UN OM IN-FORMAT E PE JUMĂTATE SALVAT
“A happy family is but an earlier heaven.”
O familie fericită este chiar începutul raiului.
George Bernard Shaw (dramaturg irlandez, n 26.07.1856, Justiție VIII cu Soarele în Leu pe arcana Șaretei, în anul Puterii XI)
La începutul tranzitului Lunii negre prin zodia Racului, peste arcana Îndrăgostitului, mi-a fost inspirată această poveste despre călătoria eroului și străvechile traume ale familiei primordiale.
Furiile, zeițele dreptății și ale răzbunării, cunoscute în mitologia greacă și sub numele ERINII, erau, la fel ca și EROS, fiicele lui EREbus, întunericul din noaptea primordială. În Eneida sunt menționate 3: Alekto („mânie fără sfârșit”), Megaera („furie geloasă”) și Tisiphone („distrugere răzbunătoare”). Într-o variantă ulterioară, ele s-ar fi MATERIALIZAT din picăturile de sânge care au căzut pe Pământ (ma-Geea), în timp ce Afrodita s-ar fi născut în crestele înspumate ale mării (ma-Rhea). atunci când Cronos-timpul l-a castrat pe Uranus-cerul. Eriniile erau înfățisate ca niște bătrâne înspăimântătoare, mai nemiloase ca baba cloanța din folclorul românesc, cu șerpi în loc de păr, capete de câine, trupuri negre ca de tăciune, aripi de liliac, ochi însângerați, roșii de furie.
Familia din Raiul inițial este reprezentată în Tarotul de Marseille de arcana Îndrăgostitului VI. În centrul ei se află un tânăr cu plete aurii, cu capul descoperit, ce nu poartă nici coroană, nici pălărie și are picioarele îndepărtate, dezgolite. Aceste elemente indică vulnerabilitate, o lipsă de maturitate și o oarecare indecizie. Spre inima lui este ațintită săgeata ascuțită a Erosului copil din soarele alb dar în spatele lui se conturează amenințător un craniu. Din poziția în care stă, între cele 2 femei, pironit între trecut și viitor, deasupra unui Soare auriu ce strălucește între picioarele lui, nu dă semne că ar vrea să plece nicăieri. Totuși este clar într-un moment de răscruce. Piciorul stâng îl ține apropiat de tânăra cu flori în păr dar ochii lui privesc cu suspiciune, poate chiar cu furie disimulată, în direcția femeii mature ce ne întoarce spatele și pare să îl avertizeze asupra unui pericol iminent, necunoscut. Ambiguitățile arcanei continuă: 5 mâini arată o complexitate de relații între personaje dar a șasea lipsește. Ar putea fi ca o direcție secretă, ascunsă la spatele tânărului sau a tinerei. Îndrăgostitul este un mister nedeslușit nici chiar de către el însuși.
Arcana VI este considerată și un simbol al alungării din paradis al cuplului arhetipal format din Adam și Eva, al căderii în lumea materială sub impulsul sexualității, în împărăția morții, sugerată de craniul alb din spatele Erosului. Conflictul care tocmai se naște între cele 3 personaje arată că furia, ca forță de distrugere și disoluție a fericirii familiei, ar fi putut avea la origine dorința de răzbunare pentru acea cădere în mortalitate, ascunsă în spatele Îndrăgostitului. Cumva, această arcana urmată de cea a Șaretei, mi-a amintit și de mitul căderii lui Phaeton, fiul lui Helios, primul soare și al oceanidei Clymene, care s-a încăpățânat să conducă trăsura tatălui său, fără să fie capabil să o stăpânească. A scăpat caii de sub control, când apropiindu-se prea mult de pământ, pârjolindu-l, când îndepărtându-se, înghețându-l, până ce a fost ucis de fulgerul lui Zeus, fiindcă periclita întreaga creație.
Din arcanele însumate ale Îndrăgostitului și Șaretei se formează Arcana fără nume XIII (6+7=13), expresie a furiei și dorinței de răzbunare cauzate de căderea din Paradis dar și simbol dureros al răscumpărării greșelilor prin suferință și al purificării spirituale necesare pentru întoarcerea la originile iubirii.
Îndrăgostitul, ispitit de Eros, reprezintă și EROUL pe cale să pornească într-o aventură periculoasă pentru care încă nu se simte suficient de bine pregătit. Și de acolo ezitarea care transformă treptat iubirea într-o furie auto-distructivă, într-un adevărat iad, unde un Diavol mocnește și crește din interiorul lui. Între cele două extreme, de foc și de gheață, familia poate deveni demonică atunci când este confruntată cu patimile furiei, geloziei, urii, răzbunării sau o închisoare cu ziduri reci de piatră, atunci când rămâne închistată în dogme și prejudecăți. Cu Șareta eroul va avea de învățat să controleze caii emoțiilor, fără să-i conducă la război, spre dezastru iar cu Justiția va trebui să discearnă dreapta masură, să CUMPĂNEASCĂ atent alegerile pe care urmează să le facă pe traseul lui dintre cer și pământ. De cealaltă parte, la finalul primului ciclu al aventurii lumești, îl așteaptă Eremitul, unde 6-le ajuns înțelept se răstoarnă și se preschimbă în 9. Încadrându-i tot acest traseu, Papa și Eremitul par uriași în comparație cu personajele din arcana Îndrăgostitului. Față în față, privindu-se gânditori dar într-un fel și amuzați, peste capetele micilor eroi, cei doi bătrâni mari maeștri din Tarotul de Marseille, deși par oarecum asemănători, sunt în esență foarte diferiți.
Papa stă așezat pe un tron impunător și poartă pe cap o coroană impresionantă, de fidel mesager al Soarelui oracular al sorții, căci 5 este jumătatea lui 10, Roata Fortunei. Dar la vârful coroanei lui papale DOMINĂ DOMINA, doamna mărilor, o mica Lună plină așezată peste o semilună. Este urmărit de discipoli, jucând în mod evident un rol social de îndrumător spiritual. Cu toate acestea, câteva elemente în economia arcanei atrag atenția asupra secretomaniei lui: gura îi este închisă cu un X, părul alb, simbol al cunoașterii transcendentale, este legat de ambele părți ale feței, sceptrul pe 4 nivele corespunzătoare coroanei, ținut cu stânga înmănușată, se îndreaptă spre cer dar se sprijină pe capul PLECAT al unui discipol îngenuncheat, mâinile lui sunt întoarse spre sine și sunt însemnate de cruci. În ansamblul lui, Papa reprezintă tatăl sever și autoritar care destăinuie din cunoașterea universală, din TOT, numai atât cât consideră că merită un enoriaș păcătos, ORDOnat la locul potrivit într-o ierarhie dogmatică.
Pe de altă parte, Eremitul, cu capul lui rotund, de Lună plină, fără nici un fel de acoperământ decât pletele și barba de un albastru transLUCID, ca apele curgătoare ale unui râu, ca mesager al Lunii, căci 9 este jumătatea lui 18, se înalță DREPT, la marginea unui Soare care trece spre apus. Și pentru că noaptea se apropie, în locul sceptrului multi-etajat, el ține la nivelul ochilor un lămpaș multicolor HEXAgonal, cu 6 fețe EGALE (3 vizibile, 3 invizibile), ca lumina conștiinței lui să pătrundă cât mai departe în cețurile timpului trecut. Fluxul verde al vieții îi curge de la gât, de sub faldurile pelerinei în toate culorile înserării, cu gluga roșie lăsată pe spate, până-n pământul pe care își sprijină toiagul ca un șarpe înțepenit cu capul în dreptul plexului solar. Gura Eremitului pare ascunsă în barbă, mâna stânga albastră dar fără mănușă este îndreptată spre pământ iar cu dreapta orientată spre exterior luminează întunericul care-l învăluie pe la spate. Eremitul este un pustnic care se ridică deasupra pustietății lumii, dispus să-și împărtășească TELEPATIC cunoașterea, de la minte la minte, cu modestie și sinceritate, celor care se conectează pe frecvența lui singuratică, UNICĂ. Eremitul reprezintă tatăl absent în manifestare, ascuns în Sine însă ocrotitor și vindecător în spirit, asociat cel mai frecvent cu însuși dumnezeu.
Prin urmare, de la Papă la Eremit, drumul trece, fără îndoială, prin Îndrăgostit și familia lui devenită disfuncțională, soarele conștiinței pendulând neîncetat între 6 și 9, ca o elice care învârte neobosită motorul vieții, într-o succesiune de răsărituri și apusuri. Destinul evolutiv al EROului depinde pe de o parte de dezlegarea de Diavol, generat prin însoțirea cu un Papă care manipulează soarta prin Roata Fortunei (5+10=15), pe de altă parte de eliberarea Eremitului blocat în Sine, între zidurile-oglinzi ale Casei Dumnezeu, de către Îndrăgostiții ignoranți, cu nenumărate fețe, condiționați de Soartă, agățați împreună, soț și conSOARTĂ, pe Roata Fortunei (6+10=16). Atunci când 15 se reduce la 6 iar 16 la 7, Șaretei i se deschide calea spre realizarea de Sine, EROII pierduți ies din labirintul oglinzilor în care erau incapabili să se mai recunoască, se MÂNTUiesc, se regăsesc în Sine, reîntorcându-se îndrăgostiți în Rai, în sânul sfintei fericite familii, reconstituite în integralitatea ei, mamă, tată-fiu, fiică. Până la urmă, scopul întregii călătorii în conȘTIINȚA solară va fi fost trezirea spirituală. Săgeata erotică se transformă în trompeta grației divine și muzica astrelor răsună în urechile eroilor îndrăgostiți de adevăr. Atunci paradigma oglinzilor deformate ale Peștilor, tată, fiu, duh sfânt, din care mama și fiica au fost VOLATILIZATE timp de milenii, se preface în cioburi de timp, în pulbere strălucitoare de stele împrăștiate în spațiul nocturn, ca niște amintiri pline de învățăMINTE.
“The family is the test of freedom; because the family is the only thing that the free man makes for himself and by himself.”
Familia este testul libertății; pentru că familia este singurul lucru pe care omul liber îl face pentru sine și de unul singur.
Gilbert K. Chesterton (scriitor și filozof englez, n 29.05.1874, Putere XI cu Soarele în Gemeni, pe arcana Împăratului IIII, în anul Puterii XI)
