”Car l’Éternel châtie celui qu’il aime, Comme un père l’enfant qu’il chérit.” Căci cel Etern îl ceartă pe cel pe care îl iubește, ca și un tată pe copilul pe care-l prețuiește.
Pildele lui Solomon
Soarele conștiinței
Anul 2022, prin însumarea celor 3 de 2, este și al Îndrăgostitului, că tot conține ziua lui Valentin(a) și deci este și despre unificarea principiului feminin, integrarea lui Lilith, femeia completă și conștientă de sine și puterile ei, vindecarea principiului masculin și realizarea căsătoriei sacre. De fiecare dată când ținta unui ideal, a unei Lumi a fost atinsă, Nebunul pornește într-o nouă călătorie, pe un plan superior de manifestare a conștiinței și cu fiecare victorie a lui, Lumile constituite vor fi din ce în ce mai evoluate.
Dacă arcanele din care se dezvoltă o Lume XXI personală sunt complementare în Sine, arcanele care împreună formează Soarele XVIIII, conștiința extinsă, iluminată, se manifestă de obicei în relația dintre un bărbat și o femeie, atunci când este nevoie de o oglindă exterioară cu care fiecare dintre parteneri să fuzioneze fizic, emoțional și mental. Planurile fizic și emoțional sunt relativ ușor de atins într-o relație matrimonială însă uniunea în plan mental este excepțională și deschide un portal spre conștiința universală. Odată trecuți prin acel portal partenerii se vor simți iremediabil transformați, alchimizați în spirit și suflet. Aceste relații sunt însă extrem de provocatoare și necesită o muncă susținută de auto-cunoaștere și perfecționare personală pentru ca întâlnirea sufletelor să se poată produce.
Perechile cosmice arhetipale pentru unificarea conștiinței
Magicianul și Luna : 1+18
Magicianul, Soarele copil, deși la origini a ieșit din Lună prin portalul strălucitor al mamei pământ, pe gura de Rai (România?!), a ajuns să se confrunte cu ea, ca două energii opuse, fiecare cu magia ei specifică dar în esență complementare: ziua și noaptea. Luna din noaptea universală, vine misterioasă și seducătoare, plină de inspirație, iubire, putere și grație revelatoare dar poate fi uneori înspăimântătoare. Magicianul-copil i-a întors spatele și i-a răpit lumina între degetele lui vrând să se joace de unul singur. Însă Luna din întunecimile ei îl asistă cu răbdare și perseverență, îl hrănește și îl ocrotește neobosită, așteptându-l să crească, să se maturizeze, să-și accepte originea MATERNĂ și să se reunească amândoi la final într-o căsătorie sacră, ca de Lună nouă!
Papesa și Raiul : 2+17
După ce Soarele Magician i-a întors spatele, Luna și-a pus toate vălurile ca o Papesă și a plecat din Rai, supărată și dezamăgită, luând cu ea toată cunoașterea și ocultând-o în capul ei. Și-n urma ei a căzut din cer, ca o dâră de lumină rece dar strălucitoare, un Luceafăr. O stea s-a scufundat în mare și din ea a ieșit o creatură fantastică, plină de daruri, de forma unei femei frumoase, sufletul adevărat al Lunii menit să salveze creația prin puritatea și generozitatea lui. Și atunci când Papesa tulburată de apele Timpului trecător o va reîntâlni, o va recunoaște și își va reintegra fiica pierdută, Raiul se va reîntoarce și reinstaura în inima ei.
Împărăteasa și Casa Dumnezeu : 3+16
Împărăteasa are oroare să fie constrânsă, limitată în puterea ei de materializare și s-a trezit ca Ana lui Manole prinsă între zidurile unei biserici. Și de acolo privea gânditoare Lumea, prin ochii luminoși ai sufletului ei frumos și se străduia cu determinare să găsească o portiță de scăpare. Până când, într-o zi de sărbătoare, sub o ploaie multicoloră trimisă din cer asupra turnului înflăcărat al Casei Dumnezeu, uimită și copleșită de iubire, a reușit să-și înțeleagă menirea, să-și regăsească libertatea și să se reîntoarcă pe plaiul misterios, LUNAR, din care a căzut. Iar prin eliberarea ei, iubitul pe care dintotdeauna îl aștepta dar care o închisese între zidurile bisericii crezând că astfel o protejează, a reușit și el să-și înfrunte frica de necunoscut și să se arunce cu curaj în Lumea deschisă a tuturor posibilităților. Și acolo, Împărăteasa și Împăratul ei au trăit fericiți și împliniți, în Lumea desăvârșită, adevărată, veșnic însorită, la care visaseră cât timp au fost singuri și izolați între aceleași ziduri iluzorii de piatră, fără să-și poată atinge sufletele însetate de iubire.
Împăratul și Diavolul : 4+15
Împăratul și-a renegat creativitatea, uitându-se la ea ca la un Diavol cu care era nevoit permanent să se lupte, considerându-l vinovat de căderea din Raiul pe care de fapt îl și uitase, de atâta vreme de când stătea indolent într-un picior, pe tronul lui lumesc. Așa că Diavolul își râdea mai mereu de pornirile belicoase ale Împăratului, privindu-l amuzat cu multiplii lui ochi bine deschiși și așteptând răbdător ca Împăratul să se sature de atâta război și să-i vină gândul cel bun al reconcilierii. Căci atunci era dispus să-i ofere necondiționat flacăra lui creatoare și împreună, ca doi buni prieteni, puteau să zboare spre înălțimile Soarelui, fără să se mai teamă că își vor arde aripile de prea multă iubire. RECIPROCĂ! Car ceux qui s’aiment se taquinent! Căci cei care se iubesc se tachinează!
Papa și Temperanța : 5+14
Papa s-ar fi însoțit cu Temperanța dacă nu s-ar fi crezut un dumnezeu singular și auto-suficient. Și-a ferecat buzele cu un X, și-a ascuns cuvintele-ghicitori în barba lui albastră, și-a legat gândurile perturbatoare cu șireturi purpurii și s-a învelit într-o mantie însângerată de prea multele lui excese de putere. Dar cele 2 degete, al dreptății și sorții, arătau spre inima lui unde Temperanța zăcea închisă de prea mult timp. Până când ea se va pogorâ senină asupra lui și, purificându-i sufletul, va turna cu grație energia ei binefăcătoare și armonioasă în cupa prea grea de atâtea amintiri dureroase și-l va vindeca de trufie și importanță de sine. Iar atunci pacea și moderația vor dezlega coloanele spiritului împietrite în dogme rigide la spatele lui și le va preschimba în aripi de visare care să-l ridice spre cer. Un Papă renăscut în privirea aurie a Temperanței, integrat în grația ei divină își va revărsa cunoașterea secretizată asupra tuturor, fără a mai discrimina sau exclude, cu bunăvoința unui părinte înțelept și sincer bine intenționat.
Îndrăgostitul și Arcana fără nume : 6+13
Arcana fără nume s-a lovit de pragul Îndrăgostitului, derutată de entuziasmul lui molipsitor și dragostea fierbinte de viață. Iluzia că drumul ei ar duce ireversibil spre moarte s-a spulberat în bucăți, împrăștiate peste tot prin apele ei negre de suferință. Toată furia, ura de sine și dorința de distrugere s-au înmuiat sub soarele arzător și, lovită de săgeata ascuțită a copilului Eros înălțător, s-a trezit, s-a oprit din secerat și și-a eliberat Nebunul ascuns în sine, lăsându-l să zburde voios pe cărările nesfârșite ale Lumii, pline de noi promisiuni. Tristețea, plângerea de milă, neputința au fost transformate în bucuria și plăcerea intensă de a fi viu iar vidul întunecat de sub picioarele ei s-a iluminat ca un Soare. Astfel Îndrăgostitul și Arcana fără nume îmbrăcată acum în haine de Nebun s-au însoțit pentru o nouă aventură lipsită de final, în sunetele cristaline ale clopoțeilor însuflețiți de adierea ușoară și parfumată a iubirii.
Șareta și Spânzuratul : 7+12
Regele din Șaretă privește derutat și neîncrezător spre Spânzurat. Oare cum e posibil să stai așa nemișcat și cu capul în jos? Și cât de departe ai putea să ajungi când te complaci să rămâi agățat într-un picior de o bârnă? Și fără să-și dea seama că s-a oprit din drumul lui avântat înspre Niciunde, Regele contemplează uimit o stare de liniște și detașare cum n-a mai întâlnit. Până când Spânzuratul, de-acum edificat asupra misterelor Lumii, îi cade în cap și îl lovește cu viziunile lui transcendentale. Aha, deci despre asta era vorba! Și-l ia cu drag în șareta lui ca să-i arate drumul spre Undeva, dându-și seama brusc ce dor i-a fost de tărâmul acela magic și luminos pe care atât de demult îl uitase încât nici nu mai știa că îl căuta.
Justiția și Puterea : 8+11
Puterea se uită gânditoare spre Justiție: oare cum s-a întâmplat ca Dreptatea divină să rămână fără putere în timp ce o Putere omenească nestăvilită și dezechilibrată de prea multe abuzuri să ia locul Justiției? Un leu ucigaș și fără scrupule a scăpat liber în Lume și face ravagii. E timpul să-l apuc de fălcile însetate de sânge, să-i îndepărtez colții ascuțiți și să-i domolesc instinctele de agresiune, ca după aceea să pot așeza Justiția pe tronul ei de DREPT. Iar împreună, Justiție și Putere mână în mână și inimă la inimă, dintr-o minte iluminată extinsă și unificată, vom putea face din nou DREPTATE, luminând obscuritatea din zilele noastre, acționând cu fermitate în temeiul iubirii universale, tăind fără milă orice urmă de îndoială asupra valorilor nepieritoare ale conștiinței. Și astfel vom reechilibra balanța binelui și răului într-o Lume renăscută în Adevăr.
Eremitul și Roata Fortunei : 9+10
Un Dumnezeu-Eremit, rămas neconsolat, condamnat la singurătate și perpetuă introspecție, explorează enigmele trecutului unde o mână nevăzută tot învârte roata furtunoasă a vieții până când va ajunge să-și înțeleagă soarta. Și val după val, Eremitul contemplează răbdător șirul repetitiv de cauze și efecte ce țin Lumea într-un CIRC al fatalității care pare de neoprit. Și totuși îi este din ce în ce mai clar, pe măsură ce avansează în cunoașterea de sine, că ghicitorile sorții nu vor putea rămâne mereu fără răspuns. În cele din urmă, Eremitul lunar, din noaptea lui luminată de un simplu lămpaș, va reuși să se identifice cu Sfinxul solar din înalțimile cerului, ce vede departe spre orizonturi deschise oricărui potențial, să iasă din izolarea auto-impusă, să-și ridice spiritul deasupra roții instabile, devastate de furtună și să-și îmbrățișeze în sfârșit CONsoarta pierdută în valurile oceanului planetar de emoții tulburătoare.
Nebunul și Soarele
Și până la final, Nebunul călător, mereu dornic de aventură, se trezește uluit DREPT în inima Soarelui, recunoscându-se în integralitatea și sacralitatea conștiinței ca-ntr-o oglindă universală, redevenind din NIMENI un CINEVA!
Două arcane rămân din nou înafara acestui traseu inițiatic al perechilor arhetipale. Ca să ajungă la Soarele conștiinței:
- 20-1, Judecata lunară are menirea să elibereze spiritul Magiei din întuneric la lumină.
- 21-2, Lumea venusiană a formelor în continuă transformare are nevoie să descifreze cunoașterea universală din capul Papesei învăluit în mister, de prea multe griji, pentru a-și putea manifesta fără opreliști puterea creatoare.
“Just living isn’t enough,” said the butterfly, „one must have sunshine, freedom and a little flower.”
„Nu este suficient să trăiești”, a spus fluturele, „trebuie să ai soare, libertate și o mică floare.”
(N.B. a Temperanței pe creștet, că tot e ziua de 14 din luna Papesei)
Hans Christian Andersen (scriitor danez, n.2 apr. 1805, Papesa II cu Soarele în Berbec pe arcana Nebunului)
