Din perspectiva mitologiei Greciei Antice, de la începuturile creației și până acum, OM-MENIREA a parcurs 12 ere corespunzătoare celor 12 zodii astrologice, NOI aflându-ne la finalul celei de a 13-a.
Fiecare dintre cele 12 ere precedente , după aprox. 25.200 ani de INvoluție (12 zodii X 2100 ani) printre spițele destinului ce merge înapoi, a consacrat anumite arhetipuri… iar acum, la final de eră a peștilor, culegem TOT ce s-a semănat vreodată ca niciodată, pentru a alchimiza trecutul. Steaua regală a alchimiei, Fomalhaut, este activată la gradul 10 în Pești, SORTIT de Roata Fortunei X și ne luminează reîntoarcerea la Nodul Sud al ZODIACULUI, de unde am PLECAT cândva pe la începuturile Lumii, prin arcana Judecății XX.
Miturile se desfășoară înafara spațiului geografic, în dimensiunile IDEALE ale conștiinței și înscriu în astre programele după care LUMEA DE SUB CER funcționează.
Regatul zeului nevăzut
But thought’s the slave of life, and life Time’s fool,
And Time, that takes survèy of all the world,
Must have a stop.
Dar gândul este sclavul vieții și viața e nebunul Timpului
Și Timpul, care controlează întreaga lume,
Trebuie să poata fi oprit.
William Shakespeare (presupus aprilie 1564, berbec), Henry IV, Partea I, Act V, scena IV
Dacă înlocuim termenul de lume subpământeană cu mai logica lume INFERIOARĂ, „de dedesubt”, sau „de sub cerul” lui Zeus, unde sufletul fecioarei a fost răpit de domnul morții, primul fiu al Timpului, regatul lui Hades luminat de făcliile lunare ale lui Hecate și flăcările râului de foc al soarelui care „se învârte în jurul pământului” (PLAT?), străbătut de apele durerii, uitării și urii, unde plopii și sălciile își leapădă fructul înainte de vreme, ar putea descrie chiar PLANETA pe care ne aflăm. În fața intrării stăteau durerea, neliniștea, bolile, bătrânețea, frica, foamea, somnul, agonia și moartea, alături de vinovăția pentru plăceri. Dincolo de prag se aflau războiul, furiile (erinies) și răzbunarea (nemesis). În apropierea porților mai mulți monștrii păzeau ieșirea: centauri (forțele animalice din om), gorgone (monștrii mentali), hidra din Lerna cu multe capete (dorințele de avere și consum), harpiile (paraziții inimii) și (c)himera (iluziile). În mijlocul tuturor se înălța un ulm în care vise false erau agățate sub fiecare frunză. Fioros tablou dar nimic din ce să nu se regăsească și în această realitate! Infernul zeului invizibil era chiar aici, în mijlocul nostru! Ținutul lui Hades mai era numit și tărâmul umbrelor și într-adevăr, umbrele ne urmează peste tot în acest loc.
Lumea de dincolo era împărțită în mai multe regiuni:
1. Tartarul era descris ca fiind atât de departe de pământ pe cât era pământul sub cer. Noaptea era turnată în 3 rânduri în jurul lui iar deasupra lui creșteau rădăcinile pământului și ale mării nerecoltate. Acolo erau închiși titanii și cei mai păcătoși dintre muritori.
2. Câmpiile crinilor unde sufletele obișnuite și indiferente, cele mai numeroase, trăiau o existență monotonă, robotică, dincolo de bine sau rău.
3. Câmpiile tristeții pentru cei care și-au irosit viața într-o dragoste neîmpărtășită, ca Phaedra „cea strălucitoare” îndrăgostită de Hipollytus, fiul soțului ei Theseu, care a respins-o.
4. Insula fericitilor, Elysium, rezervată semi-zeilor și eroilor aleși de zei să trăiască o viață binecuvântată și fericită, să nu muncească și să se delecteze numai cu ce le aducea bucurie. În miturile grecesti se menționa explicit că cei apreciați de zei erau admiși acolo, mai degrabă decât cei neprihăniți sau merituoși! O, Champs Elysees!
5. Și în sfârșit Insula Norocosilor (Fortunate), pentru cei care, după ce au fost binecuvântați să se renască de 3 ori și să trăiască de 3 ori în Elysium, primeau dreptul la o viață eternă în paradis.
Se înțelege că toate aceste regiuni ale Infernului erau de fapt dimensiuni mentale arhetipale.
3 fii ai lui Zeus erau adminstratorii și judecătorii acelei împărății: Minos, Rhadamanthis și Aeacus. Ei au creat legile care guvernau acolo, după care judecau faptele sufletelor morților în așa fel încât să NU primească recompense pentru bună purtare cei pe care-i prigoneau și nici să nu fie pedepsiți pentru faptele rele protejații lor.
Aeacus era fiul lui Zeus și a insulei Aegina, care deținea cheile lumii de jos și judeca sufletele oamenilor din Europa. Rhadamanthis era fiul lui Zeus și al Europei, răpită de Zeus sub forma unui taur alb; domnea în Elysium și judeca sufletele oamenilor din Asia iar fratele său Minos era judecătorul suprem. Taurul alb care nu a fost sacrificat pe altarul lui Poseidon s-a împerecheat cu Pasiphae (LUNA), soția lui Minos, și aceasta a dat naștere monstruosului și crudului Minotaur. Numele lui Rhadamanthis provenea din “baghetă” sau “profet” și “invincibil, nemaiauzit” sau “cuceritor cu putere mare”. Numele Minos semnifica “rege” sau “ascet” și era identificat cu Manu al indienilor, părintele umanității. Era portretizat ca un tiran crud și fără inimă, care folosea tinerii atenieni pentru a hrăni Minotaurul.
Se poate ușor recunoaște ierarhia socială din realitatea contemporană în aceste descrieri mitologice! Este posibil ca în vârful ei să se afle 3 ființe obscure aflate în serviciul zeilor? Ar fi simbolizate pe bancnota de 1 dolar în triunghiul cu vârful în sus (observați că este plat spre deosebire de partea de jos a piramidei în 3D) cu ochiul interior al lui Horus (granița acestei lumi) situat la distanță de trunchiul de piramidă de sub el ce reprezintă straturile societății umane.
Hermes conducea sufletele în casele lor din regatul lui Hades cu bagheta lui de aur, deci prin MAGIE!
„Ignorance is the curse of God; knowledge is the wing wherewith we fly to heaven.” – Ignoranța este blestemul lui Dumnezeu; cunoașterea este aripa cu care zburăm spre cer. William Shakespeare
Intrarea și ieșirea din regatul zeului nevăzut puteau fi înfăptuite numai pe calea magiei și cu ajutorul unor substanțe secrete cu proprietăți psihotrope. De aceea Hermes, zeul alchimiei și al magiei și Hecate, zeița lunară a vrăjitoriei erau păzitorii trecerilor și călăuzele călătorilor în acea tranziție. Hypnos, „somnul”, era fratele geamăn al lui Thanatos și locuia împreună cu el în tărâmul de jos. Iar Pasitheea, „relaxarea, meditația, halucinația” (pasivitatea), cea mai tânără dintre grații, era soția lui.
Alice care cădea prin gaura de iepure în țara minunilor și pătrundea de cealălta parte a oglinzilor, la fel ca Narcis care își admira imaginea în oglinda apei până s-a confundat cu ea, sunt minunate povești revelatoare despre această lume paradoxală, narcotică și iluzorie. Lewis Carroll (27 ian 1832, vărsător) nu a ales întâmplător acest nume; Alice provine din anticul „Aletheia”, eonul adevărului!
Conform miturilor străvechi, pământul plat (PLANETA), închis sub bolta cerească înstelată era înconjurat de un zid uriaș de gheață. Trupul eonului înțelepciunii, Sofia, a fost atras în aBIS (tărâmul recurent de jos) cu ajutorul luminii ei (spiritul) răpite de Horos iar conștiința ei divizată a fost amețită sub vraja agoniei mentale (narcissus).
Miturile sunt alegorii care ne reamintesc cunoașterea interzisă. Cuvântul secret provine din latinescul „secretus” derivat din „secernere” și însemna a separa sau a cerne. Prin urmare, secretul presupune disCERNĂmânt. Până la urmă experimentăm un mare joc cosmic în care EROII sunt înCERCați să aleagă INTELIGENT între Adevăr și minciună. Și nu oricine poate deveni EROU.
„Hell is empty and all the devils are here.” – Iadul este gol și toți demonii sunt aici. William Shakespeare