Am să vă spun o poveste mitologică neortodoxă și, cred eu, uimitoare, despre numele Diavolului, dedusă din arcana cu numărul XV din Tarotul de Marseille, numită Le Diable. Mai întâi să despărțim numele în silabe: Dia- Ble.
În față avem Dia, zeiță, femininul de la Dio, zeu. Versiunile mai vechi din mitologia greacă erau Thea și Rhea și reprezentau atribute (copii) ale mamei divine primordiale, Geea, în latină unificate în Dea. Numele acesta a fost răspândit în diferite mitologii, în forme recognoscibile, apropiate. În mitologia romană Bona Dea era zeița bună, Dea Tacita, zeița tăcută și Dea Dia, zeița vegetației. În mitoIogia celtică Dea Matrona era zeița râului Marne, la persani și zoroastrieni Daeva/Dīv erau spiritele rele iar la hinduși deva erau zeii, spre deosebire de asura, demonii. Prin urmare, prima jumătate a numelui Diavolului reprezintă principiul feminin din creație.
A doua parte, Ble o putem considera anagramă a lui Bel, cu înțelesul de domn, stâpăn, zeul suprem, reprezentând principiul masculin, de asemenea în mai multe mitologii, începând cu cea sumeriană unde era cunoscut sub numele de El sau, mai pe lung EnLili, domnul vântului. A devenit la akkadieni Belu, la romani Belus sau Belos, la canaaniți Ba’al, la celți Belenus, zeul focului și al profeției, căruia i se închina la începutul verii sărbătoarea Beltane, la semiți Eloah, la plural Elohim, derivat din rădăcina EL, cEL puternic. Anagramarea, ca și întoarcerea cuvintelor pe dos erau procedee foarte răspândite în ezoterism, atunci când elitele spirituale doreau să țina ascunse unele informații, pentru a fi revelate doar unor inițiați. Iar numele zeilor au fost de multe ori răsTĂLMĂCITE în acest fel.
În română EL este pronumele personal masculin singular iar EA pronumele personal feminin singular.
Prin urmare, numele Diavolului ilustrează uniunea dintre cele 2 principii universale, Ea și El, reuniți într-o singură entitate! Și la final o traducere surprinzătoare ar putea fi ”Maica Domnului”, mai pe românește ”mama dracului”!!! Mama EA ce-l conține și pe EL. Domnul EL ce o conține și pe EA.
Acum să ne uităm la arcana sau misterul care îl reprezintă în Tarotul de Marseille pe Le Diable. În mod clar, ea ne arată un HermAfrodit, cu trăsături feminine și sâni în partea de sus și masculine, de la talie în jos. Exact Ea și El, Dea și Bel, Dia și Belos sau DiaVolul DiaBolic.
Deci vedeți cât de diferită pare etimologia cuvântului și sensul lui originar în comparație cu interpretările noastre actuale?
Să ne uităm mai departe la câteva detalii:
- EA are sânii ca două luni pline în care se văd suprapuse toate fazele lunare, inclusiv luna neagră ca un punct în mijlocul lor.
- EL apare ca umbra unui soare, albastru, încă nenăscut, pe pântecele ei, ca și cum EA ar fi însărcinată cu EL.
- Diavolul stă cu ghearele bine înfipte într-un glob auriu, unde la mâna și piciorul stâng are doar 4 degete, ca și omulețul ce pare bărbat după fizionomie, spre deosebire de contrapartea sa feminină de care este strâns legat și care are câte 5 degete la picioare, ca semn de superioritate. Mâna Diavolului de deasupra capului femeii e ridicată, cu cele 5 degete răsfirate în aer, ca și cum ar proteja-o. Mâna de deasupra capului bărbatului are o făclie, ca și cum l-ar amenința cu o pedeapsă.
- Globul auriu, ca un soare exterior, plutește într-o apă albastră brăzdată, în 13 straturi, sub care se întinde o gaură neagră, din care se pare că ies cei 2 omuleți asexuați, cuminți, cu urechile alungite, buni ascultători, cu funia înnodată la gât și mâinile inactive încrucișate la spate.
- Spre globul auriu se întinde un covor roșu, pe care sunt desenate 5 trepte, deasupra apei negre.
- Gâtul Diavolului, în partea sa feminină, este înfășurat în cercul verde al vieții (Dea Dia), ca un clopot, cu 5 despărțituri în partea femeii, 4 în cea a bărbatului, din care se ivește capul ei ca un ou, cu coroana în formă de ceapă cu 10 foi (6 mai mici + 4 mai mari).
- 9 ochi sunt răspândiți pe tot trupul Diavolului, din frunte până la picioare, privind în toate cele 9 dimensiuni temporale ale Eremitului.
- Diavolul are în partea sa feminină aripi aurii de liliac, stăpânind forța vântului (Lilith/NinLil/doamna vântului) și coarne albastre ca niște ramuri desfrunzite de copac, cu care se conectează la cer.
- Neobișnuit este și faptul că, femininul și masculinul sunt așezați în poziție inversă, ca și în Roata Fortunei X, misterul sorții și arcana trezirii spirituale a Judecății: femeia la dreapta, bărbatul la stânga! Această stranie dar intenționată inversiune pare că semnifică realitatea de dincolo de oglinda terestră.
- Simbolul arcanei XV reunește Roata Fortunei, X , soarta, cu Papa, V, ghidul, sugerând că Diavolul albastru ar reprezenta ghidul sortit, cumva echivalent cu SfinXul, al călătorilor pe cărările mării timpului (apa albastră) iar torța lui ar putea fi la fel de bine iluminatoare, purificatoare, ca și punitivă.
Diavolul în această reprezentare constituie arhetipul geniului, omniscient, omniprezent și omnipotent. El oferă harul clarvederii și claraudiției favoriților umani, care se conectează cu această energie a Universului (cordoanele omuleților legate la gât). Pe de altă parte, darurile lui se cere să fie BINE meritate și BINE folosite, altfel și torța lui nu are egal ca forță de pedepsire.
Asta mi-a adus mie personal pecetea lui Solomon de pe cerul zilei de 12.12.2025 prin portalul Spânzuratului! Unde Marte era adânc scufundat în gaura neagră din centrul Universului, Sagittarius A, aceea din misterul Diavolului, la gradele Eremitului 27 iar Mercur tocmai își pusese aripile Temperanței pentru a putea transmite mesajele cu viteza gândului focalizat pe direcția potrivită, spre Lumea care se afla pe recepție. O altă și neobișnuită perspectivă!
