La români, pasajele de trecere celebrate la nuntă și înmormântare au în comun ritualul „iertăciunilor”. Pentru că, în sistemul social tradițional, MĂRItișul era asimilat morții fecioarei, la fel cum, în misterele eleusine antice, răpirea Corei de către Hades, stăpânul regatului infernal, prin căsătorie o transFIGURA pe fecioară în Persefona, regina morților. Prin urmare, acest angrenaj al vinovăției și iertării depășește barierele dintre viață și moarte, GENErând totodată un pod de suferință între ele. Și atunci când observăm cu atenție sentimentul de vinovăție, devine evident că nu ajută cu nimic la repararea trecutului, ba chiar se poate spune că îl face mai apăsător. Și nu schimbă în niciun fel cursul evenimentelor traumatice. Inducerea vinovăției servește unui singur scop: controlului și manipulării din partea unui element EXTERIOR de putere. La fel ca și reversul iertării, cu atât mai mult cu cât, de cele mai multe ori se practică o lipsă acută de sinceritate, cu voie sau fără de voie. Impunerea iertării, ca mod de mântuire reflectă, în esență, frica de pedeapsă și speranța că în acest fel ar putea fi ocolită. Este un fel de târguială cu justiția divină care, în perioada medievală a luat forma aberantă a indulgențelor: răsCUMPĂRAREA greșelilor prin intermediul bisericii. Și în acest caz credincioșii (credulii!) puteau repeta la nesfârșit aceleași păcate primind în schimbul unor plăți materiale garanția că le vor fi iertate.
În tot acest circuit este evitată exact învățăTURA principală a experienței greșelii sau păcatului: ÎNȚELEGEREA! Cunoașterea pomului binelui și răului, mai precis a diferențelor dintre ele! De ce s-a produs greșeala? Unde s-a săvârșit eroarea de JUDECATĂ? Și, MAI ALES, orice este definit ca păcat din perspectiva normelor morale omenești este la fel considerat și din perspectiva legilor divine? Acolo se ascunde adevărul! Atunci când eticheta de vinovăție este înlocuită de înțelegere și se trag învățămintele cuvenite, necesitatea iertării dispare și ea. Această acțiune de evaluare presupune o retragere TEMPORARĂ din planul emoțional în cel mental, realizată cu INFINITĂ BLÂNDEȚE. Așa cum arată arcana XI din Tarotul de Marseille. FORȚA izbăvirii de păcate acolo șade!
În modelul mitologic creștin, la care ne raportăm ca societate de 2000 de ani încoace, FEMEIA poartă stigmatul păcatului originar, cel care a declanșat apoi o suită fără sfârșit de alte păcate. Dar și în această privință, lucrurile pot fi interpretate la un nivel mult mai subtil decât ne sunt prezentate. Va să zică, fructul acela cu care femeia ar fi ispitit bărbatul putea să fie nimic altceva decât modul de eXecutare a unei pedepse asupra bărbatului primordial, ca și consecință a unei prime greșeli uitate, NEGATE și trecute sub tăcere. Sub dulceața fructului a fost bine disimulată OTRAVA! Mecanismul pedepsei a creat de atunci încolo tiparul de agresor-victimă-salvator. Și, desigur, călăul a devenit și el condamnat. De fapt, răzbunarea bărbatului asupra femeii în era patriarhatului a fost cât se poate de cruntă și de nemiloasă. Nici vorbă nu putea fi de a-și cere iertare sau măcar de a-și recunoaște greșeala, profund îngropată în subconștientul colectiv. Diferența dintre greșeală și păcat s-a dovedit epocală!
Revenind la arhetipurile din Tarotul de Marseille, să vedem cum își desfășoară ele jocul vinovăției și al iertării,plecând de la arcana Îndrăgostitului. Luna mamă pedepsește Soarele frate pentru răpirea Fecioarei fiice în lumea morților. Cum? Cu săgeata albă, de plumb, a morții din lipsă de iubire, trimisă de mâna fără degete a Erosului. În schimb, cele 5 degete arătătoare, JUSTIȚIARE ale personajelor din arcana Îndrăgostitului, indică unele spre altele, învinovățindu-se reciproc pentru căderea din grația divină. Arhetipurile implicate în acel scenariu apocaliptic ar fi fost Soare agresor, Venus victimă, Luna când justiție, când salvator. Iar Soarele, devenit demonic și răzbunător, prăjește sistematic sclavii vinovăției cu torța lui cosmică de drac îmPIELIȚAT ori de dragon zburător. Pedepsele lui sunt instrumentate de Marte, cu armele războiului, pedepsele Lunii sunt instrumentate de Venus, cu armele vicleniei.
În termeni pragmatici, în viața de toate zilele, cuplurile formate din Marte și Venus sau Soare și Lună, deși ar reprezenta complementaritățile ideale, sunt dificil de gestionat în realitate deoarece, Marte are tendința de a o domina pe Venus, în timp ce, în contrapartidă, Luna are tendinta de a se impune în fața Soarelui. Deci, dacă vă întrebați de ce perechile de personaje, fie bărbați, fie femei, născute în zile de 3, 12, 21, 30 cu personaje născute în 4, 13, 22, 31 sau 1, 6, 7, 10, 15, 16, 24, 25, 28 stabilesc relatii dificile, rareori armonioase, ba chiar, de multe ori, conflictuale este pentru că asupra lor planează dinamica ancestrală de vinovăție și iertare. De asemenea, arhetipurile lunare 2, 8, 11, 17, 18, 20, 26, 29 tind să domine arhetipurile solare 1, 6, 7, 10, 15, 16, 24, 25, 28. Iar situația cea mai dezastruoasă apare atunci când 2 arhetipuri concurează pentru atenția și dominația asupra celui de al 3-lea, în special în cazul în care e vorba de același arhetip separat în 2 ipostaze întrupate; de exemplu când 2 puteri lunare ori 2 împărătese venusiene își dispută supremația și posesivitatea asupra unui îndrăgostit solar – cazul clasic de triunghi amoros disfuncțional. Arhetipurile solare 1, 6, 7, 10, 15, 16, 24, 25, 28 își scot și ele pârleala cum pot, supunând de câte ori li se ivește ocazia arhetipurile venusiene 3, 12, 21, 30 care ripostează și ele cu vehemență. După cum se observă din ecuație lipsesc arhetipurile Eremitului, 9 și cele ale Papei, 5 și 14, pentru că, în diverse momente, ele joacă fie roluri de moderatori sau, câteodată de salvatori universali, fie de judecători și inchizitori. Altminteri, Eremitul se asociază cu Luna și Venus în vreme ce Papa se aliază cu Soarele și Marte. Mult mai simplu de împăcat și conviețuit ar fi în familii de personaje care aparțin aceluiași arhetip, deși chiar și în aceste condiții, unul dintre ele s-ar putea să-și asume rolul de conducător.
Acestea fiind conSEMNATE, doresc tuturor îndrăgostiților din anul Îndrăgostitului: vânt la pupa, cale DREAPTĂ împodobită cu roze și legănare ușoară în ritm de vals supradimensional, 1,2,3!…
