“Mult dincolo de coordonatele acestei epoci prezente se afla calea omului către noi răsărituri și către noi orizonturi. Iar nașterea acestei noi ființe nu era o povară pentru viață, nu era o fantezie nepământeană a cărei credință era impusă prin decret bisericesc, ci o realitate vie, tangibilă care avea să fie creată, aici și acum, prin depășirea eroică de sine a individului măreț. Un astfel de individ trebuia să-și transforme viața într-o operă de artă în care să-și făurească propriul caracter, să-și îmbrățișeze soarta și să se recreeze pe sine ca protagonist eroic în marea poveste a lumii. […] Abia după, Dumnezeul demult proiectat în depărtări putea fi născut din nou înăuntrul sufletului uman. Abia apoi omul putea să danseze ca un zeu în fluxul etern, eliberat de orice temei și de orice limită, dincolo de orice constrângere metafizică.“ – The Passion of the Western Mind, Pasiunea minții occidentale, Richard Tarnas (istoric cultural și astrolog elvețian, 21.02.1950, avatar Lumea XXI cu Soarele în Pești pe arcana Judecății XX, luna Papesei II, anul Papei V)
Am scris cu ani în urmă un articol pe această temă care în zilele acestea, pentru mine, revine în actualitate sub o formă năucitoare, datorită perspectivei deschise de Tarotul de Marseille.
Dar mai întâi o să citez din acel articol mai vechi.
“Un simbol puternic în ezoterism este cubul negru al lui Saturn. Ce exprimă el? … un spațiu limitat, complet izolat, închis între oglinzi care nu comunică DELOC cu exteriorul. …
Cubul desfășurat formează o cruce! Cea pe care Omul-Zeu a fost răstignit și pe care a fost învățat să și-o aplice în FIECARE ZI peste piept, din frunte (ochiul interior al pinealei) la plexul solar și la umeri, legându-și astfel ambele brațe conectate la emisferele cerebrale și tăindu-și singur CAPUL, pierzînd conexiunea inimii cu creierul! Și-a consfințit de bună voie închisoarea și statutul de ROB. De aici și expresia, NE DUCEM CRUCEA (Karma)! Se pune cruce la TOT și peste TOT, la GÂT, pe mâncare, pe pereții caselor în care locuim, la intersecții de drumuri și pe morminte! Construim biserici cu cruce în punctele energetice de putere ale Pământului.
Casele în care ne-am închis au forme pătrate sau dreptunghiulare. Ne mișcăm după semne de circulație cu simboluri magice: triunghiul cedează trecerea, în cercul (universul) barat ni se interzice accesul (!), zebra cu gratiile închisorii apare și pe toata hrana noastră sub forma codurilor de bare, pardosele în dungi sau patrate (eventual albe și negre) arată că numai pe acolo SE TRECE, șamd.
Nu vom putea depăși aceste condiționări până când nu vom fi pe DEPLIN CONȘTIENȚI de ele. Nu putem să dărâmăm zidurile închisorii dacă NU VREM SĂ LE VEDEM. E o lupta dură pentru trezirea și supraviețuirea omului-zeu.“
Eliberează-ți mintea! “Free your mind”, îi spunea Morpheus lui Neo în Matrix! “ (Am încheiat citatul)
Și uite așa, am ajuns la arcana cu numărul XVI din Tarotul de Marseille, Casa Dumnezeu, în care turnul reprezintă tocmai acea închisoare a minții din care majoritatea oamenilor nu știe cum să scape.
Dar dincolo de toate astea cubul lui Saturn reprezintă o buclă temporală. Saturn fiind însuși zeul Timpului, închide pur și simplu personajele într-o poveste de viață recurentă din care nu pot nicicum evada. Poziția lui Saturn într-o hartă astrologică natală indică LOCUL (casa) și natura acelei închisori karmice. Exact ca-n filmele de tipul Ziua Cârtiței, un EROU se poate TREZI la un moment dat că repetă la infinit aceleași situații, evenimente, cu aceiași interlocutori și nimeni din anturajul lui nu își poate aminti nimic din nenumăratele episoade trecute pe care le-au mai TRĂIT împreună. Bucla se termină de obicei cu SOMNUL sau moartea Eroului după care El se regăsește din nou în același loc și în același rol, doar ca să o ia din nou de la capăt. Și această repetiție se poate înTÂMPLA de zeci, de sute sau chiar mii de ori până când, Omul devenit lucid reușește să găsească o portiță de scăpare.
Ce-ar fi dacă o întreagă viață ar fi o asemenea buclă temporală? Iar Tarotul de Marseille are 2 arcane care exact spre această posibilitate indică: arcana fără nume și arcana fără număr. Până la arcana 13, toate celelalte 12 arcane precedente simbolizează și LUNILE anului, care se repetă în aceeași ordine pe parcursul întregii vieți. Din acest punct de vedere, arcana fără nume se situează la răsCRUCEA dintre ani sau, la un nivel mai înalt, la RĂSCRUCEA DINTRE VIEȚI! După ea poate să urmeze Arcana fără număr, unde OMUL trece prin MOARTE, prin UITARE, este făcut MAT în jocul de ȘAH cu viața și, ca un NE-BUN, își îmbracă din nou straiele trupești și revine în punctul 0, adică intră din nou în bucla temporală ANUALĂ, a celor 12 luni care se TĂ(T) ROTesc. Sau… Omul își poate descoperi în el PUTEREA de ZEU, mergând mai departe spre arcana cu numărul XIIII, Temperanța, unde, ca un EROU legenDAR, începe să devină conștient de limitările impuse de Diavol și Casa Dumnezeu. Abia după ce se eliberează de toate legăturile și zidurile care îl îngrădesc, i se deschide calea spre Lumea perfectă a lui Platon, a fomelor ideale eterne și poate ieși din peștera morților, stăpânită de Hades sau din cubul lui Saturn, în universul imuabil al zeilor. Prin urmare, ORI DE CÂTE ORI MOARE UN OM, ÎNSEAMNĂ CĂ EL NU A REUȘIT SĂ IASĂ DIN BUCLA TEMPORALĂ ÎN CARE A FOST PRINS ȘI SE ÎNTOARCE NEGREȘIT, CA NE-NUMĂRAȚI ALȚI NE-BUNI, ÎN LUMEA TRECĂTOARE A FORMELOR IMPERFECTE, DEGRADABILE! Își reia traseul anual pe ROATA ZODIACALĂ a celor 12 luni repetitive, unde Soarele Magician, CONȘTIINȚA LUI, LUMINA DE LA CAPĂTUL TUNELULUI, este crucificat încă o data pe CIRCuitul ceresc, între cei 4 stâlpi ai punctelor cardinale. Iar asta mai evidențiază un lucru esențial: CĂ SINGURA CALE DE IEȘIRE DIN LABIRINT E AICI! Pentru că moartea, de SECERA lui Saturn, nu e decât o poartă care duce înapoi în cubul lui (de unde și crucile puse pe MOR-MINTE)! Iar închisoarea e chiar MINTEA blocată într-o buclă temporală. În multe filme am văzut secvențe asemănătoare, în care personajele rămâneau sechestrate în spațiul unei camere sau al unei case și indiferent ce ieșire ar fi încercat să folosească se întorceau mereu în același loc. Acesta este de fapt iadul, incapacitatea EROULUI poveștii de a părăsi locul în care ZACE în dramă și suferință, pe care le retrăiește MURIND la nesfârșit, iar și iar.
Cum îmi place să învârt cuvintele, propun următoarea temă de meditație. Din RAI inversat rezultă IAR și arată că opusul raiului este REPETIȚIA. Din IAD inversat rezultă DAI , însemnând că opusul iadului ar fi dărnicia, capacitatea de a dărui și de a te dărui unei IDEI dar și capacitatea de a-ți DA DRUMUL de pe bârna Spânzuratului, până la finele ultimei luni a ultimului an din Era Peștilor. Care ar putea fi acel ultim an? Aș zice 2099, pentru că din 2100 zorile unei Lumi noi s-ar putea reVĂRSA la orizonturile OM-MENIRII. Atunci când Uranus își va relua domnia de DREPT, în Era Vărsătorului, în care zeii decăzuți vor fi din nou serviți la masa VIEȚII cu ambrozia și nectarul nemuririi, portalul morții saturniene sau porțile iadului vor fi definitiv închise iar pentru cei prinși în acea dimensiune mentală fără întoarcere, a durerii, uitarea va deveni TOTală, fiind singurul balsam vindecător pentru o rană mult prea veche. Și am dat peste o informație interesantă căutând efemeridele pentru anul 2100: Uranus va intra în Berbec, pe arcana fără număr a Nebunului, semnalând un nou început epocal, pe 29 iunie 2100 la ora 08:03.
“Imagine, for a moment, that you are the universe.“ / Imaginează-ți, pentru o clipă, că tu ești universul. – Richard Tarnas
