Nodurile de destin stau la 8:59 grade pe axa Pești/Fecioară din 15.02 și până acum! Pe 14.02.2026, la intrarea lui Neptun în Berbec, NN era la 9:01 grade, pe 15.02 a coborât la 8:59. Astăzi, 4.03 este tot acolo, neschimbat, la 8:59 grade, pe Judecată! Nu se mișcă nici înainte, nici înapoi. Ca și cum timpul s-ar fi oprit și se așteaptă o decizie MAJORĂ pentru a se putea continua.
Zmeul de azi, împins chiar de Luna din Fecioară, de la 28:13 grade, cu Roata Fortunei X, supraveghetoarea anului Justiției VIII și minutele Arcanei fără nume XIII, apasă pe TIMPUL-EREMIT și arată spre Neptun, instalat pe Călătorul Nebun, la gradele opoziției, 1:11, dintre magia masculină (I) și cea feminină (XI). Cine pe cine convinge că are DREPTATE? Cumva, ceva pare că trebuie să se schimbe fundamental, ca o ceață iluzorie ce se destramă pentru a putea vedea orizontul și a merge mai departe!
Ca-n cântecul lui Ion, Echo Chambers (Camerele Ecoului):
”Almost know, stay below, almost home.
Awake, forget, awake, forget – not yet.”
(Aproape știu, stai jos, aproape acasă.
Trezește-te, uită, trezește-te, uită – încă nu.)
Am căutat Simbolul Sabian pentru Pești gradul 9 (8°- 9°), pe care insistă cerul : Un jocheu
IMPULS CĂTRE REALIZARE
Este nevoie de motivație, energie, îndemânare și determinare pentru a reuși. „Fii hotărât ca să reușești!”
Un aspect al vieții este urgența și impulsul spre succes pe care le demonstrează un jocheu. Uneori trebuie să facem tot posibilul și să concentrăm fiecare picătură de energie într-un mod hotărât pentru a ne atinge obiectivele cu orice preț. Fără un astfel de imbold intens la acțiune, am pierde încet vitalitatea și scopul.
Poate că asta așteaptă destinul, impulsul!
Am întrebat IA cât de des intră nodurile de destin în mers direct. Și iată răspunsul:
Nodurile de destin, care sunt de obicei retrograde, intră în mișcare directă pentru perioade scurte, adesea o dată sau de două ori pe lună, durând de obicei doar o zi sau două înainte de a reveni la starea retrogradă. Deși se mișcă în principal înapoi, rareori pot petrece o perioadă semnificativă de timp în mișcare directă, cum s-a întâmplat în 2022 pentru 95 de zile, constituind aproximativ 25% din acel an.
Aproximativ doar 7-10% dintre oameni se nasc cu nodurile de destin în mers direct.
Mișcarea „directă” (înainte) a nodurilor de destin în astrologie apare atunci când punctele de intersecție ale orbitei Lunii și eclipticii se mișcă în aceeași direcție ca semnele zodiacale (în sens invers acelor de ceasornic), mai degrabă decât mișcarea lor retrogradă obișnuită. Această mișcare înainte este rară și temporară și reprezintă o scurtă pauză în fluxul karmic, evidențiind o schimbare, însoțită de o creștere spirituală accelerată, intensă și rapidă, împingând indivizii să se rupă de ciclurile trecute.
În interpretarea astrologică, nodurile directe sunt adesea văzute ca momente în care destinul se mișcă rapid, cerând acțiuni imediate sau adaptare la circumstanțe noi.
Eu cred că, în aceste intervale speciale, se SUPRAscrie ceva în cartea vieții care afectează destinul întregii umanități.
3.03.2026 h13:38 Are loc Luna Plină eclipsată la gradul Spânzuratului , minutele Eremitului, 12:54, în Fecioară, pe arcana Justiției VIII în anul ei, din portalul Împărătesei 3.03. VINE OMul potrivit, la locul potrivit și timpul potrivit dar exact invers decât ne-am putea imagina!
Arcanele implicate în desfășurarea de forțe transmit mesaje contradictorii.
Pe de o parte, Judecata, Lumea, Nebunul și Justiția se bat în argumente și contra-argumente.
De cealaltă parte, Magul, Împăratul și Îndrăgostitul caută soluțiile pașnice și diplomatice pentru ieșirea din conflict.
JUDECATA XX : Soarele în conjuncție perfectă cu Pallas, la gradele Spânzuratului, înțelepciunea în război cu patriarhatul, ne răstoarnă credințele cu capul în jos.
LUMEA XXI : Mercur dă înapoi și agită apele, îndepărtându-se de Venus și apropiindu-se de Soare, perturbând comunicarea în ambele direcții.
NEBUNUL este încă apăsat de cei doi grei judecători ai destinelor omenești: Saturn cu toate responsabilitățile scoase la vedere și Neptun cu pretenția lui de-a ne iubi ca frații, chiar și în cele mai neprielnice condiții.
JUSTIȚIA VIII : Luna, din nou însingurată și întunecată de nemulțumire, aflată în opoziție cu toată gruparea de planete din Pești, este susținută doar de Jupiter, ÎNTORS în aceeași tovărășie de la Eclipsa de Soare precendentă , alături de Sirius, marele câine de pază și Canopus (cea mai strălucitoare stea din constelația iubirii, Carina), încearcă din nou să rezolve situațiile tensionate cu înțelegere și bunătate. Vă rog, dacă se poate! Căci este multă neliniște, instabilitate și frică de a lua orice decizie, în necunoștință de cauză, când ceva pare că rămâne ascuns pe la spate (ASC pe Îndrăgostit la gradul Papei 23:05).
ÎMPĂRATUL IIII este cel mai fericit de reîntâlnirea lui Eros cu Psyche, din sufletul lui, sub lumina lui Aldebaran.
Iar MAGICIANUL I nu se lasă nici el mai prejos, încercând să-și vindece magia de otrava neîncrederii și de lipsa stimei de Sine, moștenite de la mama sa (conjuncția Chiron-Eris-Ceres).
Lilith în conjuncție cu Vertex pe arcana Temperanței XIIII, în cuadratură cu eclipsa, pune degetul pe rana mesagerului neînțeles de obște, din cauza încrâncenării de a privi în cu totul altă direcție decât propriul întuneric interior.
Este luna plină care încheie primele 2 luni ale anului Justiției, atât de aglomerate prin tranzitele apăsătoare din Vărsător și Pești, care ne-au pus la grea încercare discernământul și încrederea în puterea personală de judecată.
Sloganul ei ar putea fi:
”Cu răbdarea treci marea învolburată de furtunile sezoniere ale Peștilor și astenia de primăvară a Babelor, scăpate de sub control.”
PS. Toate numerele menționate în articol reprezintă și zilele de naștere ale unora dintre cei mai afectați protagoniști, vedete pe scena Lunii eclipsate, în special: 3, 12, 13, 8, 20, 21, 22.
Simbol Sabian, Fecioară 13 (12° – 13°): A strong hand supplanting political hysteria
O MÂNĂ PUTERNICĂ DEPĂȘIND ISTERIA POLITICĂ
MAGIA CREDINȚEI. În acest simbol, majoritatea interpretărilor se focalizează asupra ideii de conducător care stăpânește deruta maselor în situații de criză politică. O interpretare mult mai personală mi se pare însă ca mâna puternică să aparțină fiecăruia dintre noi, în așa fel încât gândirea critică (NN pe Judecată, NS pe Justiție) să ne împuternicească, pentru a nu ne mai mai lăsa MANIpulați de distragerile politice exterioare. Cei cărora le lipsește claritatea și voința de a-și antrena mintea, cu încredere în propria judecată, devin vulnerabili, confuzi și anxioși de fiecare dată când sistemul ne înSCENEAZĂ câte o criză.
Magia Îndrăgostitului … sau cum să-i folosești Cartea?
Cartea Magului a reprezentat primul nivel de inițiere în Marile Mistere ale Lumii și anume nivelul personal, unde fiecare dintre noi poate deveni eroul propriei sale povești de viață, recunoscându-și potențialul, harul, meritele și folosind toate cele 22 de măști, sau fețe ale sale la locul și la timpul potrivit.
Volumul II, al Îndrăgostitului, duce procesul de inițiere mai departe, la un nivel superior și așează față în față eroul cu eroina lui… sau invers. Eroii intră în relații, oglindindu-și atât puterile cât și slăbiciunile, se confruntă și se CONTRAbalansează, ca într-un leagăn de oportunități, altfel spus, se dau pe Roata Fortunei, până reușesc să se armonizeze și să se aducă la un numiTOR comun.
Pentru că e o carte ce poate fi citită și pe sărite, în funcție de context, te provoc sa te joci cu ea, ca un Mag aflat în conexiune cu Magia Lumii, în acest fel:
deschide cartea la întâmplare și citește capitolul respectiv
ia apoi Cartea Magului și citește descrierea arcanelor PRINCIPALE implicate în articol
notează elemente numerologice simbolice ce ți-au atras atenția, cum ar fi numărul zilei în care faci jocul Îndrăgostitului și al lunii, numărul paginii la care ai deschis întâmplător cartea, ora, locul (numărul casei).
trage concluziile: care crezi că a fost mesajul SEMNificativ pe care Cartea ți-l transmite cu aplicabilitate în viața ta? Ar putea fi un pasaj care ți-a atras atenția, o arcană anume ce reprezintă ziua de naștere a unui alt om sau relația cu un alt om (obținută prin adunarea zilelor de naștere, conform principiului adunării descris în Cartea Îndrăgostitului), un moment de viață din trecut etc.
Încheie ritualul cu o frază motivațională inspirată de experiența cu Cartea!
Magia Îndrăgostitului este cu deosebire revelatoare în momentele de lună nouă, atunci când se realizează pe cer uniunea Soarelui și a Lunii, dar și în alte contexte astrale ce favorizează relațiile de iubire… cum ar fi conjuncția dintre Mercur și Venus din zilele acestea.
Și acum o exemplificare. Jucătorul: Arcana fără nume XIII Cartea: capitolul ”Fecioara, Diavolul și Îndrăgostitul”, 8+15+6= 29/11 (Puterea, stîpânirea emoțională), pag. 267, 2+6+7=15 (Diavolul),total: 15+11=26/8 (Justiția din anul Fecioarei) Ziua, ora, locul: 27.02, h17, casa 16, 2+7+2+1+7+1+6=26/8 (Justiția din anul Fecioarei) Despre ce e vorba: 15=partenerul, 26=anul, 8=echilibrul FINAL numerologic: 1+3+8+8=20 (Judecata, NN actual, trezirea spirituală) CONCLUZIA: Ce aduce anul Justiției pentru Arcana fără nume în relație cu partenerul: Stai DREPT, în ECHILIBRU și judecă BINE!
După mandala personală descrisă în primul volum din ”Tarotul Inițiatic și Marile Mistere ale Lumii”, CarteaMagului.ro, care exprimă vizual CALEA destinului dintr-o anumită întrupare, era cumva natural să urmeze POMUL Vieții, ca o sinteză a structurii arhetipale personale, din perspectiva Tarotului de Marseille în combinație cu astrologia.
Fiecare dintre secțiunile pomului vieții este definită succint prin caracter și printr-un verb caracteristic ce poate fi exprimat sub forma unei întrebări existențiale personale persistente, obsesive, în mod subtil pe parcursul întregii călătorii în dimensiunea terestră.
În funcție de zodia căreia îi aparține arcana dintr-o anumită secțiune, CARACTERUL poate fi de natură
Iar VERBELE și ÎNTREBĂRILE corepunzătoare caracterului pot fi:
Personale: CINE sunt, CE vreau, CÂT DE MULT înțeleg
Materialiste: CE am, PE CINE servesc, CE folosesc/LA CE sunt bun/ă
Relaționale: CE gândesc, CUM și CÂT comunic, CINE/CE mă echilibrează, PE CINE cunosc/CU CINE rezonez
Spirituale: CE simt, CE-MI doresc, ÎN CINE/CE cred sau CÂTĂ încredere am în mine
Caracterul și verbul principal, cel mai relevant și determinant în viața unui personaj este dat, în mod evident, de arcana zilei de naștere care constituie centrul de comandă, CAPUL.
Informațiile care însoțesc și completează arcanele din structura POMULUI pot fi mai mult sau mai puțin detaliate: de la zodia corespunzătoare arcanei, caracterul și verbul definitoriu, până la casele în care se situează în horoscopul personal și corpurile astrale care le locuiesc. În funcție de acești parametri și interpretările care se fac pot fi mai mult sau mai puțin extinse.
POMUL VIEȚII este orientat pe verticală ca un trunchi ce crește din pământ și urcă spre cer iar pe orizontală are 2 ramuri principale, de la trecutul cunoscut ca o moștenire transpersonală (NS, stânga) spre viitorul necunoscut ca o acumulare experimentală (NN, dreapta).
Arcanele constitutive ale pOMului sunt rezultate din cifrele datei de naștere și poziția nodurilor de destin din harta natală. În imaginea anexată sunt notate în paranteză simbolurile corespunzătoare folosite în fiecare casetă, spre exemplu:
STEAUA CĂLĂUZITOARE: numărul de destin=NRD
OCHIUL INTERIOR: ziua de naștere + luna = Z+L
CENTRU/CAPUL: ziua de naștere=Z șamd.
În cazul în care, într-o anumită secțiune, adunarea a două arcane are un rezultat ce trebuie redus numerologic pentru a stabili arcana rezultată, se iau în considerare și arcanele secundare care o compun. Spre exemplu: pentru un personaj născut în 16.08, Ochiul interior va fi rezultat din 16+8=24=2+4=6, adică arcana Îndrăgostitului VI, derivată din arcanele secundare Judecata XX și Împăratul IIII. Această configurație presupune ca alegerile în viață să se bazeze pe iubire dar însoțită de discernământ, claritate mentală și stăpânire emoțională . Ce simt e necesar să fie contrabalansat și compensat, spre BINELE MEU, de încrederea în ceea ce gândesc, adică de modul în care simțirea este tradusă, interpretată printr-un proces analitic de diagnosticare, în care se poate face diferențierea adevărului de minciuna sau auto-minciuna câteodata involuntară.
TRUNCHIUL / STRUCTURA PSIHOLOGICĂ DE BAZĂ
Cuprinde 5 niveluri:
În centru se află CAPUL, panoul de comandă, archetipul conDUCĂTOR
dedesubt se află INIMA, intuiția și planul emoțional care susține capul
iar la bază PICIOARELE, ce reprezintă mediul, cadrul în care personajul evoluează, lumea personală
Deasupra capului este
OCHIUL INTERIOR, ce reunește puterea conducătorului cu planul emoțional și
STEAUA CĂLĂUZITOARE, ca un far spiritual ce ghidează drumul călătorului prin viață
RAMURILE / BRAȚELE arată traseul inițiatic:
În partea stângă, feminină, pasivă, contemplativă, se dezvoltă planul senzorial prin cele 5 simțuri de bază, plus intuiția, al șaselea simț
În partea dreaptă, masculină, activă, se dezvoltă faptele și consecințele alegerilor personale, determinate de simțire și gândire
Pentru fiecare dintre noi, Pomul Vieții codifică în sine, în mod individual, cheia personală, de UNICĂ folosință, ce descuie misterul unei vieți.
STRUCTURA ARHETIPALĂ A POMULUI VIEȚII
TRUNCHIUL, cele 5 nivele
STEAUA CĂLĂUZITOARE: Arcana numărului de destin, reuzultată din adunarea tuturor cifrelor din data de naștere (NRD)
OCHIUL INTERIOR: Arcana rezultată din adunare zilei de naștere și a lunii (Z+L)
CENTRU/CAPUL: Arcana zilei de naștere (Z)
INIMA: Arcana Lunii de naștere (L)
PICIOARELE: Arcana ultimelor 2 cifre din anul de naștere adunate (A)
Cele 2 BRAȚE
STÂNGUL: Arcana de la Nodul Sud al Destinului (NS)
SCOPUL DESTINULUI: Arcana NS + Arcana NN
DREPTUL: Arcana de la Nodul Nord al Destinului (NN)
FinaliZAREA DESTINULUI: Arcana NS + Arcana NN + Arcana Z
Nu am început cu istoria. Am început cu un cântec.
Expresia „cincisprezece patruzeci și doi” a sosit mai întâi ca un ritm, un puls, o repetiție, un ceas sunând undeva sub suprafața gândului. Era vorba despre timp, sau cel puțin așa credeam atunci, despre senzația de suspendare, de așteptare în interiorul unei singure secunde care se dilată dincolo de măsura sa. Refrenul a venit cu insistența mecanică a unui tic-tac, în timp ce versurile se mișcau prin imagini de semnal interior, foc, sticlă și derivă. Abia mai târziu numărul a început să-și ceară propriul sens.
Curiozitatea m-a condus la anii efectivi, 1542 și 1543. Mă așteptam să găsesc o notă de subsol istorică, o dată printre date, o coordonată neutră în lunga cronologie a trecutului. În schimb, am descoperit că acești doi ani consecutivi reprezintă unul dintre marile puncte de cotitură din istoria conștiinței umane.
În 1543, Nicolaus Copernicus a publicat De revolutionibus orbium coelestium, scoțând Pământul din centrul universului și punându-l în mișcare în jurul Soarelui. În același an, Andreas Vesalius a publicat De humani corporis fabrica, înlocuind autoritatea anatomică moștenită cu observarea directă a corpului uman. Aproape exact în acest moment al culturii europene, limbajul vizual care avea să devină Tarotul de Marsilia a început să circule sub formă tipărită, păstrând într-o secvență simbolică vechea viziune a unui cosmos plin de semnificații și călătoria structurată a ființei umane în interiorul acestuia.
Coincidența a fost frapantă. Numărul care apăruse în cântec ca un marcaj al timpului suspendat aparținea unui prag istoric: ultima clipă a unei lumi care se înțelegea pe sine ca fiind fixă, centrată și ordonată ierarhic, și prima clipă a alteia în care totul se mișca – Pământul, cerurile, cunoașterea însăși.
Ceea ce fusese o cosmologie unificată s-a divizat în două căi complementare. Universul extern a devenit domeniul măsurătorilor, al matematicii și al observației. Universul intern – sensul, arhetipul, transformarea – s-a mutat în imagine, simbol și artă. Centrul realității s-a mutat de la o structură dată la o călătorie.
Privit din această perspectivă, refrenul „cincisprezece patruzeci și doi” devine mai mult decât o dată. Devine un moment suspendat la marginea schimbării, respirația ținută înainte ca secundarul să înceapă să se miște.
Acest articol începe cu acea coincidență dintre o piesă muzicală și o descoperire istorică. De acolo, se extinde în lumea mijlocului de secol al XVI-lea, spre prăbușirea cosmosului medieval, nașterea științei moderne și migrația mitului din structura cerurilor în peisajul interior al ființei umane. Este o încercare de a înțelege cum un număr, un an și un cântec se pot întâlni la același prag, momentul în care timpul însuși pare să-și schimbe direcția.
Pentru a înțelege de ce acești doi ani poartă o asemenea greutate, trebuie să pășim în lumea care a existat înaintea lor.
1542–1543: Turnura Lumii și Recentrarea Umanului
Anii 1542 și 1543 stau la un prag în istoria conștiinței umane. Ei nu marchează o transformare bruscă vizibilă pentru toți cei care trăiau în acea vreme, totuși, retrospectiv, ei formează o balama între două moduri diferite de a înțelege realitatea. În acești ani, structura cosmosului, sensul corpului uman, autoritatea tradiției și localizarea mitului au început toate să se schimbe. Ceea ce fusese un univers simbolic unificat, finit, ierarhic și centrat pe Pământ, a făcut loc unei lumi care se extindea, observabilă și care nu mai era organizată în jurul umanității ca axă fizică sau spirituală.
Timp de peste un mileniu, imaginea dominantă a realității în Europa fusese o sinteză a filozofiei clasice și a teologiei creștine. Pământul stătea nemișcat în centrul universului. În jurul său se roteau sferele celeste perfecte, tărâmul ordinii divine. Corpul uman oglindea această armonie ca un microcosmos al cosmosului mai mare. Cunoașterea curgea din trecut, de la Aristotel, de la Ptolemeu, de la Galen, de la Părinții Bisericii. A înțelege lumea însemna a interpreta o structură primită, al cărei adevăr fusese deja revelat.
Până la începutul secolului al XVI-lea, acest univers simbolic se afla sub presiune din mai multe direcții. Reforma fracturase deja unitatea autorității religioase. Călătoriile oceanice dezvăluiseră continente și popoare necunoscute geografiei clasice. Tiparul începuse să circule texte și imagini cu o viteză fără precedent. Totuși, transformarea mai profundă, schimbarea în însăși metoda prin care se stabilirea adevărul, a devenit vizibilă în 1543.
În acel an, Nicolaus Copernicus a publicat De revolutionibus orbium coelestium. Modelul său heliocentric a făcut mai mult decât să rearanjeze planetele. A deplasat Pământul din centrul cosmosului și l-a pus în mișcare ca un corp printre altele. Implicațiile au fost imense. Umanitatea nu mai ocupa punctul fix în jurul căruia se rotea universul. Cerurile nu mai erau un set de sfere perfecte, imbricate, exprimând o ordine teologică. Ele au devenit un sistem care putea fi descris matematic. Cosmosul a trecut de la a fi o structură simbolică la a fi o problemă de geometrie și observație.
În același an, Andreas Vesalius a publicat De humani corporis fabrica, o lucrare care a transformat înțelegerea corpului uman. Timp de secole, anatomia se bazase în mare parte pe autoritatea lui Galen, ale cărui descrieri proveneau din disecții pe animale. Vesalius a deschis corpuri umane și a desenat ceea ce a văzut cu propriii ochi. Făcând acest lucru, a înlocuit venerația pentru cunoașterea moștenită cu investigația directă. Adevărul nu mai era garantat de antichitate. Trebuia verificat prin experiență.
Aceste două lucrări, apărând împreună, semnalează nașterea unei noi epistemologii. Universul exterior și structura interioară a corpului au fost ambele scoase din domeniul autorității primite și plasate în câmpul observației, măsurătorii și corecției. Metoda care va defini mai târziu știința modernă – empirică, matematică, autocorectoare – și-a găsit prima expresie clară.
Această transformare nu a produs pur și simplu noi cunoștințe. A alterat mitul prin care era înțeleasă realitatea. Lumea medievală fusese ținută laolaltă de o cosmologie vie, în care structura fizică, sensul spiritual și ordinea socială se oglindeau reciproc. Când Pământul a început să se miște și corpul a devenit un obiect de disecție, acel sistem simbolic unificat nu a mai putut funcționa ca descriere literală a universului.
Totuși, mitul nu a dispărut. În schimb, a migrat.
În același mediu cultural în care se năștea viziunea științifică asupra lumii, imaginile care aveau să devină Tarotul de Marsilia prindeau contur sub formă tipărită. Tarotul păstrează, în limbaj simbolic, viziunea mai veche a unui cosmos plin de sens și călătoria structurată a sufletului uman în interiorul acestuia. Ceea ce fusese cândva proiectat în exterior ca arhitectură a cerurilor s-a întors în interior ca o hartă a conștiinței.
Această dezvoltare paralelă dezvăluie faptul că mijlocul secolului al XVI-lea nu a fost pur și simplu o epocă a dezvrăjirii. A fost o perioadă în care două moduri complementare de cunoaștere s-au separat unul de celălalt. Lumea externă a devenit domeniul științei – cuantificabilă, observabilă și infinită. Lumea internă a rămas domeniul simbolului, exprimat prin artă, ezoterism și secvența arhetipală de imagini, precum cea a Arcanelor Majore.
Privite în această lumină, primele arcane ale tarotului oferă o reflecție simbolică frapantă a momentului istoric. Nebunul pășește în necunoscut, lăsând în urmă lumea închisă și certă. Magicianul stă la o masă cu unelte, reprezentând noua figură umană care transformă realitatea prin cunoaștere și tehnică: astronomul, anatomistul, tipograful, navigatorul. Marea Preoteasă păzește înțelepciunea ascunsă, acum nemaifiind garantată de tradiție, ci așteptând să fie descoperită. Împărăteasa și Împăratul stabilesc noi forme de generare și ordine, făcând ecou creării de noi sisteme intelectuale și politice. Hierofantul, figură a autorității spirituale, stă în punctul de criză într-un secol marcat de diviziune religioasă și de punerea la îndoială a adevărului moștenit.
Chiar și secvența numerică prezentă în anii 1542 și 1543, conținând cifrele de la unu la cinci, poate fi citită simbolic ca un ciclu de unitate, polaritate, creație, structură și transformare. Istoric, aceasta este o coincidență, totuși, ca imagine, ea oglindește procesul care se desfășura la acea vreme. Se face un început, apare o opoziție între vechi și nou, urmează o proliferare de idei, noi sisteme prind contur, iar autoritatea stabilită intră în criză.
Ceea ce se încheie în acești ani nu este un ciclu calendaristic, ci o cosmologie veche de două mii de ani. Ceea ce se deschide este condiția modernă: un univers fără un centru fizic, un corp care poate fi studiat ca structură materială și o ființă umană care trebuie să caute sensul nu într-o ierarhie cosmică fixă, ci într-o călătorie continuă de descoperire.
Astfel, 1542 și 1543 pot fi înțeleși ca o întoarcere a lumii. Centrul realității se mută de la o ordine stabilă, dată, la un proces deschis, dinamic. Ființa umană nu mai este axa creației, ci devine exploratorul unui spațiu extern infinit și al unuia interior la fel de complex. Știința și simbolismul, odată unite într-o singură cosmologie, își încep lunga divergență, una cartografiind universul exterior, cealaltă trasând adâncimile psihicului.
În acest sens, mijlocul secolului al XVI-lea marchează nu sfârșitul mitului, ci transformarea sa. Cerurile devin matematice. Sufletul devine arhetipal. Autoritatea trecutului cedează locul experimentului prezentului. Lumea nu mai este o structură finalizată, ci o călătorie, iar ființa umană, asemenea Nebunului la începutul tarotului, pășește înainte într-o realitate vastă, incertă și plină de posibilitatea unei noi cunoașteri.
Cântecul ca Prag: De la 1542 la 1543
Citit în lumina acestei transformări istorice, cântecul Fifteen Forty-Two se desfășoară ca o trecere arhetipală de la un mod de a fi la altul.
Refrenul, „Cincisprezece patruzeci și doi… tic-tac”, funcționează ca un prezent suspendat. Este o stare de așteptare, o incintă temporală în care mișcarea nu a început încă. Aceasta corespunde poziției istorice a anului însuși, ultima clipă în care cosmologia medievală pare încă intactă, chiar dacă condițiile pentru transformarea ei s-au format deja.
De undeva de jos, semnalul pornește O frecvență în inima mea O formă se adună acum în minte Las în urmă lumea în mișcare
Aici centrul de orientare se mută de la lumea exterioară la câmpul interior al percepției. Autoritatea nu se mai află în structura moștenită a realității, ci într-o conștiință emergentă. Aceasta oglindește transformarea epistemologică a secolului al XVI-lea, în care cunoașterea începe să apară din observație, investigație și activitatea minții individuale.
Un moment înghețat în sticlă Așteptând să treacă furtuna Un foc purtat în sufletul meu Să-mi dea formă și să mă țină întreg
Momentul înghețat evocă o lume încă închisă în vechea sa formă, în timp ce furtuna sugerează răsturnările care se apropie odată cu Reforma și revoluția științifică. Focul din suflet devine noul centru, nu mai este Pământul din mijlocul cosmosului, ci interiorul uman creativ și perceptiv.
Plutesc în derivă pe pârâul tăcut Trezit într-un vis viu Curentul încetinește, viziunea se clarifică Dizolvând toți anii irosiți
Această derivă corespunde condiției copernicane. Într-un univers heliocentric, solul nu mai este fix. Totul este în mișcare. Ființa umană se trezește nu în centrul unei structuri stabile, ci în interiorul unei realități dinamice și în desfășurare.
Secundarul începe să fugă O schimbare în realitatea mea Clipesc din ochi și pot vedea Este cincisprezece patruzeci și trei
Timpul, care fusese suspendat, accelerează. Universul se mișcă. Percepția se schimbă. Trecerea de la 1542 la 1543 devine echivalentul simbolic al tranziției de la un cosmos închis, ierarhic, la unul deschis, infinit.
În acest sens, cântecul pune în scenă, în miniatură, aceeași schimbare care are loc în secolul al XVI-lea: relocarea centrului dintr-o ordine externă, dată, într-o călătorie interioară, experiențială. Ceea ce fusese exprimat cândva ca structură a cerurilor devine mișcarea conștiinței însăși.
Tic-tacul ceasului din refren nu este, așadar, doar sunetul timpului care trece. Este sunetul unei lumi aflate pe prag, ultima secundă înainte de mișcare și prima secundă a unei noi realități.
Un Al Doilea 1543
Dacă secolul al XVI-lea a marcat momentul în care Pământul a fost scos din centrul cosmosului, timpul nostru pare să treacă printr-o recunoaștere inversă. Nu o întoarcere la o astronomie medievală, ci o revenire a centralității la o altă scară. Centrul nu mai este o locație fizică în spațiu. Este conștiința însăși.
În ultimii ani, limbajul trezirii, al transformării și al realinierii interioare s-a mutat de la periferie în vocabularul comun al vieții obișnuite. Ceea ce era cândva domeniul misticilor și al tradițiilor inițiatice a devenit o experiență trăită pentru mulți. Structurile care păreau fixe acum doar un deceniu au început să se dizolve. Timpul accelerează. Identitatea devine fluidă. Sensul nu mai este primit de la o ordine externă stabilă, ci format prin întâlnire directă.
În acest sens, momentul prezent poartă atmosfera unui alt prag. Un nou 1543.
Revoluția științifică a deplasat umanitatea din centrul universului fizic. Transformarea care se desfășoară acum restaurează centrul, nu către Pământ ca obiect astronomic, ci către om ca un câmp de conștientizare. Axa lumii nu mai este sus sau jos. Este înăuntru.
Citit din această perspectivă, cântecul devine nu doar o meditație asupra unei treceri istorice, ci o hartă a unei inițieri.
Refrenul de deschidere, repetând numărul ca un ceas, marchează perioada de gestație. O viață trăită în interiorul unor structuri care încep deja să-și piardă realitatea. Sentimentul că ceva este pe cale să se schimbe, fără a ști încă cum.
Cincisprezece patruzeci și doi. Tic-tac.
Semnalul care se ridică „de undeva de jos” este chemarea sinelui profund. Nu sosește din cerul autorității, ci din temeiul interior al ființei. A lăsa în urmă lumea în mișcare nu înseamnă retragere din realitate, ci retragere dintr-o realitate definită de mișcare externă, așteptare și identitate moștenită.
Sticla înghețată este viața suspendată. Furtuna este dizolvarea necesară. Focul purtat în suflet este continuitatea indestructibilă a sinelui care trece prin transformare fără a-și pierde forma.
În refren, mișcarea se schimbă. Plutirea pe pârâul tăcut este descoperirea faptului că acel curent a fost mereu acolo. Trezirea într-un vis viu este recunoașterea faptului că ceea ce numeam lume este, de asemenea, un câmp de percepție. Anii irosiți se dizolvă pentru că timpul însuși este reconfigurat. Trecutul și viitorul își pierd greutatea când centrul este găsit în prezent.
Apoi sosește momentul.
Secundarul începe să fugă.
În secolul istoric al XVI-lea, acesta a fost momentul când Pământul a început să se miște. În prezentul personal și colectiv, este momentul când identitatea începe să se miște. Sinele fix se dizolvă. Cosmologia moștenită a vieții individuale este înlocuită de viziunea directă.
Este cincisprezece patruzeci și trei.
Aceasta nu este o dată. Este o stare de conștiință.
A spune că devenim zeii de odinioară nu înseamnă a pretinde stăpânirea lumii, ci a ne aminti natura creatoare a conștientizării însăși. În vechile cosmologii, zeii nu erau ființe supranaturale îndepărtate. Ei erau personificări ale forțelor care modelau realitatea. A redescoperi că forța modelatoare se află în percepție, în imaginație, în inimă, înseamnă a reveni la o formă de centrare pe care revoluția copernicană nu a putut-o aboli.
Pământul devine din nou centrul, pentru că locul în care stăm devine axa sensului. Fiecare punct este centrul atunci când conștiința este prezentă.
În acest sens, mișcarea de la 1542 la 1543 nu este încheiată. Este o trecere recurentă. Un ritm în istorie. Un ritm în viețile individuale.
Există întotdeauna un an suspendat în care vechea structură pare încă să reziste. Există întotdeauna un an următor în care viziunea se schimbă și universul începe să se miște.
Tic-tacul refrenului continuă, dar nu mai este sunetul timpului care se scurge. Este sunetul emergenței.
Iar realizarea revine, nu ca istorie, ci ca experiență.
Luna Papesei II este probabil cea mai intensă din anul Justiției (20)26, plină de evenimente astrologice eXcepționale, ce ne deschid Cartea Vieții în mod insistent, punând trecutul în balanță cu prezentul. A început în forță odată cu luna plină a Leului din portalul Papesei 2.02, în opoziție cu Soarele și cu toată seria de planete în conjuncție din Vărsător, Marte, Vesta, Venus și Mercur.
Apoi, din data de 3.02 de la h21:18 (Lumea și Luna), nodurile de destin s-au aflat din nou în mers direct, de la gradul 9:02 până în ziua de 9:02 (!!!) , la h14:55 (Temperanța și Roata Fortunei cu 2 Papi, de o parte și de cealaltă!), când s-au oprit la gradul 9:08, pentru a se întoarce înapoi. Oare ce ne-ar putea aștepta în 9.08 ca urmare a acestui stop cadru de destin, dintre cele 2 pagini din cartea Papesei, 9 și 8 în ordine inversată? Destinul a avansat în direct timp de 7 zile de data aceasta, comparativ cu cele doar 3 zile din ianuarie și a cuprins 6:15 grade, combinate între Îndrăgostit (6) și oglinda lui de Diavol (6+9=15). Pe 9.02, uriașul câine de pază, bun și blând, al Împărătesei, la ora ei nocturnă 3, pe nume Nero, își dădea ultima suflare. Luna se afla în Scorpion, pe arcana Spânzuratului XII, la 14:57 (12) grade iar ascendentul în Săgetător la 4 grade.
Mai departe ne-am cu întâlnit cu tranzitul lui Saturn în Berbec din 14.02.2026 și cu obscuritatea eclipsei inelare de Soare, deodată cu ieșirea lui Venus din lumea de dincolo, ca Luceafăr de seară, la luna nouă a Vărsătorului, din 17.02.(20)26/8, în portalul Justiției (8), de pe plaiul Raiului (17=1+7=8)! Soarele a trebuit ocultat pentru ca Venus să poată străluci din nou pe cer, în urma lui.
Urmează la rând:
20.02.26, conjuncția la gradul 0:45 Berbec, pe arcana Nebunului, dintre Saturn și Neptun, ce pun împreună la cale, împăciuitori și BINE intenționați, un început de drum cu repere mult mai clare în ce privește dreptatea, adevărul, corectitudinea, armonia, cu determinarea de a recunoaște și respecta valorile feminității.
26.02.26, după ce Venus a schimbat cu DREPTATE bazele destinului de la 8:53 (8) grade, pe arcana Judecății, la ieșirea ei din Lumea de dincolo, în vreme ce Soarele era eclipsat de Lună, a venit timpul ca și EL să treacă prin rigorile Judecății pentru a muri și a se regenera pe Sine (8:58/13), în acord cu valorile venusiene REajustate în liniile temporale trecut-viitoare.
traseul astral spectaculos din luna Papesei se încheie misterios în 28.02.(20)26/28, cu întâlnirea dintre Venus/Afrodita și Mercur/Hermes în Pești, pe arcana Lumii, la gradul Nebunului și minutele HermAfroditului (22:15). Venus este în exaltare, de fericire că a ieșit și de această data răzbătătoare la suprafața cerului din flăcările iadului, cât timp s-a aflat în combustie în inima Soarelui iar Mercur este retrograd în exil și predispus emoțional la visare, imaginație, creativitate, poezie, lăsând în urmă afinitatea lui obișnuită pentru rațiunea rece, pragmatică, mercantilă și, uneori, manipulativă. Uniunea lor, alături de Uranus în Taur, pe Împărăteasă, cu care se află în sextil, formează baza Corabiei Argonauților, Carina-IUBIREA. Iar Pluto în Vărsător pe arcana Raiului XVII, la gradele Împăratului și minutele Nebunului aflat la început de călătorie inițiatică, 4:31, împreună cu Luna din Rac, de pe arcana ÎNDRĂGOSTITULUI, la gradul Roții Fortunei (ARCA) și minutele Justiției (DREPTATEA), 28:26, formează PUNTEA: determinare, stabilitate, intuiție, pasiune și creativitate. Jupiter conjunct cu Canopus, cea mai strălucitoare stea din constelația Carinei, luminează calea mărilor cu fulgerele înțelepciunii lui. După multe peripeții care i-au ținut la distanță și Eros o regăsește pe Psyche a lui, în lumina stelei regale a Răsăritului, Aldebaran. Iar Chiron vindecă relațiile dintre mamă (Ceres) și fiică (Eris/Persefona), ca să nu mai perturbe relațiile dintre îndrăgostiți.
Pe 30.11.2011, de ziua Împărătesei, la ora 3 a ei, Regulus, steaua regală a Legii, trecuse granița din Leu în Fecioară, pe arcana Justiției VIII. Se estimează că ar fi intrat în Leu în anul 156 î.Hr, zodie pe care a străbătut-o în tot acest interval, adică de când durează era patriarhală a Peștilor! (corecție la Cartea Magului, Georgi Ana, în care estimasem data de 28.11.2011, fără să fac harta astrală)
Acest eveniment a marcat un moment de răscruce cosmică. Energia lui Regulus rezonează de minune cu energia Justiției, pentru că amândouă exprimă legea cauzalității. Acum ne aflăm într-un an al Justiției, (20)26/8, în care un alt eveniment cosmic de angergură marchează timpurile pe care le trăim și anume trecerea lui Neptun din Pești în Berbec și conjuncția cu Saturn. Între timp, Regulus a parcurs 12 minute din zodia Fecioarei, indicând tocmai spre arcana Spânzuratului! Schimbare de perspectivă!
În acest traseu peste ani, vom inventaria aspectele astrale semnificative din 3 zile cu impact de destin: 30.11.(20)11, 3.02.(20)12 și 20.02.(20)26.
30.11.(20)11 Rescrierea Legii Universale
Ziua Împărătesei, în luna Puterii din anul Puterii și Secolul Judecății reunește energiile Venusiene și Lunare. Repetiția lui 11 și în forma de 20 accentuează aspectele lunare în scopul dezvoltării Puterii (11) de Judecată (20), cu duhul blândeții (11). Anul (20)29/11 va reflecta în plan personal modul în care acest deziderat a fost realizat, mai mult sau mai puțin, în timp ce anul (20)20 a fost declanșatorul etapei de testare, pentru următorii 9 ani. Ce se întâmpla pe cer, în mintea universală, în acel moment?
Jupiter retrograd, marele benefic și tată al zeilor, se afla în Taur, pe arcana Împărătesei, la gradul Magicianului și minutele Împărătesei, 1:30, conjunct cu Vertex (inversiunea sortită) la gradele Puterii și minutele arcanei fără nume 29:49 (11:13) și mai departe cu Luna neagră, la gradele Roții Fortunei (soarta) și minutele Justiției, 28:08 iar acestea din urmă fac trimitere directă la anul (20)26/8 patronat de Roata Fortunei (2026=26+2=28) și ziua de 20.02, oglinda Judecății din cartea Papesei, când o regăsim pe Lilith, LUNA neagră, în casa lui JUPITER, în Săgetător, la gradul Îndrăgostitului și minutele puterii, 6:56/11, în timp ce Jupiter, din nou retrograd, se află în casa LUNII, la gradele Diavolului și minutele Puterii, 15:38. Diavolul și Îndrăgostitul au o relație de codependență creatoare, pentru că arcana XV, în forma ei benefică, reprezintă puterea și idealul Îndrăgostitului , aflat în postura uniunii amoroase desăvârșite, de HermAfrodit; iar pe 28.02.2026 ne scăldăm în energia conjuncției dintre Hermes-Mercur și Afrodita-Venus, HermAfroditul în Pești, pe arcana Lumii, la 22:15 grade, ce pregătește un nou început (22) în relațiile de iubire (15), cu toți cei 9 ochi ai Îndrăgostitului transFIGURAT BINE deschiși (6+9=15)!
Vedeta momentului, chiar al Erei Peștilor, am putea spune, este desigur Regulus la 0:00, gradul începutului absolut, în Fecioară, pe Justiție, în inconjuncție cu Uranus în Berbec, semnul inițierilor în ocultism, ce vor urma să vină în următorii 8 ani, la gradul Nebunului pe Nebun și minutele Papei conducător și în opoziție cu Chiron, centaurul îmbolnăvit de moarte, în Pești, pe arcana Judecății celei de pe urmă, la gradul 0 al Nebunului și minutele Papei, 50, cel mai iubit dintre discipoli și tocmai acela care l-a rănit. Chiron, la rândul lui, este conjunct cu Neptun, marele iluzionist, aflat încă în Vărsător, cu pretenții de deținător al adevărului, la gradul Roții Fortunei și minutele Diavolului, 28:15. Sunt tranzite de mare profunzime, pentru că toate rănile rezultate din încălcarea legii universale a iubirii vor fi din nou reactualizate cât timp Chiron și Neptun vor străbate împreună adâncurile oceanului planetar al subconștientului.
În acest timp, Venus este închisă cu Pluto în Casa Dumnezeu (Hades și Persefona) iar Luna este în conjuncție cu Sisif în Vărsător, pe arcana Raiului, ducându-și îngenuncheată bolovanii, cu demnitate și grație divină.
Pe cer se conturează o piramidă cu vârful în jos, pe conjuncția dintre Venus și Pluto, simbolizând femeia sacrificată între ziduri de piatră, ca Ana lui Manole, pentru înălțarea și menținerea unei biserici patriarhale.
3.02.(20)12 Începutul Iluziei
Tranzitul lui Neptun în Pești a început cu o răsturnare de paradigmă, în faimosul an al Spânzuratului, de la finalul calendarului mayaș, 2012. De atunci încolo, previziunile apocaliptice au tot înaintat în valuri spre noi și au cuprins inclusiv anul Justiției în care ne aflăm, pentru că au făcut parte din scenariul iluziei generalizate în care Lumea a fost înVĂLUITĂ de Neptun tot mai intens. Pierderea tot mai accentuată a reperelor realiste face ca oamenii încă să se mai încreadă în aceste povești fantastice cu tranziția spontană într-o altă realitate materială și cu extratereștri salvatori, de atâtea ori dovedite iluzorii. Cerul ne arată că schimbările cu pași mărunți, Pars Fortunae, sunt valabile chiar și pentru uriașele corpuri cosmice, cum sunt stelele regale ale direcțiilor; se întâmplă minut cu minut, unele mai lungi, altele mai scurte. În funcție de mărimea și gradul de conștiență al călătorului, călătoria decurge mai repede sau mai încet: cele 12 minute ale lui Regulus din 2012 până în 2026 echivalează în termeni omenești cu 14 ani tereștri (2012-2026). Planete, oameni, animale, vegetale, cristale călătorim toți împreună, fiecare în ritmul propriu, adunați pe arca lui Noe, ce plutește pe vasta întindere a apelor conștiinței cosmice, din Creierul Universal (Nous/Noi). Așadar, ce ne-a etalat pe cer ziua Împărătesei, 3 din luna Papesei, 2 și anul Spânzuratului 12?
Regulus, steaua legii universale, aflat la 0:00 grade, în Fecioară, pe Justiție, în opoziție la grad perfect cu Neptun, aflat la 0:00 grade în Pești pe Judecată, conjunct cu Chiron la gradul Împărătesei și minutele Arcanei fără nume, 3:49/13 și cu steaua regală a alchimiei, Fomalhaut, la gradele Împăratului și minutele Papesei, 4:02 preZIC moartea sistemelor tradiționale, BOLNAVE, OTRĂVITE, de Judecată pentru a le putea alchimiza și renaște într-o formă diferită, PERSONALĂ, a Puterii de preJudecată, la timpul potrivit asigurat de Saturn, aflat în Balanță, pe arcana Puterii, la gradul de urgență al Puterii și minutele Împărătesei, 29:30. Scopul întregului proces pare să fie reechilibrarea Justiției divine cu cea omenească printr-un amplu proces de Judecată, în care rolul individului devine prioritar în fața sistemului, desfășurat pe parcursul a 100 de ani pământești. Iar rolul energiei feminine vindecate și vindecătoare poate să fie determinant.
Lilith, aflată la gradul Papei și minutele Roții Fortunei, 5:28/10, în Taur pe Împărăteasă este conjunctă cu Jupiter, la 2:59/14 și Sisif la 8:41 și în opoziție cu Saturn, din Balanță, de pe arcana Puterii, simbolizând reactualizarea și REMEMORAREA rănilor și cruzimilor împotriva femeii prin asuprire, viol, supunere, omor, abandon, furtul puterii. Cu asta se ocupă de altfel în mod special Constelațiile familiale din ultimii ani dar această etapă tinde să se încheie acum, odată cu ieșirea lui Neptun din Pești și cu tranzitul lui Lilith în Săgetător.
Pe cer s-a format atunci o mare piramidă cu vârful în sus, pe Luna aflată în zodia duală a Gemenilor, pe arcana Papei, stăpânul Patriarhatului, la gradul Îndrăgostitului și minutele Eremitului, 24;54, pusă la colț, într-un careu în T, simbolizând nesfârșita suferință a iubirii dintre 2 singurătăți incapabile să se înțeleagă și să comunice una cu alta.
20.02.(20)26 Oglinda Papesei
Ziua Judecății XX, în oglindă cu cartea Papesei II, vine cu mult așteptata și analizata conjuncție dintre Saturn și Neptun, amândoi aflați în Berbec pe arcana Nebunului, la gradul Nebului și minutele timpului potrivit de Eremit, 0:45. Nebunie totală! Iluziile ultimilor 14 ani se detramă cu fiecare ceas. Vălurile minciunilor cad fără menajamente, pas cu pas, în anii care vin. Cu deosebire cele despre Sine, cele mai derutante.
Pallas, zeița înțelepciunii conduce procesul de Judecată la gradul perfecționist al Justiției 8:44/8, Venus este dispusă să-și răstoarne modul de gândire și simțire (12:51/6) iar Soarele luminează în cartea Papesei pagina Împăratului auto-suficient (2:04), ajutându-l să-și recunoască și cealaltă față, cea de Nebun dispus să se împace cu Împărăteasa (22:12), ca să pornească împreună spre noua lume SORTITĂ a iubirii: inversată, caldă, împăciuitoare, magică și strălucitoare (Vertex 21:42, Vesta 20:46). Cu condiția să aibă amândoi suficientă răbdare și perseverență până să ajungă acolo, că mai e ”cale lungă, să ne-ajungă”. Cel mai apropiat an de realizare cu adevărat iubitoare, indicat de Vertex (21:42gr), fiind probabil 2042, anul Îndrăgostitului, în formulă inversă din 2024 dar cu un orizont de așteptare mult mai îndepărtat, ce duce până în 2142, cu METAmorfozarea tendințelor anului 1542, după 600 de ani priviți prin oglinda misterioasă a Îndrăgostitului!
În 20.02, Luna, aflată și ea la 12:12 grade în Berbec, pe arcana Nebunului, ne poate lua cu ea, la ora ei, cu acordul Justiției, h18:53/8, într-o călătorie fantastică, de trecere prin Țara Oglinzilor, în care să ne arate diferențele copleșitoare dintre iluzie și realitate, dintre constrângere și libertate.
17.02.2026 h14:01 ZIUA RAIULUI la ora Temperanței și minutul Magului. Conjuncții în serie între Vărsător și Berbec. Vărsător: Vesta-Marte 19gr, Soare-Luna 28:50.Pești: Pallas, Venus, la 7-8gr țin NN între ele și Mercur la 10gr. Berbec: Saturn-Neptun la 0gr și Ceres-Chiron-Eris între 20 și 23gr.
Eclipsa inelară de Soare are loc în Vărsător, pe arcana Raiului XVII, adevărul eliberator gol goluț, ca o femeie frumoasă cu părul strălucitor, luminat de Luna din frunte, ca o secere și dublează energia zilei (17). Momentul este despre ADEVĂR, DREPTATE, ÎNȚELEGERE ȘI GENEROZITATE. Dar culoarul de conștientizare (17+2=19, Soarele din Tarot) ce se deschide acum duce mult mai departe, până la eclipsa totală de soare din 12.08.2026, de pe arcana Șaretei VII din zodia Leului (7 din 17), de ziua Spânzuratului XII și ne-ar putea schimba radical direcția în viață.
Toată Lumea pare disperată să caute un adevăr absolut, nenegociabil și de necontestat, în timp ce o mulțime de zvonuri și ipoteze roiesc în jur într-o avalanșă informativă haotică și contradictorie. Pești contra Berbec. Iluzie, dezinformare contra inițiere în discernământ (Saturn cj Neptun la 0gr). Nu știi pe cine să mai crezi și cine are mai multă dreptate! Pentru că scopul procesului este să judeci singur și să te înCREZIcrezi numai în propria judecată.
Venus, pe gradul Justiției divine, 8, tocmai ieșită din întunericul Lumii de dincolo, din pântecul oceanului planetar, constrânge destinul (NN) să se supună sistemului ei de valori (iubire, frumuseșe, bunăstare) și este protejată din spate de Pallas, zeița războinică a înțelepciunii, născută din capul lui zEUs, cu care de altfel triangulează (Jupiter). Redevine vizibilă pe cer ca un luceafăr de seară intens de strălucitor până spre sfârșitul anului Justiției.
Capul Gorgonei, de pe scutul Atenei (Pallas), este acum focalizat de Uranus, tatăl aTOTcunoscător, aflat în casa Împărătesei (Venus), în conjuncție cu steaua fixă Algol din constelația Taurului, de la 26gr! Ideile toxice insidioase, duritatea mentală îmbibă aerul și provoacă stări ambigue, generatoare de multă confuzie și frică. Mintea care împietrește spiritul colcăie de șerpi veninoși în obscuritatea eclipsei. Și totuși Chiron, în conjuncție cu Eris, aduce o claritate vindecătoare și ne arată cu bagheta Magicianului că mărul de aur al adevărului strălucește la fel de puternic și în cel mai profund întuneric!
Numărul de destin pentru această zi este 20 (1+7+2+2+0+2+6), indicând Judecata XX, de pe NN al destinului, ce ne încurajează să ne încredem în vocea interioară, prin care CERul ne șoptește adevărul îndelung căutat cu vocea discretă a Sufletului (Psyche cj cu Aldebaran, steaua regală a iluminării).
SIMBOL SABIAN Vărsător 29 (28° – 29°)
Fluture ce iese dintr-o crisalidă…
SE RIDICĂ NIVELUL NOSTRU SPIRITUAL CU O TREAPTĂ MAI SUS!
Un căutător progresează de obicei cu pași mici, dar ocazional are loc un salt major către un nou nivel de înțelegere. Discipolul lucid trăiește o inițiere spirituală, este transformat în interior și astfel poate trece printr-o metamorfoză resimțită ca o renaștere. (Rudhiar)
”Cunoaște Adevărul despre CINE EȘTI și încotro te înDREPȚI și această cunoaștere îți va elibera drumul de orice obstacol!”
În ziua opoziției din anul Justiției, 12.02.2026, dintre Spânzurat XII și Papesă II, adică dintre dorința și putința de a AVEA ceva, mi s-a povestit o întâmplare cu două fetițe, Soare și Justiție (Lună), foarte semnificativă din perspectivă arhetipală. Povestea a ajuns la mine în această zi prin intermediul mamei Justiției, Temperanța XIIII, avatar al mesagerului Mercur, cu Soarele din Pești pe arcana Lumii, sub semnul iubirii, compasiunii și înțelegerii și cu nodurile de destin așezate fix pe arcanele II (NN) – XII (NS) în poziție inversată, la gradul 0:21, între Nebun și Lume, între început și sfârșit. Care zic: ca să am ce îmi doresc e nevoie să inițiez Omul în recuperarea libertății sale de acțiune.
Pe scurt, povestea sună cam așa: cele 2 fetițe, Soarele, născută în zi de 19 și Justiția, născută în zi de 26/8, erau aparent prietene. Însă undeva în spatele prieteniei, erau animate amândouă de un puternic spirit de competiție pentru iubire și atenție. Competiția se transformă ușor în combativitate. Și într-o zi, Justiția mergea de mână cu o altă fetiță. Și Soarele, văzându-le și simțindu-se trădată, lovește cu ciudă mâinile împreunate și le separă violent. Încălcare de libertate! Justiția, înfuriată de nedreptate, rupe prietenia cu fetița Soare care, răzbunătoare la rândul ei, prinde ocazia și pune piedică Justiției. Și Justiția cade. În loc de înțelegere și împăcare, cele 2 fetițe, Soare și Lună, ajung la o despărțire dușmănoasă unde nu mai încape nici un dram de prietenie.
ARHETIPURILE
Întâmplarea asta mi-a amintit de căderea arhetipală a Justiției, de la începutul secolului Soarelui, când un mistic englez pe nume Arthur Rider Waite, membru al unei asociații secrete intitulate ”HERMETIC Order of the Golden Down” (Ordinul Zoriior Aurii), precum și al Ritului Masonic Scoțian, a lansat un set de Tarot în care a inversat locurile între arcana Justiției VIII și cea a Puterii XI, JUSTIFICÂND astfel și conSACRÂND magic abuzurile de Putere împotriva Justiției, atât de răspândite în vremurile noastre.
Setul a fost publicat în 1910, deceniul Roții Fortunei, în sincronicitate cu data de naștere a autorului 2.10.1857, care conține, pe de o parte, de 2 ori energia Spânzuratului, adică INVERSAREA SIMBOLURILOR, în zi+lună (2+10=12) și an (5+7=12), pe de alta prin faptul că arcana Puterii XI se reduce numerologic la 2, fiind derivată din Papesă (1+1=2). Iar secolul împreună cu ziua formează Judecata (18+2=20) și această inversiune magică operată asupra roții universale a Tarotului (simbolizată de deceniul 10 din secolul Soarelui 19), care reflectă în Sine structura conștiinței umane, a afectat de atunci încolo discernământul majorității utilizatorilor de Tarot. Până la acea dată, în special cei preocupați de ezoterism, utilizau setul de Tarot de Marseille. Astăzi acesta este aproape necunoscut.
O altă avertizare simbolică apare și în data morții lui Waite, 19.05.1942, de ziua Soarelui XVIIII care i-a pus piedică, unde regăsim o oglindă similară cu cea de la naștere 12-18-12, în forma 24-19-42 (19+5=24), semnalând în centru jocul de SECOLE dintre lună și soare, 18 și 19, precum și dilema Îndrăgostitului , 24/42/6, ca și consecință cauzală, JUSTIȚIARĂ, a morții, reprezentată în arcană de craniul ALB din spatele Erosului. Mai direct spus: competiția și eXclusivismul în iubire atrag degenerarea, disoluția și uitarea!
Atât Justiția cât și Puterea reprezintă în Tarot aspecte ale Lunii, Luna în Fecioară și, respectiv, Luna în Balanță, ceea ce înseamnă că Justiția trebuie să fie PURĂ, CORECTĂ și atentă la detalii iar Puterea ECHILIBRATĂ, BLÂNDĂ și stăpână pe Sine, NU peste alții!
Acum, dacă ne jucâm mai departe cu simbolurile, tatăl fetiței Justiție VIII, este Putere XI, cu o oglindă în data de naștere înrudită cu a lui Waite, 11-12-11 iar mama Temperanță cu oglinda 14-3-14! Ca să vedeti cum Roata universală așează mereu lucrurile la locul lor, folosindu-se, în ultimă instanță, de oameni! … care poate nici habar nu au ce forțe universale servesc prin dinamica dintre ei.
Anul 2026 analizat din perspectiva Tarotului Inițiatic. Numesc astfel acest mod de abordare personal, în care asociez mitologia, astrologia și numerologia cu Tarotul de Marseille, pentru a-l diferenția de Tarotul divinatoriu, popular cunoscut ca ghicit sau dat în cărți. Folosesc exclusiv arcanele majore din setul editat de Jodorowsky la finalul anilor 90 din secolul Soarelui pentru că în el se regăsesc toate simbolurile adunate de-a lungul a 30 de ani din numeroase alte pachete găsite în anticariate. Este un set care conține întrânsul multe alte seturi.
În acest sistem, împart anul în 2 jumătăți: primele două cifre reprezintă secolul și rămân neschimbate timp de 100 de ani, următoarele 2 formează partea mobilă, schimbătoare, deceniile; au mai rămas 74 de ani din secolul Judecății și 3 ani din deceniul Judecății. Deci, în acești ani, până in 2029, ne aflăm de 2 ori sub influența arcanei 20, Judecata. SCOPUL evoluției în toată această perioadă este dezvoltarea disCERNĂmântului, aflarea ADEVĂRULUI eliberator, mai întâi la nivel personal și, apoi, până în 2099 și la nivel colectiv.
Prin urmare anul 2026 combină energiile arhetipului Justiției 26/8 cu cele ale Roții Fortunei 10 format din 26+2=28, în sincronicitate astrală cu faptul că Justiția VIII se află acum pe Nodul Sud, la trecut și Judecata XX, pe Nodul Nord, la viitor. Și pentru mine aceasta constituie o confirmare a faptului că asocierile pe care le fac cu astrologia sunt veridice, fiind susținute astral prin sincronicități de mare precizie.
Un an 10, care se formează din 9 în 9 ani, este foarte diferit de un an 1 pur, care are loc doar la un început de secol (de ex.2001)! Roata Fortunei în Tarot simbolizează chiar horoscopul, ca instrument al sorții ce ne asistă în toate procesele de tranziție.
Calea BunăStării din anul Justiției ne va aduce recompensele BINEmeritate, după ce anul trecut am parcurs cu Șareta calea BunăVoinței, DACĂ am știut să alegem conștient binele și bunătatea. Conform dictonului ”După faptă și răsplată”.
Deci calea bunăstării depinde de înțelegerea legii cauzalității pe care ne-o arată NS pe Justiție în primele 7 luni ale anului, până pe 26.07.2026, urmată din nou de Șaretă, pe trecut, pentru următoarele 5 luni și pe tot parcursul anului Eremitului 2027 care va veni. Astfel, procesul de Judecată prin care trecem la NN ne impune să identificăm cu precizie cauzele care produc efecte nedorite în viețile noastre, ca să le putem evita. Iar Roata Fortunei ca supraveghetor al anului Justiției provoacă instabilitate oriunde energia masculină nu se află în echilibru cu contrapartea sa feminină.
Anul este condus de Legea Cauzală a Echilibrului și acolo unde există un dezechilibru, în orice domeniu al vieții, acesta va fi corectat, cu voie sau fără de voie.
Călătoria Argonauților
Anul 2026 activează și arhetipul cunoscut în mitologia greacă sub numele de Argo Navis (sau arca lui Noe), corabia pe care toți ne aflăm în căutarea lânii de aur, secretul ascuns pe fundul corabiei ce are la bază constelația Carina, iubirea!
Etimologic, Carina derivă din grecescul ”katharos”, ce însemna ”pur”, prin filtru italian devenit ”iubire”. În română, Carena denumește partea navei care se găsește sub linia de plutire iar Catarg este stâlpul care susține pânzele și antenele de comunicații
Tot din această rădăcină provine conceptul de Chatarsis, ce are ca scop atingerea unei stări purificatoare prin artă, de reînnoire emoțională, reînnoire spirituală sau claritate mentală, prin eliminarea sentimentelor distructive sau copleșitoare.
Argo Navis e reprezentată în structura anului 2026 de Roata Fortunei, horoSCOPUL ce conține în el toate arhetipurile vieții, Animus și Anima, la fel ca și arca lui Noe, derivat din Nous, eonul minții universale din mitologia gnostică. Iar Carina este reflectată în structura anului de arcana 6 din anul 26, Îndrăgostitul, ce reprezintă principiul universal al iubirii! Expediția mitologică a fost condusă de Iason, al cărui nume se traduce prin ”vindecătorul”.
Deci corabia cu cei 50 de mari eroi ai antichității, între care și o femeie, Atalanta, cea mai iute alergătoare, simbol al mercurului alchimic, a plecat de la Volos în căutarea lânii de aur, simbolul iluminării din grota lui Ares. Ghiciți unde? La Colchis, pe țărmul Mării Negre! Ares/Marte este asociat în astrologie cu capul iar lâna de aur ar fi creierul iluminat al Împăratului. Călătoria argonauților semnifică la un nivel profund chiar MAREA OPERĂ ALCHIMICĂ.
DPDV astrologic, începem această fabuloasă aventură sub semnul lui Chiron, centaurul vindecător conjunct cu Eris, în Berbec, zodia patronată de Marte, pe Magician, la gradul Îndrăgostitului 24/6 și Aldebaran, steaua regală a Răsăritului, a iluminării cj Psyche, arhetipul sufletului, la 10gr în Gemeni, pe Împărat, care-l reprezintă pe Marte. Această sincronicitate astrală uimitoare generează fundația Roții Fortunei pentru călătoria vindecătoare în conștiință și pregătește, pe termen mai lung, apogeul din anul 2028 și finalul din 2029, cu întoarcerea argonauților victorioși acasă.
Și mai vreau să semnalez o sincronicitate astrală semnificativă: tranzitul lui Eris, care formează un sistem dual cu Pluto, la marginea sistemului solar este de 559 ani, ea parcurge Berbecul din 1922 până în 2044, an în care și Pluto, perechea ei, va trece din Vărsător în Pești! În tot acest interval, umanitatea a suferit în mod tot mai accentuat de diminuarea stimei de Sine, de sentimentul că nu merită mărul de aur pe care îl aruncă Eris ca recunoaștere a valorii de Sine.
Tot deceniul Judecății, care a început în anul (20)20 din secolul Judecății, care a început în 2000, se învârte în jurul misterului Îndrăgostitului, arcana iubirii și a alegerilor inspirate de inimă, reactivată din 2 în 2 ani:
2022 = 6 (22+2/24)– 2024 = 6 (2+4) sub 8 (24+2/26) – 2026, 6 conținut în 8, Justiția și Judecata Îndrăgostitului cu NN pe Judecată (20+6) – 2028-29, nodurile lunare pe axa Capricorn-Rac, cu Îndrăgostitul pe NS la încheierea deceniului pentru restaurarea Puterii Îndrăgostitului!
Deci traversăm niște ani sub semnul legii iubirii, cu profunde valențe alchimice. Multe distrageri pot avea loc în tot acest interval. Călătoria argonauților este una cu multe peripeții, furtuni, capcane dar și rezolvări magice.
