De ziua Lunii Sângerii a Eclipsei din portalul deopotrivă al Șaretei (797) ca și al Eremitului (799) (7.09.2025).
Obișnuiesc să spun că, între cele 21 de arcane ale Tarotului, arcana Spânzuratului XII reprezintă o scurtăTURĂ spre lumea ideală, ajungând de-a DREPTUL în arcana XXI atunci când are curajul să se lase să cadă în golul de sub EL. Pentru că în CAPUL lui cerul ia locul pământului și dizolvă granițele dintre material și spiritual.
Și iată ce comentariu primesc în avanpremiera eclipsei de lună a Peștilor de la fiul meu, de care sunt atât de mândră că îmi calcă pe urme, și nu oricum, ci într-un fel de mare profunzime, el însuși întrupând arhetipul Spânzuratului.
”Uite la ce mă gândeam, apropo de ce ai zis tu că Spânzuratul e o scurtătură. Spânzuratul este Orfeu pe drumul lui de întoarcere din Infern, mergând înainte cu Euridice în urma lui, nevăzută, simbolizată de mâinile lui ascunse la spate. Ea nu este doar iubita lui, ci și cunoașterea ascunsă, cheia de a rupe ciclul morții și renașterii, iar încercarea lui este să aibă încredere în ceea ce rămâne ascuns, fără să se întoarcă. Să creadă cu adevărat ceea ce stie deja. Suspendat între viață și moarte, ca Spânzuratul atârnat între cer și pământ, Orfeu întruchipează momentul inițierii: dacă rezistă ispitei de a privi înapoi, o aduce pe Euridice la lumină și ajunge în Gaia (Lumea originară), dacă se clatină, o pierde și cade în Arcana fără nume, sfâșiat ca în mitul său de mai târziu, revenind în ciclul morții până când lecția este învățată. Oare toate mâinile si piciorul retezat din arcana fără nume au de a face cu mainile ascunse ale Spânzuratului?”
Asocierea arhetipului Venusian al arcanei XII (=III) cu mitul lui Orfeu mi se pare fascinantă!
Într-adevăr, mâinile ascunse ale Spânzuratului par să conțină secretul tinereții și vieții eterne. În timp ce mâinile personajelor, în majoritatea arcanelor poartă diferite simboluri, cel mai ades sceptre, însemne ale puterii, dar și cioMEGE, vase sau săbii. Misterele Eleusine ale Greciei Antice, pe care eu le regăsesc în arcanele majore ale Tarotului de Marseille, cuprindeau 3 tipuri de ritualuri, bazate pe lucruri făcute, arătate și spuse. Mâinile personajelor le simbolizează în mod specific pe cele făcute: Magul se joacă, Papesa deschide o carte, Împărăteasa adună valori … până la femeia și bărbatul Judecății care se roagă sub Luna plină cu trompeta trezirii din mâinile ei!
Însă în cazul Spânzuratului, făcutele sunt cu adevărat misterioase. Dar în mitologie ce făcea Orfeu cu mâinile lui? Cânta la lira dăruită de Hermes lui Apollo! Și cum l-a înduplecat pe Hades să o elibereze pe Euridice? Prin cântec! Deci unde se ascundea secretul lui Orfeu? În lira lui magică! Iar Euridice era MUZA otrăvită de o viperă și rămasă în Infern din cauza neîncrederii în HARul și puterea vocii lui. Lira din gât era simbolizată în arcana XII de gulerul verde închis al vieții fără de moarte, tăiat de albul neființei, dar era DUBLATĂ de încă UNA ascunsă în mâinile de la spate, situată în dreptul plexului solar unde se desenează pe trupul Spânzuratului un al doilea cap cu ochii închişi ai lunii noi, în dreptul organelor sexuale, si acela separat de bust tot printr-o linie albă.
Orfeu și-a pierdut capul ucis fiind de Maenade, nimfele ”nebune” ale pădurii care îl urmau pe Dionysus în procesiunile extatice și trupul lui a fost rupt în bucăți aşa cum sugerează crucea albă de pe Spânzurat și cele 12 ramuri înSÂNGErate din copacii care-l îngrădesc într-o formă de sicriu.
Numele lui Orfeu are o stranie asemănare cu Morfeu, frate cu Thanatos, unde, din punct de vedere etimologic morphḗ înseamnă formă iar órphnē înseamnă întuneric, adică lipsit de formă!
Și deci, care ar fi în ultimă instanță secretul lui Orfeu? Acordarea lirei din gât (Logosul) cu cea de sub plexul solar (Erosul), care nu se putea realiza în lipsa muzei pierdute, Euridice. Și acum cireașa de pe tort: etimologia numelui ei vine de la eurýs (εὐρύς), mare, vast și díkē (δίκη), „dreptate” sau „drept”. Prin urmare, sensul literal al lui Euridice este „dreptatea cea mare” sau „judecata” finală. Ea simboliza scurtăTURA Spânzuratului. Și deci, de vreme ce a pierdut-o, Spânzuratul Orfeu a fost conSTRÂNS, legat de picior, să treacă prin toate misterele, ORFICE (Venus) și DIONISIACE (Marte/Mat), până la Judecata finală pentru a realiza Lumea ideală a Geei.
RASPUNSUL SPÂNZURATULUI
” Uite ce mi-a mai adus Șareta din luna Eremitului. Poate că știi deja, dar pentru mine e o asociere nouă. Mă gândeam la Lira si muzica lui Orpheu. Și suspendarea Spânzuratului are sens: trunchiurile care îl țin atârnat sunt brațele lirei lui Apollo, darul prin care a primit puterea de a încânta zei și oameni, animale și chiar pietre. Cele douăsprezece ramuri retezate nu sunt răni fără rost, ci semnele ordinii cosmice – lunile, zodiacul, mersul timpului. Din ele se nasc șase corzi (Lira are 7 corzi), care se împletesc în a șaptea: frânghia de la picior, coarda centrală, tensiunea ce leagă și totodată cântă, căci fără tensiune nu există muzică.
Astfel, Spânzuratul devine el însuși liră: trupul lui este cutia de rezonanță, tăcerea lui ascunde sunetul, iar inversarea îl transformă într-un instrument ce trebuie acordat prin sacrificiu. Euridice este cântecul ascuns, dorința care vrea să se ridice; privirea întoarsă ar aduce disonanța, dar încrederea și abandonul fac ca durerea să se prefacă în armonie.
În Spânzurat, Orfeu și lira sa sunt una: cântăreț și instrument, sacrificiu și inițiere, prin care suferința se transformă în muzica eliberatoare a sufletului care îl duce in Gaia.” (Klic cc)
