Sunt straturi peste straturi de povești mitologice care ne prezintă PLANeta închisă sub o boltă cerească înstelată în care se rotesc 2 luminatori mai mari, Soarele și Luna.
În gnosticism, trupul eonului înțelepciunii, Sofia, fusese atras în aBIS (tărâmul recurent de jos) din cauza luminii ei răpite de Horos, arhontele sau paznicul granițelor, echivalent lui Hermes, care furase și el turmele fratelui său Apollo, zeul Soarelui; conștiința Sofiei, căzută și divizată între cer și pământ, a fost astfel amețită sub vraja agoniei mentale (narcissus). Într-o altă versiune, fecioara Core, fiica zeiței pământului, Demeter, fusese și ea răpită în infern, pe tărâmul morților, de către Hades, metamorfozat într-un șarpe, pe când culegea o floare NARCOTICĂ de narcisă. Iar în mitologia creștină, Adam și Eva deopotrivă ar fi fost exilați din Raiul originar, a cărei intrare ar fi fost apoi ascunsă și păzită de o sabie de foc vâlvăitoare. Lumea lui Hades se spunea de asemenea că era luminată de făcliile lui Hecate-Luna și de râul de foc care înconjura regatul, Phlegethon, al cărui nume însemna „în flăcări”; de acolo provenea legenda că spiritele condamnate ar fi fost arse în focul iadului. Să fie Soarele lumina de la capătul tunelului spre care sunt atrase spiritele după moarte, ca niște fluturi dezorientați din întuneric?
Sunt mai multe arcane în Tarotul de Marseille care prezintă, în mod surprinzător, arhetipul soarelui sub aspectul său restrictiv. În primul rând din El se formează craniul alb al morții în arcana Îndrăgostitului, cu ajutorul arcului cu săgeți folosit de Eros, spiritul lui EROTIC, sălbatic și copilăresc. De altfel în limba română înrudirea arhaicului SORE-EROS este evidentă. În partea opusă a zodiacului, turnul din arcana XVI reprezintă de asemenea Soarele în postura de închiSOARE a trupului omenesc, din care 2 omuleți, bărbat și femeie, totuși se eliberează. În arcana XV, Soarele se lăfăie pe burta unui Diavol torționar supradimensionat. Chiar și în arcana XVIIII, dedicată lui, zidurile pe care cei doi copii reușesc să le depășească, lăsându-le în urmă, sunt făcute din energie solară, din cărămizi de culoare galbenă și roșie. Iar în arcana XX, spiritul adormit de moarte iese dintr-un MORmânt solar aflat în centrul unui labirint însângerat. Scena este luminată de Luna ce ECLIPSEAZĂ Soarele. Ea sună insistent dintr-o trompetă astrală deasupra capetelor celor 2 inițiați, cunoscători ai ADEVĂRULUI, liberi și înCREZĂTORI. În 3.09.2081 (3-9-9) vom avea în Romania o eclipsă totală de Soare în reflexie cu cea precedentă din 11.08.1999 (99=18/81=9)! Astfel s-a creat un culoar de OGLINZI în care momentul trezirii pare să fi fost înCIFRAT în jocul astrelor.
Și se cuvine să amintim aici legenda minotaurului, de asemenea în strânsă legătură cu arhetipul solar. Conform legendei, monstrul din Creta ar fi fost rezultatul uniunii erotice a reginei Pasiphae, o ipostază a Lunii și a taurului alb, întrupare a spiritului solar în corp de animal, care ar fi trebuit sacrificat pe alTA(U)RUL zeilor. Dar regele Minos, numit de invizibilul Hades la conducerea regatului său (unde adică, în Creta?!) a fost vrăjit de frumusețea animalului și a refuzat să-l ucidă iar soția lui a făcut de asemenea o pasiune nestăvilită pentru el. Progenitura reginei cu taurul avea corp de om dar cap de taur și era de o ferocitate indescriptibilă, hrănindu-se numai cu carne de om. Era numit Asterios ori Asterion, Stelar, adică din stele, facând de altfel referire și la constelația Taurului, casa lui Venus, frumusețea și iubirea, unde Luna se SIMTE în exaltare. Exact așa cum se spunea în misteriosul tratat de alchimieTabula Smaragdina, minotaurul ar fi fost produsul unei iubiri ilegitime: „Tatăl este Soarele, mama este Luna, Vântul l-a purtat în pântece, Pământul îl hrănește.”
Regele Minos a închis minotaurul într-un labirint SUBTERAN ingenios, făcut la comandă de meșterul Daedalus, „muncitorul viclean” dar și mare maestru. Până când eroul Theseus ar fi reușit să-l ucidă pe minotaur, ieșind din labirint pe urma celebrului fir al Ariadnei. Oare? Să fi fost creat doar în planul ideilor arhetipul izbăvirii de minotaurul astral pentru a putea fi cândva înDEPLINIT în FAPT?
Labirintul acesta este înscris în fiecare dintre noi, în amprentele degetelor, în ochi și în creier; și este PERSONAL, unic și irepetabil. În centrul labirintului din cap se află talamusul iar în imediata lui vecinătate, glanda pineală, ochiul care vede în întunericul din interior. Aproape toate căile senzoriale trec prin talamus, mai puțin cele dedicate MIROSULUI, care astfel scapă controlului labirintic, ca un fir al Ariadnei care duce înapoi. Este interesant de remarcat că virusul conștiinței, CO-VID afecta tocmai acest simț dintre toate. Thalamus în greacă însemna „cameră interioară”. Forma ovală amintește de un OU. De fapt, majoritatea semnalelor din mediul exterior (nu doar cele senzoriale) trec mai întâi prin talamus. Așadar, este descris ca fiind o stație de recepție, ca un releu informațional al creierului, un GARDIAN care se asigură că informațiile sunt transmise la locul potrivit. Talamusul este implicat și în alte procese ale creierului, cum ar fi somnul și starea de veghe, ba chiar și în menținerea conștiinței, după unii cercetători.
Până la urmă RAZELE solare (Za de RA), altfel spus ZALELE de lumină care formează ZILELE ca niște gratii de închiSOARE mentală, reprezintă pur și simplu o gamă de frecvențe care ne izolează pe noi oamenii de restul creației, devenită invizibilă înafara acestui spectru redus. Așa că s-ar putea într-adevăr să stăm chiar lângă porțile Raiului fără să fim capabili să le vedem din cauză că soarele nostru ne orbește în față.
Și în fond, la nivel simbolic, ce reprezintă Soarele?
Pasiune, de la furie la iubire devoratoare, ce se exprimă ca un DRAC, atunci când declară deschis că „te mânânc de DRAG ce-mi ești!” Așa cum făcea și minotaurul cu pofte nestăpânite de carne de om, pe ALta(u)rul unde tinerii îi erau sacrificați. În reprezentările din Tarot RAZELE soarelui apar ca niște săgeți, săbii sau DINȚI ascuțiți de foc, care mușcă, mestecă și înghit conștiințe! Dacă dracii se perpelesc la FOC încins, îngerii se desfată desigur în cer. Ori în GER? În sens metafizic, Soarele părea SĂ FIE în propria sa închiSOARE mental-emoțională!
De ce misterele antice aveau loc în ÎNTUNERIC ABSOLUT, de preferat sub pământ, departe de razele soarelui? De ce marii inițiați au practicat dintotdeauna retrageri în întuneric, în urma cărora au devenit iluminați, fiind capabil să vadă lumina din întuneric? De ce a fost generată și stimulată frica de întuneric, mereu asociat cu răul? De ce lumea este luminată artificial astfel încât așezările umane să nu fie cufundate niciodată plenar în profunzimile nopții universale?