Colind la sfarsit de Lume XXI

„Dumnezeu de la-nceputu tata Lumea o facutu”

De curand am avut privilegiul sa fac una dintre cele mai fascinante mandale si de aceea as vrea sa-mi impartasesc entuziasmul. Sigur ca fiecare harta astrologica si mandala in Tarot sunt speciale si unice. Dar aceasta are un iz atat de arhetipal, stravechi, ca de la inceputurile Lumii, incat mi-a aprins toate beculetele de Craciun! Si iata…

Asadar personajul central in acesta mandala este un Eremit. 9 este numarul lui Dumnezeu si in Tarot corespunde cu Eremitul iar reversul lui, 6 este numarul omului, Indragostitul, agatat ca un glob de Craciun in copacul cunoasterii binelui si raului ca sa se vada BINE in toate reflexiile sale. Prin urmare, Eremitul este dumnezeul interior si fiecare il avem pe undeva in Sinele nostru BINE ascuns.

Si in mandala aceasta, Eremitul priveste ganditor spre trecutul lui ancestral in care dumnezeul-om a cazut din Rai din cauza Soarelui-Eros care l-a sagetat in inima si l-a facut sa se indragosteasca, sa uite de Sine si sa nu mai inteleaga incotro s-o apuce, inapoi in Rai sau inainte in Lume. Deasupra lui, Papa ca un tata sever, calca in picioare Indragostitul si intoarce spatele mamei Luna ca sa razboiasca de la egal la egal, sa se bata in sceptre cu Imparatul.

Asa ca Indragostitul, omul-dumnezeu, pleaca de la Nodul Sud al trecutului imemorial in calatoria prin viata trupeasca, in Sareta lui, ca sa descopere dreptatea si adevarul din legea universala a iubirii. Pe linia destinului, la Nodul Nord, tinta lui este eliberarea de Diavol, FORMA eterica, nevazuta, a omului-dumnezeu Indragostit de iDEEA de fericire (15=5+1=6) dar plina de ochi: in frunte cu care vede in interior, pe piept ca lunile pline si noi cu care vede in noaptea sufletului, pe pantec ca soarele cu care vede in lumina constiintei si in genunchi cu care vede in Timpul ce-i masoara existenta si-l indoaie sub povara suferintelor. Dar… si de Casa Dumnezeu caci daca Diavolul il leaga cu funia de toate dependentele, Casa Dumnezeu ridica ziduri prin care crede ca se protejeaza. Si atunci cand Omul-dumnezeu se descatuseaza, Lumea se descatuseaza odata cu el. Diavolul-om se arata ca propriul sau gardian si profesor care isi pazeste cu indarjire poarta raiului si o tine ferecata (ori fermecata?) pana cand devine vrednic de indumnezeire, dupa ce a scapat si de zidurile propriei mentalitati. El este deopotriva ispititor si ispitit. Diavolul si Temperanta reprezinta in Tarot cele 2 fete ale pOMului (auto)cunoasterii: excesele, conditionarile, separarea, iluziile si auto-inselarea, RAUL pe de-o parte si cumpatarea, armonia, integritatea, adevarul si sinceritatea, BINELE pe de alta parte. Amandoi sunt androgini, puternici si inaripati iar scopul lor este pana la urma comun, desigur, reintoarcere in Rai insa modul lor de actiune este diametral opus. Binele vede Raul, in vreme ce Raul nu vede Binele, in ciuda tuturor ochilor cu care este inzestrat dar, cu toate acestea, il exprima prin negare. In mandala, Temperanta sta in casa iubirii, la picioarele Diavolului dar la suficienta distanta, detasata, pentru a-l contempla cu claritate, a-i intelege subterfugiile si a-l neutraliza cu eficienta si precizie. Si de fapt Diavolul este in serviciul Casei Dumnezeu, pentru a i se revela si a-i forta vindecarea. Odata intrat in Rai, spiritul lui se trezeste din Labirintul-mormant material si Eremitul, dumnezeul-om proaspat renascut din abisul pe care cu durere l-a stra-batut la fundul cerului intunecat, realizeaza si se inCREDINTEAZA ca toata Lumea e in capul lui, unde umbla libera ca un Nebun si se viseaza Magician in Oul creatiei, ocrotita de mama universala ce-i sopteste incetisor la ureche povestea din cartea vietii cu femeia-imparateasa si barbatul-imparat, despartiti si invrajbiti de o minte vicleana, ingamfata,  duplicitara, hipnotizanta si autoritara (Papa). Iar Indragostitul uitat, inchis in casa secretelor, atunci cand s-a iluminat de Soarele constiintei si de Luna din suflet, deodata, a simtit uluit cum toate rolurile sunt ale lui, ale Dumnezeului-Om, batranul si singuraticul Eremit, ACTOR, au-TOR, regi-ZOR, sufla-TOR, cala-TOR in piesa Uni-Versala si propriul lui specta-TOR! Iar intregul spectacol la care a participat cu pasiune, inocenta, talent si determinare n-a fost decat „visul unei nopti de iarna”! „O masca rade, o masca plange, sub cerul care-i doar un decor… e visatorul cu doua masti… razi paiata spre balcon!”

Si ce sa vezi, in Lumea „normala” Eremitul nostru e chiar… un ACTOR, care JOACA rol dupa rol in galeria vietii sale! Jos palaria! Dumnezeule, intre toate personajele pe care le joci oare cine esti tu cu adevarat?

PS Am pus un filtru colorat pe arcanele care formeaza fundatia personalitatii Eremitului: verde, soarele care lumineaza Indragostitul, Luna care il lumineaza pe Papa, ascendentul in Sareta si roz la Nodul Nord al destinatiei spre eliberarea din Casa Dumnezeu. Oricat de banala sau nesemnificativa ar putea parea viata lui, daca-si duce munca de initiere in tainele universale  pana la capat (Soarele in casa secretelor), este unul dintre oamenii care, aflat in SERVICIUL fecioarei adevarului din campul de sub stele, contribuie in locul lui la reintoarcerea in Raiul Varsatorului, la recastigarea puterii feminine (Imparateasa si Papesa pe mijlocul cerului) si eliberarea Lumii.