Nici că se putea o temă mai potrivită pentru zilele Îndrăgostitului, Șaretei și Justiției din luna Justiției, înainte de luna nouă a Eremitului, decât misterele celor 2 creații biblice, fructul cunoașterii binelui și răului, alungarea din Rai a lui Adam și… nemurirea.
“1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
2. Acesta era întru început la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. “
Evanghelia după Ioan, cap. 1
Așa începea povestea genezei biblice, prin cuvântul creator care era însuși Dumnezeu. Iar când această putere formula o poruncă, avea capacitatea de a materializa imediat, printr-un act de magie divină. Astfel, înainte ca materia să se COAGULEZE într-o formă, apărea mai întâi IDEEA. Marea mamă arhaică Cybele, identificată cu Geea sau cu fiica ei, titanida Rhea, era denumită și „Mater Idaea”. Grecescul Idaea sau Idaia (munte împădurit) a devenit în latina „idea”, ca arhetip al formei perfecte a gândului. În Anatolia, casa pământeană a mamei primordiale era localizată pe muntele IDA, unde și Zeus s-ar fi născut într-o peșteră. „Muntele lui Venus” ar avea aceeași semnificație devreme ce, în arcana Împărătesei din Tarotul de Marseille, acolo creștea frunza verde, la baza sceptrului care lega cerul de pământ, ca o DORINȚĂ DE A CREA VIAȚĂ. Prin urmare, ideea, cuvântul creator, MA-GEEA era însăși marea mamă a universului, care a fost mai târziu, în religia creștină, înlocuită de Dumnezeul bărbat, ascunzându-i-se atât numele cât și natura sa feminină. DAR. pe de altă parte, numele evreiesc IA(h)VE, citit invers, o reflectă pe EV(h)AI… sau IE(ho)va, lucru pe care îl cunoșteau probabil doar inițiații. Conform aceleiași biblii semite, numele EVA semnifica VIAȚĂ. ZEII antici ai grecilor își aveau sediul pe PĂMÂNT, NU ÎN CER și trăiau printre oameni, pe muntele Olimp, cel plin de lumină.
Iar în cartea sfântă a creștinismului se spune întocmai:
“1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.“
Geneza , Cap. 1, Ziua 1
Deci primul act de creație al MA-GEEI a fost separarea cerului de pământ care a dus la formarea unui gol în care SUFLA VÂNTUL deasupra apelor abisale. Erau fluturii dorinței din pântecul mamei universale! Iar IDEEA era ca necunoscutul din EA SĂ FIE cunoscut, SĂ FIE luminat, conștient de înțelepciunea din Sine. Și astfel duhul a devenit VĂZ-DUH, care vede lumina din Sine, în oglinda de apă GENErată de MA-GIA SO-FIEI. Acest DETALIU este deosebit de semnificativ, pentru că ne arată că de fapt, o primă separare s-a produs în interiorul principiului primordial feminin, în burta MAMEI, unde mai întâi apa a făcut loc aerului, înainte ca focul să poată fi aprins. Exact așa cum se VEDE în arcana VI a Îndrăgostitului-SOARE, în Univers CO-EXISTĂ 2 forțe feminine creatoare, una de apă cu frunzele vieții crescându-i din cap și cealaltă de aer, cu flori parfumate în păr. Iar Soarele și el are un aspect ceresc, de EROS al primei lumini care a luminat abisul dar și un aspect pământesc , al conștiinței sale de Îndrăgostit întrupat într-un OM.
Tot procesul de creație a universului a durat 7 zile BIBLICE, la sfârșitul fiecărei zile specificându-se cât se poate de clar, ca să nu existe nici un dubiu asupra duratei și NICI asupra faptului că succesiunea luminii și întunericului, a zilei și nopții, ca 2 principii eterne, masculin și feminin, între care se creează viața, nu depindea de luminatorii tereștri, Soarele și Luna, care nu fuseseră creați până în ziua a 4-a:
“Și a fost seară şi a fost dimineaţă“ Geneza, Cap. 1
Iar asta atrage atenția de asemenea asupra faptului că sursa luminii COSMICE nu ar fi Soarele terestru. NUMAI CĂ, acea primă lumină, ieșită din ÎNTUNERICUL ADÂNCULUI, ca și CONȘTIINȚĂ CREATOARE DIVINĂ, nu putea fi văzută de pe pământul închis sub TĂRIA boltei cerești! Însă regnul vegetal se spunea că ar fi apărut direct sub acea lumină dumnezeiască, emanată din abis, fiindcă preceda cu 3 zile cosmice apariția animalelor și a omului. Conștiința așa-numitelor plante învățător, care activează anumiți neuro-transmițători specifici în creierul omului și îi extind percepțiile și capacitățile mentale, ar fi putut rămâne mereu conectată la PURITATEA acelei prime conștiințe cosmice.
În orice caz, animalele și omul au încununat creația lumii pământene în a 6-a și ultima zi de lucru a lui Dumnezeu.
“24. Apoi a zis Dumnezeu: „Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa.
26. Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea NOASTRĂ, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”
27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”
29. Apoi a zis Dumnezeu: „Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
30. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.“
Geneza , Cap. 1, Ziua 6
Deci se spune cât se poate de direct că PRIMUL OM a fost pur și simplu OGLINDA lui Dumnezeu, ca bărbat și femeie, ZEI după chipul și asemănarea CELOR 2, REFLECTAȚI pe pământ prin PUTEREA și MAGIA CUVÂNTULUI CREATOR al Mamei-Dumnezeu! În termenii lui Platon, OAMENII IDEALI, NEMURITORI și IMUABILI, în termenii astrologiei și ai Tarotului, arhetipurile primordiale, ZEII. Și aici s-a încheiat primul proces de creație descris în Vechiul Testament.
Ciudățenia apare în capitolul 2 al Genezei, când un alt om a fost făcut din țărână și botezat ADAM, dar se pare că nu de același Dumnezeu! Prima observație ar fi că, acel dublu Dumnezeu de la începuturi, masculin și feminin deopotrivă, din capitolul 1, oglindit în OMUL PRIMORDIAL, ca femeie și bărbat, a fost înlocuit de DOMNUL DUMNEZEU, care l-a înviat pe un al doilea om, simplă formă materială fără de viață, cu SUFLAREA LUI divină! Iar pentru această creație a lui, exclusiv de parte bărbătească, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină numită Eden, loc de plăcere EXCLUSIVIST, în zona de răsărit a pământului, până atunci pustie și stearpă. În mijlocul grădinii creștea pomul vieții și pomul cunoașterii binelui și răului. Fructele pomului cunoașterii erau însă interzise omului adamic, sub amenințarea pedepsei cu moartea. După aceea, Domnul Dumnezeu l-a adormit pe Adam și i-a făurit o parteneră, o femeie, os din osul lui și carne din carnea lui (fiică?). Și amândoi erau goi dar fiind inconștienți de potențialul lor sexual, nu se rușinau. Până când au mâncat din pomul cunoașterii din cauza șarpelui care a ispitit-o pe Eva. Oare ce simbolizează acest șarpe și care ar fi fost fructul binelui și care a-l răului? Ar fi putut fi vorba de fapt de 2 feluri de fructe? Frunzele de smochin cu care s-au acoperit la final bărbatul și femeia arată spre smochină. Iar șarpele (instrumentul cunoașterii) și smochina (semințele) sunt simboluri evidente ale sexului masculin (penis și testicule). Faptul că și-au acoperit rușinea cu frunze de smochin sugerează că în smochina pe care a mâncat-o Eva s-au aflat semințele răului: diviziunea, lupta pentru supremație, moartea, ierarhia unde doar cel mai puternic câștigă premiul cel mare – mărul de aur (ovulul-luna interioară), secretul frumuseții, înțelepciunii, tinereții veșnice și al puterii de creație a vieții fără de moarte.
Dar una dintre semințele răului a încolțit în pântecul femeii și ea l-a conceput apoi pe Cain, primul criminal legendar din istorie, care l-a omorât pe fratele său din cauza invidiei și a competiției pentru atenția și favorurile Domnului Dumnezeu. Fructul cunoașterii binelui i s-a oprit lui Adam în gât, fiind prea mare pentru a-l putea înghiți, capacitatea lui de înțelegere fiind limitată de șarpele de la nivelul simțurilor inferioare (din INFERN). De aceea se și spune uneori că bărbații NU gândesc cu capul de pe umeri. Povestea s-a finalizat cu alungarea din Rai a lui Adam de către Domnul Dumnezeu, ca OMul să nu ajungă să mânânce din pOMul vieții și să devină nemuritor ca și ZEUL, fiind încă nemerituos și incapabil să discearnă binele de rău, ba chiar confundând răul cu binele și ridicându-l la rang de STĂPÂN. Dar nu l-a trimis prea departe, l-a lăsat în preajma Edenului și a pus heruvimi să-i păzească intrarea, entități cu mulți ochi, la fel ca Ladon, monstruosul dragon paznic al grădinii hesperidelor din mitologia greacă, unde creșteau merele de aur ale nemuririi. Este evident că Raiul nu era nicăieri în cer, ci AICI, pe pământ, foarte aproape de noi, dacă am fi capabili să-l regăsim. Deci, șarpele ispititor și fructul răului, aparțineau principiului masculin iar mărul vindecător, fructul binelui și al vieții, aparținea principiului feminin. Cei 2 pOMI din Rai, ar fi fost simbolizați de smochinul cu fructele RĂULUI, ale morții, sexualitatea masculină și de mărul, cu fructele BINELUI și ale VIEȚII, sexualitatea feminină ce putea oferi CUNOAȘTEREA NEMURIRII. Însă EA a rămas ascunsă în grădina misterioasă, păzită tocmai de ȘARPE (ironia și viclenia supremă!), unde vărsătoarea, legendara HEBE, toarnă necontenit și alimentează ZEII cu apa vie și apa moartă, ambrozia și nectarul! SĂ FIE Hebe sau (H)Eva? Prin urmare atâta timp cât bărbații, urmașii lui Adam, continuă să împrăștie semințele răului iar femeile, tot urmașele lui Adam, să se lase ispitite de șarpe și să mănânce din semințele răului, ELE(le) nu-și vor putea redescoperi mărul de aur al cunoașterii BINELUI și nemuririi. Răul ar fi moartea, binele nemurirea iar toată această confruntare dintre bine și rău, dintre viață și moarte, ar avea scopul ca Omul să reușească să afle binele din rău, adică să își activeze BUNUL-SIMȚ. ÎnCERCările și ispitele Diavolului-Șarpe provoacă Omul să se trezească și să-și ridice conștiința până la nivelul de ZEU. Pământul ar fi această mare școală a inițierii în cunoașterea nemuririi prin intermediul legii cauzalității, din perspectiva Justiției divine care cântărește și echilibrează permanent balanța dintre bine și rău. Într-un mit destul de obscur, se spunea că Persefona, regina lumii DE DINCOLO, oferea creanga de aur a nemuritorilor celor care înțelegeau secretul dualității, ca semn că puteau ieși din infern, lumea inferioară a morților vii, a oamenilor de lut în curs de formare spirituală. Iar nemurirea era extinderea memoriei spre infinit, acolo unde timpul nu mai avea limite, înceta să mai CURGĂ și uitarea era înlocuită cu amintirea.
De ce am adus-o în discuție pe Persefona? Pentru că în povestea ei se ascundea o altă fațetă a mitului cunoașterii binelui și răului. Fructul pe care l-a mâncat ea în infernul lui Hades a fost RODIA (afrodisiac și simbol sexual, la fel ca smochina), plină de semințe dulci, zemoase dar ispititoare și periculoase pentru că aveau s-o aducă pe regina sufletului periodic în infern, înapoi la Hades, iar și iar. Lumea de dincolo, unde Hades o ademenise sub forma unui ȘARPE pe când culegea floarea NARCOTICĂ de narcisă (probabil ADORMITĂ, la fel cum Eros a răpit-o pe Psyche), era situată tot pe pământ dar drumul spre ea ducea printr-o peșteră, printr-un tunel subpământean străbătut de apa durerii, Styx, pe unde luntrașul lui Hades, Charon, trecea sufletele MORȚILOR-VII. Ținutul era descris în mitologia greacă astfel:
“În fața intrării stăteau durerea, neliniștea, bolile, bătrânețea, frica, foamea, somnul, agonia și moartea, alături de vinovăția pentru plăceri. Dincolo de prag se aflau războiul, furiile (erinies) și răzbunarea (eris). În apropierea porților mai mulți monștrii păzeau ieșirea: centauri (forțele animalice din om), gorgone (monștrii mentali), hidra din Lerna cu multe capete (dorințele de avere și consum), harpiile (paraziții inimii) și (c)himera (iluziile). În mijlocul tuturor se înălța un ulm în care vise false erau agățate sub fiecare frunză iar plopii și sălciile își lepădau fructul înainte de vreme. “ (Georgi Ana, Berbecul cu lâna de aur și merele albastre, lucrare nepublicată)
Și atunci, în mitologie, atât raiul sau Hyperboreea grecilor, cât și infernul diavolului sau al lui Hades erau regiuni ale pământului care, în acest caz, ar fi mult mai mare decât suntem lăsați să credem, conform și noilor-vechi teorii asupra pământului plat. Mitologia greacă oferă chiar repere geografice pentru drumul spre paradis, insula Aeaea , unde s-ar fi născut Medeea, ca fiică a lui Helios, PRIMUL SOARE sau Hyperboreea, cât și pentru drumul spre Hades, unde Heracles ar fi intrat de bună voie ca să-și îndeplinească ultima muncă la care a fost condamnat de către zei. Ori cele 2 teritorii ar putea fi dimensiuni mentale care coexistă în conștiința planetei, una a morților-vii și cealaltă a nemuritorilor zei. Oricum ar fi, trecerea dintr-un plan într-altul, fizic sau mental, ar fi posibilă NUMAI ca urmare a unui salt în conștiință. Înțelegerea dualității, a binelui și răului, a legii cauzalității, a principiului feminin și masculin din interiorul fiecărui OM, condiționează câștigarea mărului de aur al NEMURIRII din pOMul vieții, pentru a deveni accesibil și BINE-MERITAT.
Toate comorile mitologice erau păzite de ȘERPI uriași, care nu închideau ochii niciodată, nici chiar atunci când dormeau. EROUL trebuia să-și învingă șarrpele, tăindu-i capul sau capetele (Heracles), vrăjindu-l (Medeea), împietrindu-l (Meduza), dându-i să-și înghită propria otravă prin puterea sunetului (Bellerophon), adormindu-l și apoi omorându-l (Hermes și Argus cu cei 100 de ochi) … De multe ori miza Eroului era salvarea de la moarte a FEMEII IUBITE.
Deci, de fapt, cine l-a însoțit pe Adam când a fost alungat din locul plăcerii pure? Eva să fi fost chiar Eva sau un substitut de femeie numit Pandora, confecționată tot de bărbat, cât timp puterea feminină a vieții ar fi rămas alături de zei ca să le servească elixirul nemuririi? Din această perspectivă, o variantă interesantă a poveștii găsim în mitologia greacă. Titanul Prometeu, în acea istorie jucând rolul de Domn Dumnezeu, a creat și el un OM din țărână și l-a înzestrat cu focul CUNOAȘTERII furat de la zei. Zeus, furios și răzbunător, i-a poruncit lui Hefaestus, artizanul zeilor, să facă și el o femeie, ispititor de frumoasă și deșteaptă, cu toate harurile (pan-demia pan-dora), pe care să i-o trimită de soție lui Prometeu, închizând în lada ei de zestre, cunoscută sub numele de cutia Pandorei, toate relele de pe pământ. Prometeu s-a prins însă de viclenie și a refuzat-o pe Pandora dar fratele lui, Epimeteu, s-a lăsat sedus, a luat-o de soție și astfel, cei 2 au eliberat răul în lume. De fapt, această misterioasă cutie făcea în mod subtil referire tot la uniunea matrimonială, ca mijloc prin care semințele veninoase au prins rădăcină în cutia Pandorei, au fost împrăștiate pe pământ și s-au înmulțit de atunci necontenit.
Și aici se cuvine să o amintesc și pe mult blamata și uitata Lilith, în varianta creștină prima soție a lui Adam, egala lui. În vechea mitologie sumeriană Nin-Lil, doamna VÂNTULUI (cu-VÂNT) și En-Lil, domul Cerului (TĂRIA) erau frați gemeni creați de zeii primordiali AnnunaKI, după ce mama Ki-pământul l-a separat din ea pe Anu-cerul (Anu-Uranus și Ki, Gi sau Geea la greci). Prin urmare, Nin-Lil, zeița CU-VÂNT, însoțită de 2 bufințe, simbol al înțelepciunii (SO-FIA), deținea puterea de creație moștenită de la mama ei, MA-GIA. Originea mitului ulterior al lui Lilith se afla în această versiune anterioară străveche. Când Lilith l-a părăsit pe Adam (sau a fost îndepărtată), pentru că el nu avea magie proprie, a creat ARTIZANAL, din pământ, un bărbat după asemănarea lui, pe care l-a numit ADAM, în care și-a înTRUPAT, adică și-a TRANSFERAT sufletul, SUFLAREA. Și ca să-și facă o parteneră pe măsură, a extras din trupul adamic partea lui feminină, cu care îl înzestrase la origine mama divină. Adică a SEPARAT binele de răul din sine. Așa că natura acestei REAlități, în care femeia trebuia să fie supusă, așa cum și-o imagina bărbatul, a fost și este eminamente masculină. Abia atunci când EA se va putea elibera de această falsă imagine a feminității sale și-și va regăsi rădăcinile MAGICE divine, Lumea se va schimba din interiorul fiecărui OM, fără doar și poate. Este interesant că, în Kabbala evreiască primii sefiroți din ARBORELE SEFIROTIC se numeau BINAH, principiul feminin și Chokmah, principiul masculin, CIOMAGul din mâna Eremitului din Tarotul de Marseille care se prezintă ca un șarpe PIETRIFICAT!
Iată ce credea Jung:
“Sufletului – mama adâncurilor și a înălțimilor – îi aparține libertatea. Eului – bărbatul terestru – îi aparține forma. Sufletului – femeia eternă – îi aparține forța. Eului – băbatul înscris în temporalitate și obligat să dea seamă de legile ei – îi aparține suferința. “ – Jung îndrăgostit de suflet, Camelia Bârlogeanu
Destinul primului Om, ZEUL, NEMURITORUL, era fericit, pașnic, lipsit de suferință, bătrânețe și moarte iar destinul celui de-al doilea, MURITORUL, era tragic, violent, conflictual, plin de boli, suferințe și morți. În astrologie ei se regăsesc în arhetipul celor 2 frați din zodia gemenilor, muritorul Castor și nemuritorul Pollux. Ceea ce ar însemna că ambele arhetipuri, al omului bun și al celui NE-BUN, ar coexista deopotrivă PE PĂMÂNT.
Acum imaginați-vă următorul scenariu. Cerul înstelat de deasupra noastră ar fi creierul din capul unui mare zeu și toată această lume pe care o vedem în jurul nostru ar fi creația minții lui. Și deși el se vede ca un bătrân înțelept, nu este de fapt decât un copil în burta unei zeițe-fecioare-mame unde învață despre Sine, despre ce e bine și ce e rău, despre ce înseamnă viața și moartea, unde crește și se pregătește să se nască.
Luna nouă din zodia Fecioarei are loc pe 27.08.2022 pe arcana bătrânului Eremit. În Tarotul de Marseille el ascunde cheia de la agățătoarea lămpașului în mâna dreaptă. Și ce desCHEIE cu ea? Lacătul care înCUIE Șareta și o face să se învârtă în CERC. Cine ar pricepe această istorie îmbârligată ar putea descoperi misterele din lampa fermecată.
În încheiere citez din Vechiul Testament câteva paragrafe semnificative din următoarele 2 capitole ale Genezei biblice, incriminate în această analiză.
Geneza , Cap. 2
“7. Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.
8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
9. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: „Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,
17. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!
18. Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”.
20. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.
21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.
22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.
23. Şi a zis Adam: „Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.
25. Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau. “
Geneza , Cap. 3
“3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: „Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!”
4. Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri!
5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.
6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.
20. Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.
21. Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat.
22. Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!…”
23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
24. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.“
