Există momente care nu sosesc cu tunete.
Niciun avertisment. Nicio voce. Niciun semn.
Doar o întoarcere liniștită.
O alegere.
Și lumea se dezbină.
Acest cântec s-a născut dintr-un tipar pe care nu-l mai puteam ignora.
Un tipar care se mișcă prin mit, prin tarot, prin timp…
și prin propria mea familie.
Împărăteasa.
Cea care dă viață.
Dar ce se întâmplă când viața alege?
Ce se întâmplă când ceva este ținut…
și altceva este lăsat în urmă?
În această poveste, Demeter stă în centru.
Pe de o parte, câmpul viu.
Pe de altă parte, pământul sterp.
Nu s-a purtat niciun război.
Nu s-a declarat nicio judecată.
Dar ceva s-a schimbat.
Și din acea schimbare…
a apărut leul.
Leul nu este forța ca violență.
Nu este dominație.
Nu este control.
Este ceea ce se naște
când viața și echilibrul se întâlnesc.
Harul.
Acesta nu este doar un mit.
Este un tipar care se repetă:
În familii.
În alegeri.
În fracturile tăcute care modelează vieți întregi.
Unele devin structură fără curgere.
Unele devin curgere fără fundament.
Și undeva între ele…
ceva așteaptă.
Acest cântec este despre acel spațiu.
Spațiul dintre ceea ce a fost ales
și ceea ce a fost lăsat în urmă.
Spațiul în care leul încă umblă.
🎧 Ascultă cu atenție.
Aceasta nu este o poveste despre trecut.
Se întâmplă acum.
Versuri
În ziua în care câmpul a fost despărțit
Niciun tunet nu a venit. Niciun semn de ea
O mână liniștită, o lamă care se învârte
O alegere a credinței, o lume nefăcută
Înainte de alegere…
Înainte de cădere…
Lumea stătea întreagă, spirala largă
Toate lucrurile erau ținute, toate lucrurile înăuntru
Fără margine, fără linie, fără nevoie de a alege
Niciun suflet nu era marcat să câștige sau să piardă
Apoi ceva s-a mișcat
O întoarcere tăcută
O sămânță de foc
O voință de a arde
Alegerea Demetrei
Pământul a cedat
Un câmp a rămas verde
Unul s-a transformat în gri
Niciun glas nu a declarat
Niciun echilibru nu a fost cântărit
Doar viața retrasă
Și căi refăcute
O parte s-a încălzit cu mâini atente
Pământ moale și fertil, pământuri bine îngrijite
Cealaltă ținea ceea ce mai rămăsese
O lume mai vastă, dar lăsată nerevendicată
Niciun război nu a fost purtat
Niciun sânge nu a fost vărsat
Dar ceva s-a rupt
Și nu a fost vindecat
Alegerea Demetrei
Pământul a cedat
Un câmp a rămas verde
Unul s-a transformat în gri
Niciun glas nu a declarat
Niciun echilibru nu a cântărit
Doar viața a fost retrasă
Și căi refăcute
Leul a stat între cei doi
Nu știa care parte era adevărată
A ținut linia, a simțit tensiunea
A rupt pacea și a făurit lanțul
Și în acel spațiu, unde nimic nu a crescut
S-a format un observator, un punct de vedere
Leul a trecut dincolo de văl
Nicio mână nu a rămas să țină balanța
Câmpurile au stat nemișcate, nicio forță între
Ceea ce odată a fost legat, eliberat, nevăzut
Văd linia care nu a fost trasă
Simt greutatea încă purtată
Nu în pământ, nu în aur
Ci în legăturile care și-au pierdut strânsoarea
Alegerea Demetrei
Pământul a cedat
Un câmp a rămas verde
Unul s-a transformat în gri
Dar ceva așteaptă
Între cei doi
O cale nefăcută
O trecere prin
Nerestaurată încă
Nedesfăcută încă
Povestea se rupe
Fire noi sunt țesute
SURSA: https://klic.cc/my-posts/