Lilith și Eva
Cele 2 identități ale femeii schizofrenice, Lilith și Eva, par să fie tema principală din luna Papesei, din secolul Judecății XX, în acest an al Nebunului 22, gata să pornească amândouă pe un drum diferit, al împăcării și conștientizării. Și tocmai de ziua Spânzuratului XII am întors toată povestea cu susul în jos! Cum bine ziceam mai devreme, atunci când ai de lucru cu simbolurile trebuie să deschizi LARG ochii, pe toți cei ai Diavolului, pentru că nimic nu e ceea ce pare a fi. Și deci, am început mai întâi să-mi amintesc simbolurile mitologice ale celor 2 arhetipuri feminine atât de controversate:
- Lilith, în cele mai vechi reprezentări ale sale, En-Lil, doamna vântului sau stăpâna cerurilor, Ishtar sau Innana, mai târziu, la sumerieni apare ca o femeie frumoasă, goală, care stă cu picioarele de pasăre cu gheare ascuțite pe 2 lei împreunați, PUTEREA, are aripi de pasăre cu care zboară în Univers, 2 bufnițe o asistă de o parte și de cealaltă, ÎNȚELEPCIUNEA nocturnă iar pe cap are un fel de coif ciudat format din rânduri de șerpi înfășurați și împreunați pe creștet care reflectă transformarea energiei sexuale în putere mentală; la mâini și la gât are alte podoabe, colierul de lapis lazuli, miticele mere albastre ca sursă a sufletului, în mâna stângă anck-ul ancestral și în cealaltă ține discul solar și luna nouă unite, insemne ale căsătoriei sacre (hieros gamos)
- Pe de altă parte Eva, a doua soție a lui Adam, după Lilith, apare abia în creștinism ca entitate mitologică și simbolurile care o însoțesc sunt evident șarpele viclean al sexualității și fructul din copacul cunoașterii binelui și răului, simboluri ale păcatului originar și cauză a alungării strămoșilor noștri din Rai; am mușcat și eu cu toată gura din acel fruct otrăvit când am înghițit această inversiune mitologică în care Lilith, devenită personalizare ISPITITOARE a Lunii Negre era blamată ca sursă ascunsă a tuturor relelor iar Eva era considerată femeia supusă și ascultătoare, care-și urmează cuminte bărbatul, ca urmare a asumării vinei de a-l fi ispitit pe Adam
Prin urmare, de fapt Lilith reprezenta arhetipul primordial al perfecțiunii și integrității femeii ADEVĂRATE care realiza căsătoria sacră, deținătoarea înțelepciunii feminine supreme iar urmașa ei Eva reprezenta ipostaza principiului feminin decăzut din puterile și sacralitatea sa. Dacă una dintre ele ar avea atributul sălbăticiei, manipulării sexuale și fățărniciei apoi aceea Eva ar fi, fără urmă de îndoială, pentru că a fost silită să se adapteze și să supraviețuiască patriarhatului și să-și folosească sexualitatea și abilitățile magice intrinseci pentru a seduce și a controla bărbatul pe ascuns, cu viclenie. De multe ori, sub masca supunerii, de la soția care nu ieșea din cuvântul soțului până la amanta care îndeplinea toate fanteziile amantului, Eva cea cu multe fețe putea să joace orice rol, oricât de înjositor sau parșiv pentru a supraviețui într-o societate în care femeia era considerată o creatură inferioară, de mâna a doua și, în plus, diabolică. A ajuns să se urască, să se disprețuiască pe sine, să se distrugă cu furie reprimată în interior și aceleași ostilități față de sine le manifestă în exterior față de alte femei, surorile ei, cu care simte că intră în competiție pentru atenția unui bărbat. Și după ce că feminitatea a fost prima dată scindată atunci când Lilith a părăsit creația, a continuat să se rupă în bucăți, schizofrenia devenind din ce în ce mai accentuată și evidentă. Din această cauză, în prezent, majoritatea femeilor și-au inhibat atât de mult feminitatea încât au ajuns să se confunde cu bărbatul și să preia inclusiv mare parte din rolurile lui. Deci până să o poată reintegra pe Lilith, întelepciunea primordială, Eva ca soție, amantă sau mamă, ar trebui mai întâi să se adune, să-și conștientizeze toate părțile pierdute, să se mântuiască de vinovăția inconștientă, să-și redobândească respectul față de sine și să-și redefinească feminitatea. Și abia după aceea Lilith s-ar putea întoarce pentru a-i reda femeii măreția originară.
Dacă asociem povestea cu arcanele Tarotului de Marseille, în acest mare joc cosmic al feminității, Papesa II o reprezintă pe Lilith, mama ancestrală, în prima ei ipostază, senină, de Lună albă, Selena care menține întunericul înțelepciunii ei și clarviziunea în interiorul oului creației. Episodul sciziunii femeii și al căderii Omului din rai o ilustrează arcana cu numărul VI, Îndrăgostitul, în care Selena, luna albă, s-a transformat în Lilith, luna neagră de supărare că e pe cale să fie îndepărtată. Puterea XI o reflectă pe Eva cea sălbatică, seducătoare și răzbunătoare care învață să-și recâștige stăpânirea de sine și demnitatea, să-și redeschidă mintea spre tezaurul cunoașterii universale și să-și extindă simțurile. În sfârșit Judecata ar reprezenta-o pe bătrâna Lilith-Selena care cheamă umanitatea să se trezească din coșmarul labirintic milenar, să-și recupereze istoria adevărată a conștiinței păstrată numai în mituri, să-și vindece traumele acumulate de-a lungul istoriei de suferință și să renască în spirit și suflet.
” What is necessary to change a person is to change his awareness of himself.”
Ceea ce este necesar ca o persoană să se schimbe este să-și schimbe conștientizarea despre sine.
Abraham Harold Maslow (psiholog American, n. April apr 1908, Magician cu Soarele în Berbec pe arcana Nebunului)
