Articole

“Albus Dumbledore addressing the students of Hogwarts: We are only as strong as we are united, as weak as we are divided.“ / Albus Dumbledore adresându-se studenților de la Hogwarts: Suntem la fel de puternici pe cât suntem de uniți, la fel de slabi pe cât suntem de divizați. – J.K. Rowling, Harry Potter (scriitoare britanică, n 31.07.1965, Nebun cu Soarele în Leu, pe arcana Șaretei VII, luna Șaterei VII, anul Puterii XI)

O întrebare obsesivă a Omului intrat pe calea evoluției spirituale pare să fie despre misiunea vieții sale. Din perspectiva Tarotului însă, ar putea fi vorba chiar de mai multe categorii de misiuni, din ce în ce mai complexe și mai SOFIsticate. În primul rând ar fi misiunea personală indicată de numărul de destin, obținut prin însumarea tuturor numerelor care formează data de naștere. Spre exemplu, 7.09.1982=7+9+1+9+8+2=36=9 corespunde în Tarot cu arcana Eremitului, cu numărul 9. În acest caz misiunea personală exprimată succint ar fi atingerea celui mai înalt potențial de înțelepciune, în care trecutul personal ar fi iluminat și dezvăluit pas cu pas, cu răbdare și perseverență iar greșelile existențiale ar fi definitiv înțelese, fără riscul de a mai fi repetate.  Îndeplinirea misiunii personale depinde la acest nivel de nodurile lunare ale destinului, NS, stația de pornire, NN destinația unde se regăsesc elementele secrete care lipsesc pentru realizarea misiunii personale și întoarcerea acasă, la NS, victorios și cu temele bine făcute. În unele cazuri, destul de rare, NN sau NS coincide cu numărul de destin astfel că misiunea personală are un traseu mai direct. Fiecare om ar putea să îndeplinească în viața lui această călătorie inițiatică, de erou fantastic, atunci când nu se rătăcește prin labirint și, la fel ca Tezeu, reușește să omoare minotaurul CARNIvor și să iasă viu, nevătămat și conștient de sine pe unde a intrat.

Apoi, în funcție de ultimele 2 numere ale anului de naștere mai există o misiune a întregii generații a acelui an. Pentru că, din perspectiva Tarotului, orice an s-ar putea împărți în 2 secțiuni: primele 2 numere ar fi asociate unei arcane iar următoarele 2, prin însumare ar corespunde unei alte arcane.

În exemplul de mai sus, anul 19-82 ar fi format din arcanele Soarelui XVIIII și Roții Fortunei X (8+2). În acest model, misiunea celor născuți în anul 1982 ar fi indicată de Roata Fortunei X și anume, înțelegerea și acceptarea mecanismelor sorții, a ritmurilor existențiale care poartă Personajul pe valurile vieții când în sus, când în jos. În ultimă instanță, îndeplinirea acestei misiuni s-ar putea finaliza cu clarificarea unor enigme ale vieții, atunci când un Personaj, dincolo de rolul predeterminat, ar deveni conștient de Actorul din spatele lui și ar realiza cine este, de unde vine și încotro se îndreaptă. Doar unii dintre nativii anului 1982 ar putea ajunge în acest stadiu de evoluție spirituală, după ce vor fi reușit să-și atingă misiunile personale.

Primele 2 numere ale anului rămân constante pentru 100 de ani și indică o misiune la îndeplinirea căreia aspiră și CONlucrează zecile de generații care se perindă pe scena universală în tot acest interval. Din acest punct de vedere, toți cei născuți după anul 1900, care formează majoritatea OM-MENIRII în acest moment, ar avea misiunea seculară descrisă de arcana Soarelui XVIIII. Iar DARul Soarelui pentru acești Nativi, atunci când vor accepta să-l primească într-o INIMĂ deschisă, caldă, luminoasă și GENEroasă ar fi SOLiDARitatea. Pentru că nu se poate traversa puntea unei epoci întunecate ca cea a Peștilor, pe cale să se dizolve în trecut, decât ÎMPREUNĂ, femei care POT și ȘTIU să-și conducă bărbații, orbiți de prea multe războaie, peste apele tumultuoase ale vremurilor, pe care au reușit să le treacă singure mai înainte, FĂRĂ FRICĂ și fără ezitare, cu blândețe și înțelepciune. Solidaritatea  este misiunea COLECTIVĂ supremă a oamenilor de azi și numai cei ce vor fi reușit s-o îndeplinească se vor putea trezi să vadă zorii noii Lumi care se conturează la orizonturile creației. Din urmă ne ajung generațiile secolului XX, copiii minune de după anul 2000, născuți pentru realizarea trezirii spirituale la nivel de masă și, pe măsură ce ei avansează în societate, misiunea lor apocaliptică va deveni tot mai evidentă. Segregarea și IZOLAREA la care suntem SUPUȘI cu insistență sunt ultimele înCERCări și obstacole din Era Peștilor pe cale să se adune în bancuri, pentru că numai cei neînfricați, puternici, lucizi, SOLIDARI și cu adevărat BUNI vor fi capabili să le depășească.

Dacă toți am spune NU deodată la tot ce ne provoacă, NU prețurilor ce cresc nejustificat, nici unul dintre noi NU PLĂTEȘTE, NU izolării, NU manipulărilor, NU fricilor induse cu perfidie, NU competiției și conflictelor interumane, nici unul dintre noi NU SE MAI SUPUNE, ce credeți că s-ar întâmpla?

Nici că se putea o temă mai potrivită pentru zilele Îndrăgostitului, Șaretei și Justiției din luna Justiției, înainte de luna nouă a Eremitului, decât misterele celor 2 creații biblice, fructul cunoașterii binelui și răului, alungarea din Rai a lui Adam și… nemurirea.

“1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
2. Acesta era întru început la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. “
Evanghelia după Ioan, cap. 1

Așa începea povestea genezei biblice, prin cuvântul creator care era însuși Dumnezeu. Iar când această putere formula o poruncă, avea capacitatea de a materializa imediat, printr-un act de magie divină. Astfel, înainte ca materia să se COAGULEZE într-o formă, apărea mai întâi IDEEA. Marea mamă arhaică Cybele, identificată cu Geea sau cu fiica ei, titanida Rhea, era denumită și „Mater Idaea”. Grecescul Idaea sau Idaia (munte împădurit)  a devenit în latina „idea”, ca arhetip al formei perfecte a gândului. În Anatolia, casa pământeană a mamei primordiale era localizată pe muntele IDA, unde și Zeus s-ar fi născut într-o peșteră.  „Muntele lui Venus” ar avea aceeași semnificație devreme ce, în arcana Împărătesei din Tarotul de Marseille, acolo creștea frunza verde, la baza sceptrului care lega cerul de pământ, ca o DORINȚĂ DE A CREA VIAȚĂ. Prin urmare, ideea, cuvântul creator, MA-GEEA era însăși marea mamă a universului, care a fost mai târziu, în religia creștină, înlocuită de Dumnezeul bărbat, ascunzându-i-se atât numele cât și natura sa feminină. DAR. pe de altă parte, numele evreiesc IA(h)VE, citit invers, o reflectă pe EV(h)AI… sau IE(ho)va, lucru pe care îl cunoșteau probabil doar inițiații. Conform aceleiași biblii semite, numele EVA semnifica VIAȚĂ. ZEII antici ai grecilor își aveau sediul pe PĂMÂNT, NU ÎN CER și trăiau printre oameni, pe muntele Olimp, cel plin de lumină.

Iar în cartea sfântă a creștinismului se spune întocmai:

“1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.“
Geneza , Cap. 1, Ziua 1

Deci primul act de creație al MA-GEEI  a fost separarea cerului de pământ care a dus la formarea unui gol în care SUFLA VÂNTUL deasupra apelor abisale. Erau fluturii dorinței din pântecul mamei universale! Iar IDEEA era ca necunoscutul din EA SĂ FIE cunoscut, SĂ FIE luminat, conștient de înțelepciunea din Sine. Și astfel duhul a devenit VĂZ-DUH, care vede lumina din Sine, în oglinda de apă GENErată de MA-GIA SO-FIEI. Acest DETALIU este deosebit de semnificativ, pentru că ne arată că de fapt, o primă separare s-a produs în interiorul principiului primordial feminin, în burta MAMEI, unde mai întâi apa a făcut loc aerului, înainte ca focul să poată fi aprins. Exact așa cum se VEDE în arcana VI a Îndrăgostitului-SOARE, în Univers  CO-EXISTĂ  2 forțe feminine creatoare, una de apă cu frunzele vieții crescându-i din cap și cealaltă de aer, cu flori parfumate în păr. Iar Soarele și el are un aspect ceresc, de EROS al primei lumini care a luminat abisul dar și un aspect pământesc , al conștiinței sale de Îndrăgostit întrupat într-un OM.

Tot procesul de creație a universului a durat 7 zile BIBLICE, la sfârșitul fiecărei zile specificându-se cât se poate de clar, ca să nu existe nici un dubiu asupra duratei și NICI asupra faptului că succesiunea luminii și întunericului, a zilei și nopții, ca 2 principii eterne, masculin și feminin, între care se creează viața, nu depindea de luminatorii tereștri, Soarele și Luna, care nu fuseseră creați până în ziua a 4-a:

“Și a fost seară şi a fost dimineaţă“ Geneza, Cap. 1

Iar asta atrage atenția de asemenea asupra faptului că sursa luminii COSMICE nu ar fi Soarele terestru. NUMAI CĂ, acea primă lumină, ieșită din ÎNTUNERICUL ADÂNCULUI, ca și CONȘTIINȚĂ CREATOARE DIVINĂ, nu putea fi văzută de pe pământul închis sub TĂRIA boltei cerești! Însă regnul vegetal se spunea că ar fi apărut direct sub acea lumină dumnezeiască, emanată din abis, fiindcă preceda cu 3 zile cosmice apariția animalelor și a omului. Conștiința așa-numitelor plante învățător, care activează anumiți neuro-transmițători specifici în creierul omului și îi extind percepțiile și capacitățile mentale, ar fi putut rămâne mereu conectată la PURITATEA acelei prime conștiințe cosmice.

În orice caz, animalele și omul au încununat creația lumii pământene în a 6-a și ultima zi de lucru a lui Dumnezeu.

“24. Apoi a zis Dumnezeu: „Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa.
26. Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea NOASTRĂ, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”
27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”
29. Apoi a zis Dumnezeu: „Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
30. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.“
Geneza , Cap. 1, Ziua 6

Deci se spune cât se poate de direct că PRIMUL OM a fost pur și simplu OGLINDA lui Dumnezeu, ca bărbat și femeie, ZEI după chipul și asemănarea CELOR 2, REFLECTAȚI pe pământ prin PUTEREA și MAGIA CUVÂNTULUI CREATOR al Mamei-Dumnezeu!  În termenii lui Platon, OAMENII IDEALI, NEMURITORI și IMUABILI, în termenii astrologiei și ai Tarotului, arhetipurile primordiale, ZEII. Și aici s-a încheiat primul proces de creație descris în Vechiul Testament.

Ciudățenia apare în capitolul 2 al Genezei, când un alt om a fost făcut din țărână și botezat ADAM, dar se pare că nu de același Dumnezeu! Prima observație ar fi că, acel dublu Dumnezeu de la începuturi, masculin și feminin deopotrivă, din capitolul 1, oglindit în OMUL PRIMORDIAL, ca femeie și bărbat, a fost înlocuit de DOMNUL DUMNEZEU, care l-a înviat pe un al doilea om, simplă formă materială fără de viață, cu SUFLAREA LUI divină! Iar pentru această creație a lui, exclusiv de parte bărbătească, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină numită Eden, loc de plăcere EXCLUSIVIST, în zona de răsărit a pământului, până atunci pustie și stearpă. În mijlocul grădinii creștea pomul vieții și pomul cunoașterii binelui și răului. Fructele pomului cunoașterii erau însă interzise omului adamic, sub amenințarea pedepsei cu moartea. După aceea, Domnul Dumnezeu l-a adormit pe Adam și i-a făurit o parteneră, o femeie, os din osul lui și carne din carnea lui (fiică?). Și amândoi erau goi dar fiind inconștienți de potențialul lor sexual, nu se rușinau. Până când au mâncat din pomul cunoașterii din cauza șarpelui care a ispitit-o pe Eva. Oare ce simbolizează acest șarpe și care ar fi fost fructul binelui și care a-l răului? Ar fi putut fi vorba de fapt de 2 feluri de fructe? Frunzele de smochin cu care s-au acoperit la final bărbatul și femeia arată spre smochină. Iar șarpele (instrumentul cunoașterii) și smochina (semințele) sunt simboluri evidente ale sexului masculin (penis și testicule). Faptul că și-au acoperit rușinea cu frunze de smochin sugerează că în smochina pe care a mâncat-o Eva s-au aflat semințele răului: diviziunea, lupta pentru supremație, moartea, ierarhia unde doar cel mai puternic câștigă premiul cel mare – mărul de aur (ovulul-luna interioară), secretul frumuseții, înțelepciunii, tinereții veșnice și al puterii de creație a vieții fără de moarte.  

Dar una dintre semințele răului a încolțit în pântecul femeii și ea l-a conceput apoi pe Cain, primul criminal legendar din istorie, care l-a omorât pe fratele său din cauza invidiei și a competiției pentru atenția și favorurile Domnului Dumnezeu. Fructul cunoașterii binelui i s-a oprit lui Adam în gât, fiind prea mare pentru a-l putea înghiți, capacitatea lui de înțelegere fiind limitată de șarpele de la nivelul simțurilor inferioare (din INFERN). De aceea se și spune uneori că bărbații NU gândesc cu capul de pe umeri. Povestea s-a finalizat cu alungarea din Rai a lui Adam de către Domnul Dumnezeu, ca OMul să nu ajungă să mânânce din pOMul vieții și să devină nemuritor ca și ZEUL, fiind încă nemerituos și incapabil să discearnă binele de rău, ba chiar confundând răul cu binele și ridicându-l la rang de STĂPÂN. Dar nu l-a trimis prea departe, l-a lăsat în preajma Edenului și a pus heruvimi să-i păzească intrarea, entități cu mulți ochi, la fel ca Ladon, monstruosul dragon paznic al grădinii hesperidelor din mitologia greacă, unde creșteau merele de aur ale nemuririi. Este evident că Raiul nu era nicăieri în cer, ci AICI, pe pământ, foarte aproape de noi, dacă am fi capabili să-l regăsim. Deci, șarpele ispititor și fructul răului, aparțineau principiului masculin iar mărul vindecător, fructul binelui și al vieții, aparținea principiului feminin. Cei 2 pOMI din Rai, ar fi fost simbolizați de smochinul cu fructele RĂULUI, ale morții, sexualitatea masculină și de mărul, cu fructele BINELUI și ale VIEȚII, sexualitatea feminină ce putea oferi CUNOAȘTEREA NEMURIRII. Însă EA a rămas ascunsă în grădina misterioasă, păzită tocmai de ȘARPE (ironia și viclenia supremă!), unde vărsătoarea, legendara HEBE, toarnă necontenit și alimentează ZEII cu apa vie și apa moartă, ambrozia și nectarul! SĂ FIE Hebe sau (H)Eva? Prin urmare atâta timp cât bărbații, urmașii lui Adam, continuă să împrăștie semințele răului iar femeile, tot urmașele lui Adam, să se lase ispitite de șarpe și să mănânce din semințele răului, ELE(le) nu-și vor putea redescoperi mărul de aur al cunoașterii BINELUI și nemuririi. Răul ar fi moartea, binele nemurirea iar toată această confruntare dintre bine și rău, dintre viață și moarte, ar avea scopul ca Omul să reușească să afle binele din rău, adică să își activeze BUNUL-SIMȚ. ÎnCERCările și ispitele Diavolului-Șarpe provoacă Omul să se trezească și să-și ridice conștiința până la nivelul de ZEU. Pământul ar fi această mare școală a inițierii în cunoașterea nemuririi prin intermediul legii cauzalității, din perspectiva Justiției divine care cântărește și echilibrează permanent balanța dintre bine și rău. Într-un mit destul de obscur, se spunea că Persefona, regina lumii DE DINCOLO, oferea creanga de aur a nemuritorilor celor care înțelegeau secretul dualității, ca semn că puteau ieși din infern, lumea inferioară a morților vii, a oamenilor de lut în curs de formare spirituală. Iar nemurirea era extinderea memoriei spre infinit, acolo unde timpul nu mai avea limite, înceta să mai CURGĂ și uitarea era înlocuită cu amintirea.

De ce am adus-o în discuție pe Persefona? Pentru că în povestea ei se ascundea o altă fațetă a mitului cunoașterii binelui și răului. Fructul pe care l-a mâncat ea în infernul lui Hades a fost RODIA (afrodisiac și simbol sexual, la fel ca smochina), plină de semințe dulci, zemoase dar ispititoare și periculoase pentru că aveau s-o aducă pe regina sufletului periodic în infern, înapoi la Hades, iar și iar. Lumea de dincolo, unde Hades o ademenise sub forma unui ȘARPE pe când culegea floarea NARCOTICĂ de narcisă (probabil ADORMITĂ, la fel cum Eros a răpit-o pe Psyche), era situată tot pe pământ dar drumul spre ea ducea printr-o peșteră, printr-un tunel  subpământean străbătut de apa durerii, Styx, pe unde luntrașul lui Hades, Charon, trecea sufletele MORȚILOR-VII. Ținutul era descris în mitologia greacă astfel:

“În fața intrării stăteau durerea, neliniștea, bolile, bătrânețea, frica, foamea, somnul, agonia și moartea, alături de vinovăția pentru plăceri. Dincolo de prag se aflau războiul, furiile (erinies) și răzbunarea (eris). În apropierea porților mai mulți monștrii păzeau ieșirea: centauri (forțele animalice din om), gorgone (monștrii mentali), hidra din Lerna cu multe capete (dorințele de avere și consum), harpiile (paraziții inimii) și (c)himera (iluziile). În mijlocul tuturor se înălța un ulm în care vise false erau agățate sub fiecare frunză iar plopii și sălciile își lepădau fructul înainte de vreme. “ (Georgi Ana, Berbecul cu lâna de aur și merele albastre, lucrare nepublicată)

Și atunci, în mitologie, atât raiul sau Hyperboreea grecilor, cât și infernul diavolului sau al lui Hades erau regiuni ale pământului care, în acest caz, ar fi mult mai mare decât suntem lăsați să credem, conform și noilor-vechi teorii asupra pământului plat. Mitologia greacă oferă chiar repere geografice pentru drumul spre paradis, insula Aeaea , unde s-ar fi născut Medeea, ca fiică a lui Helios, PRIMUL SOARE sau Hyperboreea, cât și pentru drumul spre Hades, unde Heracles ar fi intrat de bună voie ca să-și îndeplinească ultima muncă la care a fost condamnat de către zei. Ori cele 2 teritorii ar putea fi dimensiuni mentale care coexistă în conștiința planetei, una a morților-vii și cealaltă a nemuritorilor zei. Oricum ar fi, trecerea dintr-un plan într-altul, fizic sau mental, ar fi posibilă NUMAI ca urmare a unui salt în conștiință. Înțelegerea dualității, a binelui și răului, a legii cauzalității, a principiului feminin și masculin din interiorul fiecărui OM, condiționează câștigarea mărului de aur al  NEMURIRII din pOMul vieții, pentru a deveni accesibil și BINE-MERITAT.

Toate comorile mitologice erau păzite de ȘERPI uriași, care nu închideau ochii niciodată, nici chiar atunci când dormeau. EROUL trebuia să-și învingă șarrpele, tăindu-i capul sau capetele (Heracles), vrăjindu-l (Medeea), împietrindu-l (Meduza), dându-i să-și înghită propria otravă prin puterea sunetului (Bellerophon), adormindu-l și apoi omorându-l (Hermes și Argus cu cei 100 de ochi) … De multe ori miza Eroului era salvarea de la moarte a FEMEII IUBITE.

Deci, de fapt, cine l-a însoțit pe Adam când a fost alungat din locul plăcerii pure? Eva să fi fost chiar Eva sau un substitut de femeie numit Pandora, confecționată tot de bărbat, cât timp puterea feminină a vieții ar fi rămas alături de zei ca să le servească elixirul nemuririi? Din această perspectivă, o variantă interesantă a poveștii găsim în mitologia greacă. Titanul Prometeu, în acea istorie jucând rolul de Domn Dumnezeu, a creat și el un OM din țărână și l-a înzestrat cu focul CUNOAȘTERII furat de la zei. Zeus, furios și răzbunător, i-a poruncit lui Hefaestus, artizanul zeilor, să facă și el o femeie, ispititor de frumoasă  și deșteaptă, cu toate harurile (pan-demia pan-dora), pe care să i-o trimită de soție lui Prometeu, închizând în lada ei de zestre, cunoscută sub numele de cutia Pandorei, toate relele de pe pământ. Prometeu s-a prins însă de viclenie și a refuzat-o pe Pandora dar fratele lui, Epimeteu, s-a lăsat sedus, a luat-o de soție și astfel, cei 2 au eliberat răul în lume. De fapt, această misterioasă cutie făcea în mod subtil referire tot la uniunea matrimonială, ca mijloc prin care semințele veninoase au prins rădăcină în cutia Pandorei, au fost împrăștiate pe pământ și s-au înmulțit de atunci necontenit.

Și aici se cuvine să o amintesc și pe mult blamata și uitata Lilith, în varianta creștină prima soție a lui Adam, egala lui. În vechea mitologie sumeriană Nin-Lil, doamna VÂNTULUI (cu-VÂNT) și En-Lil, domul Cerului (TĂRIA) erau frați gemeni creați de zeii primordiali AnnunaKI, după ce mama Ki-pământul l-a separat din ea pe Anu-cerul (Anu-Uranus și Ki, Gi sau Geea la greci). Prin urmare, Nin-Lil, zeița CU-VÂNT, însoțită de 2 bufințe, simbol al înțelepciunii (SO-FIA), deținea puterea de creație moștenită de la mama ei, MA-GIA. Originea mitului ulterior al lui Lilith se afla în această versiune anterioară străveche. Când Lilith l-a părăsit pe Adam (sau a fost îndepărtată), pentru că el nu avea magie proprie, a creat ARTIZANAL, din pământ, un bărbat după asemănarea lui, pe care l-a numit ADAM, în care și-a înTRUPAT, adică și-a TRANSFERAT sufletul, SUFLAREA. Și ca să-și facă o parteneră pe măsură, a extras din trupul adamic partea lui feminină, cu care îl înzestrase la origine mama divină. Adică a SEPARAT binele de răul din sine. Așa că natura acestei REAlități, în care femeia trebuia să fie supusă, așa cum și-o imagina bărbatul, a fost și este eminamente masculină. Abia atunci când EA se va putea elibera de această falsă imagine a feminității sale și-și va regăsi rădăcinile MAGICE divine, Lumea se va schimba din interiorul fiecărui OM, fără doar și poate. Este interesant că, în Kabbala evreiască primii sefiroți din ARBORELE SEFIROTIC se numeau BINAH, principiul feminin și Chokmah, principiul masculin, CIOMAGul din mâna Eremitului din Tarotul de Marseille care se prezintă ca un șarpe PIETRIFICAT!

Iată ce credea Jung:

“Sufletului – mama adâncurilor și a înălțimilor – îi aparține libertatea. Eului – bărbatul terestru – îi aparține forma. Sufletului – femeia eternă – îi aparține forța. Eului – băbatul înscris în temporalitate și obligat să dea seamă de legile ei – îi aparține suferința. “ – Jung îndrăgostit de suflet, Camelia Bârlogeanu

Destinul primului Om, ZEUL, NEMURITORUL, era fericit, pașnic, lipsit de suferință, bătrânețe și moarte iar destinul celui de-al doilea, MURITORUL, era tragic, violent, conflictual, plin de boli, suferințe și morți. În astrologie ei se regăsesc în arhetipul celor 2 frați din zodia gemenilor, muritorul Castor și nemuritorul Pollux. Ceea ce ar însemna că ambele arhetipuri, al omului bun și al celui NE-BUN, ar coexista deopotrivă PE PĂMÂNT.

Acum imaginați-vă următorul scenariu.  Cerul înstelat de deasupra noastră ar fi creierul din capul unui mare zeu și toată această lume pe care o vedem în jurul nostru ar fi creația minții lui. Și deși el se vede ca un bătrân înțelept, nu este de fapt decât un copil în burta unei zeițe-fecioare-mame unde învață despre Sine, despre ce e bine și ce e rău, despre ce înseamnă viața și moartea, unde crește și se pregătește să se nască.

Luna nouă din zodia Fecioarei are loc pe 27.08.2022 pe arcana bătrânului Eremit. În Tarotul de Marseille el ascunde cheia de la agățătoarea lămpașului în mâna dreaptă. Și ce desCHEIE cu ea? Lacătul care înCUIE Șareta și o face să se învârtă în CERC. Cine ar pricepe această istorie îmbârligată ar putea descoperi misterele din lampa fermecată.

În încheiere citez din Vechiul Testament câteva paragrafe semnificative din următoarele 2 capitole ale Genezei biblice, incriminate în această analiză.

Geneza , Cap. 2
“7. Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.
8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
9. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: „Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,
17. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!
18. Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”.
20. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.
21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.
22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.
23. Şi a zis Adam: „Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.
25. Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau. “

Geneza , Cap. 3
“3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: „Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!”
4. Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri!
5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.
6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.
20. Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.
21. Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat.
22. Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!…”
23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
24. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.“

“Mult dincolo de coordonatele acestei epoci prezente se afla calea omului către noi răsărituri și către noi orizonturi. Iar nașterea acestei noi ființe nu era o povară pentru viață, nu era o fantezie nepământeană a cărei credință era impusă prin decret bisericesc, ci o realitate vie, tangibilă care avea să fie creată, aici și acum, prin depășirea eroică de sine a individului măreț. Un astfel de individ trebuia să-și transforme viața într-o operă de artă în care să-și făurească propriul caracter, să-și îmbrățișeze soarta și să se recreeze pe sine ca protagonist eroic în marea poveste a lumii. […] Abia după, Dumnezeul demult proiectat în depărtări putea fi născut din nou înăuntrul sufletului uman. Abia apoi omul putea să danseze ca un zeu în fluxul etern, eliberat de orice temei și de orice limită, dincolo de orice constrângere metafizică.“ – The Passion of the Western Mind, Pasiunea minții occidentale, Richard Tarnas (istoric cultural și astrolog elvețian, 21.02.1950, avatar Lumea XXI cu Soarele în Pești pe arcana Judecății XX, luna Papesei II, anul Papei V)

Am scris cu ani în urmă un articol pe această temă care în zilele acestea, pentru mine, revine în actualitate sub o formă năucitoare, datorită perspectivei deschise de Tarotul de Marseille.

Dar mai întâi o să citez din acel articol mai vechi.

“Un simbol puternic în ezoterism este cubul negru al lui Saturn. Ce exprimă el? … un spațiu limitat, complet izolat, închis între oglinzi care nu comunică DELOC cu exteriorul. …

Cubul desfășurat formează o cruce! Cea pe care Omul-Zeu a fost răstignit și pe care a fost învățat să și-o aplice în FIECARE ZI peste piept, din frunte (ochiul interior al pinealei) la plexul solar și la umeri, legându-și astfel ambele brațe conectate la emisferele cerebrale și tăindu-și singur CAPUL, pierzînd conexiunea inimii cu creierul! Și-a consfințit de bună voie închisoarea și statutul de ROB. De aici și expresia, NE DUCEM CRUCEA (Karma)! Se pune cruce la TOT și peste TOT, la GÂT, pe mâncare, pe pereții caselor în care locuim, la intersecții de drumuri și pe morminte! Construim biserici cu cruce în punctele energetice de putere ale Pământului.

Casele în care ne-am închis au forme pătrate sau dreptunghiulare. Ne mișcăm după semne de circulație cu simboluri magice: triunghiul cedează trecerea, în cercul (universul) barat ni se interzice accesul (!), zebra cu gratiile închisorii apare și pe toata hrana noastră sub forma codurilor de bare, pardosele în dungi sau patrate (eventual albe și negre) arată că numai pe acolo SE TRECE, șamd.

Nu vom putea depăși aceste condiționări până când nu vom fi pe DEPLIN CONȘTIENȚI de ele. Nu putem să dărâmăm zidurile închisorii dacă NU VREM SĂ LE VEDEM. E o lupta dură pentru trezirea și supraviețuirea omului-zeu.“

Eliberează-ți mintea! “Free your mind”, îi spunea Morpheus lui Neo în Matrix! “ (Am încheiat citatul)

Și uite așa, am ajuns la arcana cu numărul XVI din Tarotul de Marseille, Casa Dumnezeu, în care turnul reprezintă tocmai acea închisoare a minții din care majoritatea oamenilor nu știe cum să scape.

Dar dincolo de toate astea cubul lui Saturn reprezintă o buclă temporală. Saturn fiind însuși zeul Timpului, închide pur și simplu personajele într-o poveste de viață recurentă din care nu pot nicicum evada. Poziția lui Saturn într-o hartă astrologică natală indică LOCUL (casa) și natura acelei închisori karmice. Exact ca-n filmele de tipul Ziua Cârtiței, un EROU se poate TREZI la un moment dat că repetă la infinit aceleași situații, evenimente, cu aceiași interlocutori și nimeni din anturajul lui nu își poate aminti nimic din nenumăratele episoade trecute pe care le-au mai TRĂIT împreună. Bucla se termină de obicei cu SOMNUL sau moartea Eroului după care El se regăsește din nou în același loc și în același rol, doar ca să o ia din nou de la capăt. Și această repetiție se poate înTÂMPLA de zeci, de sute sau chiar mii de ori până când, Omul devenit lucid reușește să găsească o portiță de scăpare.

Ce-ar fi dacă o întreagă viață ar fi o asemenea buclă temporală? Iar Tarotul de Marseille are 2 arcane care exact spre această posibilitate indică: arcana fără nume și arcana fără număr. Până la arcana 13, toate celelalte 12 arcane precedente simbolizează și LUNILE anului, care se repetă în aceeași ordine pe parcursul întregii vieți. Din acest punct de vedere, arcana fără nume se situează la răsCRUCEA dintre ani sau, la un nivel mai înalt, la RĂSCRUCEA DINTRE VIEȚI! După ea poate să urmeze Arcana fără număr, unde OMUL trece prin MOARTE, prin UITARE, este făcut MAT în jocul de ȘAH cu viața și, ca un NE-BUN, își îmbracă din nou straiele trupești și revine în punctul 0, adică intră din nou în bucla temporală ANUALĂ, a celor 12 luni care se TĂ(T) ROTesc. Sau… Omul își poate descoperi în el PUTEREA de ZEU, mergând mai departe spre arcana cu numărul XIIII, Temperanța, unde, ca un EROU legenDAR, începe să devină conștient de limitările impuse de Diavol și Casa Dumnezeu. Abia după ce se eliberează de toate legăturile și zidurile care îl îngrădesc, i se deschide calea spre Lumea perfectă a lui Platon, a fomelor ideale eterne și poate ieși din peștera morților, stăpânită de Hades sau din cubul lui Saturn, în universul imuabil al zeilor. Prin urmare, ORI DE CÂTE ORI MOARE UN OM, ÎNSEAMNĂ CĂ EL NU A REUȘIT SĂ IASĂ DIN BUCLA TEMPORALĂ ÎN CARE A FOST PRINS ȘI SE ÎNTOARCE NEGREȘIT, CA NE-NUMĂRAȚI ALȚI NE-BUNI, ÎN LUMEA TRECĂTOARE A FORMELOR IMPERFECTE, DEGRADABILE! Își reia traseul anual pe ROATA ZODIACALĂ a celor 12 luni repetitive, unde Soarele Magician, CONȘTIINȚA LUI, LUMINA DE LA CAPĂTUL TUNELULUI, este crucificat încă o data pe CIRCuitul ceresc, între cei 4 stâlpi ai punctelor cardinale. Iar asta mai evidențiază un lucru esențial: CĂ SINGURA CALE DE IEȘIRE DIN LABIRINT E AICI! Pentru că moartea, de SECERA lui Saturn, nu e decât o poartă care duce înapoi în cubul lui (de unde și crucile puse pe MOR-MINTE)! Iar închisoarea e chiar MINTEA blocată într-o buclă temporală. În multe filme am văzut secvențe asemănătoare, în care personajele rămâneau sechestrate în spațiul unei camere sau al unei case și indiferent ce ieșire ar fi încercat să folosească se întorceau mereu în același loc. Acesta este de fapt iadul, incapacitatea EROULUI poveștii de a părăsi locul în care ZACE în dramă și suferință, pe care le retrăiește MURIND la nesfârșit, iar și iar.

Cum îmi place să învârt cuvintele, propun următoarea temă de meditație. Din RAI inversat rezultă IAR și arată că opusul raiului este REPETIȚIA. Din IAD inversat rezultă DAI , însemnând că opusul iadului ar fi dărnicia, capacitatea de a dărui și de a te dărui unei IDEI dar și capacitatea de a-ți DA DRUMUL de pe bârna Spânzuratului, până la finele ultimei luni a ultimului an din Era Peștilor. Care ar putea fi acel ultim an? Aș zice 2099, pentru că din 2100 zorile unei Lumi noi s-ar putea reVĂRSA la orizonturile OM-MENIRII. Atunci când Uranus își va relua domnia de DREPT, în Era Vărsătorului, în care zeii decăzuți vor fi din nou serviți la masa VIEȚII cu ambrozia și nectarul nemuririi, portalul morții saturniene sau porțile iadului vor fi definitiv închise iar pentru cei prinși în acea dimensiune mentală fără întoarcere, a durerii, uitarea va deveni TOTală, fiind singurul balsam vindecător pentru o rană mult prea veche. Și am dat peste o informație interesantă căutând efemeridele pentru anul 2100: Uranus va intra în Berbec, pe arcana fără număr a Nebunului, semnalând un nou început epocal, pe 29 iunie 2100 la ora 08:03.

“Imagine, for a moment, that you are the universe.“ / Imaginează-ți, pentru o clipă, că tu ești universul. – Richard Tarnas

15.08.2022 (6-8-6) Cât de bizar se desfășoară jocul universal. Ironia face ca Fecioara Maria, simbolul divinității feminine în religia creștină, să se fi născut sub semnul Justitiei divine în luna Eremitului (8.09), ca avatar al dreptății și înțelepciunii feminine dar a fost ADORMITĂ și ridicată la cer sub semnul Diavolului din luna Justiției (15.08). Am putea spune pe românește că pe Justiția divină a luat-o dracul! Timp de 2000 de ani ai erei peștilor, feminitatea a fost în mod repetat și tot mai apăsat călcată în picioare, deopotrivă de femei dar mai ales de bărbați. Bisericile creștine consacră această bătaie de joc anual în ritualuri fastuoase, la care mulțimi de credincioși participă fără a înțelege cu adevărat ce sărbătoresc.

În 2022, în mod excepțional, în această zi, Justiția Fecioarei divine este plasată între arcanele Diavolului și Îndrăgostitului. Mă-ntreb și eu: oare există șansa ca, la fel ca în basme, un prinț Îndrăgostit să o TREZEASCĂ cu un sărut de iubire și să o salveze din ghearele Diavolului odată pentru totdeauna?

„If you only knew the magnificence of the 3, 6 and 9, then you would have the key to the universe” / Dacă ai cunoaște măreția celor 3, 6 și 9, atunci ai avea cheia universului.” – Nicola Tesla (10 iulie 1856, avatar Roata Fortunei X, în luna Șaretei VII, secolul Lunii XVIII, anul Puterii XI)

Am deosebita onoare de a fi invitată la ediția a IV-a a Congresului organizat de Asociația Numerologilor din România, înființată și condusă de reputatul numerolog și psiholog Anatol Basarab, care va avea loc la București, în data de 15 octombrie 2022. Tema s-a întâmplat să fie secvența 369, aceeași pentru toți vorbitorii. Pentru mine în mod special este foarte interesantă și provocatoare, deoarece, pe lângă faptul că mă atinge personal, făcând parte din matrița mea numerologică din Tarot, implică și 3 dintre cele mai SOPHIsticate arcane: Împărăteasa, Îndrăgostitul și Eremitul.

În astrologie, principalele relații care se stabilesc între corpurile astrale sunt prilejuite de unghiurile de 60 (6), 90 (9), 120 (3) și 180 (9) de grade. La 90 de grade ai parte de cea mai dificilă ALEGERE pentru că te afli  la o răsCRUCE de drumuri, în care, dacă o iei într-o direcție te TREZEȘTI în RA-AI, dacă te duci în cealaltă de IAD-DAI. Și nu există nici un indicator vizibil. Sunt foarte bine ascunse în peisaj.

Deci în prezentarea mea, voi încerca să arunc o RAză de lumină și de speranță, din perspectiva Tarotului de Marseille, atât cât îmi stă în PUTERE, asupra acestor fascinante mistere ale creației.

Prezentarea înregistrată disponibilă pe canalul de YouTube

Luna Plină a Vărsătorului pe arcana Raiului XVII (17=8) din Luna Justiției VIII

“I am no bird; and no net ensnares me: I am a free human being with an independent will.” / „Nu sunt o pasăre; și nicio plasă nu mă poate prinde în capcană: sunt o ființă umană liberă, cu o voință independentă.” – Jane Eyre, Charlotte Brontë (21.04.1816, avatar Lumea XXI cu Soarele în Taur pe arcana Papesei II, luna Împăratului IIII, secolul Lunii XVIII, anul Casei Dumnezeu XVI)

În vremurile moderne, majoritatea oamenilor a ajuns să-și delege responsabilitatea și grija pentru corp medicului sau, într-un caz mai fericit, nutriționistului, pentru spirit preotului, educatorului sau, mai nou, unui îndrumător sau antrenor personal iar sufletul (psyche) și-l încredințează psihologului, parapsihologului, astrologului, șamanului… Și în tot acest timp, vorbim despre cunoașterea de Sine, ca despre cel mai înalt țel pe drumul evoluției personale dar… spitalele, bisericile, școlile de orice fel, cabinetele de consiliere personală sunt pline de oameni bolnavi într-un fel sau altul, care-și caută cu disperare vindecarea oriunde înafară, numai să nu se confrunte cu necunoscutul din interior. Și nu-și dau seama că, din momentul în care apelează la o autoritate exterioară, de orice fel, au renunțat la conectarea nemijlocită cu Sine însuși în favoarea unui intermediar. Nu există doctor mai bun decât propriul corp dacă știi să-i înțelegi semnalele, modul de funcționare și comunicare, nici îndrumător mai bun decât propria inteligență dacă nu o lași pradă manipulărilor, nici psiholog mai priceput decât propria intuiție dacă nu i-ai înăbuși glasul subtil cu neîncrederea ta. Vei ști că ești cu adevărat stăpân pe viața și sănătatea ta numai atunci când nu vei mai avea nevoie de medic, preot, psiholog sau alții din aceeași tagmă de profesioniști care întrețin ILUZIA dependenței, ca să-ți pună vreun diagnostic și să-ți ofere vreun tratament, fie pentru trup, spirit sau suflet. Cunoașterea de Sine este o muncă asiduă, responsabilă, perseverentă și poate cea mai dificilă dintre toate. Oricât ai căuta înafară rețete miraculoase sau pilulele roșii ale conștientizărilor instantanee, nu te mai păcăli, că acestea nu există decât în filmele SF. Nimeni nu poate face conexiunea cu divinitatea din Sine, RAIUL INTERIOR, în locul tău!

Și îndrăznesc să mărturisesc aceste lucruri pentru că eu le experimentez, de vreo 20 de ani încoace: nu frecventez nici un doctor, preot, psiholog, cursuri samd… nu am nevoie și, pe de altă parte, nu sunt, nici psiholog, nici astrolog, nici guru de nici un fel. Sunt autodidact, îmi place să citesc și să scriu povești mito-logice. Dacă folosește cuiva și cineva învață cu ajutorul lor să se conecteze la Sine, cu atât mai bine. Dacă nu, cele pe care le împărtășesc pot rămâne la stadiul de simple istorii fantastice (sau fantasmagorice) ca visul unui Nebun într-o noapte de vară. Așa că refleXiile de astăzi  (sau reflecțiile, dacă vreți) mi-au fost inspirate de Luna plină din Vărsător, unde un clovn Spânzurat, agățat de bârna dură a realității materiale și-a găsit mântuirea în fermecătoarea grădină a Raiului, ascunsă în capul Justiției universale.

“When I discover who I am, I’ll be free.”  / „Când voi descoperi cine sunt, voi fi liber.”–  Invisible Man, Ralph Ellison (1.03.1914, avatar Magician I cu Soarele în Pești pe arcana Judecății XX, luna Împărătesei III, secolul Soarelui XVIIII, anul Temperanței XIIII)

La fel cum în trecut fiecare civilizație era mobilul propriei sale mitologii, în lumea modernității […] fiecare individ este centrul propriei sale mitologii, în care propria sa inteligență este Dumnezeul Întrupat, ca să zicem așa, pe care conștiința îl va avea de aflat în urma unei căutări empirice. Aforismul de la Delphi, “cunoaște-te pe tine însuți” este motto-ul. Iar centrul acestei lumi nu este Roma, Mecca, Ierusalim, Sinai, sau Benares, ci fiecare “tu însuți” de pe acest pământ. . . (Campbell 1968, Creative Mythology – Mitologia Creativă)

Am mai făcut un pas în înțelegerea naturii diferențelor dintre Tarotul de Marseille și varianta contemporană comună supranumită Rider Waite, după numele autorului, publicată pentru prima dată în anul 1910 (anul Roții Fortunei X, soarta din secolul Soarelui), variantă fundamental diferită, care alterează absolut toate arcanele, deturnându-le semnificațiile originare. Merită remarcat că poetul și misticul englez Arthur Rider Waite s-a născut la 2 octombrie 1857, dpdv al Tarotului fiind deci avatar al Papesei II, aflată cu cartea cunoașterii ei sub influența Roții Fortunei X (sorții), în anul Spânzuratului XII (5+7), deci cumva fusese predestinat să răstoarne și răstălmăcească simbolurile Tarotului, probabil pentru a îndepărta masele superficiale, manipulabile (turma) de adevărata cunoaștere și a-i selecta prin aceasta pe căutătorii adevărului care nu se tem de oprobiul public și îndrăznesc să confrunte atât dogma cât și moda efemeră. Acel set de Tarot reflecta fidel lumea sumbră și decadentă a generațiilor de la 1800, din secolul Lunii XVIII, care a scos pe taraba publică (exorcizat) toți monștrii din subconștientul colectiv frământat de lupte pentru putere și injustiții. Cumva a reprezentat o adaptare a Tarotului la spiritul vremurilor moderne dar și un act magic de consacrare a Lumii aflată la final de eră astrologică.

Pe de altă parte, Tarotul de Marseille a fost reconstituit de Jodorowsky și Camoin pe baza pachetului lui Nicolas Conver, de la 1760, republicat de Editura Camoin în 1965, la care au fost adăugate în arcane și toate elementele simbolice regăsite în urma cercetării a numeroase pachete adunate de prin anticariate. Reperele temporale ale acestei vaste întreprinderi de studiu comparat al Tarotului de Marseille, care la Jodorowsky s-a întins pe parcursul a peste 30 de ani de viață și a dus la crearea acestui instrument puternic de auto-cunoaștere și evoluție, sunt semnificative. Artistul s-a născut la 17 februarie 1929, fiind deci avatar al arcanei Raiului XVII, virtute a Justiției divine VIII (1+7), sub patronajul Papesei II, în anul Puterii din secolul Soarelui XVIIII. În 1973, la 29 noiembrie (de 2 ori Puterea XI în anul Roții Fortunei X) a lansat filmul ezoteric Holy Mountain, inspirat din Tarotul de Marseille iar începând cu 1980, a început să susțină conferințe publice pe teme de Tarot. Primul set de Tarot de Marseille reconstituit a fost finalizat la sfârșitul anilor 1990, ani patronați de arcana VIIII a Eremitului. Iar lucrarea de psiho-magie, cum își definește Jodorowsky tehnicile de divinație pe care le folosește,  Calea Tarotului a fost publicată în 2004, anul Împăratului din secolul Judecății XX.  

Majoritatea utilizatorilor contemporani de Tarot folosesc setul RWS și această situație indică faptul că încă au rămas prizonieri în paradigma conflictuală a secolelor trecute.  Noul Tarot de Marseille, completat cu toate elementele pierdute de-a lungul timpurilor, ne pregătește pentru Lumea nouă ce va să vină. El reînvie tradiția inițiatică ancestrală, a marilor EROI și a sublimelor lor călătorii în conștiința universală. În timpul celor 100 de ani de trezire spirituală pe care îi traversăm în secolul Judecății XX, până la apariția Lumii magice de după anii 2100, tot mai mulți astfel de EROI se vor trezi în avatarele lor și vor REdescoperi căile inițiatice ascunse, uitate, atât de mult timp păstrate secrete, în umbra unor epoci întunecate de suferință. Tarotul de Marseille, continuatorul neîntrerupt al marilor Mistere Eleusine, revenit surprinzător pe scena vieții, ne va însoți și ne va inspira în această fabuloasă călătorie dintre erele astrologice.

Multumim, Jodorowsky-Camoin pentru darul vostru neprețuit, care ușor-ușor își va face loc în inima tuturor celor pasionați de cunoașterea veritabilă și de evoluția personală, care vor susține în cele din urmă saltul OM-MENIRII în conștiința nemuritoare a Vărsătorului!

“Spacetime tells matter how to move; matter tells spacetime how to curve.” / „Spațiul-timp spune materiei cum să se miște; materia spune spațiu-timpului cum să se curbeze.” – John Archibald Wheeler (fizician american, n. 9.07.1911, Eremit cu Soarele in Rac, pe arcana Îndrăgostitului VI, luna Șaretei VII, anul Puterii XI)

Femeia-Spațiu & Bărbatul-Timp

Împărăteasa III creează Spatiul (3D), de la cer la pământ, Împăratul IIII desfășoară Timpul, între “a fost odată“ și “niciodată“, în mintea lui iluminată de idei. Căci Eremitul ne reamintește mereu că nu există decât trecutul, unde TOTul s-a întâmplat deja și a rămas înscris pentru TOTdeauna în cartea aTOTcuprinzătoare a Papesei. În spatiul 3D, fiecare Împărăteasă și Împărat, se prezintă în câte 3 personaje. Misterul fără număr, dinafara Timpului circular, pleacă în călătoria inițiatică dar, până la final, dezbracă Împăratul (4) de toate poveștile lui dramatice și se ascunde în spatele misterului fără nume (13), care își va pierde din nou numărul, imediat ce va reuși să iasă din mâzga întunecată a suferințelor. Iar Împărăteasa (3) coboară răsturnată din înălțimi, de pe tronul aflat în centrul labirintului ei spatial (12) și devine o Lume din ce în ce mai adevărată, ca un ou al perfecțiunii, frumos încondeiat (21).

În acest model universal, Gardienii creației, ar fi trebuit să fie Papesa și Papa, părinții primordiali care, întorși cu spatele, de supărare, la tot Universul dintre ei, fiecare cu argumentele lui,  și-au abandonat copilul, Eroul Magician (primul născut și cel mai important) și au lăsat Șareta (2+5=3+4=7),  Vehiculul întrupării (mașina timpului, dacă vreți), împotmolită în noroi, astfel că doar caii nevăzuți se puteau mișca după cum băteau vânturile cosmice ale Roții Fortunei, devreme ce spatiul rămânea nemișcat și pasiv, ca o scenă de teatru sub cortina cerului înstelat, care când se lăsa învăluind lumea în întuneric, când se ridica scoțând-o la lumina zilei.

“Space and time are the framework within which the mind is constrained to construct its experience of reality.” / „Spațiul și timpul sunt cadrul în care mintea este constrânsă să-și construiască experiența realității.” – Immanuel Kant (filozof illuminist, n. 22.04.1724, Nebun cu Soarele în Berbec pe arcana Nebunului, luna Împăratului IIII, anul Îndrăgostitului VI)

“Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes. “ / Cine se uită înafară, visează; cine se uită înăuntru, se trezește. – C.G. Jung

“Right is right even if everyone is against it and wrong is wrong even if everyone is for it. “ / Binele este bine chiar dacă toți sunt împotriva lui și răul este rău chiar dacă toți sunt pentru el. – William Penn (scriitor englez, n. 14.10.1644, Temperanța XIIII, cu Soarele în zodia Balanței, pe arcana Puterii XI, luna Roții Fortunei, secolul Casei Dumnezeu XVI, anul Justitiei VIII )

28.06.2022 (6-10-6) Pentru noile vechi începuturi…

Acesta ar putea să fie ultimul articol din seria dedicată Îndrăgostitului, în avanpremier(e)a Lunii noi în domiciliul din zodia Racului, chiar pe arcana Îndrăgostitului, de ziua Puterii XI (29.06.2022), ca o înCERCare de reîntoarcere ACASĂ! … Sau nu…

Ca un preambul, reamintesc modul de alcătuire a simbolurilor grafice care formează numerele pe cărțile din Tarotul de Marseille. La început a fost vorba doar de UNU, cu-VÂNTUL, linia verticală care unește cerul cu pământul și care se prezintă ca un copil Magician. Mai departe, toate celelalte numere rezultau din însumarea lui repetată. Iar la origine, acest UNU, ca prim element care a ieșit din TOTUL sau NIMICUL arcanei fără număr reprezenta focul, dorința arzătoare de A FI, de a intra în jocul universal al creației. Până la Împărat, fiecare arcană creștea cu câte o putere magică: Papesa adăuga focului Magicianului memoria apei, generând cartea vieții și oul primordial, Împărăteasa forma pământului, generând ființa întrupată, LUMEA iar Împăratul viteza gândului, înzestrând ființa cu capacitatea de a proiecta, cu imaginație. Dar odată cu Papa V se întâmpla un fenomen extra-ordinar: doar 2 linii EGALE se înclinau una spre cealaltă, unindu-se într-un punct în partea de jos și formând un unghi care se deschidea în sus, înspre cer, spre infinit, ca și cum toată puterea celor 4 elemente anterioare ar fi fost conCENTRATĂ în acel unic punct țintuit la pământ. Și de acolo pornea experiența ființei primordiale în dimensiunea materială, din cauza dorinței de (auto)cunoaștere. Din acest PUNCT de vedere, arcana Îndrăgostitului era formată din arhetipul Papei (ghidul interior) cumulat cu cel al Magicianului, VI, dar un Magician care și-a exteriorizat dorința, EROSUL și prin aceasta s-a supus Morții, rămânând înțepenit în imposibilitatea de a alege între 2 entități feminine arhetipale, separate între trecut și viitor, între înainte și după căderea din Rai, într-un veșnic balans traumatic, amețitor, care a dus în cele din urma la formarea Roții Fortunei, X.  Și așa s-a ajuns în situația ca Justiția VIII și Roata Fortunei  X să țină între ele, între libertatea (responsabilitate CONSIMȚITĂ) și necesitatea (responsabilitate IMPUSĂ), soarta lui Dumnezeu, oglindit din Îndrăgostit (69)! Diferențele dintre cele 2 reprezentări ale dreptății divine, din arcanele VIII și X, sunt însă esențiale:

• Justiția este INTERIORIZATĂ, perfect conștientă de sine, privește DREPT în față cu ochii LARG DESCHIȘI și își cântărește singură, cu luciditate, faptele și consecințele lor, retezând fără EZITARE răul identificat din rădăcină și echilibrând în permanență balanța întrupării, cu atenție și precizie.
• Roata Fortunei și-a exteriorizat dreptatea, la fel ca și Îndrăgostitul Erosul și a transformat-o într-un Sfinx IMPENETRABIL, misterios și invizibil, care stă deasupra oceanului universal al timpului, tulburat de emoții furtunoase și periclitează viața eroilor agățați de o roată instabilă, incapabili de a-și mai controla direcția.

Am auzit de multe ori în această lună a Îndrăgostitului, de la personaje din cele mai diferite, expresia „las lucrurile să curgă„, ca o formulă de capitulare în fața sorții. Și m-a izbit un fapt surprinzător: că de fapt, oamenii renunță de bună voie și nesiliți de nimeni la liberul arbitru atunci când se află în situații de viață pe care nu le pot înțelege și gestiona. Formulele „dă-mi DOAMNE ce e mai bine pentru mine„ sau „facă-se voia ta, precum în cer, așa și pe pământ„ sau „înger, îngerașul meu… „ și altele de acest fel, ca rugăciuni sau invocații, sunt cu siguranță practici îndelung exersate de renunțare și delegare a dreptului de a decide asupra propriei vieți către o instanță exterioară, superioară, identificată ca Dumnezeu. Iar din acel moment, Roata Fortunei, soarta, intră în acțiune fără drept de apel și poate chiar până la finalul unei vieți liberul arbitru nu mai poate fi reCÂȘTIGAT iar personajul întrupat intră pe pilot automat, condus din umbră de așa-numite SINCRONICITĂȚI, asupra cărora nu are nici urmă de control. E bine? E rău? Ce aș putea să spun este numai că, în cele mai multe situații, ar fi necesar, din cauza lipsei de discernământ a ACTORULUI principal! Dar asta m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva însăși soarta, ca renunțare la libertatea de a lua decizii PERSONALE sau ca recunoaștere a INCAPACITĂȚII de a face diferența între bine și rău, ar fi obiectul unei ALEGERI sau a unei NEGOCIERI, ce-i DREPT, de cele mai multe ori inconștiente. Și această revelație m-a dus cu GÂNDUL și mai departe: oare, în acest caz, Soarta ar mai fi inevitabilă, așa cum credeam inițial sau dacă te-ai putea CONECTA cu Justiția interioară, ai reuși să-ți asumi și să-ți plătești cu RESPONSABILITATE datoriile și să repari prejudiciile cauzate fără a mai fi împins de la spate de un factor ASTRAL, ai putea să dispui cu adevărat de control asupra propriei vieți? Și atunci, în esență, liberul arbitru s-ar rezuma pur și simplu la alegerea căii conștiente a Justiției interioare (ce ție nu-ți place altuia nu face) sau a căii inconștiente gestionată de Roata Fortunei, ca instanță exterioară de aplicare a legii cauzalității. Singura certitudine ar fi că, ÎNTOTDEAUNA și cu orice PREȚ, până la final, se va face DREPTATE!

“All the world’s a stage, and all the men and women merely players. They have their exits and their entrances; and one man in his time plays many parts.” / Întreaga lume este o scenă, iar bărbații și femeile sunt simpli jucători. Ei au ieșirile și intrările lor; și fiecare om, la vremea lui, joacă multe roluri.” – William Shakespeare