neliniștitoare și la ea se răspunde prin tăcere. Căci se cuvine să TACI, atunci când nu auzi întrebările cu adevărat… că altfel ți se ia capul. Dacă vorbește gura fără tine, mai dă o tură prin Lume, mai învârte roata sorții, mai învață despre spiritul și sufletul tău ce încă nu ai aflat și întoarce-te la MONOLOGUL cu Sfinxul atunci când vei fi BINE pregătit.

“Ca un sfinx, mut încă şi cu ochii închişi, stă anul viitor înaintea noastră, dar ştim bine că multe are de zis, cumplite sunt enigmele ce le va rosti, că în prăpastie va cădea cel ce nu va fi în stare să le deslege… “ scria Eminescu în articolul “La un an nou”, publicat în “Timpul”, la 1.01.1883!

Iar deasupra tuturor tronează încă și mai misterioasă LUNA, tăcerea absolută ce se exprimă prin emoții! Ea transformă toate cuvintele în inspirație pură, ca niște picături de rouă cosmică într-o ploaie multicoloră ce cade spre pământ în nopțile senine. Șoaptele ei se adresează exclusiv spiritului și sufletului, simțurilor extinse în VĂZ-DUH ca niște antene, prinse pe vârful limbii și înghițite ca un elixir de viață BUNĂ. Magia ei este când înCÂNTĂTOARE, inefabilă, fermecătoare, ascunsă în susurul apelor, în foșnetul fruzelor, în vîjîitul vântului, în valurile mării, în trilurile păsărilor când, dimpotrivă, înspăimântatoare, trosnind de furie în vuietul furtunii, ropotul ploii, urletul lupilor… Luna se exprimă în extreme, când blajină și ocrotitoare, când furioasă și răzbunătoare. Și de aceea singurul mod de a te înțelege cu ea este atenția plină respect și devoțiune. Pentru că furiile ei sunt întotdeauna JUSTificate, determinate fiind de confruntările din subconștientul colectiv dar sunt trecătoare. Nu stă la discuții și nu este dispusă să asculte argumente ci se mișcă repede dintr-un plan dușmănos într-altul prietenos, fără avertizare. Caracterul ei atât de vulcanic, imprevizibil și schimbător este cauzat de faptul că Luna poartă înregistrată în Sine întreaga istorie emoțională a umanității, TOATĂ cartea vieții, cum spune Eminescu:

“Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate.“

Tăcerile Lunii pot fi însă profund revelatoare atunci când le petreci în tăcere și contemplare.

 “Silence is true wisdom’s best reply.”
Tăcerea este cel mai bun răspuns al adevăratei înțelepciuni.
Euripides

În căutarea Sinelui. Inspirată de o prietenă Casa Dumnezeu, de ziua Magicianului din luna Împăratului în anul Nebunului, am așezat arcanele din Tarotul de Marseille sub formă de scară. La baza construcției desfășurate pe 5 nivele se situează principiul masculin, urmat de principiul feminin, relațiile dintre ei, animus și anima, simbolizate de ANIMAle iar la vârf arcana fără nume. Punctul de plecare de la bază este fără număr, adică nelocalizat iar cel de sosire este fără nume, adică nedefinit.

În structura principiului masculin au fost evidențiate următoarele caracteristici:

• Nebunul este ANIMAT de setea de aventură și de explorare a tuturor posibilităților și căilor vieții în plan material
• Magicianul are abilitatea de a manipula materia cu imaginația lui nelimitată, de a lucra și combina practic (cu mâinile) cele 4 elemente constitutive într-o infinitate de forme
• Împăratul dezvoltă capacitatea de a proiecta mental și a construi o creație materială solidă și stabilă, de a întemeia o familie pe care să o protejeze cu puterea lui dominatoare
• Papa manifestă puterea de a acumula informație și bogăție materială combinată cu știința de a folosi selectiv valorile dobândite în scopul ghidării sau chiar a manipulării maselor de CREDINCIOȘI spre idealuri spirituale obscure, secretizate, în funcție de interesele personale sau de grup
• Șareta exprimă arta de a conduce cu abilitate vehiculul întrupării spre destinația VOITĂ, deopotrivă  în condiții de pace sau război
• Eremitul se retrage din lume în interiorul Sinelui, ca un pustnic, pentru a-și analiza trecutul cu atenție și responsabilitate și a-și înțelege destinul omenesc
• Spânzuratul are tendința firească de a se atașa de planul material care poate fi depășită doar prin dorința de evoluție, schimbarea mentalității și renașterea pe un nivel superior de conștiință, într-o Lume profund spiritualizată

Structura principiului feminin este complet diferită, înlocuind prioritatea valorilor materiale cu cele sufletești:

• Papesa deține cunoașterea universală în capul ca un ou și cartea vieții în mâini dar se menține rece, rămâne într-un plan transcendental, ascunsă în vălurile imateriale de visare, de unde evită să coboare în lumea emoțiilor copleșitoare
• Împărăteasa reprezintă încarnarea principiului feminin creator, plină de farmec și candoare, capabilă să materializeze, să dea naștere frunzei verde a vieții, datorită energiei sale sexuale debordante
• Justiția, lucidă, inflexibilă dar, în fond, animată de compasiune și iubire, protejează creația menținând echilibrată balanța universală a dreptății și împarte daruri sau sancțiuni în funcție de merite
• Femeia seducătoare a Puterii, îmbinând armonios sexualitatea cu mentalitatea, lucrează cu nesfârșită blândețe și perseverență energia emoțională de foc a Leului solar până ce reușește să o echilibreze, să o domine și să o folosească  cu inteligență și îndemânare spre propriul interes
• Temperanța întruchipează o culme a umanității perfect echilibrate, Andro-Gine, în care energia masculină activă circulă și se îmbină cu receptivitatea feminină într-un flux vital necontenit iar un mental sănătos pe deplin împăcat, în rezonanță cu claritatea și seninătatea dorințelor creatoare înaripate, gestionează eficient energia pe care o oferă și o primește, conștientă de resursele sale inepuizabile
• Femeia din Rai se armonizează cu Universul trăind în iubire și adevăr, dăruind cu bunătate și generozitate apele hrănitoare și regenerante ale vieții, aducând pace și frumusețe în lume, binecuvântând materia asupra căreia se apleacă cu bunăvoință
• Până la final, Lumea dansează fericită în centrul Universului, ocrotită în oul vieții, susținută de cele 4 energii elementare, stăpânind cu grație, încredere și recunoștință instrumentele magiei, demonstrând că, spre deosebire de Magician, nu are nevoie de nimic din exterior pentru a crea tot ce își dorește

Pe următorul nivel al scării zeilor este ilustrată natura relațiilor dintre masculin și feminin iar ele încep sub patronajul Justiției divine în plan feminin și al protectorului familiei în plan masculin:

• Îndrăgostitul întâmpină dificultăți decizionale în relații amoroase generatoare de plăcere erotică care pot duce la conflicte, suferință și separare
• Diavolul testează tăria de caracter în relații amoroase toxice, de atașament, care leagă, domină, manipulează și condiționează
• Casa Dumnezeu forțează limitele în relații amoroase instituționalizate, în scopul de a determina eliberarea de dogme și prejudecăți
• Soarele luminează relații de fraternitate, prietenie, solidaritate și întrajutorare pentru a deschide drumul evoluției în conștiință
• Judecata cheamă la relații de comuniune, bazate pe încrederea în dreptate, sinceritate și adevăr, pentru a declanșa trezirea spirituală și ieșirea din labirintul întortocheat al unui Univers blocat în durere, sacrificiu și suferință

Corelând arcanele relaționale cu cele de sub ele, pe verticală, se deduce că:

• Diavolul se naște ca urmare a abuzurilor de putere și posesivitate manifestate agresiv de către principiul feminin și al tendințelor nestăpânite de dominație și control manifestate manipulativ de către principiul masculin.
• Zidurile Casei Dumnezeu sunt ridicate atunci când feminitatea este descumpănită, dezechibrată de excese mentale sau emoționale iar masculinul pune hățurile la caii Șaretei, forțându-i să străbată cărările înguste ale vieții, mărginite de o sumedenie de reguli și canoane.
• Revoluția solară în conștiință are loc atunci când femeia își lasă descoperită feminitatea fără frica de a mai fi rănită iar bărbatul se maturizează, devine mai înțelept și își controlează hotărât instinctele de agresiune, competiție și război.
• În sfârșit, atunci când femeia devine conștientă de faptul că EA creează prin magie Lumea din centrul Universului iar bărbatul consimte să renunțe la poziția de dominare, să-și răstoarne convingerile și să renască în adevăr sub binecuvântările Lumii, trezirea spirituală este înfăptuită.

Nivelul spiritului si sufletului conține doar 2 arcane:

• Roata Fortunei conduce jocul vieții și al morții sub privirile atente ale Sfinxului, în deplin acord cu Justiția divină și legea cauzalității, iscând furtunile sorții și punând ghicitorile existențiale de câte ori spiritul și sufletul se prezintă în fața unei porți de trecere
• Luna inspiră în subconștient scenariul din cartea vieții, vers după vers, foaie după foaie și le oglindește în apele emoționale spre manifestare; spiritul și sufletul culeg picăturile lunare, ca pe o mană cerească, hrănitoare, care le permite să supraviețuiască în semi-obscuritatea și sălbăticia veșnicei nopți universale

Evident că tot acest proces de conștiință al principiilor masculin și feminin și a relațiilor dintre ele, înTÂMPLAT în spirit și suflet, are loc în interiorul fiecărui bărbat și fiecărei femei.  Fie că vorbim de un bărbat sau o femeie, calea masculină e potrivită atunci când principiul masculin profund rănit are nevoie de vindecare, în timp ce calea feminină e recomandată vindecării și integrității feminității.

Și, supriză, la ultimul nivel ne așteaptă Arcana fără nume, dorința de auto-cunoaștere în manifestare, ca un scop suprem al întregului drum inițiatic, punându-ți ultima întrebare: TU cine ești? Ai aflat până acum care este numele tău adevărat sau rămâi fără identitate, reluându-ți rolul de căutare a Sinelui ascuns în detalii? Iar în funcție de răspuns, călătoria de descoperire a Lumii continuă într-o dimensiune superioară de conștiință sau coboară, trecând prin uitare și reîntorcându-se la bază pentru o altă încercare.

Quo vadis, Domine?
(replica Sfântului Petru în cap. 69 din romanul istoric omonim al lui Henryk Sienkiewicz, publicat în 1896, n. 5 mai 1846, Papă V cu Soarele în Taur pe arcana Papesei II)

Lumea mea personală, plină de semne și simboluri. Imediat după ziua de naștere din 21 am simțit cum mi se înCHEIE o lume; abia din 22.03.2022 am intrat practic în anul Nebunului, cu Nodurile lunare personale inversate și mi-a devenit clar că Universul îmi arată că mă îndrept spre o altă schimbare de destin, la fel cum am mai făcut-o de multe ori în viața mea. Exact in dimineața acelei zile nebunești, casa Șaretei cu numărul 7, de lângă casa Eremitului în care locuiesc, a început să fie demolată pentru a se construi o nouă reședință, o nouă scenă de teatru lumesc pentru o puternică Împărăteasă pictoriță (3.03)! Arcana Șaretei este pe ascendentul meu, indiciu că aceeași demolare de personalitate și reconstrucție mă așteaptă curând după COLȚ, în condițiile în care pe Nodul Sud al trecutului tronează impunător tocmai Arcana fără nume XIII iar în partea opusă Împărăteasa III. Bine, bine, asta e doar Lumea mea dar LUMEA noastră? Încotro?…

Jodorowsky și nivelul transpersonal

Și mă întorc și zic, acum când aparent urmează să mi se încheie o perioadă semnificativă din viață și alta începe, că toată călătoria mea inițiatică în Tarotul de Marseille ar fi fost imposibilă fără munca de cercetare desfășurată de-a lungul mai multor decenii de maestrul Jodorowsky. Și chiar dacă nu i-am citit pagină cu pagină monumentala creație, ea cu siguranță s-a înregistrat în subconștientul colectiv și, vizionând zi după zi pachetul de cărți reconstituit de el, am accesat această cunoaștere din biblioteca universală de ACASĂ, pentru care îi sunt profund recunoscătoare maestrului.

Aș mai puncta aici aceste aspecte:

Calea masculină a cunoașterii, așa numita cale a mâinii drepte ar fi constituită din producții științifice, numerologie, culoare, geometrie, matematică, arhitectură, astrologie, alchimie, tot ce ține de raționalul de pământ, care măsoară cantitativ cu precizie, organizează, lucrează și transformă materia pentru a o spiritualiza și emoționalul pasional de foc, de lumină.

Calea feminină a cunoașterii, calea mâinii stângi ar fi constituită din producții artistice generate prin sunet, cu-vânt, povești, mitologie, vise, vrăji, formule magice, muzică, incantații, TAROT… tot ce tine de mentalul subtil, intuitiv, de aer, misterios și învăluitor, care lucrează și transformă conștiința și emoționalul profund de apă, de întuneric primordial.

Nu e fascinant că mână și mâine sunt înrudite în limba română? Ca și cum ni s-ar atrage atenția că Lumea de mâine ar sta în mâinile noastre!

Cauze și consecințe

Ca să intri în rezonanță cu Uni-Versul, gândește toate împrejurările de viață sub aspectul că, la un moment dat în viitor, ce faci altuia de fapt ție îți vei face doar că se va reflecta înapoi peste un interval de Timp mai lung sau mai scurt, uneori poate chiar într-o altă viață. Astfel că, în circumstanțe dureroase, în loc să te întrebi de ce mi se întâmplă mie ceva care pare nedrept, mai bine conștientizează faptul că exact același lucru l-ai provocat și tu într-un trecut pe care cel mai probabil l-ai uitat și că este doar efectul acțiunilor tale mai mult sau mai puțin îndepărtate. În acest fel îți asumi responsabilitatea pentru greșelile trecutului, chiar dacă nu le mai știi, înțelegând că orice efect vine ca rezultat al unei cauze și vei avea grijă să nu le mai repeți, perpetuându-le. Pentru că Universul este întotdeauna DREPT și CORECT și nu servește niciodată binele cu rău dar nici răul cu bine. Aceeași conotație o are și expresia „cine ridică sabia de sabie va pieri”. Dacă primești o palmă de la viață înseamnă doar că ți-ai dat-o singur cândva, în oglinda reprezentată de un alt personaj și a venit vremea să o REsimți DREPT în față din oglinda personajului care ai fost. Așa că acum, la sfârșitul erei Peștilor, toate palmele date vreodată se întorc înspre noi, cei care le-am provocat.

Și din această perspectivă putem lumina mai eficient vremurile apocaliptice pe care le trăim.

Începând cu anul 2000 am intrat în iureșul dezLĂNȚUIT de arcana Judecății XX, pe puntea de trecere dinspre Pești spre Vărsător, unde România ca țară-Magician, va avea un rol important de jucat, cum am arătat în câteva articole mai vechi, reunite sub genericul „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”.

Așa că poate ar fi util să descriu pe scurt viziunea mea asupra deceniilor pe care urmează să le parcurgem, ca niște trepte pe scara zeilor, în acest secol provocator dar revelator, ca o adevărată Apocalipsă. În fiecare etapă, ținta procesului evolutiv este indicată de ultima arcana iar sursa de prima.

Anii 2020 – 2029, de la Judecată XX la Putere XI

Destinația acestei perioade o constituie arcana Puterii XI (2+9=11) care stăpânește cu BLÂNDEȚEA ei mentală extinsă spre infinit leul emoțional de foc, CONFLICTUL interior. An după an, ne vor fi provocate și testate agresivitatea, segregarea, fricile de tot felul, leul sălbatic care ne devorează din interior, până ce vor fi eliberate și vindecate: frica de boală, de război, de foamete și sărăcie, de autoritate (politică, economică, religioasă), de familie, de semeni, de iubire, de asumare a responsabilității pentru propria viață, de judecata omenească sau divină, de dumnezeul  apocaliptic (eventual extraterestru!)…

Anii 2030 – 2039, de la Împărăteasă III la Spânzurat XII

Spânzuratul reprezintă schimbarea de mentalitate, privirea realității dintr-o perspectivă opusă, retezarea tuturor obstacolelor, atașamentelor, dependențelor, vindecarea traumelor generaționale, a copilului interior, a mamei, tatălui, a strămoșilor personali și arhetipali (ramurile însângerate ale copacului vieții), prin procese de contemplare și acceptare de sine, prin restaurarea raportului corect între Justiție și Putere, a relației cu divinitatea ca structură de bază a individualității (pomul vieții) pentru ca, până la finalul acelui deceniu de gestație, umanitatea șă fie pregătită de renaștere spirituală, astfel încât fiecare om să devină responsabil pentru puterea lui de materializare.

Anii 2040 – 2049, de la Împărat IIII la Arcana fără nume XIII

Și, ECCE HOMO, am ajuns aici la dezvăluirea și înFRÂNGEREA dorinței de moarte prin conștientizare!

Moartea constituie apanajul zodiei Scorpionului definit de dorință: Spânzuratul reflectă repaosul urmat de dorința de renaștere, Arcana fără nume reflectă traversarea spre necunoscut din dorința de transformare, preferabil în viață. Când în subconștient frica naturală de moarte este înlocuită de dorință, din cauza degradării fizice (bătrânețe, boală) și a oboselii mentale, procesul transformațional trece prin uitare de sine. Toate patimile și suferințele omului, ca într-o lungă noapte a sufletului generalizată, care sfârșeau inevitabil cu renunțarea la darul vieții și declanșarea procesului de auto-distrugere, mai rapid sau mai lent, de bună voie și nesilit de nimeni, se adună și se inventariază. Dar s-ar putea ca scopul și rezultatul surprinzător al întregului calvar desfășurat exclusiv în capul nostru să fie regăsirea căii pierdute, alchimice, a nemuririi de către supraviețuitorii temerari și perseverenți. Bineînțeles că primul obstacol va fi religia (4+1=5, Papa) care a instituționalizat moartea și își bazează puterea de manipulare tocmai pe credința în inevitabilitatea ei. Apoi, Îndrăgostitul revelează legătura cu sexualitatea și moartea ca alegere (craniul din spatele Erosului) iar Șareta nici nu-și poate imagina nemurirea ca o posibilă destinație. Singur Eremitul este capabil să lumineze tenebrele cu conștiința lui și să vadă dincolo de granițele mentale înțepenite în uitare.

Anii 2050 -2059, de la Papă V la Temperanță XIIII

Odată depășit tabu-ul morții, ghidul spiritual interior începe să-și dezlege gura ferecată de soartă (X) și să desecretizeze îngăduitor, pas cu pas, rețetele pentru elixirul vieții, să identifice perfecțiunea ca stare interioară de conștiință și să permită reconstituirea androginului purificat prin înseninarea emoțiilor și clarificarea minții. Fluxurile vieții se armonizează, conflictele se sting de la sine și echilibrul restabilit se reflectă în Univers.

Anii 2060 -2069, de la Îndrăgostit VI la Diavol XV

Cu toate înțelegerile acumulate, Îndrăgostitul se îndreaptă hotărât spre transfigurarea Diavolului. Rolul lui de profesor intransigent a fost indeplinit. I se mulțumește cu recunoștință pentru eforturile susținute timp de milenii de existență în slujba umanității, este eliberat cu onoruri din funcția de gardian al pragurilor evolutive de trecere și i se acordă dreptul și grația de a reveni la forma originară de Eros, jucăuș și senin, lipsit de grija de a mai fi pândit pe la spate de umbra morții.

Anii 2070 -2079, de la Șaretă VII la Casa Dumnezeu XVI

Și a venit rândul Regelui din Șareta ca o scenă improvizată să coboare de pe podiumul înțepenit, de sub luminile rampei, să dezbrace costumul de actor, să desfacă decorul de circ ambulant, să iasă de sub vraja poleită, bine regizată, ca să călătorească cu adevărat printr-o Lume eliberată dintre zidurile Casei Dumnezeu, colapsate într-o explozie de extaz illuminator;  iar Ana lui Manole poate să iasă pe ușa din față de sub blestemul de a susține o biserică în ruină și să se reîntoarcă în Raiul iubirii. Atât Diavolul cât și Casa Dumnezeu includ simboluri sexuale: Diavolul evidențiază sexualitatea arzătoare care coboară spre pământ și leagă sau dezleagă potențialul creativ, în timp ce Casa Dumnezeu ELIBERATĂ de ziduri exprimă iubirea extatică ce urcă spre cer, spiritualizând materia.

Anii 2080 -2089, de la Justiția VIII la Rai XVII

Până aici, cea mai mare parte a dificilei munci evolutive în conștiință va fi fost cu BINE îndeplinită. Așa că, iată, în sfârșit, Justiția divină poate recunoaște echilibrarea balanței și permite BINEvoitoare procesul de reîntoarcere în Rai!

Anii 2090 -2099, de la Eremit VIIII la Lună XVIII

Ca o apoteoză a finalului de secol, Luna își va ridica ultimele văluri, va lumina și INSPIRA, rând pe rând, toate secretele ascunse în subconștientul colectiv și personal pentru ca OMUL-MAGIC să poată urca la următorul nivel de cunoaștere.

Veți spune că tot acest traseu inițiatic depășește considerabil durata normală de viață a unui om din vremea noastră, însă pentru cei care vor reuși să treacă de pragul anului 2049 estimez ca orizontul de viață să se lărgească nesperat. Și apoi, vi se pare un scenariu prea optimist? Dar ritmurile jocului universal, ca o mare undă cosmică infinită, ne arată că urcă și coboară alternativ. Și după ce am ajuns tocmai la fundul sacului, e imposibil să nu urmeze o spectaculoasă și incredibilă înălțare.

Deci fiecare dintre noi, avatare ale principiului masculin sau feminin din cele 22 de arcane ale Tarotului de Marseille, întrupate în Om și reprezentate de arcana zilei de naștere,  a primit un rol de jucat pe scena Lumii, al cărui scenariu este evidențiat de arcana ascendentului. De cele mai multe ori, cele 2 arcane definitorii nu coincid într-o harta astrală personală pentru că omul este astăzi foarte departe de NATURA lui și, înainte de a-și îndeplini misiunea, are nevoie să se întoarcă la Sine iar arcana ascendentului îi arată calea. Dar TOȚI avem, la final de eră a Peștilor, datoria sacră de a trezi Papesa din Împărăteasă, principiul feminin al cunoașterii și Magicianul din Împărat, principiul masculin al materializării! Pentru că Lumea este creată prin MAGIA CU-VÂNTULUI, adică al ANIMAlului albastru, invizibil, care îl mână pe Nebun de la spate pe drumul inițierii! Și în arcanele din Tarot, această ANIMA, aparținând principiului feminin, este prima care apare pe scena miraculoasă (VÂNTUL COSMIC al lui Lilith) și încă nici nu vedem decât jumătate din EA! Toată cunoașterea Papesei este ascunsă acolo iar până în 2099, prin dezvăluirea Lunii ca mamă primordială, universală, accesul la subconștientul colectiv, oul alb de sub cotul Papesei va fi în sfârșit eclozat și se va deschide pentru ca, din 2100 Magicianul, să se poată manifesta CONȘTIENT de puterile MA-GEEI sale (citiți ca fiind provenite de la MAMA sa). De aceea, trezirea în Lume este vital să înceapă cu FEMEIA. Fiecare avem Împăratul și Împărăteasa într-o anumită zodie și casă. Toate arcanele concură spre această trezire de SINE în vremurile de tranziție pe care le trăim, atât de interesante, provocatoare, unice.

Astfel, secolele următoare ar continua evoluția Universului cu:

2100 O ERĂ de 2000 de ani se încheie cu Lumea glorioasă

2200 O altă eră începe cu Nebunul  pe o nouă cale

2300 Împărăteasa stabilizează energiile creatoare ale noii ere și declanșează procesul de creștere a gemenilor cosmici din pântecele ei.

Deci tot acest proces de trezire pe care îl parcurgem ACUM reprezintă transformarea Lumii Peștilor în Raiul Vărsătorului. Din punct de vedere mitologic, Ganymede, imortalizat în constelația Vărsătorului, a fost un tânăr troian răpit de Zeus sub forma unui VULTUR și adus în Olimp pentru a deveni paharnicul zeilor, care le toarnă în cupe HRANA vieții veșnice, în locul lui Hebe, ce părăsise Olimpul devenind soția eroului Heracles. Troia era de fapt denumită de greci în ILIADA ILIOS și simboliza cetatea primului soare, adică a conștiinței primordiale din HELIOS, care a fost arsă în urma războiului, din cauza CALULUI TROIAN, virusul din programul conștiinței. Prin urmare reconstituirea Raiului ar presupune și reîntoarcerea OMULUI în conștiința de zEU-îs și restaurarea nemuririi. IAR PE HARTA SA ASTROLOGICĂ, ROMÂNIA, ȚARĂ-MAGICIAN (1.12.1918), ARE ASCENDENTUL, ADICĂ RĂSĂRITUL SOARELUI ÎN ZODIA VĂRSĂTORULUI, ÎN CASA I A PERSONALITĂȚII ȘI SOARELE ÎN CASA X A IMAGINII DE SINE ȘI CARIEREI ÎN LUME! Raiul va fi să renască în spatiul sacru al României! Însă trebuie să fim mereu vigilenți la calul troian și să-l ardem în locul cetății, pentru a nu repeta istoria! Așa că, dragi români, puneți-vă centurile de siguranță, înhămați proprii cai ai Șaretei din conștiința solară de Magician și tot înainte, că înainte a fost mai BINE!