{"id":3553,"date":"2026-02-06T13:59:27","date_gmt":"2026-02-06T13:59:27","guid":{"rendered":"https:\/\/carteamagului.ro\/tarot\/?p=3553"},"modified":"2026-02-06T14:08:34","modified_gmt":"2026-02-06T14:08:34","slug":"nivelurile-durerii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/carteamagului.ro\/tarot\/nivelurile-durerii\/","title":{"rendered":"Nivelurile durerii"},"content":{"rendered":"\n

Scrisoarea lui Ion c\u0103tre tat\u0103l s\u0103u, cu dedica\u021bie muzical\u0103 https:\/\/www.youtube.com\/watch?v=XYvRG8WZHTg<\/a><\/p>\n\n\n\n

Hei Micu,<\/p>\n\n\n\n

M-am g\u00e2ndit destul de mult la tine. M\u0103 \u00eentreb unde e\u0219ti \u0219i ce faci. \u00cemi place s\u0103 cred c\u0103, dac\u0103 ai putea, te-ai \u00eentoarce \u0219i m-ai pune la curent din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. Poate c\u0103 da, \u00eentr-un fel ciudat. Vreau s\u0103-\u021bi spun o poveste. Povestea unui c\u00e2ntec pe care l-am scris zilele trecute, povestea na\u0219terii albumului \u201eLevels of Pain\u201d. Ca s\u0103 fiu sincer, pare mai pu\u021bin ceva creat de mine \u0219i mai mult ceva ce am descoperit \u00eempreun\u0103, ca \u0219i cum ar fi a\u0219teptat sub suprafa\u021ba vie\u021bilor noastre.<\/p>\n\n\n\n

A \u00eenceput cu durere, o durere visceral\u0103 real\u0103. A \u00eenceput cu o excursie la schi sub un cer palid de iarn\u0103, cu respira\u021bia transform\u00e2ndu-se \u00een ghea\u021b\u0103 \u00een aerul rece \u0219i cu o \u00eentrebare.<\/p>\n\n\n\n

O \u00eentrebare care a dezlegat amintiri.<\/p>\n\n\n\n

O \u00eentrebare care m-a dus \u00eenapoi la spital, de data aceasta cu tine ca pacient.<\/p>\n\n\n\n

O \u00eentrebare care a evocat conversa\u021biile t\u00e2rzii de noapte pe care le-am \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it pe coridoarele lini\u0219tite ale Spitalului Juravinski.<\/p>\n\n\n\n

O \u00eentrebare care a sub\u021biat v\u0103lul timpului.<\/p>\n\n\n\n

A fost o \u00eentrebare care mi-a fost pus\u0103 iar \u0219i iar \u00een str\u0103lucirea steril\u0103 a camerelor de spital dup\u0103 accidentul meu de motociclet\u0103 din 29 mai 2023. O \u00eentrebare care m-a urm\u0103rit prin oase zdrobite \u0219i opera\u021bii e\u0219uate, prin nop\u021bi lungi c\u00e2nd durerea a \u00eentins orele \u00een ceva f\u0103r\u0103 t\u0103i\u0219 sau mil\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i a fost aceea\u0219i \u00eentrebare care a revenit \u00een ultimele luni ale vie\u021bii tale, rostit\u0103 \u00eencet l\u00e2ng\u0103 pat, ridic\u00e2ndu-se prin zumzetul ma\u0219inilor \u0219i ritmul fragil al respira\u021biei \u00eemprumutate.<\/p>\n\n\n\n

\u201ePe o scar\u0103 de la unu la zece, cum \u021bi-ai evalua durerea?\u201d<\/p>\n\n\n\n

La \u00eenceput a p\u0103rut practic\u0103. Un num\u0103r. O c\u0103su\u021b\u0103 de bifat. O modalitate de a m\u0103sura ceva ce refuz\u0103 orice m\u0103sur\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Dar, \u00een timp, a devenit altceva. A devenit un ritm. O scar\u0103 care se ridic\u0103 prin umbr\u0103. Un limbaj pe care am\u00e2ndoi a trebuit s\u0103-l \u00eenv\u0103\u021b\u0103m.<\/p>\n\n\n\n

Un limbaj pe care am ajuns s\u0103-l vorbim fluent.<\/p>\n\n\n\n

Un limbaj scris \u00een respira\u021bie \u0219i oase.<\/p>\n\n\n\n

Un limbaj pe care mul\u021bi dintre noi \u00eel purt\u0103m, fie c\u0103 vrem, fie c\u0103 nu.<\/p>\n\n\n\n

Sunt at\u00e2t de multe lucruri pe care vreau s\u0103 \u021bi le spun. \u0218i \u00eent\u00e2rzii s\u0103 le spun.<\/p>\n\n\n\n

Am vrut s\u0103 le spun c\u00e2t mai era timp. Dar ai plecat repede. Priorit\u0103\u021bile s-au schimbat peste noapte. Zilele s-au \u00eengustat. \u0218i cumva, am r\u0103mas f\u0103r\u0103 timp.<\/p>\n\n\n\n

Am \u00eencercat s\u0103 spun ce puteam pur \u0219i simplu fiind acolo. St\u00e2nd l\u00e2ng\u0103 tine \u00een acele ultime por\u021biuni de drum. Ap\u0103r\u00e2nd c\u00e2t de des \u0219i c\u00e2t de mult am putut.<\/p>\n\n\n\n

\u00cemi amintesc cum mi-ai spus c\u0103 nu ai fost un tat\u0103 bun. C\u0103 nu mi-ai transmis nicio lec\u021bie important\u0103. C\u0103 nu exista nimic spre care s\u0103 po\u021bi ar\u0103ta \u0219i s\u0103 spui: \u201eCopiii mei \u0219tiu asta pentru c\u0103 i-am \u00eenv\u0103\u021bat eu\u201d. Nicio \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 m\u0103rea\u021b\u0103. Nicio mo\u0219tenire clar\u0103 de \u00een\u021belepciune.<\/p>\n\n\n\n

Te-ai \u00een\u0219elat.<\/p>\n\n\n\n

Cel pu\u021bin pentru mine, ai fost acolo \u00een modurile care conteaz\u0103 cel mai mult. Ai fost \u00eentotdeauna Planul meu B, fie c\u0103 \u0219tiam sau nu. \u0218i nu este pu\u021bin lucru. Planul B este salvarea atunci c\u00e2nd Planul A se pr\u0103bu\u0219e\u0219te. Este asigurarea lini\u0219tit\u0103 c\u0103, dac\u0103 p\u0103m\u00e2ntul cedeaz\u0103, cineva va mai fi \u00een picioare. Este linia de salvare care permite unei persoane s\u0103 \u00ee\u0219i asume riscuri, s\u0103 creasc\u0103, s\u0103 p\u0103\u0219easc\u0103 \u00een necunoscut f\u0103r\u0103 a fi consumat\u0103 de el.<\/p>\n\n\n\n

Este plasa de siguran\u021b\u0103 pe care mul\u021bi nu o au niciodat\u0103. Ai fost putere pur\u0103 pentru mine. Te vedeam ca fiind invincibil.<\/p>\n\n\n\n

Planul B<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Cred c\u0103 m-ai \u00eenv\u0103\u021bat lec\u021bia asta c\u00e2nd eram foarte mic, \u00eentr-un mod care nu era deloc abstract. Sunt sigur c\u0103 \u00ee\u021bi aminte\u0219ti de excursia noastr\u0103 cu barca pe r\u00e2ul L\u0103pu\u0219 din Rom\u00e2nia, c\u00e2nd barca noastr\u0103 gonflabil\u0103 s-a \u00eenf\u0103\u0219urat \u00een jurul unui copac \u0219i ne-a aruncat \u00een curentul s\u0103lbatic.<\/p>\n\n\n\n

Nu-mi amintesc totul. Amintirea din acea v\u00e2rst\u0103 este \u00eempr\u0103\u0219tiat\u0103 \u0219i fragmentat\u0103. Dar \u00eemi amintesc c\u0103 te-am strigat. \u00cemi amintesc c\u0103 erai acolo. \u00cemi amintesc cum m\u00e2inile tale m\u0103 scoteau din ap\u0103. \u00cemi amintesc s\u00e2ngele de pe picioarele tale de la pietrele pe care te-ai aruncat ca s\u0103 ajungi la mine.<\/p>\n\n\n\n

Mai presus de toate, \u00eemi amintesc c\u0103 m-am sim\u021bit \u00een siguran\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen acel moment, f\u0103r\u0103 discursuri sau instruc\u021biuni, mi-ai ar\u0103tat ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii acolo. Nu condi\u021bionat. Nu convenabil. Ci complet.<\/p>\n\n\n\n

M-ai \u00eenv\u0103\u021bat din nou lec\u021bia asta ani mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd am plecat de acas\u0103 s\u0103 locuiesc cu mama f\u0103r\u0103 s\u0103-\u021bi spun. Nu-mi amintesc de acea perioad\u0103 ca fiind una fericit\u0103 sau trist\u0103, de altfel. Dar \u00eemi amintesc de acea diminea\u021b\u0103 \u00een Bucure\u0219ti, c\u00e2nd mergeam spre \u0219coal\u0103 \u0219i te-am v\u0103zut acolo. M-ai g\u0103sit. M-ai g\u0103sit.<\/p>\n\n\n\n

Cred c\u0103 aceasta ar putea fi una dintre cele mai fericite \u0219i mai formatoare amintiri pe care le port. Mi-a fost dor de tine mai mult dec\u00e2t \u0219tiam cum s\u0103 spun.<\/p>\n\n\n\n

\u00cemi amintesc c\u0103 te-am v\u0103zut acolo, z\u00e2mbind, cu bra\u021bele larg deschise. \u00cemi amintesc c\u0103 alergam spre tine f\u0103r\u0103 ezitare, arunc\u00e2ndu-m\u0103 \u00een \u00eembr\u0103\u021bi\u0219area ta. \u00cemi amintesc sentimentul de a fi ridicat, de a fi adunat.<\/p>\n\n\n\n

\u00cemi amintesc de bucurie pur\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Am \u00eencercat s\u0103-\u021bi spun c\u00e2teva dintre aceste lucruri \u00een timpul acelor lungi nop\u021bi de spital. \u00cemi amintesc c\u0103 m-am g\u00e2ndit c\u0103 merit\u0103 s\u0103 fie scrise, s\u0103 fie a\u0219ezate sub forma unei scrisori. Am vrut s\u0103 o fac atunci. \u00cen schimb, o scriu acum.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i chiar \u0219i \u00een timp ce scriu, \u00eentrebarea revine \u0219i \u00eemi r\u0103sun\u0103 \u00een minte. \u201eCum \u021bi-ai evalua durerea?\u201d<\/p>\n\n\n\n

Nu este durerea fizic\u0103 ceea ce ascult acum. Este ceva mai lini\u0219tit. M\u0103 g\u00e2ndesc la tine. O durere a sufletului. O durere a timpului, poate, \u0219i a distan\u021bei ciudate pe care o pune \u00eentre noi. Nu doar distan\u021ba mor\u021bii, ci \u0219i distan\u021ba uit\u0103rii. \u00cen fiecare zi sunt sigur c\u0103 exist\u0103 lucruri mici care se strecoar\u0103. Chipul t\u0103u. Z\u00e2mbetul t\u0103u. Micile obiceiuri care m\u0103 enervau \u00eenainte. Sunetul exact al vocii tale c\u00e2nd erai amuzat, enervat sau critic fa\u021b\u0103 de ceva. M\u0103 tem c\u0103 \u00eentr-o zi vei fi doar o schi\u021b\u0103, un g\u00e2nd trec\u0103tor sau poate nici m\u0103car at\u00e2t. Nu \u0219tiu. Memoria mea nu a fost niciodat\u0103 de \u00eencredere pe termen lung.<\/p>\n\n\n\n

Dar durerea are un fel de a deveni amintire. Ne \u00eenr\u0103d\u0103cineaz\u0103. Ne stabilizeaz\u0103. \u00ce\u0219i construie\u0219te propriul fel de fort\u0103rea\u021b\u0103 \u00een noi. Ceea ce este sculptat \u00een durere este rareori uitat. A\u0219a c\u0103 voi folosi aceast\u0103 durere pentru a sculpta amintiri despre tine, pentru a le p\u0103stra, a le pre\u021bui \u0219i a le p\u0103stra cu mine. Voi folosi durerea ca pe o ancor\u0103, o modalitate de a lega via\u021ba ta de a mea. \u0218i am din bel\u0219ug, la fiecare pas.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i revin la \u00eentrebare. \u201ePe o scar\u0103 de la unu la zece, cum \u021bi-ai evalua durerea?\u201d<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd st\u0103team \u00een patul de spital dup\u0103 accidentul meu de motociclet\u0103, c\u00e2nd opera\u021biile au e\u0219uat, c\u00e2nd componentele s-au rupt \u0219i durerea a refuzat s\u0103-\u0219i sl\u0103beasc\u0103 str\u00e2nsoarea, am r\u0103spuns sincer la aceast\u0103 \u00eentrebare. Uneori cu din\u021bii \u00eencle\u0219ta\u021bi. Alteori, epuizat. Uneori, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu ce num\u0103r ar putea con\u021bine ceea ce sim\u021beam.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i apoi, nu cu mult timp \u00een urm\u0103, am stat l\u00e2ng\u0103 patul t\u0103u \u0219i i-am auzit \u00eentreb\u00e2ndu-te acela\u0219i lucru.<\/p>\n\n\n\n

Diminea\u021ba de Cr\u0103ciun<\/strong><\/p>\n\n\n\n

\u00cemi amintesc de fa\u021ba ta din spatele m\u0103\u0219tii de oxigen. \u00cemi amintesc c\u00e2t de obosit p\u0103reai \u0219i cum \u00eenc\u0103 \u00eencercai s\u0103 fii puternic c\u00e2nd ai r\u0103spuns. \u00cemi amintesc de epuizarea din tine, genul acela care se afl\u0103 mai ad\u00e2nc dec\u00e2t corpul. \u00cemi amintesc c\u00e2nd m-ai rugat s\u0103-\u021bi fac o fotografie \u00een diminea\u021ba aceea de Cr\u0103ciun, \u00een ultima ta zi. A fost ultima fotografie pe care \u021bi-am f\u0103cut-o c\u00e2nd erai \u00eenc\u0103 tu \u00eensu\u021bi. Oric\u00e2t de dureros ar fi s\u0103 o prive\u0219ti, o voi pre\u021bui. \u00ce\u021bi mul\u021bumesc c\u0103 m-ai rugat s\u0103 o fac. Nu cred c\u0103 a\u0219 fi f\u0103cut-o altfel.<\/p>\n\n\n\n

Nu \u0219tiu de ce m-ai \u00eentrebat. P\u0103reai aproape amuzat de situa\u021bia \u00een care te afli, ca \u0219i cum ai putea \u00eenc\u0103 s\u0103 stai pu\u021bin \u00een afara ei \u0219i s\u0103 o prive\u0219ti cu umor. Poate te-ai g\u00e2ndit c\u0103 ne vom uita la ea mai t\u00e2rziu \u0219i vom r\u00e2de. Poate \u0219tiai c\u0103 voi avea nevoie de ea. O dovad\u0103 a curajului t\u0103u. O amintire a c\u00e2t de curajos ai fost, \u00een ultima zi, p\u0103\u0219ind \u00een necunoscut.<\/p>\n\n\n\n

\u00cemi amintesc de suferin\u021ba c\u00e2nd te-au conectat la aparatul de oxigen mai mare. M\u0103 \u00eentreb acum ce a\u0219 fi f\u0103cut dac\u0103 a\u0219 fi \u0219tiut c\u0103 este ultima ta zi. M\u0103 \u00eentreb dac\u0103 a\u0219 fi vorbit altfel, dac\u0103 \u021bi-a\u0219 fi atins m\u00e2na mai mult timp. O parte din mine, mi-e ru\u0219ine s\u0103 recunosc, era enervat\u0103 c\u0103 a ratat cina de Cr\u0103ciun.<\/p>\n\n\n\n

\u00cemi amintesc de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd te-ai chinuit s\u0103 urinezi \u00een ziua aceea. \u00cemi amintesc c\u00e2t de greu a fost pentru tine, cum fiecare \u00eencercare devenea o alt\u0103 mic\u0103 b\u0103t\u0103lie \u0219i c\u00e2t de des nu se \u00eent\u00e2mpla nimic. Cred c\u0103 aveam o presim\u021bire c\u0103 va fi cur\u00e2nd. Cred c\u0103 o parte din mine chiar a salutat asta, nu pentru c\u0103 a\u0219 fi vrut s\u0103 pleci, ci pentru c\u0103 nu puteam suporta s\u0103 te v\u0103d lupt\u00e2ndu-te pentru fiecare respira\u021bie. Uram c\u0103 nu puteai g\u0103si un moment de pace.<\/p>\n\n\n\n

Voiam s\u0103 te sedeze \u0219i s\u0103 te intubeze ca s\u0103 nu mai trebuiasc\u0103 s\u0103 lup\u021bi. Tu nu ai vrut asta. Cred c\u0103 te-ai hot\u0103r\u00e2t dup\u0103 ce ai fost pe acel aparat c\u0103 nu mai vrei alte interven\u021bii de genul acesta. Ai vrut s\u0103 ie\u0219i din lume \u00een termenii t\u0103i.<\/p>\n\n\n\n

M\u0103 bucur c\u0103 le-a adus Karina pe fete s\u0103 te vad\u0103. Nu \u0219tiu ce \u00ee\u0219i vor aminti sau ce va \u00eensemna pentru ele mai t\u00e2rziu, dar sper c\u0103 vizita a \u00eensemnat ceva pentru tine \u0219i c\u0103 o parte din tine s-a sim\u021bit sus\u021binut\u0103 de ea.<\/p>\n\n\n\n

Sunt recunosc\u0103tor pentru acele ultime momente c\u00e2nd medicamentele \u021bi-au oferit o oarecare alinare \u0219i \u00eemi place s\u0103 cred c\u0103 te-am v\u0103zut chiar \u0219i z\u00e2mbind \u00eenc\u0103 o dat\u0103. \u00cemi voi aminti ultimele cuvinte pe care le-ai rostit: \u201eHai s\u0103 mai dormim un pic!\u201d. \u201eHai s\u0103 mai dormim pu\u021bin.\u201d \u00cemi voi aminti mereu inima st\u00e2ngace pe care ai \u00eencercat s\u0103 o modelezi cu m\u00e2inile tale, cea care sem\u0103na mai mult cu un simbol al infinitului dec\u00e2t cu o inim\u0103. \u00cemi voi aminti m\u00e2inile tale calde. Mereu calde.<\/p>\n\n\n\n

Abia acum \u00eencep s\u0103 \u00een\u021beleg c\u00e2t de str\u00e2ns s-au \u00eempletit pove\u0219tile noastre \u0219i cum durerea noastr\u0103 comun\u0103 a dat na\u0219tere acestei scrisori \u0219i c\u00e2ntecului.<\/p>\n\n\n\n

Excursia la schi<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Se pare c\u0103 aveam nevoie de aceast\u0103 excursie la schi. \u00cenc\u0103 o amintire, poate \u00eentr-un moment critic, \u00eenainte ca uitarea s\u0103 se poat\u0103 instala complet. Un moment pentru a \u00eenscrie ceva \u00een cartea vie\u021bii mele. O amintire. Nu genul care \u00eemi rupe oasele sau \u00eemi fur\u0103 respira\u021bia, ci ceva mai mic \u0219i mai ascu\u021bit. O urm\u0103 proasp\u0103t\u0103 de durere fizic\u0103 care s\u0103 m\u0103 readuc\u0103 \u00een acel peisaj familiar. \u0218i din nou, a venit prin leg\u0103tura dintre p\u0103rinte \u0219i copil.<\/p>\n\n\n\n

De data aceasta, eu eram tat\u0103l.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-o diminea\u021b\u0103 frumoas\u0103 \u0219i geroas\u0103, de 1 februarie 2026, mi-am dus fiica, Clara, la schi. Are nou\u0103 ani. Probabil aceea\u0219i v\u00e2rst\u0103 pe care o aveam \u0219i eu c\u00e2nd am mers \u00een excursia cu barca.<\/p>\n\n\n\n

Cerul era incredibil de albastru, z\u0103pada str\u0103lucitoare ca sticla. Aerul era rece \u0219i p\u0103trunz\u0103tor, dar soarele plutea cald \u0219i constant deasupra noastr\u0103. Emo\u021bia ei era palpabil\u0103. Mi-a amintit de c\u00e2teva momente din propria copil\u0103rie c\u00e2nd bucuria se sim\u021bea at\u00e2t de pur\u0103 \u0219i simpl\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cemi amintesc de unul \u00een special. Dup\u0103 opera\u021bia de apendice, m-a\u021bi luat cu voi \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie de serviciu. Am m\u00e2ncat la un restaurant \u0219i a p\u0103rut o aventur\u0103. \u00cemi amintesc c\u00e2t de special se sim\u021bea acel lucru mic. C\u00e2t de v\u0103zut m\u0103 sim\u021beam.<\/p>\n\n\n\n

Clara r\u00e2dea, zumz\u0103ia de energie, ner\u0103bd\u0103toare s\u0103 petreac\u0103 ziua cu tat\u0103l ei pe p\u00e2rtii. A\u0219a c\u0103 am plecat. Ea era entuziasmat\u0103, iar eu eram \u00eengrijorat.<\/p>\n\n\n\n

A-mi pune piciorul \u00een bocancul de schi a fost o lupt\u0103 lini\u0219tit\u0103 \u00een sine. Oasele nu s-au vindecat niciodat\u0103 complet. Materialul care a r\u0103mas \u00een mine se mi\u0219c\u0103 \u0219i apas\u0103 unde nu ar trebui. \u0218tiam riscul. \u0218tiam costul. Dar voiam s\u0103 stau l\u00e2ng\u0103 ea pe acel deal. Voiam s\u0103-i ofer acea mic\u0103 bucurie. Voiam s\u0103 fiu acolo cu ea, s\u0103 o \u00eenv\u0103\u021b, s\u0103 o ghidez.<\/p>\n\n\n\n

Drumul spre deal s-a sim\u021bit ca o lumin\u0103 care lupt\u0103 un r\u0103zboi \u00eempotriva Imperiului Klingonian. Transpiram la minus zece grade, c\u0103ldura se ridica dintr-un corp asediat. Durerea are un mod ciudat de a te face s\u0103 te sim\u021bi at\u00e2t supra\u00eenc\u0103lzit, c\u00e2t \u0219i gol \u00een acela\u0219i timp.<\/p>\n\n\n\n

Timpul a \u00eenceput s\u0103 se dilate \u00een acel mod familiar. Scurta plimbare s-a \u00eentins \u00een ceva nesf\u00e2r\u0219it. Durerea este un alchimist puternic. \u00cengroa\u0219\u0103 aerul. \u00cencetine\u0219te ceasul. Adaug\u0103 suficient din asta \u0219i o clip\u0103 poate p\u0103rea o eternitate.<\/p>\n\n\n\n

Am ajuns la deal. A\u0219teptarea de zece minute pentru telescaun a p\u0103rut ore \u00eentregi. Mi-am imaginat c\u0103 urcarea ar putea aduce o u\u0219urare, o scurt\u0103 alinare de la presiune. Nu a fost a\u0219a. Dimpotriv\u0103, mi-a ascu\u021bit durerea. Cizma ap\u0103sa pe un os care nu se vindeca niciodat\u0103, pe un metal care \u00eenc\u0103 tr\u0103ie\u0219te unde nu ar trebui. Dac\u0103 piciorul meu se odihnea pe z\u0103pad\u0103 sau at\u00e2rna suspendat \u00een aer, nu conta prea mult. Durerea a r\u0103mas constant\u0103, indiferent\u0103 la gravita\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

Am f\u0103cut trei cobor\u00e2ri mici.<\/p>\n\n\n\n

Cu fiecare cobor\u00e2re, durerea cre\u0219tea. Se \u00eencorda \u00een jurul gleznei mele, apoi \u00een jurul respira\u021biei. La a treia cobor\u00e2re, abia mai puteam vorbi. Recuno\u0219team teritoriul. Locuisem acolo \u00eenainte.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i apoi s-a \u00eent\u00e2mplat ceva nea\u0219teptat.<\/p>\n\n\n\n

S-a uitat la mine cu aten\u021bie \u0219i a spus, cu un calm la care nu m\u0103 a\u0219teptam de la cineva at\u00e2t de t\u00e2n\u0103r, c\u0103 putem merge acas\u0103, c\u0103 ar trebui s\u0103 mergem acas\u0103. Avea lacrimi \u00een ochi. A spus c\u0103 nu-i place s\u0103 m\u0103 vad\u0103 suferind. C\u0103 asta o \u00eentristeaz\u0103. A spus c\u0103 nu trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2nem. Mi-a spus c\u0103 \u00eei place s\u0103 petreac\u0103 timp cu mine. \u0218tie deja s\u0103 schieze \u0219i \u00eei place c\u0103 a \u00eenv\u0103\u021bat de la mine. Mi-a spus c\u0103 am putea g\u0103si altceva de f\u0103cut \u00eempreun\u0103. Poate un proiect \u00een garaj.<\/p>\n\n\n\n

Nu era nicio dram\u0103 \u00een vocea lui. Nicio dezam\u0103gire. Doar grij\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Nu era ca r\u00e2ul. Nu era niciun curent care s\u0103 ne trag\u0103 \u00een ad\u00e2ncuri. Niciun s\u00e2nge pe pietre. Dar, \u00eentr-un mod mai lini\u0219tit \u0219i mai profund, ea a fost cea mai puternic\u0103 \u00een ziua aceea.<\/p>\n\n\n\n

A\u0219a c\u0103 ne-am \u00eempachetat \u0219i am mers acas\u0103. A venit cu mine la mecanic pentru un schimb de ulei la dub\u0103. \u00cen timp ce a\u0219teptam, am stat \u00een ma\u0219in\u0103 \u0219i am jucat Sudoku pe telefon. I-am ar\u0103tat mici sfaturi \u0219i trucuri, iar ea a ascultat cu aten\u021bie, hot\u0103r\u00e2t\u0103 s\u0103 fac\u0103 lucrurile bine.<\/p>\n\n\n\n

\u00ce\u0219i aminte\u0219te cu drag de acea dup\u0103-amiaz\u0103. Spune c\u0103 am f\u0103cut Sudoku \u00eempreun\u0103 la mecanic \u0219i c\u0103 a fost distractiv. A fost at\u00e2t de r\u0103bd\u0103toare, at\u00e2t de concentrat\u0103, chiar \u0219i \u00eentr-un loc care i-ar plictisi pe majoritatea copiilor de nou\u0103 ani \u00een c\u00e2teva minute.<\/p>\n\n\n\n

Nu a fost aventura la care se a\u0219tepta, dar a devenit una pe care o pre\u021buie\u0219te oricum.<\/p>\n\n\n\n

Era ceva frumos \u00een acel moment obi\u0219nuit. Nicio fapt\u0103 eroic\u0103. Nicio salvare. Doar prezen\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-un fel discret, rolurile noastre s-au schimbat \u00een ziua aceea. M-am v\u0103zut din nou copil, privind spre tine. \u0218i am v\u0103zut-o privind spre mine, tat\u0103l ei, m\u0103sur\u00e2nd ceva ce \u00eenc\u0103 nu putea numi.<\/p>\n\n\n\n

M\u0103 surprind sper\u00e2nd c\u0103 pot inspira \u00een ea ceea ce tu mi-ai inspirat \u00een mine. Acel sentiment de siguran\u021b\u0103. Acea certitudine lini\u0219tit\u0103 c\u0103 exist\u0103 \u00eentotdeauna un Plan B. Nu doar ca un tat\u0103 marcat de durere, limitat \u00een lucrurile pe care le pot face. Nu doar ca omul atent cu piciorul rupt.<\/p>\n\n\n\n

Ci ca cineva stabil. Cineva pe care se poate sprijini f\u0103r\u0103 ezitare.<\/p>\n\n\n\n

Este ciudat s\u0103 m\u0103 privesc prin ochii ei \u0219i prin ai t\u0103i. Liniile \u00eencep s\u0103 se suprapun\u0103, ca \u0219i cum timpul s-ar plia \u00een sine. Tat\u0103 \u0219i fiu. Tat\u0103 \u0219i fiic\u0103. Modele care se repet\u0103 de-a lungul genera\u021biilor, dezv\u0103luindu-\u0219i forma doar atunci c\u00e2nd ne \u00eendep\u0103rt\u0103m suficient de mult pentru a le vedea.<\/p>\n\n\n\n

Peisajul durerii<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Revenind la aceast\u0103 idee de durere, mai cunoscusem durerea \u00eenainte. \u00cent\u00e2lniri mici \u0219i mai mari. V\u0103 aminti\u021bi de negul plantar de pe talpa piciorului drept pe care l-am purtat timp de \u0219apte ani? Acesta a fost un lung test de rezisten\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cemi amintesc de un episod deosebit de brutal \u00eentr-o noapte de Revelion \u00een Cuba. Infec\u021bia s-a instalat. Dungi ro\u0219ii mi-au urcat pe picior spre genunchi. Doctorii nu au vrut s\u0103-l ating\u0103. Mi-au dat antibiotice, dar durerea a devenit ceva primordial. A restr\u00e2ns lumea la un singur punct de presiune.<\/p>\n\n\n\n

Relu a reu\u0219it s\u0103 fac\u0103 rost de lame de ras, iar eu mi-am t\u0103iat talpa piciorului. Aveam nevoie disperat\u0103 de u\u0219urare. C\u00e2nd presiunea a eliberat \u00een sf\u00e2r\u0219it \u0219i infec\u021bia s-a scurs, u\u0219urarea a fost imediat\u0103, aproape \u0219ocant\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Chiar \u0219i cu toate acestea \u00een oglinda retrovizoare, ceea ce a urmat dup\u0103 accident a fost cu totul altceva. Nu a fost un episod. Nu a fost o criz\u0103 brusc\u0103 cu un \u00eenceput \u0219i un sf\u00e2r\u0219it. A fost un peisaj. \u0218i nu eram preg\u0103tit pentru asta.<\/p>\n\n\n\n

\u00ce\u021bi aminte\u0219ti cum glumeam c\u0103, dup\u0103 ce pleci tu, te mai vedeam merg\u00e2nd cu motocicleta \u00een fa\u021ba mea? Chiar o fac uneori. Mi-e dor de motociclet\u0103. Mi-e dor de plimb\u0103rile noastre.<\/p>\n\n\n\n

Karina mi-a spus odat\u0103 c\u0103 sunt liber s\u0103 m\u0103 urc \u00eenapoi pe motociclet\u0103 dac\u0103 vreau, dar dac\u0103 cad din nou, nu va r\u0103m\u00e2ne pentru partea a doua. Era o vorb\u0103 pe care o folosea. Ceva de genul \u201ep\u0103c\u0103le\u0219te-m\u0103 o dat\u0103, p\u0103c\u0103le\u0219te-m\u0103 de dou\u0103 ori\u201d. Nu-mi amintesc cuvintele exacte, dar am \u00een\u021beles sensul.<\/p>\n\n\n\n

Poate c\u0103 zilele mele de motociclism s-au terminat. Poate c\u0103 motocicleta \u0219i-a \u00eendeplinit scopul. Poate c\u0103 nu va mai avea niciodat\u0103 aceea\u0219i atrac\u021bie f\u0103r\u0103 tine.<\/p>\n\n\n\n

\u00cemi amintesc cum ai reac\u021bionat c\u00e2nd \u021bi-am spus c\u0103 \u00eemi iau permisul de motociclet\u0103. Erai entuziasmat ca un copil \u00een diminea\u021ba de Cr\u0103ciun. \u00cemi amintesc de prima motociclet\u0103 pe care am cump\u0103rat-o \u0219i de prima dat\u0103 c\u00e2nd te-am l\u0103sat s\u0103 o conduci. Erai at\u00e2t de ner\u0103bd\u0103tor s\u0103 te urci. Viteza te-a luat prin surprindere \u0219i pentru o secund\u0103 am crezut c\u0103 ai putea s\u0103 te ciocne\u0219ti cu o ma\u0219in\u0103 parcat\u0103. Te-ai \u00eentors r\u00e2njind oricum, luminat de ea. Erai at\u00e2t de entuziasmat s\u0103-\u021bi iei propriul permis. Nu era c\u0103 nu ai fi avut niciodat\u0103 ocazia \u00eenainte. Era doar faptul c\u0103 ideea de a face asta \u00eempreun\u0103 a st\u00e2rnit ceva \u00een tine.<\/p>\n\n\n\n

Primul t\u0103u instinct a fost s\u0103 te al\u0103turi trenului. Din c\u00e2te \u00eemi amintesc, \u021bi-ai luat permisul la scurt timp dup\u0103 mine. \u0218i a\u0219a am devenit tovar\u0103\u0219i de motociclism.<\/p>\n\n\n\n

Nu am mers niciodat\u0103 cu adev\u0103rat cu altcineva, \u00een afar\u0103 de ocazionalele plimb\u0103ri cu Karina. \u0218i nici tu nu ai f\u0103cut-o.<\/p>\n\n\n\n

Poate c\u0103 nu a fost niciodat\u0103 vorba doar de drum. Sau de ma\u0219ini. Poate c\u0103 a fost \u00eentotdeauna vorba de libertate. Despre a merge \u00eempreun\u0103. Despre a alege mi\u0219carea \u0219i orizontul.<\/p>\n\n\n\n

Cred c\u0103 asta a fost \u00eentotdeauna partea pe care am a\u0219teptat-o \u200b\u200bcel mai mult. Timpul petrecut. Campingul. Opririle dintre por\u021biunile de asfalt.<\/p>\n\n\n\n

M-am g\u00e2ndit la ultima noastr\u0103 aventur\u0103 de camping cu motocicleta. Trebuia s\u0103 fie o c\u0103l\u0103torie lung\u0103 prin Ontario \u0219i Quebec. \u00cen schimb, a devenit o scurt\u0103 excursie \u00eentr-un parc provincial, unde am stat toate zilele pe care le pl\u0103nuisem.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen drum spre acolo, am observat c\u0103 roata din spate era \u00eentr-o stare groaznic\u0103. Banda de rulare era distrus\u0103 pe alocuri. Puteam vedea plasa de s\u00e2rm\u0103 vizibil\u0103. Nu era sigur s\u0103 merg cu motocicleta \u0219i nu am putut g\u0103si una de schimb. \u00cen drum spre cas\u0103, am \u00eenf\u0103\u0219urat band\u0103 adeziv\u0103 \u00een jurul anvelopei pentru a o \u00eempiedica s\u0103 se uzeze mai mult. \u00cemi place s\u0103 cred c\u0103 a ajutat.<\/p>\n\n\n\n

A fost o c\u0103l\u0103torie minunat\u0103. Nu din cauza kilometrilor pe care i-am parcurs. Nu din cauza drumului \u00een sine. Partea aceea a fost lini\u0219tit\u0103 de tensiunea anvelopei defecte. Ci pentru c\u0103 am r\u0103mas.<\/p>\n\n\n\n

Am pescuit. Am vorbit. Am g\u0103tit. Am stat \u00een jurul focului. Am f\u0103cut lucruri \u00een p\u0103dure. Lucruri de camping. Ritualurile simple care prelungesc timpul \u0219i \u00eel \u00eenmoaie.<\/p>\n\n\n\n

Acum c\u0103 ai plecat, m\u0103 \u00eentreb dac\u0103 e timpul s\u0103 renun\u021b la motociclet\u0103. Nu \u0219tiu c\u00e2nd sau unde a\u0219 merge din nou cu motocicleta. Poate \u00eentr-o alt\u0103 via\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Poate c\u0103 voi \u00eencepe s\u0103 c\u0103l\u0103resc \u00een schimb. Ceva \u0219i mai s\u0103lbatic. Ceva mai liber. Un parteneriat \u00een mi\u0219care, unde drumul nu este \u00eenfruntat singur.<\/p>\n\n\n\n

Accidentul<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Aceste g\u00e2nduri m\u0103 duc \u00eenapoi la ziua accidentului \u0219i la ultima c\u0103l\u0103torie pe care am f\u0103cut-o \u00eempreun\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ca \u00eentotdeauna, erai \u00een fa\u021ba mea \u00een acea zi cald\u0103 de mai. Eram pu\u021bin \u00een urma mea c\u00e2nd a lovit dezastrul. Era frumos afar\u0103. O zi perfect\u0103. Tocmai trecusem \u00een statul New York \u0219i ne pusesem c\u0103\u0219tile. P\u00e2n\u0103 \u00een acel moment mersesem f\u0103r\u0103 ele. Aveam muzic\u0103 \u00een c\u0103\u0219ti \u0219i \u00eemi amintesc exact ce se auzea. O melodie ABBA, \u201eMamma Mia\u201d. Nu am mai ascultat-o \u200b\u200bde atunci. Scriind asta acum, m-am oprit \u0219i am ascultat-o \u200b\u200bdin nou pentru prima dat\u0103 de atunci \u0219i am sim\u021bit c\u0103 deschid o camer\u0103 \u00eenchis\u0103. Versurile, \u00een special, au fost izbitoare pentru mine. Asculta\u021bi-o c\u00e2nd ave\u021bi ocazia. Iat\u0103 linkul.<\/p>\n\n\n\n

\n